Revista nord-americana Glamour a invitat mai multe persoane faimoase pentru a-si da parerea despre nume importante care au  avut o mare revenire in istorie si asa au format un rating cu  cele mai incredibile 7 reveniri din toate timpurile.

“Sa fi jos nu inseamna tot timpul sa fi afara.Aceste fete  curajoase au triumfat din nou”

In final s-a decis ca cele mai incredibile 7 reveniri i-au apartinut lui:

Cleopatra, Tina Turner, Martha Stewart, Monica Seles, Katharine Hepburn, Vanessa Williams si  Britney Spears.

Asa… sa revenim la realitate, zic. Intotdeauna inceputurile unei relatii te duc in alta realitate. Poate sa dureze mai mult sau mai putin, depinde de intensitate. Efectele cunoscute ar fi departarea de prieteni, lipsa din locurile frecventate des inainte, instaurarea unor obiceiuri noi. Dupa o vreme, insa, unul din parteneri, ala care s-a schimbat cel mai mult de fapt (in cazul asta, eu), simte nevoia sa revina la lucrurile pe care le facea inainte, la oamenii de dinainte, la obiceiurile vechi.

Eu, de exemplu, am inceput sa bombardez lumea pe messenger cu reprosuri ca de ce nu ma suna, de ce nu ma baga in seama, de ce nu ma includ in planurile lor. Se crease un cerc vicios. Eu nu am mai sunat, oamenii au crezut ca eu nu mai vreau sa fiu sunata si m-au lasat in pace. Oh well, acum trebuie sa releg lantul de iubire. Si sa-l includ si pe El in aceasta combinatie, whether he likes it or not.

Am aflat ca blue eyes va fi tata. Ca omul de peste mari si tari are o prietena. Ca big-guy reinnoada pentru a mia oara relatia cu fata lui. Ma gandeam la toti oamenii astia si la ceilalti prezenti in viata mea acum un an. Acum un an big-guy era totul pentru mine. Mi se parea ca e cel mai misto lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Nu simteam vina. Simteam doar fericire. D-asta nu mai pot sa-l sufar acum, pentru ca m-a prins cu garda jos si m-a lovit cand imi era lumea mai draga.

In afara de asta m-am surprins ca-s geloasa pe fostul pentru ca are gagica. Ne-am despartit prin telefon, era ca si cand n-ar fi fost, si, desi eu mi-am continuat viata normal, el era singur peste mari si tari. Sau asa dadea impresia. Si de fiecare data cand ma gandeam la el, o faceam cu duiosie si afectiune. Iar acum vestea ca are o fata cu care e happy… nush, m-a destabilizat nitel. Imi vine sa-i fac ceva rau, sa-mi exprim dezaprobarea. Evident, asta e un instinct mic si controlabil.

Dar in rest, viata merge inainte. Cred ca atunci cand sunt ok, cand nu am de ce sa ma plang, imi creez false probleme ca sa am cu ce sa ma lupt. Pentru ca altfel nu-mi pot imagina viata asta, fara un tel pentru care sa te lupti. Poate totusi ar trebui sa gasesc chestii constructive, din care sa si iasa ceva. Ca stricarea unei relatii numai pentru ca nu-mi pune nici o piedica whatsoever nu e ceva prea bun… zic si eu.

Here’s something for all of you guys.

Eu sunt un om bun. Prea bun pentru majoritatea. Din cauza asta dedicatia asta e foarte soft. Nu-i urasc. Nu-i dispretuiesc. Unii mi-au ramas prieteni, chiar daca au fost cuie si au lasat in urma lor catamai gaurile. Altii vor sa-mi fie prieteni insa nu prea se leaga, dunno why.

Dar ma despart de toti mental, psihic, emotional… acum. Zilele astea. Little by little. Piece by piece.

Nu, nu de la spitalul de nebuni:). Am scapat de obsesie. Am scapat de cui. De toata nebunia in care traiam. Am fost happy azi sa-mi dau seama ca nu ma mai chinuie. Ca nu ma mai loveste nici o intrebare existentiala legata de el, de noi, de mine, de barbati, relatii, femei.. d-astea. Am fost ok.

