• Panorama-Muzeul de icoane din Suprasl (S: forumul Orthphoto.net, user: alik)

· Istoria Ortodoxiei poloneze, povestită de Mănăstirea Suprasl

• Sfinţii Părinţi despre mântuire

• Letter of St.Cyprian of Cartagena to Caecilius, on the Sacrament of the Cup of the Lord (S: grupul Echoes of the Apostles de pe Facebook, David Hawthorne)

Necesită donaţii:

• “Genocidul sufletelor. Experimentul Piteşti-reeducarea prin tortură”-film documentar

•  “60 de biserici de lemn din Nordul Olteniei şi Sudul Transilvaniei”- restaurare

Imi cer scuze ca nu am scris nimic inca de marea finala de pe 1 decembrie insa am asteptat sa am cat mai multe informatii despre ce va fi in acea zi. Astfel, numerele la care se va putea vota sunt: SMS la 1388 si in Romtelecom la 0900 160 440 (0.95 euro cu TVA). Din pacate inca nu stiu exact ce pozitie trebuie votata, luni dimineata o sa aflu si o sa va informez. Tot luni o sa fiu la 10 in direct la Radio Star cu detalii despre concurs (cine nu poate asculta radiolul poate incerca si pe www.radiostar.ro) si de asemenea am un mesaj foarte important, cine e curios il astept luni pe blog.
Asa ca va rog, haidati sa aratam ca ne PASA si sa fim mandri ca suntem fagaraseni si sa CASTIGAM acest concurs.
Va multumesc si va tin la curent!
PS: se pare ca se va putea vota de marti dimineata din timpul emisiunii Matinal, desi emisiunea pentru finala va fi doar marti seara la ora 21.

Filiala ND Basarabia a restaurat recent o troitã din raionul Ialoveni, din apropierea Chisinãului. Actiunea face parte dintr-un proiect mai amplu de restaurare a monumentelor de artã religioasã din raioanele centrale ale Republicii Moldova.

SURSA:  Biroul de Presa al Noii Drepte

Abia după ce anul trecut am văzut Viena cu privirea dilatată aş putea spune, reîntors în Iaşi am avut, măcar pe axa Catedrala Mitropolitană – Teatrul Naţional, între care se interpune într-o latură Palatul Roznovanu, un frapant şi cu totul special deja-vu vienez… Axa arhitecturală de care vorbeam e poate printre cele mai proeminente “decupaje” din ţară – mai pur decât în unele oraşe transilvane, chiar, – de neoclasicism vienez, edulcorat  cu detalii eclectice ale unui baroc târziu. Despre acest Iaşi vienez, exprimând sincronismul autentic, izvorât din vocaţia pentru modernitate a urbanului românesc la sfârşitul sec. XIX-lea, aş vrea să vorbesc în câteva scurte episoade pe blog. Scurte pentru că informaţii există, într-o formă lapidară sit-ul wikipedia le oferă şi nu are sens să le reiau… Însă, poate şi datorită unui reflex mental inoculat de prea mulţii ani de comunism, legătura cu modelul arhitectural vienez, ca vocaţie de modernizare accelerată, nu s-a accentuat nici măcar în tratatele de istoria  arhitecturii. Ceea ce s-a întâmplat în arhitectură a fost rezultatul acelei entuziaste deschideri culturale pentru o Românie europeană, coagulată de Junimea şi cizelată de spiritul critic maiorescian.

(Sursa reproducerii cărţii poştale aici)

Teatrul Naţional din Iaşi a fost construit între 1894 şi 1896, planurile fiind ale arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer despre care unele sit-uri spun că au fost celebri, din moment ce au proiectat teatre mai peste tot prin Europa, la Cluj, Timişoara, Cernăuţi, la Sofia, la Berlin,  Praga sau Viena… Frumuseţea unor astfel de edificii o dau coloanele şi ritmurile lor.

