Uneori, cand te gandesti ca risti sa ramai insarcinata, iti alungi teama cu gandul ca exista o solutie la aceasta problema. Nu vei fi stransa cu usa si nu vei fi pusa in situatia fara intoarcere de a avea un copil pe care nu ti-l doresti. Sigur, se poate sa faci un avort.

Dar inainte sa te gandesti ca din acest motiv nu e necesar sa te protejezi, citeste randurile care urmeaza!

Din ce motive apar complicatiile avortului?

Dupa ce embrionul se implanteaza, el incepe sa creasca iar mucoasa uterina se dezvolta si ea foarte mult. Pana la saptamana a 9-a de viata intrauterina, produsul de conceptie se numeste embrion, dupa aceasta el capata denumirea de fat sau fetus. Daca la 6 saptamani embrionul are 4 mm, la 9 saptamani are 18 mm. Avortul la cerere este permis pana la 12 saptamani de viata intrauterina cand fetusul are 8 cm. La inceput embrionul e implantat in peretele uterin, apoi placenta face corp comun cu uterul. Prin procedura de avort trebuie sa se indeparteze toate tesuturile care apartin embrionului sau fatului si placenta.

Desi pare o solutie simpla la o problema mare, lucrurile nu sunt atat de roz: avortul e o interventie invaziva, chirurgicala, ce consta in distrugerea si indeparterea unor tesuturi. Practic embrionul sau fatul si placenta sunt smulse si raclate (razuite) din locul unde au crescut, vasele de sange care le-au alimentat sunt rupte si o parte din tesutul uterin va fi indepartata cu aceasta ocazie. Cu alte cuvinte acest lucru lasa in urma niste leziuni (rani).

Medicii iau toate masurile de precautie dar nu au cum sa elimine total riscurile pentru ca fiecare organism raspunde in felul sau la o astfel de operatie. Avortul poate avea urmari grave pe termen scurt sau lung si cateodata pe viata.

Riscurile sunt cu atat mai mici cu cat varsta sarcinii este mai mica si cu cat tehnica folosita este mai putin invaziva.

Un caz aparte il reprezinta acela al avortului medicamentos care poate avea efectele adverse ale substantelor active folosite, dar si riscurile ce survin faptului ca eficacitatea lor e limitata. Avortul medicamentos nu reuseste totdeauna indepartarea in totalitate a tesuturilor embrionului. In acest caz e necesar avortul chirurgical clasic (aspiratie sau chiuretaj).

Daca avortul prin aspiratie nu a reusit sa indeparteze total tesuturile fetale sau placenta, ele vor trebui de asemenea chiuretate.

Complicatiile avortului

- Hemoragia uterina poate sa apara daca nu s-a reusit indepartarea completa a placentei, daca pacienta are probleme de coagulare sau prin lezarea unui vas de sange mai mare. Cantitatea de sange care se pierde e mare, sunt necesare transfuzii si interventia chirurgicala pentru oprirea hemoragiei.

- Perforarea uterului se petrece cand chiureta traverseaza peretele uterin. Aceasta situatie poate sa apara daca uterul e imatur sau mic, daca prezinta malformatii, daca e retrovers (inclinat inapoi), dupa avorturi multiple sau afectiuni ale uterului, caz in care peretele uterin a suferit lezari repetate sau e slabit. Perforarea uterului e adesea insotita de hemoragie grava. E necesara interventia chirugicala pentru ligaturarea vaselor de sange si repararea peretelui uterin. Uneori nu e perforat numai uterul ci si organe din jur: vezica urinara, intestine, etc. Perforarea, hemoragiile si infectiile extinse pot necesita uneori indepartarea completa a uterului. Operatia se numeste histerectomie si anuleaza sansele ca femeia sa aiba vreodata un copil.

- Leziuni ale colului uterin datorate instrumentelor utilizate pentru dilatarea lui. In urma acestor leziuni pot sa apara infectii (colpita sau cervicita), cicatrice deformante care pot bloca colul. Intr-o astfel de situatie scurgerile uterine ce urmeza dupa avort nu vor putea fi eliminate. Fenomenul poate duce la infectii grave ale aparatului genital intern.

- Infectiile apar in special daca indepartarea tesuturilor fetale si a placentei nu a fost completa si pentru ca odata cu instrumentele folosite, patrund in uter si microbi culesi din vagin. Ele pot afecta ovarele devenind cauza de infertilitate. O infectie netinuta sub control se poate complica prin perforarea peretelui uterin ceea ce duce la peritonita. Aceasta este o urgenta medicala care poate provoca decesul.

- Infertilitatea este datorata infundarii trompelor si cicatricelor uterine. Traumatismul peretelui uterin provocat de procedura de avort este urmat intotdeauna de un fenomen inflamator. Uneori acest fenomen poate interesa si trompele uterine avand ca rezultat infundarea lor. Trompele infundate pot fi supuse unei interventii chirurgicale de recanalizare dar efectul e de scurta durata si eficacitatea scazuta. Cicatricele uterine apar, la fel ca orice alta cicatrice, prin vindecarea unei rani. Tesutul cicatriceal inlocuieste mucoasa uterina scazand sansele ca o sarcina se se mai poata dezvolta in acel loc.

- Izoimunizarea poate sa apara la femeile cu Rh negativ (o caracteristica a sangelui) si reprezinta dezvoltarea de anticorpi fata de sangele unui viitor produs de conceptie. Persoanele care au Rh negativ constituie aproximativ 15% din populatia generala. Restul au Rh pozitiv. Sansele ca o femeie cu Rh negativ sa aiba o sarcina Rh pozitiv sunt foarte mari. Prin avort, sangele produsului de conceptie eliminat, intra in contact cu cel al femeii. