Moto: “Orice cetatean al MOLDOVEI, este obligat sa cunoasca cultura ortodoxa. Chiar si iehovistul, baptistul, inainte de a injura poporul ortodox trebuie sa inteleaga ce inseamna icoana pentru ortodocsi, cand a aparut si de ce. Eu vad cursul de cultura ortodoxa foarte pozitiv pentru protestanti (care sunt intr5-un numar infim) si pentru atei. Pacat este sa nu cunosti, dar sa protestezi impotriva cunoasterii e o prostie crasa”. (Octavian Racu)

Afirmatiile stupefiante apartin unui tanar ortodox fundamentalist, care isi imagineaza ca pleava adunata pe creierii lui spalati inseamna cunoastere. Trebuie sa recunosc ca asa si n-am reusit, desi m-am straduit din rasputeri, sa inteleg pretentiile desucheate ale religiosilor, ale ortodocsilor in acest caz, care pretind ca toata lumea trebuie sa le cunoasca prejudecatile, miturile, legendele, sa se lase alienata benevol de “invataturile” lor pentru ca doar ele sunt drepte si adevarate. De unde au luat ca ei sunt poporul intr-un stat, laic inca, un stat ce se pretinde de drept? Nu exista popor ortodox in RM! Cetatenii unui stat nu se impart in functie de credintele lor religioase (sau cel putin asa ar trebui sa fie), de optiuni politice, tot soiul de preferinte etc. Pentru ca toate tin de spatiul privat. De unde totusi incapatinarea asta de catâr, tupeul unora care pretind ca ei sunt Statul, sau ca i se pot substitui? Sa fie oare de vina noua guvernare liberala si democratica, care e gata sa-i stearga si la fund pe religiosi, in special pe cei majoritari, numai sa-si asigure voturi si domnia pe termen lung? Caci e usor sa guvernezi facandu-ti cruce si pupand icoane, in loc sa elaborezi politici complexe, sa atragi investitii straine, sa construiesti sisteme de irigatie si altele. Acestea nu ating mintea si inima vulgului asa cum o face participarea la procesiunile cu Paparuda sau Caloianul, menite sa aduca ploi pe timp de seceta.

Nu stiu ce au simtit alti atei sau agnostici cand au citit refelectiile si meditatile lui Racu. Primul impuls pe care l-am resimtit eu a fost sa-l trimit cu pofta la origini, in vagauni cat mai adanci si intunecate. Cata nesimtire! Sa pretinzi ca un ateu ar fi obligat sa asculte predicile popilor inculti, cu barbi de tap si ochelari de cal! Cred ca am sa inchei aici, sa nu incep a injura supraetajat!!!

Sfântul Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, Moşul din Carpaţi

TROPAR

„Că cel dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andreie, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă”

sfandreimangalia.scoli.edu.ro/images/Sf.%20An… : imagine preluată

* Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <<Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni>>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).

Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).

Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).

In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de “Scitia” (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu – inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.

De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iata ce scria Eusebiu: “Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia…”. De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si “scitii” au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii.

In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol “a predicat in Pont, Tracia si Scita”. In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) “in pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca “Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat”. *
(sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)

Mai multe informaţii despre Noaptea de Sfântul Andrei, Noaptea Strigoilor, Noaptea Vrăjilor şi farmecelor, tradiţii şi obiceiuri româneşti de Sfântul Andrei, citiţi pe :

Cel ce supune dihăniile…

http://www.desprecopii.com/INFO.ASP?id=544

http://gingasia.blogspot.com/2008/11/traditii-de-sfantul-andrei.html

Despre Viaţa Sfântului Andrei, pe :

http://www.sfantulandrei.info/

http://www.sfandrei.org/

http://sfinx777.wordpress.com/2008/11/29/sfantul-andrei-mosul-din-carpati/

imagine preluată : www.cimec.ro/p/Clasate/ARP_7300200_11-6.jpg

RUGACIUNE

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu sintem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfint numele Tau, in vecii vecilor. Amin.

imagine preluată: http://felicitari.acasa.ro/Sf-Andrei/De-Sfantul-Andrei-634.html

“Atunci cand faci un pas catre Dumnezeu, El face zece pasi catre tine”!

*******

Fie ca Sfântul Andrei, Ocrotitorul nostru al  Românilor, să ne Lumineze şi să vegheze asupra noastră, rugăciunile Moşului din Carpaţi să ne aducă bucuria schimbării în bine pentru noi, cei mulţi, şi să  depărteze răutatea, fiara şi dihaniile cu chip de om , de sufletele noastre, de neamul nostru, să devenim mai buni, mai drepţi, să redevenim oameni, să Devenim pe placul Tatălui, călăuziţi de Învăţăturile Fiului şi prin pogorârea Duhului Sfânt asupra ţărişoarei noastre ! Amin !

La Mulţi Ani, tuturor Sărbătoriţilor !

Sibilla

imagini şi informaţii preluate de pe google.ro, sursele precizate mai sus

Elvețienii au votat astăzi pentru interzicerea construirii de noi minarete (minaret=turn construit, de regulă, lângă o moschee, din care este făcută chemarea la rugăciune -adhan), dezamăgind musulmanii din această țară.
Un total de 57.5% din voturile exprimate și 22 dintre cele 26 de cantoane au sprijinit inițiativa, care se dorește să stopeze “islamizarea Elveției“, susținută de partidul de dreapta SVP-Partidul Popular Elvețian și pe care guvernul și parlamentul au respins-o. Opozanții inițiativei (Verzii) spun că s-ar putea adresa Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
SVP, cel mai mare partid din țară, a strâns suficiente semnături pentru a organiza referendumul în conformitate cu legile elvețiene. Autoritățile declară că vor trebui să respecte decizia luată și că nu vor mai fi construite noi minarete.
“Rezultatul votului arată că elvețienii nu doresc minarete sau legi ca Sharia în țara lor” a declarat liderul partidului SVP.

Acest rezultat al referendumului vine după ce și în alte țări occidentale s-au ridicat numeroase voci împotriva islamului. Minaretul este mai mult un simbol politic al islamului, semnificând dominația acestuia asupra unei regiuni cucerite. Primul lucru făcut de otomani după cucerirea Constantinopolului a fost să ridice un minaret deasupra bisericii Hagia Sophia.
Islamul constituie cel mai mare pericol la adresa civilizației. Nu sunt împotriva practicării acestei religii, la fel cum nu sunt împotriva niciunei religii. Dar islamul este cea mai agresivă dintre toate. Membrii acesteia își afișează în mod ostentativ simbolurile credinței lor, precum vălul islamic sau bărbile. Locul religiei este în biserici, moschei sau sinagogi precum și în locuința proprie. Nicidecum pe străzi.
În general teiștii au încercat și încă mai încearcă să impună credința lor și altora, chiar cu forța dacă trebuie. Dar musulmanii întrec orice măsură cu al lor jihad (جهاد) pentru impunerea islamului în lume. Cruciadele s-au terminat de mult! Ultima a fost în 1270 (practic a luat sfârșit după pierderea orașului Acra, în 1291). Reveniți-vă!