O să prezint un aspect mai puţin accesibil publicului. Când sunt dezvelite de coaja tencuielii sau a stucului, e vizibil că fusele coloanelor sunt alcătuite din câteva piese masive cioplite din piatră. Aşa au fost alcătuite din antichitate şi până la folosirea betonului armat în sec. al XX-lea. Piatra coloanelor Teatrului din Iaşi au fost cioplite cu arta unei meserii bine stăpânite. Abia după ce tencuiala a fost îndepărtată, s-au constatat şi urmele seismelor pe care le-au suportat, dar şi consolidările empirice, cu simple inele metalice ca de butoi şi doar la puţine dintre piese. În cadrul actualului proiect de restaurare coloanele vor fi consolidate în adevăratul sens al cuvântului, cu tehnologii foarte actuale, folosite în Europa pentru intervenţii cât mai puţin invazive la monumente, însă detaliile prea tehnice nu cred că îşi au locul aici…

Ori de câte ori văd cum sunt desprinse schele măcar de pe o turlă, spre exemplu, dacă nu de pe clădirea în întregime, uneori după mulţi ani de consolidare şi restaurare lente, oprite, stagnate, momentul îmi pare o izbândă asupra a ceea ce pare inevitabil. Cu atât mai mult cu cât clădirea salvată este un monument, iar restaurarea cât de cât izbutită. Chiar şi atunci când nu e vorba de o clădire cu notorietate, cum e această biserică de la începutul sec. al XIX-lea (1802) din Holboca, lângă Iaşi, dar având un şarm al ei şi o anume rezonanţă în istoria arhitecturii prin clasicismul ei manifest. Eliberarea de schele are ceva din sacralitatea dezvelirii unei statui… Din păcate se petrece atât de greu şi după o mulţime de ani, uneori cu zecile şi asta nu e de ieri de azi, e boală veche, uneori schele au căzut pur şi simplu de vechime.

Departamentul de Conservare – Restaurare al Muzeului Judeţean din Satu Mare organizeaza, in data de 6 noiembrie 2009, orele 13.00, in spatiul expozitional de la Casa Memoriala Aurel Popp , vernisajul expozitiei „Tabara de creatie Aurel Popp” eveniment care face parte din proiectul cultural „Tabara de creatie Aurel Popp- un nou mod de valorificare al Patrimoniului Cultural” finantat de AFCN.
Va invitam sa luati parte la acest eveniment!

Cu stima,

Gheorghina Olariu

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

De astăzi reiau campania de sprijinire a cetăţii în cadrul concursului Restaurare de pe TVR 1. Deja s-au stabilit 6 finaliste din 10 la acest concurs şi mai sunt încă 4 de decis. marea finală va fi pe 1 Decembrie astfel că mai avem aproape 1 lună în care putem să facem cunoscută cetatea în ţară astfel ca lumea să poată vota.
Vreau să vă spun că am scăpat de câteva “nume grele” care participau la concurs (Castelul Huniazilor, Sarmisegetuza), însă acest lucru nu mă bucură, ci chiar mi se pare un lucru rău. Ţinînd cont că de când am promovat cetatea am avut peste 4000 de vizitatori pe blogg, că am tipărit mii de fluturaşi care au fost împărţiţi în Făgăraş, că am apărut la toate posturile locale Tv şi am promovat această campanie, că am primit mult sprijin din partea Dvs., ţin să precizez că sunt un pic dezamăgit de numărul de voturi şi de diferenţa mică la care am câştigat. Au fost puţin peste 1000 de voturi pentru Cetatea Făgăraşului şi doar puţin peste 100 faţă de Budila. Şi atunci mi-am pus întrebarea: “Ce putem face ca să câştigăm finala?”. Răspunsul: să demarăm o campanie agresivă de promovare a cetăţii, cât mai mult pe plan NAŢIONAL!, şi probabil în aceste zile va demara deja, o să vă ţin la curent cam ce presupune ea, şi să vă solicit ajutorul dacă va fi nevoie (şi sigur va fi!!!).
Spuneam că nu sunt prea fericit de monumentele care au ajuns în finală. Adevărul este că cetatea este mai impresionantă decât toate, dar faptul că acele monumente finaliste au întrecut altele de o valoare (atât istorică cât şi monumentală) mai mare, îmi ridică mari semne de întrebare. Adică, cum votează românii, care este criteriul lor de selecţie?
Ei bine, se pare că mulţi preferă monumentele micuţe, de care nu se ştiu multe lucruri, poate tocmai pentru că “…de celelalte am auzit, mai bine dăm o şansă unora mai puţin cunoscute…!”.
Tocmai de aceea vă cer să ne mobilizăm şi să încercăm să punem Cetatea Făgăraşului pe harta Monumentelor din România, acolo unde îi este locul!
PS: acestea sunt finalistele de până acum:
Cetatea romană de la Adamclisi, câştigătoarea ediţiei a şasea