Bine, nevoia de cineva langa mine ramane, nu pot sa neg. Insa asta e ceva ce se va rezolva one way or another, asa ca nu-mi fac griji. Deocamdata viata e frumoasa din nou. Asa ca ma gandesc sa plec intr-un mic voiaj, sa ma relaxez, sa vad alte locuri si alti oameni. Si in felul asta poate ca voi reusi sa stabilzez si capitolul asta din viata mea. Nu ca celelalte ar fi, no way, insa nu ma pot plange deloc.

Ma mir de mine ca am reusit totusi. E bine ca am putut si-mi doresc sincer sa dureze. Pentru ca e posibil sa ma ratacesc din nou la vederea masculului alfa. Totusi, sper sa-l ignor complet si sa devin unavailable din doua motive clare: fie ma vrea (inapoi.. gen), fie ne ignoram reciproc. Ambele perfecte pentru mine. Inclin sa cred ca a doua e valabila pentru ca asa a fost si cu blue eyes si acum uite, suntem foarte bine, suntem “buddies”:). Cu astalalt blambec nu cred ca se va intampla asa, nu e el in stare sa fie my pal, dar nici nu vreau. Prieteni d-astia am destui. 

So, until we meet again… sau pana la urmatoarele rataciri (sper sa nu fie maine:)) ), good evening, good morning and good night!

N-am vorbit. Mi-a trimis azi ceva pe mess, dar n-am reactionat. M-am tinut tare. Si, pentru ca trebuie sa duc treaba pana la capat, l-am sters si din contactele din lista de email. Ca nu cumva sa-mi vina vreo idee:). Oricum ii stiu adresa pe de rost, nu e greu de tinut minte.

In continuarea planului meu de calmare, am decis sa nu ma duc nici maine la meci. Adica nu ACOLO. Ma duc eu pe altundeva, orasul asta e plin de terase/baruri microbiste:). Si nu duc lipsa de insotitoare:). 

Cu toate astea, am auzit azi povesti mai disperate ca a mea. Asa ca asta mi-a dat o cu totul alta perspectiva asupra situatiei actuale. In the end nu s-a intamplat mare lucru. Nici macar sex:P. S-a intamplat sa am un fel de romance cu un tip misto, dar care pare legat prea mult de trecut ca sa se poata rupe. Si care, imatur fiind, nu stie sa managerieze situatia prea bine. 

Am aflat, ca asta am uitat sa zic, ca inca e legat (still dating, I mean) de fosta lui cu care a stat multa vreme (suspectez ca asta e aia cu care zicea ca era sa se insoare). Pe care o stiu din vedere. Total unlike me. Ea e femme fatale, moi, je semble a un enfant. Si acum mi se clarifica situatia: era imposibil sa pot sa am ceva normal cu el atata vreme cat el nu a renuntat deloc la trecut. Il inteleg intr-un fel. Pe de alta parte, imi dau seama ca nu am fost deloc iubirea aia fulgeratoare pe care o astepta, care sa-l rupa total de ea. Probabil ca o alta fata, intr-o alta conjunctura, va reusi. Sau nu. 

My road is ahead of me. I have still so many things to live. And so many guys to fall in love with.

nu stiu ce vreau sa scriu… imi lipsesc cuvintele cu desavarsire zilele astea, asa am impresia

nu stiu ce simt… am uitat sa ma mai gandesc la ce simt ca sa nu ma mai doara.

nu stiu ce sa fac… cu mine. Trebuie sa fac ceva. Azi m-am trezit destul de energetica si ma gandesc serios sa schimb putin stilul de viata, sa imi ocup fiecare bucatica de timp ca sa nu am timp sa ma gandesc la tot felul de porcarii.

Mi-am dat seama ca cele mai periculoase momente sunt seara inainte de culcare si dimineata. Dimineata de obicei lenevesc si in semi-somn imi vin tot felul de ganduri in cap, de cele mai multe ori placute. Si atunci apar fara sa le simt amintirile frumoase cu el. Si daca nu sunt atenta, ma cotropesc pana ajung la amintirile neplacute si plec la serviciu zburlita precum pisica.