PS: Știu, parcă aș fi Geert Wilders, dar nu am spus niciodată că nu sunt de acord cu el. Mi-am exprimat doar uimirea că mai trăiește după ce a declarat. Poate că Wilders își exprimă opiniile puțin cam dur, dar nu este departe de adevăr. Toleranță, da, dar lasă-mă dracului în pace! Nu-mi arunca în față propaganda ta și nu mă privi cu ură atunci când te contrazic.

Sursa: Ria Novosti

Noaptea Sfântului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este în credinţa populară o noapte de spaimă, deoarece este momentul în care toţi strigoii, vii şi morţi, se luptă între ei. Prezenţa strigoilor este periculoasă pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, fură mana grânelor şi sporul vitelor, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.

Cine sunt strigoii?

În credinţa populară, întâlnim atât strigoi vii, cât şi strigoi morţi. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caita sau coadă – o vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp şi merge să se lupte cu ceilalţi strigoi. Se spune că a doua zi, aceştia se cunosc după zgârieturile de pe faţă.

Strigoii morţi sunt spiritele celor decedaţi care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi în viaţă, fie că li s-a greşit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare.

Tudor Pamfile susţine că atunci “Când strigoii morţi nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor unde încearcă să sugă sângele celor ce au nenorocul să le cadă în mâini”.

Acesta este motivul pentu care oamenii, în noaptea Sfântului Andrei, încercau să se apere de strigoi prin ungerea uşilor, ferestrelor casei şi ale grajdului cu usturoi. Femeile întorceau în această noapte oalele şi cănile cu gura în jos, ca strigoii să nu se sălăşluiască în ele. Cenuşa era scoasă din sobă, ca aceste spirite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Exista obiceiul de a se arunca pâine prin curte, ca strigoii flămânzi să nu caute prin casă de-ale gurii.

Păzitul Usturoiului

În noaptea Sfântului Andrei, în viaţa satului era prezentă o petrecere a tinerilor numită Păzitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei căpăţâni de usturoi, care erau puse într-o covată şi păzite de o bătrână la lumina unei lumânări. După petrecere, usturoiul era împărţit şi aşezat la o icoană. Era folosit în cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor. Exista şi obiceiul ca unele fete să semene un căţel de usturoi, şi după modul în care încolţea şi creştea, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale.

Mai multe despre obiceiuri, tradiţii legate de ziua Sf. Andrei puteţi citi aici.

Articol preluat de pe crestinortodox.ro

pentru ca suntem intoxicati cu filmulete de acum 5 ani, haideti sa urmarim cum se dusmaneau marii “prieteni ” politici, ipocritii geoana si antonescu. si nu sunt imagini de acum cativa ani ci chiar din actuala campanie electorala. si pentru cine nu a urmarit cronica carcotasilor de azi le spun ca la confruntarea de la tvr la intrebarea lui antonescu despre salariul cumnatului lui geoana, doamnei geona i se citeste pe buze injuratura de mama la adresa lui antonescu. astia ne dau lectii de morala, astia vor sa ne conduca.
Doamne ajuta-ne si scapa-ne!

Abdul Jabbar (Jilles) van de Ven is een leraar en spreker bij islamitische instellingen in Nederland, Vlaanderen en Engeland. Hij wordt voornamelijk als een fundamentalistisch moslim gekarakteriseerd. Bij anderen vooral bekend vanwege zijn uitspraken omtrent Wilders in het EO-programma “Het Elfde Uur” (2004). In 2008 debuteerde hij als schrijver.

Mogulii! PSD fura! Privatizari necurate! Mogulii! Presa minte! Basescu e Dumnezeu! Amin!

P.S. Credinta nu necesita argumente.

Vanochtend was het thema bij de universele eredienst ‘dankbaarheid’.
Dat stemde mij erg dankbaar.
Deze teksten uit de dienst spraken mij erg aan en wil ik graag met jou delen.

Uit het Oude Testament, Psalm 131:

Here, niet trots is mijn hart, niet hoogmoedig mijn blik.
Ik zoek niet wat te groot is voor mij en te hoog gegrepen.
Nee, ik ben stil geworden.
Ik heb mijn ziel tot rust gebracht als een kind op de arm van zijn moeder.
Als een kind is mijn ziel in mij.

Uit Yasna 31:8 (een Zoroastrisch Geschrift):

Want Heer: gij zijt immers de zin en het doel, het begin en het einde van de kosmische evolutie, maar ook de kern van wat wij in onszelf als het beste aanvoelen.
Ja, Gij zijt de bron van het leven zelf: een overvloeiende bron, die weldadigheid in onze zielen doet stromen.

En tot slot, van Inayat Khan:

Alles wat ik voor de mensen doe en hen aandoe, doe ik voor God en doe ik Hem aan.
En wat iemand voor mij doet of mij aandoet, beschouw ik als komend van God.

Sper ca nu m-ati regretat prea mult, dar timpul meu in aste vremuri scurt este, iar indeletnicirile multe. De exemplu, ca orice purtator al cuvantului lui Dumnezeu in spatiul cibernetic care se respecta, am participat la diverse campanii de popularizare a ideologiilor crestinesti anti-cipuri, anti-vaccin, anti-avort, anti-masonerie (stiati ca Obama, Silviu Prigoana, Dorin Cocos si Alexandru Mironov sunt masoni?), anti-pasapoarte biometrice, anti-coduri de bare si tot ce mai sta in calea mantuirii poporului roman.

Cu toate ca n-am nici cel mai mic habar despre vaccinuri, tehnologia cipurilor si a noilor pasapoarte, Biserica Ortodoxa Romana si clipurile youtube spun clar pentru orice necunoscator: “asa este”. Iar cuvantul Bisericii este cuvantul lui Dumnezeu. Asadar, datoria crestineasca este de a asculta negresit de cuvantul Dumnezeiesc si a promova intens, prin orice mijloace, aceste indemnuri sfinte catre calea Luminii, a sfintei ortodoxii.

Nu trebuie sa lasam aceste scursuri, acesti masoni atei satanisti comunisti, sa ne sminteasca poporul Domnului de la credinta Adevarata in Cartea Cartilor – Biblia.

Bune exemple in acest sens sunt: Apologeticum, Forumul Crestin-Ortodox.ro, VictorRoncea, Razbointrucuvant, si altele. Aceste sfinte lacasuri online ne demonstreaza noua crestinilor, orasenilor, taranilor, muncitorilor, robii lui Dumnezeu, evlaviosi, tineri si batrani cu diverse studii, cum sa ascultam orbeste de religie si de Sfanta Biserica. Acesti parinti si autori (pe care multe satane ii catalogheaza drept schizofreni), desi nici ei nu stiu cu ce se mananca aceste lucruri, respecta negresit voia Tatalui Nostru cel de sus. Totodata, ei sterg orice critica sau demonstratie contrara adusa, caci ce este potrivnic credintei stramosesti este potrivnic Domnului Dumnezeului Nostru.