Vila Elisabeta de la Băile Herculane – câştigător ediţia a V-a

Cinematograful de la Băile Govora, câştigătorul celei de-a patra ediţii

Cetatea Făgăraşului, câştigătoarea ediţiei a treia

Linia ferată Oraviţa-Anina, câştigătoarea celei de-a doua ediţii

Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei, câstigătoarea primei ediţii

http://www2.tvr.ro/restaurare/index.php?pag=1&more=castigatori

In acest weekend s-a tinut la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj Napoca a doua conferinta pentru studenti organizata de Casa Tamplarului. Am avut un mic standulet pe care mi-am expus acolo ce am lucrat in ultimul timp. A fost o experienta frumoasa, am ramas surprinsa ca oamenii mi-au recunoscut lucrarile de pe la alte happeninguri la care am participat. Si la fel de surprinsa am fost cand am primit din partea lor incurajari si cuvinte de apreciere. Surprinsa placut, bineinteles Si incurajata. Multumesc

Biblioteca Națională a Serbiei a postat cu ocazia zile internaționale UNESCO dedicată moștenirii audio-vizuale un film în care povestește despre colecția de 800 de plăci de gramofon și cum au fost ele salvate prin digitizare.

Rezultatul muncii lor poate fi accesat la digital.nb.rs .

Știe cineva să ne dea o descriere a colecției audio-video a bibliotecii noastre naționale?

Cu câteva săptămâni în urmă am văzut la TVR 1 o emisiune care ieșea din tiparul cu care m-am obișnuit în ultima vreme. Este despre monumente de patrimoniu cultural aflate în România, care trebuie să fie restaurate pentru a nu fi pierdute. Ideea mi s-a părut excelentă, mai ales că înainte de a solicita o donație, fiecare monument este prezentat. Au conceput și un fel de concurs: spectatorii aleg monumentul “câștigător” – cu partea asta nu sunt de acord; toate merită atenție și fonduri, nu doar cele “câștigătoare”, ca la un concurs de frumusețe.

Trecând peste asta, prezentările m-au făcut să adaug acele locuri și monumente în planurile mele de călătorii. La rândul meu, am văzut câteva astfel de monumente. Senzația pe care o ai atunci când le vezi direct, le atingi, este incomparabilă cu cea pe care o ai când le vezi pozate sau filmate. De pildă, mulți au auzit de Sarmizegetusa, măcar în treacăt la școală. Dintre ei, sunt mulți al căror ego este gâdilat de gândul că “se trag” din romani sau din daci. Legătura cu romanii e punct comun cu nații către care aspirăm și cu care ne comparăm (ex. francezi, spanioli, italieni). Legătura cu dacii poate duce la gândul că, totuși, avem și o rădăcină barbară, de urmași ai unui neam aprig.

Câți dintre cei cărora le-au trecut prin minte astfel de gânduri știu unde e Sarmizegetusa? Câți dintre ei știu că, de fapt, există două locuri numite astfel? Câți dintre ei le-au văzut vreodată?

Cei curioși poate vor găsi imediat un link pe Wikipedia și își vor satisface impulsul momentan de curiozitate. Este suficient? Oare, dacă ar vedea imagini ale piramidelor sau ale Marelui Zid Chinezesc ar fi suficient să știe doar cum arată? N-ar exista vreo dorință să le și vadă direct, să fie acolo? Pentru asta trebuie, în primul rând, ca monumentele să existe fizic, material, nu doar într-o poză pe net sau într-o carte.

Sarmizegetusa (Ulpia Traiana și Regia) se supune aceleiași nevoi: să existe fizic. Am văzut ruinele cetăților anul trecut și recomand oricui să le vadă. Aceleași lucruri pot fi spuse despre toate monumentele culturale.