Seara am nevoie de ganduri bune ca sa adorm. Fiindca nu-mi place deloc sa dorm singura, de obicei imi imaginez ca obiectul afectiunii mele e cu mine. Dar atunci cand obiectul afectiunii e si cauzatorul durerii… nu mai e asa de simplu. Trebuie sa caut un alt obiect al afectiunii, pe care sa-l transform, cel putin in mintea mea, la fel de intens ca si celalalt, pentru ca toate lucrurile din sistemul complicat care e mintea mea sa mearga bine.

Insa, daca trec cu bine de aceste momente cruciale, totul pare a fi ok in timpul zilei. Nu ma gandesc, nu sufar, nu cred ca mai urasc (Tash, il urasc numai cand il vad. Si cand il vad ca ma ignora!). Incerc doar sa ma relaxez si sa “imi vad de drumul meu”, dupa cum am fost sfatuita. Problema e ca nu prea mai stiu care e drumul meu:). Dar se construieste el incet incet.

Asta am facut azi. L-am sters din lista de YM. Ma chinuia ca exista. Nu puteam sa nu ma uit macar o data pe ora sa vad ce se mai intampla. Nu era normal. Azi mi-a raspuns sec si cu mare intarziere la o intrebare simpla. Atunci mi-am dat seama ca totul e fortat. Ca asa nu se mai poate frate! Si atunci l-am sters fara mila. O prietena imi spune ca e posibil sa se simta la un moment dat ranit in orgoliul lui de mascul alfa ca admiratoarea lui nu-l mai baga in seama si atunci probabil va reactiona. 

Insa eu ma indoiesc profund de asta. Eu cred ca pur si simplu abia acum S-A TERMINAT. Nu cand a zis el, acum o luna. Nu cand a incercat sa ma cu vrajeli de genul “eu nu mai simt nimic”. Acum, pentru ca acum eu incerc sa nu mai simt nimic. Si asta nu e pentru ca trebuie sa-mi impun vointa si dorinta in fata oricui. Ci pentru ca abia acum am ajuns la concluzia asta ca da, intr-adevar, s-a terminat.

Oricum sunt pusa pe fapte mari. Adica am zis ca trebuie sa-mi fac curatenie generala in viata si deci cred ca voi da vesti proaste si peste mari si tari. Si nu mai vreau sa aud de nimeni. Gata. E timpul sa strat fresh, vara abia a inceput!

Rar am intalnit un baiat care m-a avut la el in casa, semi-vulnerabila, si abia daca m-a atins:). M-a sarutat si m-a tinut in brate. Ne-am uitat la filme, documentare si ne-am povestit viata:). In timpul filmelor, ma mangaia pe cap tandru. Si atat.

Cred ca ii era teama. Cred ca nu e asa de golan cum vrea sa para. Posibil sa aiba gagica (adica cel putin eu asa as zice, ca are, parca mi-a trecut pe la ureche ceva). Cred ca ma place destul de mult, iar eu ma simt asa de bine cu el ca nu vreau sa stric ceva. Desi poate ca deja am stricat in momentul in care i-am povestit complicatia din viata mea. Dar nu as fi vrut sa-l inhib, am vrut sa stie ce se intampla. Am vrut sa-l previn. SI nu am vrut sa am prea multe discutii despre asta.

I had a good day. M-am simtit mega relaxata. Si rasfatata. Si happy. Cred ca imi doresc atat de mult ca afectiunea asta (giving and receiving) sa fie constanta, incat as face orice pentru ea. 

Mi-e drag de el. Dupa putine zile, dar mi-e drag de el. Sper sa-l mai vad, sper sa ma mai caute. Ma distra azi cand zicea: “data viitoare cand vii o sa fie mai curat aici” sau “maine mergem in parc” sau “maine vedem filmul asta”. Ma pocnea rasu. Si-mi venea sa-l pup.