Tot in aceste zile, m-am sfatuit cu preotul satului si cu primarul sa cautam o cale de a promova valorile anti-masonice pe scara larga, intru crestinizarea oamenilor. Primul lucru la care ne-am gandit, ca oameni credinciosi, e sa ii invatam pe copii la scoala astfel de lucrui, de cand sunt mici, pentru ca atunci cand vor fi mari sa le fie aproape imposibil sa puna la indoiala intelepciunea divina. Credeti ca aceasta este o solutie buna? Pentru alte idei si sugestii astept comentariile voastre.

Dregatorul bogat – pazirea poruncilor

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

Dumnezeiasca Evanghelie a acestei duminici este aceeasi cu cea ascultata de noi in Duminica a XII-a dupa Rusalii, cu unele mici deosebiri. Astazi insa ascultam de la Sfantul Evanghelist Luca, dupa ce in Duminica a XII-a am ascultat-o de la Sfantul Evanghelist Matei (XIX, 16-26). Noi, impartind aceasta pericopa in doua, am talcuit partea intai la Duminca a XII-a dupa Rusalii, spre a ne ocupa in aceasta duminica de partea a doua a acestei sfinte Evanghelii. Dar se cuvine sa facem o legatura duhovniceasca a celor spuse atunci cu cele ce urmeaza in finalul intalnirii Mantuitorului cu un dregator bogat, pentru ca despre o asemenea intalnire, bogata si ea in rosturi vitale si mantuitoare, este vorba.

Precum ne spune dumnezeiasca Evanghelie, un tanar dregator bogat vine la Mantuitorul, se pleaca inaintea Lui si Il intreaba:

“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27).

Mantuitorul – Bunatatea dumnezeiasca intrupata – atrage atentia cu tarie acestui dregator lumesc, care vedea in Iisus doar un om, un invatator, ca Binele e in Cel Unic bun – Dumnezeu – si din acest unic Izvor al binelui ne adapam toti, si asa ne putem afla toti unitatea in bine si adevar. Apoi il intreaba: “Stii poruncile? Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”. In poruncile divine se afla viata divina, viata de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. A pazi poruncile cu acea constiinta ca in ele e prezent Cel Vesnic, inseamna inceputul iesirii din lumea neascultarii, a orgoliului narcisist, a pacatului, a mortii, si a intra in lumina zilei celei neinserate a Imparatiei lui Dumnezeu. Caci, daca, spre pilda, cel ce ucide poarta in el deja samanta mortii, cel ce da viata si salveaza viata isi descopera arvuna vietii. Simtea o asemenea stare tanarul bogat? Nu cumva simtirea, dulceata bogatiilor acestei lumi, il tine in lumea celor ce se trec si pier? Intr-adevar, raspunsul lui: “Toate acestea le-am pazit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica. Mantuitorul Insusi i-o aduce la cunostinta. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-Mi urmeaza Mie”. “Una iti lipseste!”. Cand Mantuitorul a fost primit ca oaspete in casa surorilor Marta si Maria, ni s-a dat sa auzim acelasi cuvant. “Maria asezandu-se la picioarele Domnului asculta cuvintele Lui. Marta se silea cu multa slujire sa pregateasca ospat si a zis: Doamne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc… . Iar Domnul i-a zis: Marto, Marto, te grijesti si pentru multe te silesti, dar un lucru trebuie. Maria partea cea buna si-a ales care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38-42). Amandoua surorile slujeau Domnului, fiecare in felul ei. Dar un lucru ramane de trebuinta absoluta, eterna: “Unicul necesar” – urmarea lui Hristos, Dumnezeu-Omul, starea in fata Lui.

Aceasta nu inseamna sa blestemi, sa arunci anatema asupra lucrurilor acestei lumi, care sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dar a te inchina lor inseamna a avea soarta lor. “Omule, zice un suflet crestin, tu te transformi in ceea ce iubesti: in Dumnezeu (dupa har), daca tu Il iubesti pe Dumnezeu; in pamant, daca tu iubesti doar pamantul”. Nu poti sa nu iei seama ca am ajuns atat de pervertiti, incat sufletul nostru asculta prea mult glasul si chemarile celor trecatoare. Ochii, urechile, gustul, mirosul, toate sunt indreptate spre cele ce o clipa ne indulcesc si pier.

Ne-am pervertit intr-atat constiinta, incat sa se spuna de catre unii sarmani “filosofi” ca “in intelect nu exista nimic care sa nu fi fost inainte de simturi”. Si cum prin simturile din afara intra cele dinafara, pieritoare, s-a si zis: “Moartea intra prin ferestre”, adica prin simturi, care sunt ca niste ferestre zidite in trupul nostru, dar prin care ne-a fost dat sa privim, prin toate fapturile, spre Ziditorul lor. Si ne aducem aici aminte de cuvantul spus de Dumnezeu unui suflet sfant: “Lumea face atata zgomot la urechile voastre, incat glasul Meu nu-L mai auziti”.

A auzit dregatorul bogat glasul lui Iisus? A auzit el un glas, dar fara intelesul lui, fara sa-i simta chemarea. Bietele lui simturi erau doar trupesti, pervertite. Pentru a auzi si intelege glasul lui Dumnezeu, si din Scripturi, si din fapturi, ne trebuie ceea ce numesc Parintii “simtirea intelegatoare” – simtirea mintii; “simtirea duhovniceasca”, cum o numeste Sfantul Simeon Noul Teolog. Simtirea prezentei Duhului Sfant in noi, prin Care credem si marturisim: “Domn (si Dumnezeu) este Iisus Hristos” (I Corinteni 12, 3). Si prin Acelasi Duh Sfant ne simtim si noi frati cu Hristos Domnul si infiati de Dumnezeu, strigand: Avva! Parinte! (Romani 8, 15).