Emisiunea Restaurare dă ocazia spectatorilor de a dona o sumă modestă pentru restaurarea monumentelor prezentate (vezi detaliile aici). E vorba despre aproape un euro pe SMS. Pentru a pune în perspectivă lucrurile, un euro înseamnă fix un suc sau o bere la o terasă din oraș. Bineînțeles, cu un euro doar de la tine, nu se va putea face mare lucru. Dar dacă treci de “apatia celui care stă pe margine” și donezi fără să te mai întrebi dacă ești singurul care donează, iar apoi eventual mai convingi și un prieten să facă la fel ca tine, există șanse să se adune mai mulți bani.

Am ales: SMS la 1388 cu mesajul 3 (Tropaeum Traiani – Adamclisi, jud. Constanța) – mi-aș dori să-mi pot plimba copiii sau nepoții pe-acolo și să le povestesc istoria locului.

Tu ce alegi?

Citește și:

Câteva gânduri despre patrimoniul cultural

O nouă expoziţie C.N.M. ASTRA

Conservarea şi Restaurarea Patrimoniului Cultural

Casa Artelor (etaj), marți, 27 octombrie, ora 13,00

Departamentul de Conservare – Restaurare al Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu vă invită, în data de 27 octombrie 2009, orele 13.00, în spaţiul expoziţional de la ”Casa Artelor”, Piaţa Mică Nr. 21, la vernisajul expoziţiei intitulată „Conservarea şi Restaurarea Patrimoniului Cultural”.

Prin această expoziţie se urmăreşte prezentarea monumentelor reconstruite în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, precum şi conservarea și restaurarea obiectelor pe suport ceramic, lemn policrom, lemn etnografic, metal, pictură tempera, textile, piele – blană. Tot în cadrul expoziţiei sunt prezentate activităţile din spaţiile de depozitare, investigaţii chimice şi biologice, precum şi lucrări de restaurare efectuate împreună cu studenţii Facultăţii de Conservare – Restaurare.

Un loc aparte în cadrul expoziţiei este dedicat proiectului finanţat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia pentru construirea pe o suprafaţă de 1878 m² a Centrului ASTRA. Astfel, vizitatorii vor putea afla amănunte despre stadiul actual al lucrărilor la noul centru și se vor putea familiariza cu designul acestuia, prin intermediul unor machete ce reproduc planul arhitectural original.

Activitatea de conservare și restaurare este cât se poate de intensă în cadrul Complexului Național Muzeal ASTRA, obiectele de patrimoniu necesitând, adeseori, reparații sau tratamente speciale. Deși nu sunt vizibile pentru vizitatorii obișnuiți, laboratoarele de conservare-restaurare găzduiesc o muncă intensă, desfășurată cu pasiune, prin intermediul căreia sunt remediate defecte importante ale unor obiecte, sunt șterse urmele timpului, sunt salvate elemente care altfel ar risca să se piardă. Fiind redate, în final, circuitului expozițional, obiectele de patrimoniu restaurate de specialiștii C.N.M. ASTRA continuă să stârnească admirația vizitatorilor.

Colectivul Departamentul de Conservare – Restaurare vă aşteaptă cu drag, a precizat şef serviciu Laborator Restaurare Obiecte Muzeale Fogarascher Sorin.

Biroul de Presa al C.N.M. ASTRA

Ovidiu Baron

—–
Sef Serviciu Marketing-PR
Complexul National Muzeal “Astra”
Sibiu, Piata Mica Nr. 11
Tel. 0269 21 80 40
Mobil 0756 085 773
http://www.muzeulastra.ro
http://www.muzeulastra.com
http://jurnalvirtual.muzeulastra.com

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Babelor,

Îmi deschid mailul să văd ce înjurături am mai primit, şi peste ce dau? În primul rând, peste nici o înjurătură, ceea ce mă mâhneşte. În al doilea rând, peste un mail de la Petra. Hopa, îmi zic, mişto, să vezi că începe să mă înjure şi lumea de bine!