M-am luat cu tot felul de chestii, in special cu viata asta, si n-am mai scris. Dar acum am ce sa povestesc:). Omu’ de care vorbeam in postul trecut la fel de ciudat se poarta, din nefericire pentru mine. Adica mi-a trimis sms de Craciun, ne-am vazut pe 30 decembrie dar nu doar noi doi ci impreuna cu alte doua cupluri, oameni prieteni cu el, nu tu sms de Anul Nou si ne-am vazut la munca acum pe 4 ianuarie. Cand ne-am zis reciproc “La multi ani!”, eu i-am zis ca sunt nervoasa si el a zambit. Si atat. Mi se pare cel putin weird, insa prefer sa-l las in pace.

Pe 31 am vorbit cu alinush si-i povesteam de cei “tres reies magos de mi vida”: blue eyes, C. si Mr. Kiss. Nici unul dintre ei nu e in stare sa fie cu totul ceva pentru mine. Toti sunt intr-un stadiu de vesnica incipienta si flirt (bine, eu cred ca, de fapt, toti trei au prietene. Despre C. stiu sigur ca are).

In fine:). Pe 28 Blue eyes a zis ca si-a amintit de ziua mea si a vrut sa ma sune. I-am spus ca oricum nu aveam roamingu activat, m-a intrebat pe unde am fost, i-am aratat cateva poze si mi-a telefonat cateva ore mai tarziu pe interior cu texte gen “esti foarte fotogenica” si “ma bucur ca te cunosc” (!!!) – asta din urma m-a lasat fara replica, ce cacat poti spune la asa ceva?! Pe 2 ne-am intalnit din nou, eu cam mahmura, el foarte vesel, mi-a zis “La multi ani”, iarasi o discutie despre cifre cum ii place lui si atat. Ne purtam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si parca tindem sa o luam de la inceput. Weird.

In noaptea de Revelion C. a venit sa ma vada. Nu ne-am mai vazut de vreo 4 ani in noaptea de Revelion. That made me happy.

Si acum 2008 resolutions:

- vreau sa invat sa inot

- vreau sa calatoresc foarte mult

- vreau sa invat sa cant la vioara

- vreau sa fac echitatie, imi plac caii la nebunie

- vreau sa pot sa-mi renovez casa de la tara si sa ma duc acolo mai des

- vreau ca anul asta sa ma sarbatoresc de ziua mea pe alt continent

- vreau sa am o masina (si pentru asta un carnet de sofer, of course)

- cred ca inca il vreau pe nemernicu, nenorocitu, porcu, marlanu de blue eyes.

Ar trebui sa incep postul asta cu “au trecut 8 zile de cand nu l-am vazut” la fel cum cei de la AA spun “au trecut 8 luni de cand nu am mai baut”. Cam asa ma simt, in convalescenta dupa o boala sau, mai bine, inca in programul de recovery dupa o dependenta adanca. Nu regret dependenta, nu a facut decat sa starneasca in mine sentimente si senzatii uitate (care, de altfel, au fost destul de misto si laudate la momentul respectiv). Dar ca orice dependenta, imi face rau. Mi-a facut rau, pardon. Azi alinush m-a intrebat cum mai sunt, adica inca mai sunt afectata de ceva… Si i-am spus ca sunt ok, destul de sigura pe mine, insa nu am putut sa spun I’m over it. Inca nu stiu daca e asa. Sper doar ca pauza asta intensa sa-mi foloseasca.

Ma bucur doar ca pot sa ma concentrez la treaba mea fara sa mai am in jur chestii care ma disturba. Nu pot sa uit momentele alea cand intram in birou tulburata profund, cand trebuia, juma’ de ora, sa fac orice pe pilot automat ca sa-mi revin. Nu pot uita nici momentele de agonie (cam de cand a aparut mneaei in peisaj), insa acelea sunt motivul pentru care mi-am dorit sa ma rup de tot si sa-mi revin.

Si se pare ca pana la urma nu a fost nevoie de nici un altul care sa ma “ajute” la treaba asta, am facut-o singura, time was on my side.

Mai sunt 12 zile pana la calatoria in Iberia. O sa am 5 zile in care o sa-mi umplu capul cu prea multe ca sa mai conteze mizeriile de acum.