Prin Sfintele Taine se deschide in noi tocmai aceasta simtire duhovniceasca. La Sfantul Botez ne rugam: “Dezbraca de pe noi invechitura, ne innoieste spre viata de veci, ne umple de puterea Sfantului Duh, spre unirea cu Hristos…”. Iar prin Taina Sfantului Mir se pecetluiesc cu “Pecetea darului Duhului Sfant” toate incheieturile si simturile trupului, tocmai pentru a dobandi in Duhul Sfant sensibilitatea, simtirea duhovniceasca. Simturile, vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul, nu se strica (pacatul le strica), ci se spiritualizeaza prin har, se fac instrumente, cai ale primirii descoperirilor dumnezeiesti. “Duhul Sfant stramuta lucrarile simturilor din afara spre simturile dinlauntru – de pilda vederea spre mintea care priveste lumina vietii; auzul spre intelegere; gustul spre puterea deosebitoare a ratiunii; mirosul spre cunoasterea mintii; iar pipaitul il stramuta spre starea de veghe a inimii – ca sa petrecem viata ingereasca pe pamant”, invata cuviosul Nichita Stithatul. De aceea ne si rugam: “Doamne, lumineaza-mi ochii gandului, intelepteste-ma sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta”. Psalmistul marturiseste: “Auzului meu vei da bucurie si veselie” (Psalmul 50, 9). Credinciosul, impartasindu-se cu trupul si sangele dumnezeiesc, exclama, in Liturghie: “Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata…”; sau isi zice, impreuna cu Sfantul Simeon Noul Teolog, ca “darul i s-a facut pahar al bauturii dumnezeiesti si al undei nemuritoare, umplandu-se de desfatare cereasca cu care singuri ingerii se desfata si sunt pastrati nestricaciosi”. Aceasta este inaltarea si pregustarea, arvuna inca de aici a veacului viitor si a vietii de veci cu Hristos. Aceasta ne scoate din platitudine, din plictiseala si monotonia unei vieti fara relief, pe care numai harul divin il poate oferi, si ne salveaza din inspaimantatoarea stricaciune a feluritelor patimi – mania drogurilor, prostitutie, crima, sinucidere. Asa intelegem si pe fratii nostri, sarmani necredinciosi, atei: simtirea duhovniceasca le este atrofiata, candelele stinse, usa inchisa (Matei 25, 10).

Dar dregatorul din Evanghelie? “Auzind acestea (adica urmarea deplina a lui Hristos) s-a intristat, caci era foarte bogat”. Si Iisus, privindu-l cum se departa de El intristat, sclav al lanturilor lui launtrice, rosteste: “Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu”. Imagine pe care unii talcuitori o explica astfel: se afla in Ierusalim o portita a cetatii prin care nu puteau intra decat oitele, iar camilele, care le insoteau, nu puteau patrunde, precum nici animalele salbatice, distrugatoare. Mai curand puteau intra camilele cu poverile lor, decat bogatii, cu si mai mari poveri. Iar cei ce ascultau surprinsi, ingrijorati, intreaba, ca si noi: “Atunci cine poate sa se mantuiasca? Iisus a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. – Taina a iubirii dumnezeiesti care ne cheama mereu. A iubirii Lui, Care, in Hristos, a venit la noi in chipul robului, al saracului, al pelerinului, la usile noastre, la durerile si lipsurile noastre, si ne spune: “Eu iti sunt inimiii tale de toate: Eu iti sunt tata, Eu frate, Eu mire, Eu casa; Eu iti sunt hranitor, Eu haina, Eu radacina, Eu temelie. Tot ce vrei aceea iti sunt. Ca sa nu ai lipsa de nimic. Voi fi in slujba ta. Eu iti sunt si prieten, si oaspe, si cap, si frate, si sora, si mama. Iti sunt toate. Numai poarta-te sincer cu mine. Sarac facutu-M-am pentru tine, pribeag; rastignitu-M-am pentru tine pe Cruce si am fost pus in mormant. Sus intervin pe langa Tatal pentru tine. Tu esti pentru Mine totul; si frate, si impreuna mostenitor, si prieten, si madular (al trupului Meu). Ce mai vrei inca?” (Sf. Ioan Gura de Aur). Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Stimate ministru al Educatiei, sunt extrem de bucuros ca incalcati Constitutia si anulati principiul separarii bisericii de stat, introducand povestile biblice in calitate de disciplina obligatorie de studiu. Totusi, ca sa nu discriminati basmele, povestile si pe admiratorii lor, va rog sa introduceti in scoala si disciplina “Povesti populare moldovenesti”, obligatorie pentru toti. Copiii vor avea posibilitatea sa afle de la dascalii lor despre faptele de vitejie ale lui Fat-Frumos, despre uratenia trupeasca si sufleteasca a Babei-Cloanta, despre atractia erotica corecta a Ilenei Cosanzenei vizavi de sexul opus si inca multe alte chestii necesare si folositoare.

Astfel, cu siguranta, vom oferi copiilor modele demne de urmat si pe cele demne de evitat, nu vom discrimina privilegiind, de exemplu, faptele miraculoase ale sfintilor in dauna celor savarsite de eroii basmelor populare, profund nationali de altfel, chiar daca mai putin biblici.

Imi exprim in incheiere speranta, domnule ministru al Educatiei, ca veti tine cont si de segmentul laic al societatii, chiar daca sunteti un adept convins al valorilor democratice si liberale.

Cu respect, un cetatean care prefera basmele populare moldovenesti celor biblice

Stimati Domni,

de un an si mai bine, urmaresc si postez comentarii la emisiunile “Oameni si Perspective”, timp in care am vazut ca CENZURA este la ea acasa. Nu stiu ce jocuri jucati dumneavoastra, si nici nu ma intereseaza, cert este un singur lucru : faceti lucruri dracesti in timp ce il predicati pe Dumnezeu. Asa ceva nu se poate. Alegeti : ori cu Dracu’ ori cu Dumnezeu. Sa ma explic.

Domnul Marius Stanescu minte cu nerusinare in emisiunea “ADN-ul AZS”, afirmand cu nonsalanta ca nu cenzureaza decat posturile cu porcarele. Nimic mai fals. Domnul Marius Stanescu cenzureaza tot ceea ce nu-i convine lui. Punct.

Porunca a 9-a este incalcata cu nonsalanta de dl.Marius Stanescu, care stie foarte bine ca cine calca o singura porunca, le calca pe toate, pentru ca il calca in picioare de Dumnezeu insusi. Nu poti sa te dai mare crestin si sa minti cu nerusinare. Eu inteleg foarte bine unele ratiuni pentru care dl.Marius Stanescu isi protejeaza (crede el) biserica si pe Edi Constantinescu. Ceea ce nu intelege Marius Stanescu, si este esential, este faptul ca Dumnezeu nu are nevoie de cenzura si mincinile lui.  Dumnezeu nu are nevoie de astfel de “aparatori”. Marius Stanescu stie foart bine cine este Tatal Minciunii : Dracu’. Stiu ca este bine sa cenzurezi mesajele care il demitizeaza uneori pe principalul colaborator, Edi Constantinescu, in jurul caruia ti-ai construit afacerea, dar asta tine o vreme. Nu toti suntem prosti. Daca sunteti tari si stati pe adevarul lui Dumnezeu, de ce va este frica de LIBERTATEA DE EXPRIMARE ?! Lui Dumnezeu nu-i este frica ! Dumnezeu nu a cenzurat, nu cenzureaza si nu va cenzura niciodata pe nimeni. Abominabil este faptul ca Edi Constantinescu insusi, “crestinul nepereche” al emisiunii, pastorul, apostolul creierului nelasat la garderoba, TACE si nu are nici o reactie fata de practicile abuzive ale lui Marius Stanescu, celalalt ”crestin” si partener de nelegiuiri. In termeni juridici, ESTE COMPLICE la toate aceste marsavii. Asta in timp ce amandoi ne predica pe Isus Hristos ELIBERATORUL ! Ati mai pomenit atata fatarnicie si o asa de mare schizofrenie dintre vorbe si fapte ?!

