Undeva in apele dintre Somalia si Yemen

(Zgomot de valuri, respiratie grea, adanca): Inca putin si am ajuns, surioara. Rezista inca putin, te rog! Nu ma lasa si tu, asa cum au patit ceilalti, cand s-a rasturnat pluta. Nu ma lasa singur. O sa ajungem la tarm si acolo o sa avem de mancare si medicamente pentru tine. O sa te faci bine, o sa-ti gasesti un sot bun si o sa faci copii frumosi. Misca din brat ca sa-mi dau seama ca ma auzi. Ai miscat, nu-i asa? Bravo, intotdeauna ai fost o surioara cuminte. Acum sa avem grija, ca vine un val mai mare. Daca trecem de asta, am reusit. Tin-te bine, surioaraaaaaaaaaaa! Ha, ha, asta a fost! Deja vad malul. Mai avem un pic, surioara. Un pic. Simt nisipul sub picioare. Hai rezista inca putin, putin de tot, te rog! Uite, am ajuns! Am ajuns, surioara…

Undeva intr-o tara est-europeana, la 20 de ani de la caderea regimului totalitar

(Tacanit de taste): Ma c*c pe ele de site-uri cu job-uri! Peste tot, numai agenti de vanzari. Ba nu, uite si un shop assistant. Adica sa fiu ca proastele alea de unde ma imbrac eu. Sa zambesc la toti toparlanii. Unde mai pui ca si salariul e de mizerie. Eu vreau ceva de middle management, dar sa imi mai ramana timp si de rafting si de sala. Ce e asta? Un link catre Camera Obscura, revista online de fotografie? I-am si zis astuia sa nu-mi mai dea mass-uri cu c******i. Imagini cu somalezi, morti de foame pe o plaja. Ce ma intereseaza pe mine astia, cand eu nu pot merge la mare decat doua saptamani anul asta? Mai bine trimitea un banc cu somalezi. Cred ca ma dau pe invisible…

Cu totii ne gandim la cei aflati in suferinta, la cei ce nu au ce manca sau mor de sete prin desert, la copiii pusi sa lupte in razboaiele de prin Africa sau alte colturi de lume, la cei bolnavi, singuri, tristi, neputinciosi, batuti de soarta, ucisi, abuzati, traficati, refugiati, singuri, traumatizati si ne este mila. Simtim compasiune, ma vrea sa le fie bine si am vrea s aputem face ceva pentru ei, uneori chiar o facem. Insa te intreb ceva acum, uita-te la cele doua imagini si intreaba-te in adancul sufletului tau, daca ai fi in situatia surprinsa din imagine cine ai prefera sa fii? Atunci cum ramane cu mila si compasiunea? Ramanem tot animale de prada!

Ziua Mondială a Refugiaţilor !

Ziua Mondială a Refugiatului a început să fie sărbătorită în fiecare an pe 20 iunie, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, din 4 decembrie 2000.

Tema Zilei Mondiale a Refugiatului în acest an este “Oameni şi probleme reale”. Scopul este reflectarea realitaţii în care trăiesc milioane de persoane dezrădăcinate, aşteptând o soluţie şi ducând lipsa unor elemente esenţiale vieţii: apă potabilă, mâncare, condiţii sanitare, adăpost, îngrijiri medicale şi protecţie împotriva violenţei şi a abuzurilor.

Cu această ocazie, Oficiul Român pentru Imigrări, alături de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) organizează evenimente ce marchează Ziua Mondială a Refugiatului….

………………………………………………………………………………………………..

Sursa :

http://www.amosnews.ro/

Ce face ONU ca să NU mai fie ” nevoie ” de organizarea unor astfel de evenimente, să NU mai existe refugiaţi… ? Prea puţine, cam timide demersuri…

Organizaţii, asociaţii, guverne şi state… neputincioase deseori în faţa valurilor de refugiaţi… Ce e mai dureros, mai trist, e că viaţa dinainte, deseori , morţii, visele, nimeni şi nimic nu le mai poate da înapoi… Familii dezrădăcinate, traume, răni, dureri, lacrimi… uneori speranţe, alteori, poate nimic… Continuă însă să se fabrice arme,  să se propăvăduiască ” eradicarea ” terorismului în numele căruia se răspunde cu forţă la forţă… şi banii curg în conturi şi-n buzunarele unor tartori, ghemoni şi interesele primează, nu viaţa, nu Omul, cum ar trebui…

Doamne, fii TU şi cu ei, Refugiaţii, alină-le suferinţe….

Codeus, spune la rându-i :

” Am vrut sa pun o poza semnificativa pt acest post, nu am reusit. Sibilla ne aduce aminte intotdeauna de zilele astea. si m-am gandit si eu la razboaiele duse de unii, atunci cand glasul ratiunii tace si vorbesc armele, mult prea des. pe langa victimele care participa voit la conflicte exista cele mai nevinovate victime ale jocului celor mari de-a razboiul, copii. nu cunosc intotdeauna ce motivatii au ce-i mari de a porni un conflict, economice, in numele unei asa zise libertati a individului. pt mine calea conflictului armat nu e de acceptat sub nici o forma. dar stati o clipa doar si ganditi-va la cei mici, cei pt care copilaria frumoasa se rupe abrupt si e populata de monstruozitatile celor mari, de suferinte psihice si foarte adesea fizice. pe mine ma oripileaza asemenea imagini. e ca si cum ai manji un fond alb perfect cu niste vopsea rosie. in design merge dar sa majesti copilaria inocenta a unor copii, sa-i marchezi pt toata viata cu niste imagini de razboi, sa-i faci sa sufera sau sa ramana cu sechele pe viata atat psihice cat si fizice este un act criminal pt care Istoria si  Cel de Sus te vor judeca indiferent cine esti. Lumea ca o scena nu am spus-o eu dar asa e si o spun si eu jucam intr-o piesa tragica cu accente macabre. inainte de a semna inceputul unui razboi si inainte de a va inflama suflete degraba dornici de razboi stati o clipa si va ganditi la acesti copii… ”

codeus

VISCOLUL VOCILOR

de Viorica Nania

Am deschis fereastra spre departare
Si am auzit viscolul de voci –
Darima peste lumi absente
Si zile moarte ingropate
In sicriul unui nevazator
Cineva furase din biblioteca raiului
Testamentul unui poet
Tocmai cind se ruga:
Lasa Doamne pentru toate fiintele
Fructe nepoluate de frica…
Si tarmuri…
Unde pacea
nu sta sprijinita
In cirje de fum.

De fapt, de ce se foloseşte mereu “pământul” în critici  dacă nu se ţine cont de “om”? Dar şi dacă acceptăm locul unde trăim doar ca motiv pentru schimbarea cu întrebuinţarea sa (ca şi când transformăm pământul arabil de pe o proprietate rurală într-un teren urban prevăzut pentru construcţii), îi controlăm valoarea, creşterea ameţitoare a acesteia, care este atunci diferenţa dintre o asemenea “loialitate” faţă de loc şi amestecul străin?   ( Duşan Baiski )

…….   …….   …….

Sibilla

informaţii preluate de pe http://www.amosnews.ro/

imagini preluate de pe google.ro