Am avut din nou un weekend furtunos. Am muncit si in weekend, din proprie initiativa si pentru ca aveau nevoie de mine. Si pentru ca seara am petrecut ca la nebuni. Aseara am fost din nou in oras, la o alta petrecere, foarte dragutz, desi acolo m-am intalnit iar cu “prietena” mea. Insa a plecat repede, o fi primit si ea un sms urgent.

Revelatia a venit azi, dupa o discutie cam ciudata cu C., probabil era putin gelos pe povestile mele de weekend. A revenit asupra subiectului cu o fata care ii place dar nu pentru romance, e alta de asta data, insa ce conteaza, subiectul e acelasi. Si povestind el asa cum fetii i se lumineaza fata cand il vede, cum nu vede pe nimeni in afara lui… si cum el nu vrea nimic cu ea decat sa i-o traga o data, hai de doua ori, sa scape de starea asta halucinanta pentru ea… mi-am dat seama ca si eu eram in aceeasi situatie. Si eu eram la fel ca fata asta cumva, nu cred ca aratam chiar asa pe fata ca sunt in limba dupa el, insa au fost momente cand am fost extrem de available. Si, de fapt, s-a intamplat exact ce trebuia si ce-si dorea. Fara sa-mi dea explicatii, asa cum a zis ca face mereu, am reusit sa scapam de chimia aia care.. nush de ce il deranja. SI trebuia, musai, sa o consume. A consumat-o, insa in acelasi timp a consumat si orice fel de relatie dintre noi. Pentru ca acum chiar mi-ar fi extrem de greu sa am incredere in el si sa pot gandi ceva personal in legatura cu el. Prefer sa nu-l mai vad. Am fost happy azi ca nu l-am vazut. Si cred ca nici zilele urmatoare nu-l voi vedea. Insa discutia cu C. m-a lamurit interior ca sa zic asa, pur si simplu m-a facut sa inteleg ce era in capul lui si ce s-a intamplat de fapt. Si acum, ca am inteles, m-am calmat.

Urmeaza 2008. Se spune ca e un an in care eu-s vedeta. Si incepe in curand. Abia astept:).

Constat cu tristete ca ‘mnealui nu ma mai incanta like he used to. Am aceleasi reflexe atunci cand vine vorba de el, evident, insa pur si simplu acolo, in profunzime, nu mai e nimic. Sunt la fel de intimidata sau exagerata cand vorbesc cu el (si am impresia ca nu vrea sau nu prea vrea sa vorbeasca cu mine, simt ca e ceva artificial in tot procesul asta de comunicare dintre noi) si apoi, la fel ca mai demult, intorc fiecare moment pe toate partile, doar doar inteleg si eu ceva din toata nebunia asta. Dar sentimentul nu mai e acelasi. Asta si pentru ca el s-a indepartat de mine voit, si pentru ca eu am vrut cu tot dinadinsul sa ma rup de el (pentru ca sufeream totusi). Cu toate astea mi-a ramas acolo ca un proces care ruleaza in background si care imi consuma niste energie fara sa produca nimic de fapt.

Pana la urma si-n definitiv nu pot sa ma plang asa de tare. Am problema asta pentru ca, asa cum spune C., nu am altele grave pe cap. Nu pot sa spun ca acum am ceva grav pe cap, indeed. Poate ca are dreptate:). C poate deveni guest star aici la mine pe blog, avem niste discutii fabuloase pe messenger, de multe ori rad de ma prapadesc in birou, iar colegii se uita la mine ca la o nebuna. Uneori le spun, insa de cele mai multe ori sunt niste faze destul de intime, care nu pot fi spuse asa in gura mare.