La dat din gura, multi sunt mesteri, dar faptele si viata lor, ii tradeaza si le arata adevarata fata. Ascund sub pres ceea ce nu le convine, cenzureaza parerea semenului desi aparent te invita sa le comentezi emisiunile si sa fi partas la ceea ce se face acolo, dandu-ti chipurile senzatia de libertate de exprimare. Fals !  Vor sa fie numai cum vor ei. Democratia este numai pentru unii. Numai Papalitatea in conceptia AZS, este rea, cenzureaza stiinta, teologia, cunoasterea in general, NOI AZS, NU ! Hai sa fim seriosi, SUNTETI LA FEL.

Edmond Constantinescu, se pare, ca nu are scrupule si prejudecati in a-si atinge scopurile. Important pentru el este sa poata face aceste emisiuni in continuare, indiferent cu ce pret. Orice altceva este neimportant pentru el. Ceea ce se intampla in jurul lui nu conteaza, chiar daca se minte si se fac nedreptati majore, si din aceasta cauza oamenii sunt frustrati de dreptul lor de a-si spune parerea. Edi este un pragmatic, nu se incurca el in sentimentalisme ieftine, care sunt doar pentru cei naivi, slabi si prosti. Doar pragmatismul este pentru cei puternici-Stalinskaia ! La fel de pragmatic a fost Edi si cand a lasat Dynamisul de izbeliste, tot sub impulsul unor comandamente nobile desigur, ca acum, si si-a vazut linistit de ale lui, lasandu-si in plata Domnului, echipa cu care a slujit ani de zile, care l-a aparat si sustinut. Nu a aruncat nici macar o privire inapoi, ar fi tradat prea mult sentimentalism ieftin si desuet la o asa personalitate “puternica” si pragatica. Edi a tradat Dynamisul, asta este parerea mea, si inca nu mi-am schimbat-o, desi au trecut atatia ani. Dumnezeu ne-a purtat de grija si ne-a dus mai departe si fara Edi. Edi tradeaza si acum increderea celor care comenteaza pe forum, prin acceptul tacit al cenzurarii mesajelor sub acoperirea unor motivatii mincinoase.

Nu-mi iau inapoi afirmatiile de apreciere pe care le-am facut de-a lungul timpului fata de Edi. Consider ca Edi este cel mai bun produs al adventismului, cunoscut de mine. Dar acum, abia acum, dupa ce am spus si asta, din punctul meu de vedere, imaginea lui Edi este completa si reala. Edi nu este campionul libertatii crezut de multi. Edi nu va duce nimic pana la capat daca are ceva de pierdut. Edi este doar un om cu slabiciunile si lasitatile lui. Cat despre ceea ce sustine el in emisiunile de la O & P voi scrie cu alta ocazie, deschis si sincer, verde-n fata.

Inchei prin a va prezenta pe unul slab, naiv, las si fricos, nepragmatic, plangacios si sentimental, atat de prost, ca s-a lasat crucificat : Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cel care a plans de multe ori pentru fratii Lui, si si-a intors de multe ori ochii inlacrimati de dragoste si durere, catre zidurile Ierusalimului…Catre cei aflati intre ele, catre Dynamis si catre orice alta biserica de sub soare. Cel care nu a considerat niciodata ca fiind semn de slabiciune, varsarea de lacrimi pentru cei iubiti de El, adica NOI TOTI. Aceste lacrimi au devenit lacrimi de sange in gradina Getsemani. A fost un prost, trebuia sa fie mai pragmatic…sa-si vada interesul, ca Edi Constantinescu. Iarta-i Tata , ca nu stiu ce fac si ce vorbesc…

Cu respect,

imagine preluată: http://static.panoramio.com/

Părintele Arsenie Boca – * Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos. * ! Să luăm aminte !

Motto:

* Când omul traieste în adevarata lui valoare, e subiect de istorie, pe când, daca renunta la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte, nu mai poarta un nume, ci poarta un numar. Deci, ce poate sa însemneze coborârea omului la simpla valoare economica, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor salbaticii întreolalta si-si vor împinge conducatorii pâna la marginile nebuniei. Asta înseamna treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, pretuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului. *

imagine preluată: http://2.bp.blogspot.com/

S-au împlinit azi, 20 de ani de la trecerea la Domnul a Marelui Duhovnic, * Sfântul Ardealului *, Părintelui Arsenie Boca, un reper în viaţa morală şi spirituală, pentru noi.

* … Parintele Arsenie Boca s-a nascut in 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara, iar la botez a primit numele de Zian. Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, in 1939, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Dumitru Staniloae il numeste „Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti”.

Imediat dupa instaurarea regimului comunist, Parintele Arsenie a intrat in vizorul Securitatii, fiind arestat pentru prima oara in 1948, sub pretext ca i-ar fi ajutat crestineste pe luptatorii anticomunisti din Muntii Fagarasului. in ultima parte a vietii avea sa se lege mult de doua locuri: Draganescu - unde a pictat biserica timp de 15 ani, incepand din 1968 – si Sinaia, unde, din 1969, si-a avut chilia si atelierul de pictura, unde obisnuia sa se retraga tot mai des si unde a si inchis ochii, la 28 noiembrie 1989. A fost inmormantat, dupa dorinta proprie, la manastirea Prislop, la 4 decembrie 1989. *

http://www.emm.ro/

imagine preluată: http://valeriugafencu.files.wordpress.com/

Câteva din Zicerile Părintelui Duhovnic Arsenie Boca :

“Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!”

E un cuvint care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vreau sa braveze si nu se gindesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gindite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvintul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.

“In mintea strimba si lucrul drept se strimba”

Asa obisnuia sa spuna parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptate de mintea cea buna. Valoarea acestui cuvint o intuiesc toti cei
ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Simbata. Mintea se strimba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.

“In mintea strimba si lucrul drept se strimba”

Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decit cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramine la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului “la urechi”. Pina la inima mai e o cale lunga, “cea mai lunga cale”.

“Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse”

Cuvintul acesta ne aduce aminte de un cuvint asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: “Un sfint trist este un trist sfint”. Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind “izvor de bucurie”, crestinismul fiind “religia bucuriei”. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :”Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 15, 11).