Dar când colo, Petra nu vroia să mă înjure, ci să îmi povestească ceva. Şi anume: se face că Televiziunea Română a făcut o emisiune…

Hm. Cred că mai bine copiez textul Petrei, că poate se supără pe mine şi îmi trimite o înjurătură. Zice aşa (îl găsiţi şi aici):

Am aflat ca TVR-ul are o emisiune si chiar o pagina in care se vorbeste de restaurea unor monumente din Romania. Emisiunea ruleaza de 3 saptamani, aceasta fiind a 4-a. Pagina este putin cam prost facuta, dar sa va explic cum sta treaba. In fiecare saptamana sunt propuse 3 monumente dintr-o anumita zona. Emisiunea va dura 10 saptamani, astfel ca in finala vor fi 10 monumente, dintre care se va alege unul singur pentru restaurare. Ce putem face noi? Sa trimitem un sms la 1388 precizand numarul alegerii noastre sau sa sunam la 0900-160-440. Totul ne costa 95 de euro-centi.
Cele 10 zone sunt:
* centru – est (Centrul Moldovei şi nordul Munteniei);
* sud – vest (Mehedinţi şi Banat);
* centru (Braşov, Sibiu);
* centru – sud (Muntenia şi Nordul Olteniei);
* centru – vest (Hunedoara şi Caraş);
* sud – est, dobrogea (Constanţa şi Tulcea).
* centru – nord (Mureş, Maramureş, Satu Mare);
* nord – vest (Oradea, Zalău);
* nord – est (Nordul Moldovei şi Bucovina);
* bucureşti;
Saptamana acesta sunt puse la bataie 3 monumente din zona centru-sud (dand click pe site-ul precizat mai sus pe “Monumente” alegem zona centru-sud) si anume:
1.PALATUL CANTACUZINO
DE LA FILIPEŞTI DE TÂRG
2.CETATEA POIENARI
3.CINEMATOGRAFUL
DE LA BĂILE GOVORA .

În încheiere, Petra menţionează că cineva recomandă să trimitem SMS cu opţiunea 3, pentru că ar exista motive serioase. Eu personal vă sfătuiesc să alegeţi opţiunea 2, pentru că am citit pe Wikipedia că “Poienari Castle is said to be one of the most haunted places in the world”.

Din 1999 se desfăşoară la Iaşi, organizat de colectivul Muzeului Unirii, în chiar spaţiul de o generoasă semnificaţie istorică al fostei reşedinţe din Iaşi a domnitorului Al. I. Cuza,  Simpozionul Monumentul, tradiţie şi viitor. Casa impozantă de la începutul sec. al XIX-lea, în stil neoclasic, în care au locuit mai multe cunoscute familii boiereşti din Moldova, Catargi, Paladi, Cantacuzino-Paşcanu, rămasă în conştiinţa publică drept Palatul Cuza (închiriată între 1859-1862 ca reşedinţă a domnitorului) a fost ea însăşi, mulţi ani, un şantier de restaurare. Aşa că mai multe ediţii ale simpozionului s-au desfăşurat în ambientul cu totul aparte al şantierului, în acel spaţiu neconvenţional ca al unei surprinzătoare montări de teatru. Încă de la primele ediţii simpozionul a căpătat o bună reputaţie, fapt ce i-a conferit caracter naţional şi înscrierea în calendarul anual de manifestări ale Ministerului Culturii. Din 2002, cu o excepţie, 2008, am participat în fiecare an la simpozion, prin urmare la şapte din cele 11 ediţii (cea de anul acesta e a XI-a). Simpozionul este o manifestare cu adevărat de ţinută, printre cele destule colocvii, simpozioane, manifestări ştiinţifice în genere, pe o problematică mai extinsă sau mai restrânsă, la care am fost prezent… Manifestarea consacrată monumentelor de la Iaşi, ce se desfăşoară la sfârşit de septembrie sau început de octombrie are o temperatură sufletească specială, nu e caniculară, nu e rece şi aduce o lumină aurie în privirile celor care participă… În fond, iniţiaţii în problematica monumentelor formează un grup foarte restrâns, sunt câteva sute de persoane în ţară, cu tot cu reprezentanţii ministerului, universitari, restauratori, arhitecţi şi ingineri din ONMI, CNMI, Institutul Naţioanl al Monumentelor Istorice (din păcate desfiinţat din nou şi lipit iarăşi la ONMI, prin una din măsurile „anticriză”!)… La simpozion sunt prezentate fără emfază realizările de restaurare şi consolidare de peste an şi preocupările de cercetare, altfel spus se vorbeşte despre lumea tăcută şi fragilă a monumentelor… Sunt reiterate nevoile şi agresiunile, parcă mai multe de la un an la altul. În urma simpozionului au rămas volumele cu lucrări, volume tot mai consistente după fiecare ediţie, încât se poate desprinde o concluzie: ştiinţa cercetării monumentelor e mult mai avansată decât politicile culturale.