Cum ar fi de exemplu discutia despre fete. El are gagica. Dar ii place de o fata despre care crede ca e cam moarta dupa el, adica simte ca o intimideaza si ca vede cum ea se uita la el pe furis. OK, foarte fain, zic eu, si…. deci ce se intampla? Pai… nimic, nu vreau decat sa i-o trag odata, hai de doua ori, imi place de ea, e interesanta, dar nu vreau romance. Riiiiight… da’ de ce nu vrei romance? Pai, spune el, tu de exemplu, te trezesti ca esti cu unu’n pat, da? si ce.. a doua zi dimineata zici: hai frate sa fac si eu un romance cu  nenea asta si pac!, gata, romance done? Tu, daca iti impui, poti avea romance si cu Dan Chisu! (nu-i place deloc de asta:))…. eh, cam asa decurg discutiile noastre pe messenger. Imi plac. Ma tin in priza. Dau un sens acestui mijloc de comunicare, ce intre timp a devenit de alienare.

Pfuuuiii.. hai c’am avut o zi grea. Ma duc si eu sa dorm un pic:).

Taceti din gura ca m-am intors! Foarte bine mi-au prins zilele astea de conferinta, a fost tare interesant, unde mai pui ca am si mancat niste chestii misto p-acolo, plus halbele enorme de bere, aveau un litru, nici nu puteam sa le duc la gura cu o singura mana atunci cand erau pline:). Plus minunatiile de la H&M, sa nu credeti ca diurna mea s-a dus pe muzee sau alte activitati culturale. Asta si pentru ca nu am avut cand. Am vazut un minunat oras (nu e Praga, nu e chiar asa misto) pe noapte, pe frig, pe ceata. Parca eram in twilight zone, pe bune, insa asta imi placea. Si mi-a mai placut ca nu ma simteam straina in locurile alea, desi nici chiar integrata nu eram, logic. A fost chiar interesant.

Azi, la munca, dizzy insa aratam minunat. Ptui sa nu ma deochi! Cu toate astea, n-am avut placerea unei intalniri de gradul III, desi pretext am avut sa trec pe la el prin birou. Cred ca nu era la munca pur si simplu. Sau poate si-o fi luat concediu.

Si tot ma intrebam eu ce fel de relatie o avea el cu concurenta. Ca eu am impresia ca oamenii astia doi vorbesc mai mult decat as crede eu. Si nu sunt paranoia. Chiar asa e. In fine, oricum s-a dus deja. Acum e ca si cum m-as lasa de fumat: dependenta aia grea, nasoala, fizica, a trecut deja. A ramas insa ramasita psihica, obiceiul de a fuma cand citesti, cand scrii, cand esti la calculator, cand te uiti la un film, la o bere cu prietenii, cand te dai jos din autobuz…. Asa sunt eu acum. Nu mai am dorinta aia nebuneasca de el, insa am inca acele reflexe formate in timp, dependenta vizuala de el. Trebuie sa-l vad, orice ar fi. A naibii domesticire, da’ chiar a facut-o temeinic baiatul asta!

Iar cu amicul care intre timp vrea sa fie mai mult de atat nu cred ca va iesi ceva consistent. Pentru ca nu are cum. Putem sa avem niste momente impreuna. Niste timp petrecut in diverse feluri. Niste nevoi de moment care pot fi implinite, cum este a mea de companie si afectiune si a lui, probabil, de variatie. Dar cam atat. E un om ok, insa nu e omul MEU.

Well, ma duc sa mai citesc si eu ceva:).

Am avut din nou un weekend plin. Sunt incantata de cele cateva carti cumparate azi, de aproape toata colectia Republik, de cum imi sta cu noua freza, de petrecerea Veronicai, de faptul ca in seara asta m-am plimbat singura prin oras si a fost misto. Incep sa ma simt bine cu mine, cred ca asta e cel mai important. Si ca incep sa-l uit.

Cu toate astea, o ramasita mai e p-acolo pe undeva, ma gandesc ca daca ma avant intr-o relatie noua si el va reveni, o sa fie cam aiurea. Pentru ca-mi voi dori, cred, sa consum ce a ramas de consumat intre noi. Si probabil ca, daca asta nu se va intampla, va ramane undeva in mine intrebarea asta: cum ar fi fost daca…? Nu stiu daca va exista ceva care sa ma faca sa scap de ramasita asta. Poate doar, asa cum am mai zis, un om care sa-l egaleze. Si cum un asemenea personaj e destul de greu de gasit (sau cel putin asa-mi imaginez), in momentul asta am o urma de indoiala in  mine. Nu vreau sa ranesc pe nimeni. Nu vreau sa fac greseli. As vrea doar sa am alaturi un om care e in stare sa-mi ofere afectiunea de care am nevoie si, in acelasi timp, libertatea de miscare. Eh, om trai si-om vedea:).