Explicate de Parintele Teofil Paraian

imagine preluată : http://www.replicahd.ro/

Despre * Sfântul Mare Duhovnic Părintele Arsenie Boca *:

http://www.biserica.org/Publicatii/1994/NoIV/01_index10.html

www.razbointrucuvant.ro/

http://www.branc.ro/mesaje_postrugaciune_26_01_2009/mesaj_arsenie_boca/

www.ceruldinnoi.ro/pages/Arsenie_Boca.htm

imagine preluată: http://3.bp.blogspot.com/

Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca :

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

*******

Un Mare Sfânt, un Stâlp al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Arsenie Boca! Să-l rugăm să se roage pentru noi,păcătoşii, căci Părintele a spus că, ne va ajuta din Cer, mai mult decât de pe pământ !

imagine preluată: http://www.crestinortodox.ro/

În loc de încheiere, un gând… :

* În cele din urmă, în ce “sector” al UE vor avea românii un cuvânt de spus? În tehnologie? Democraţie? Politică? Ceea ce poporul român ar putea oferi ca valoare Europei este ortodoxia “născătoare de sfinţi”, ceea ce ar ajuta şi la evitarea confiscării Ortodoxiei de către activităţile sociale, umanitare. *   ( Părintele Profesor Vasile Vlad, la Invitaţia Centrului Eparhial Caransebeş, vorbind despre * Nevoia de Sfinţi * )

http://www.episcopiacaransebesului.ro/news.php?readmore=57

imagine preluată: http://www.crestinortodox.ro/

SĂ LUĂM AMINTE !!!

“Incepe timpul mucenicilor”

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: “Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor”.

Previziunea viitorului

Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.

imagine preluată: http://www.revistafelicia.ro/uploads/modules/news/1002867/1002867_poza_1192408183.jpg

In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. “Prezentul”, spunea cuviosul Arsenie Boca, “e doar viitorul trecutului”.

http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/publicatii/1082-recomandare-profetia-pictata-a-parintelui-arsenie-boca-biserica-draganescu-din-apropierea-bucurestiului-mihailesti.html

razvan-codrescu.blogspot.com/

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie: despre sectari – “Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”…

Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.

Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.

Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.

Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.

Nu da cu bâta în viespele sectare.

Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

zoranivanda.blogspot.com/

* Trebuie sã ne întãrim spiritualiceste, fãrã de care viata noastrã este moartã, chiar dacã ne merge numele cã trãim. *   ( Părintele Arsenie Boca )

Sibilla

imagini  şi informaţii preluate de pe google.ro – sursele precizate mai sus

De cele mai multe ori cred ca putem stabili calitatea unei personalitati (ori daca in general e personalitate) judecand dupa adeptii sau fanii lor. Sa-i luam de exemplu pe Hitler, Lenin, Che Guevara, Antonescu, Fidel Castro si inca pe multi altii din familia lor. Daca vei indrazni sa spui ceva critic la adresa lor, adeptii si adoratorii lor nu vor intarzia sa aplice actiuni violente sau chiar asasinate. La fel, situatia e valabila si in cazul tuturor divinitatilor, mai mult sau mai putin iubarete. Devotii lor fanatici te vor linsa cat ai zice peste daca vei indrazni sa spui ce crezi, ce reflectii sau emotii iti trezeste entitatea la care ei tin atat de mult.

Sa-i luam acum, de exemplu, pe Kant, Wittgenstein, Foucault, Turring, Mendeleev ori Einstein. Cum credeti, se va gasi vreun adept ori un admirator de-al lor gata sa va lapideze, sa va spintece cu pumnalul doar pentru ca le contestati invataturile ori “adevarurile” parintilor lor spirituali?

Sa-mi mai spuna acum cineva ca Religia si adeptii ei sunt promotorii iubirii, respectului pentru semeni, adevar, dreptate si altele chestii nobile si inaltatoare, de dragul carora sunt intotdeauna gata sa-si linseze, lapideze, spanzure, arda pe rug, decapiteze, rupa in patru etc. adversarii, asa cum au facut-o de nenumarate ori pe parcursul istoriei.

Dragi cititori,
Vă recomand cu căldură un articol ce poate da naştere unor dezbateri interesante.

Este un articol ce atige puncte interesante şi sensibile in acelaşi timp:

1) Religia si scoala.

2) Preotii si functiile administrative ale statului.

3) Cooperarea intre stat si biserici privind diverse tipuri de ajutor social.

4)  Duminica si sarbatorile legale.

Este un articol ce invită la toleranţă.

M-aş bucura să vă exprimaţi opinia, oricare ar fi ea! Intraţi în dezbatere!

Religie si secularism

…

Simbolic, separarea Bisericii de Stat se naste ca principiu politic in zilele tumultoase ale Revolutiei franceze din 1789. Pina atunci, monarhul era privit ca reprezentantul, “unsul” lui Dumnezeu pe pamint. Daca Biserica era bratul spiritual al Fiintei Supreme, Statul si Monarhul reprezentau bratul politic. In consecinta, Statul si Biserica mergeau mina in mina: pentru a fi recunoscut, monarhul trebuia incoronat in biserica; pentru a-si intari domnia, biserica avea nevoie de puterea statului.

Odata cu asa-numita “Revolutie a ratiunii”, tot acest construct de prabuseste. Francezii anunta moartea lui Dumnezeu – si cum nu mai avem nici o Fiinta Suprema, evident ca monarhia isi pierde legitimitatea. Cetatenii sint liberi, sint egali, si fraternizeaza in lupta impotriva asupritorilor. Daca Dumnezeu si monarhia au fost aruncati in groapa istoriei, democratia renaste din ruinele Bastiliei.

Intre timp lucrurile s-au mai asezat, pasiunile s-au potolit, iar “domnia ratiunii” nu a demonstrat pea mare intelepciune. In urmatoarele doua secole si ceva am invatat ca principiul separarii bisericii de stat este unul puternic si legitim, dar si ca a elimina religia din viata publica este o incercare nu numai inutila, dar si indezirabila. Incerc sa explic mai jos aceasta afirmatie.

Pe de o parte, orice om cit-de-cit rational va intelege avantajele separarii sferelor de influenta ale bisericii si statului. Daca puterea politica este complet eliberata de influenta diverselor religii, evident ca statul laic poate sustine dezvoltarea neingradita nu numai a stiintei – dar si a unei largi sfere politico-ideologice in ceea ce priveste protejarea cetateanului si a indivizilor in general de puterile religioase si politice care ii reclama asentimentul. Nu cred ca are rost sa insist asupra acestui subiect.

Pe de alta parte, un divort total intre stat si biserica (sau, mai bine spus, intre stat si diversele culte religioase) este, cum am mai spus, deopotriva imposibil si indezirabil. Sint patru cazuri pe care doresc sa le supun atentiei:

Continuarea o veti găsi aici, pe Interactiuni.