(Detaliu, una dintre expoziţiile simpozionului 2009; icoană restaurată de Stelian Onica)
http://www.monumentul.ro/

Sa nu credeti ca nu am mai lucrat nimic, daca n-am mai postat nimic. Am lucrat. Nu am apucat sa fac la toate poze, dar ce am va las sa vedeti.

Astăzi reuşim să ieşim în stradă. Ieri am obţinut un sprijin de la D-nul Primar, am reuşit să tipărim fluturaşii de informare iar azi la 15:30 ieşim în oraş să îi împărţim la lume. Sunt plăcut surprins de mobilizarea tinerilor, ţin să vă spun că împărţirea se va face cu voluntari de la 3 licee din Făgăraş: Radu Negru, Şenchea şi Domna Stanca. Le mulţumesc de mobilizare şi o să fac o listă cu toţi pe care, apoi, o să o postez , poate recunoaşteţi prieteni printre ei. Vreau să le mulţumesc şi colegilor de la muzeu care participă şi ei la împărţirea fluturaşilor. Sper ca acesta să fie doar începutul, să ne calificăm în finală şi acolo să vedem cât ne putem mobiliza!
PS: cine vrea să ajute cu fluturaşii să ia legătura cu mine, şi săptăm’na viitoare avem nevoie de voluntari!

Mai este 1 săptămână până ce cetatea va apărea la “Restaurare” pe Tvr 1 şi atunci vom vedea dacă am reuşit să mobilizez lumea, sau cel puţin pe cei care au fost interesaţi să intre pe blog. Astăzi mă gândesc să spun câteva lucruri despre istoricul cetăţii şi importanţa ei.
Deşi se găsesc foarte multe informaţii pe internet despre Cetatea Făgăraşului, v-aş ruga să priviţi cu circumspecţie multe dintre ele deoarece sunt adevărate aberaţii!!!! şi deşi am încercat să modific multe dintre ele nu am prea avut şanse, aşa că, deşi risc să plictisesc o să scriu câteva date despre cetate.
Înainte de construcţia cetăţii de piatră, pe acelaşi amplasament a existat o cetate de lemn, distrusă probabil la 1241. Urmele acestei cetăţi s-au descoperit în cercetările arheologice din cetate efectuate în anii 1960 şi în 1997 (apropo de arheologie cât de curând o să pun un post privind arheologia din Făgăraş, inexistentă în ultimii 10 ani).
Prima atestare documentară a cetăţii este în anul 1456, în timpul lui Iancu de Hunedoara care numeşte 2 castelani la Făgăraş. Existenţa cetăţii înainte de acest an este evidentă, din păcate nepublicarea săpăturilor arheologice din cetate a aruncat această perioadă a cetăţii într-o umbră. După această dată, cetatea începe să domine în ceea ce priveşte fortificaţiile din Transilvania, începând cu Ştefan Mailat, făgărăşan voievod al Transilvaniei, şi continuând apoi cu principii transilvaniei care transformă cetatea şi domeniul Ţării Făgăraşului în domeniu princiar, ceea ce însemna că cetatea va fi stăpânită direct de principii sau de soţiile lor – direct sau prin reprezentanţi. Intrarea cetăţii în posesia unor oameni potenţi din punc de vedere financiar a făcut ca în secolele XVI – XVII cetatea să treacă prin multe transformări care o vor aduce la forma actuală.
Cetatea este locul unde s-au primit numeroşi ambasadori (turci, austrieci, maghiari), unde au avut loc numeroase lupte, şi în jurul căreia s-a dezvoltat un important centru economic.
Din secolul XVIII…….maine..)))))))

http://www2.tvr.ro/restaurare/