Stati linistiti, nu m-a cerut Blue Eyes de nevasta:)). De fapt azi eu l-am vazut asa, pe repede-nainte. El nici nu cred ca m-a observat. Sincer, nici nu prea avea ce sa vada, eram asa de varza ca as fi preferat sa nu ma vada nimeni, sa stau in casa si sa dorm/zac.

Alta e supriza: va amintiti de baiatul pe care ziceam ca am avut o pata dar ca acum suntem amici? Well… nush ce l-a apucat, dar e extrem de insistent. Si cum nu ma asteptam, nu prea stiu cum sa reactionez. Azi chiar am avut un schimb de mailuri ciudat dar destul de interesant. Pen’ ca abia acum, dupa vreo 3 ani asa, se gandeste el sa dea in vileag in primul rand in fata lui, ca chimia aia nu era doar in mintea mea, ca era ceva reciproc si ca ii placea, il “coafa”, i se parea minunat pentru (cred) orgoliul lui, dar nu numai. Insa eu acum nu mai sunt deloc ca atunci. Nu mai simt nimic de felul asta pentru el! Asta si pentru ca toata energia mea emotionala-sentimentala-sexuala s-a dus in alta parte. Apoi a fost inabusita cu brutalitate din nevoia de echilibru. Si acum cum sa pot sa ma intorc la o “chimie” de acum 3 ani?

Din nefericire pentru mine, blue eyes este aceeasi zodie si cam acelasi stil cu amicul chemical. Ma intreb, oare peste 3 ani ma trezesc ca o sa faca o pasiune pentru mine, iar eu o sa-l injur in minte, cum fac acum cu asta, si o sa-mi vina sa ii urlu in timpane: UNDE ERAI CAND CHIAR AVEAM NEVOIE DE TINE??.

Dar am o idee. E posibil ca o veche chimie sa-mi scoata definitiv din minte/suflet chimia noua. E ca un fel de “cui pe cui se scoate”. Asa ca merg pe mana lui:). Nu ne vom vedea neaparat in laboratorul de chimie, ci la fabrica de legatorie sa bem ce-a mai ramas din martini-ul ala de acum vreo 4 ani:P. Si poate, cine stie, o sa am mai multe reveniri decat rataciri in viitor:).

Incep sa-mi revin. De tot, cred. De fapt cred ca ma imunizez la orice sentiment, asta nu e musai bine, dar cred ca altfel nu stiu cum sa o fac. Asa ca devin de gheata, macar stiu o treaba. Bine, in actiuni nu sunt chiar asa de gheata:). O dovedesc zilele astea cand m-am tot ciocnit de ‘mnealui pe hol sau la mancatorie. Nu am fost excesiv de prietenoasa, insa nici dusmanoasa. Presupun ca am fost cam cum eram inainte, acum insa cu un pic mai multa incredere. Azi chiar mi-am permis un gest mai familiar, i-am dat un bobarnac:)). Dar asta dupa ce avusesem o discutie mai pe la pranz extrem de profi asa. Cifre si dedesubturi. Am impresia ca atunci cand sunt extrem de ferma in afirmatii ma simt mult mai bine cu mine in relatie cu el. Ma simt deloc intimidata, mai sigura pe mine. Nu vreau sa tradez nicicum ce e in mine. Pentru ca in curand nu va mai fi nimic.

Cu toate astea nu pot scapa de vocea lui. Ma urmareste, imi doresc sa o aud oricand, in orice fel. O recunosc imediat. O aud de la departare. Ma invaluie pur si simplu. As vrea sa-mi citeasca o carte si sa-l inregistrez. In felul asta cred ca as fi multumita (inca ma mai gandesc ce carte:)); daca tot nu pot sa-l am, macar vocea aia dementiala sa ramana cu mine.