Stimate domnule preşedinte,

Regimul comunist, înainte de a fi anti-naţional, anti-uman şi anti-democratic, (dictatorial, terorist şi torţionar), a fost anti-creştin. De aceea, revoluţia din decembrie 1989 trebuia să fie o revoluţie creştin-democrată. Dar după cum se ştie, ea nu a fost decât o înlăturare a cuplului Ceauşescu şi a unor activişti PCR de gradul I, şi înlocuirea lor cu activişti ce purtau o mască democrată, conduşi de Iliescu-Roman. De atunci şi până astăzi, puterea politico-economico-financiară în România, este deţinută de o structură securisto-neocomunistă ce s-a constituit şi în diferite partide (în principal FSN-PSD) şi controlează majoritatea mass-media. Această structură numită de Dvs. „sistem ticăloşit” (ticăloasă a fost de la începutul existenţei sale), a avut ca prim adversar politic PNŢ-ul, principalul şi autenticul opozant al tuturor regimurilor dictatoriale, inclusiv al celui comunist. S-a creat un adevărat complot anti-PNŢ (în care au participat făţiş sau disimulat şi unii liberali) şi care în final l-au distrus prin două mijloace principale: infiltrându-l cu oamenii sistemului ticăloşit, şi prezentându-l ca principalul vinovat de criza majoră a României, pe care regimul Iliescu a determinat-o deliberat.
Din păcate, şi o spunem cu toată tristeţea, Dvs. v-aţi situat atunci în tabăra sistemului ticăloşit şi v-aţi adus o contribuţie importantă la distrugerea PNŢ-ului lui Maniu-Mihalache-Coposu. Nu vă reproşăm atitudinea dinainte de 1989 (carnetul de partid, etc.). Atunci erau doar trădători criminali pe de o parte, şi victime pe de alta (Dvs. eraţi între victime). Dar atitudinea politică de după 1989 este condamnabilă. O explicaţie, şi mai puţin o scuză, era naivitatea, lipsa de informaţie şi de experienţă şi o inerţie vinovată. Omul politic Traian Băsescu a evoluat însă, şi după propriile sale afirmaţii s-a căit şi a părăsit sistemul ticăloşit, declarându-se adversar al lui.
În 2004, am avut de ales între Dvs şi Adrian Năstase, ce era exponentul structurilor ticăloase. V-am ales pe Dvs, pentru că am crezut în ruptura ce aţi făcut-o cu foştii Dvs. aliaţi de după 1989. v-am votat pentru că v-am creditat. V-am ales, pentru că am crezut în promisiunile Dvs şi am fost de-acord cu cele trei obiective principale: lupta anti-corupţie, justiţie independentă şi desprinderea de comunism. Din păcate, ultimii cinci ani, ne-au arătat că nu aţi reuşit decât foarte puţin în aceste obiective:
- Au fost dezvăluite în principal, dosarele victimelor şi nu ale vinovaţilor şi criminalilor comunişti. Nu aţi impus legea lustraţiei. Nu aţi impus repararea crimelor şi a abuzurilor comuniste, şi nici măcar restituirea bunurilor furate. De aceea, condamnarea comunismului, lăudabilă de altfel, este mai mult formală.
- Justiţia este în continuare, în marea ei majoritate sub controlul sistemului ticăloşit.
- Nu au fost finalizate dosarele marilor corupţi şi vinovaţi de crimele din decembrie 1989, iunie 1990, şi multe altele de după aceea.
Astăzi, din nou suntem chemaţi să alegem, între un alt Năstase (Mircea Geoană), cu altă mască, dar reprezentând şi fiind condus de aceeaşi mafie, şi între Dvs., (dar mai ales, declaraţiile şi promisiunile Dvs).
Nu putem crede că lupta, jertfa şi martirajul a milioane de români, făcute în spiritul dragostei de Dumnezeu şi neam, au fost zadarnice. Ele ne obligă pe toţi, în egală măsură. Pentru ca formula Dvs. „aşa să ne ajute Dumnezeu” să nu fie o vorbă goală şi demagogică, suntem chemaţi să ne întoarcem spre Dumnezeu şi spre valorile sale prin fapte. Sunt politicieni care-şi închipuie că-L pot minţi şi înşela pe Dumnezeu ca pe un electorat. Se înşeală amarnic. O responsabilitate enormă cade astăzi asupra celor conştienţi de pericolul în care se găseşte ţara, şi în primul rând asupra Dvs.
Dacă providenţa care vă cunoaşte inima vă va vrea din nou preşedintele acestei ţări, („puterea o primiţi de sus”), ea cu siguranţă vă strigă cerându-vă:
- Nu uita că acest popor s-a născut creştin şi a învins toată vrăjmăşia istoriei prin credinţa sa! Sprijiniţi-vă acţiunile pe această credinţă, şi promovaţi speranţa şi iubirea.
- Nu uita datoria sfântă de a te opune legilor ce contravin legilor lui Dumnezeu şi celor naturale! Promovează legile vieţii, ale familiei creştine, ale dreptului la muncă cinstită, ale şansei egale (şi ale copiilor de ţăran), şi ala iniţiativei libere.
- Nu uita că progresul unei societăţi este condiţionat de statul de drept şi acesta depinde de o justiţie desăvârşit eliberată de orice influenţă din afara ei!
- Nu uita jertfa şi martirajul a nenumărate generaţii şi a milioane de români, făcute din dragoste de neam şi ţară!
- Nu uita că nu ai voie să faci compromisuri şi să încetezi lupta împotriva acelora care de-atâta vreme mint şi jefuiesc ţara!
- Nu uita că ura, minciuna şi nedreptatea nu pot duce decât la dezastru! Opune-te lor cu hotărâre!
- Nu uita că Dumnezeu iubeşte unirea şi solidaritatea în iubire şi pedepseşte dezbinarea!
- Nu uita pe cei mici, neputincioşi, săraci şi în dificultate!

Domnule preşedinte, credem că sunteţi conştient de importanţa decisivă a acestui moment pentru destinele acestui popor.
În speranţa că veţi împlini aşteptările şi nădejdea pusă în Dvs., ne adresăm concetăţenilor noştri, spunându-le: uitaţi-vă cu atenţie la cei care de ani de zile s-au coalizat şi-l atacă cu ură şi înverşunare pe Traian Băsescu şi răspunde-ţi cu inima curată şi dreaptă la următoarele întrebări:
- Sunt ei cu credinţă şi frică de Dumnezeu, sau sunt de fapt duşmani ai lui Cristos? (şi crucile pe care le fac în biserici sunt doar demagogie)
- Sunt ei oneşti, sau corupţi şi jefuitori fără scrupule?
- Sunt ei slujitori ai adevărului şi iubirii, sau ai minciunii şi urii?
- Sunt ei patrioţi autentici, sau dragostea lor de ţară se opreşte în buzunarele lor?
- Doresc ei puterea în interesele României, sau în interesul lor şi al grupurilor lor de interese?
- Sunt ei democraţi adevăraţi, sau farisei politici?
- Doresc ei cu adevărat unitate şi solidaritate, sau stăpânirea şi manipularea celor mulţi?

Dacă aţi răspuns fără părtinire la aceste întrebări,
mergeţi şi votaţi!

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Pr. Matei Boilă Ioan Z. Boilă

Si ca sa nu lasam subiectul la mijlocul lui.. Am vorbit despre religie in articolul precedent. Am dat doua exemple care mi s-au parut mie mai evidente. Minunatii de-astea cred ca gasim in orice religie, orice confesiune, nu-i ceva specific unei anumite biserici.

Vad ca e din ce in ce mai la moda agnosticismul. Agnosticismul asta aluneca incet incet spre ateism, lucru care nu-i bun zic eu.   De ce agnostici? Cred ca raspunsul nu-i asa de complicat. Unu iti zice: ba, noi suntem de 2000 de ani credinciosi. Altul iti spune, ba, or fi aia de 2000 de ani la fel, dar uite cat rau au facut ei in 2000 de ani. Altii vin cu carti gasite prin America acu 2000 de ani. Unu iti arunca in fata o experienta spirituala pe care a avut-o si iti spune ca de fapt religia lui e aia buna. Te uiti la TV si vezi acolo documentare.  Nu mai stii ce sa crezi, asa ca renunti. Spui, daca fiecare are o parere diferita despre Dumnezeu, atunci am si eu dreptul la una. Si afirmi: Dumnezeu e constiinta noastra. Dumnezeu nu exista. Dumnezeul in care credem noi e un extraterestru de pe alta planeta… si-asa mai departe cu teoriile.

Credinta e o alegere, asta-i clar. N-ai sa ma poti convinge niciodata ca nu exista Dumnezeu si nici eu n-am sa te pot convinge ca exista. Daca vrei, crezi, daca nu, nu. Riscul tau.  Eu am ales sa fiu crestin. Am cautat la baza crestinismului si am gasit Biblia. Am citit-o de cateva ori. Si am crezut ce scrie acolo.  Eu pe asta ma bazez si atat. Nimic din ce NU gasesc in biblie nu ma simt dator sa implinesc.  De fapt, am vazut ca Biblia se rezuma la doua lucruri foarte simple: “Iubeste-l pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Asta e ceea ce promoveaza biblia. Despre asta e vorba.  Cum s-a ajuns la toate practicile care le gasim azi prin tot felul de biserici de tot felul de coloraturi? Nu stiu, insa, eu asta vreau sa respect: sa-l iubesc pe Dumnezeu si sa-l iubesc pe cel de langa mine.  Asta inseamna credinta.    Cei care dau vina pe crestinism ca ar fi vinovati de inchizitie, sau ca acest crestinism ar fi facut mai mult rau decat bine, dau vina pe religie. Religia inseamna sa adaugi la iubire si altele. Nu vreau sa zic ce fel de altele, pentru ca nu vreau sa ma leg indirect de vreun anumit cult religios.

Eu aleg sa cred in Dumnezeu, si sa fiu cu cateva nivele mai sus decat simpla moralitate. Aleg sa iubesc. Sa iubesc pe Dumnezeu si pe cei de langa mine.  Ar trebui sa ma urati pentru asta?

Se pare ca noua guvernare pro-europeana intentioneaza sa transforme statul RM in unul religios, renuntand implicit la titulatura de stat laic. Conform stirii transmise de JurnalTV, Ministerul Educaţiei da un raspuns hotarat in acest sens la un recent demers al Mitropoliei Moldovei prin care o asigura ca noua guvernare va intreprinde masuri hotarate in vederea introducerii religiei in scoli.

Deci, evident, se intrezareste o noua dictatura, religioasa, care s-ar putea sa-si arate roadele pe termen lung, totul fiind escamotat de palavrageala ziaristica, profesorala si politicianista despre bune intentii, moralitate, asanare spirituala si alte eufemisme destinate sa distraga atentia de la adevaratele repercursiuni ale indoctrinarii religioase.

As remarca si prestatia gazetaritei de la JurnalTV, care e sub orice critica sau nivel. Pune intrebari stupide, si mai ales retorice, inducandu-le cobailor intervievati raspunsul. Ar fi, cred, binevenita organizarea unui sondaj in randul ziaristilor aborigeni din RM care sa ne elucideze privitor la gradul lor de religiozitate. Pentru ca nu rareori urmaresc stupefiat si plin de indignare reportajele lor de mironosite habotnice, care informeaza publicul din perspectiva mitropolitului sau a unui popa mai sarac cu duhul, si nu obiectiv si echidistant, asa cum le prescrie etica profesionala.

Problema noastra cea mai acuta este ca ne e greu sa admitem ca suntem oameni. Din acelasi motiv avem probleme sa il acceptam pe Isus ca Om. Crestinismul a suferit o schimbare interesanta de-a lungul secolelor. Daca in biserica apostolica intrebarea fundamentala era legata de divinitatea lui Isus, umanitatea lui nu era pusa la indoiala. Traise printre ei, plansese cu ei, statuse la masa cu ei si experimentasera impreuna aceleasi evenimente. Stiau ca era Om. Problema lor cea mai acuta era divinitatea Sa. Ucenicilor le-a trebuit mult timp si efort pentru a putea accepta aceasta concluzie.

Astazi ni se pare ofensiv si umilitor sa il consideram pe Isus Om cu adevarat. Picturile murale sau vitraliile din biserici ni-l infatiseaza cu un halou deasupra capului, un ne-om sau mai degraba o persoana din alta lume. Suntem aprigi in a-i apara divinitatea, dar avem probleme atunci cand trebuie sa ii explicam natura umana. A fost pe deplin om sau doar pe jumatate? Si-a sarbatorit vreodata ziua de nastere? Cine era prietenul sau cel mai bun? Spunea glume sau bancuri? Era atras de fete in adolescenta? Ce jocuri juca? Stia sa fluiere, si ce fredona in timpul lucrului in atelierul de tamplarie?

Scriptura il descrie pe Isus ca un om normal, supus aceloras elemente carora suntem si noi expusi. I-a fost foame, sete, a simtit oboseala, durerea, a fost trist, s-a bucurat, a fost respins, acuzat, a purtat lupte sufletesti, si chiar s-a maniat. Nevoile fizice erau o realitate la fel ca pentru oricare alt om. A fost ispitit, supus tentatiei egoiste atat in pustie cat si in gradina Ghetsemani. Cu siguranta au fost si alte momente in care a fost ispitit, insa Biblia nu vorbeste despre toate. Iar Isus nu s-a rusinat de natura sa umana. A fost onest in toate privintele, iar faptul ca astazi citim despre ispitirile la care a fost supus este un semn de onestitate si din partea scriitorilor evangheliilor. Cum il prezinta biserica de astazi pe Isus? Are deschiderea sa vorbeasca despre Cel care a fost ispitit ca si noi, dar care a biruit?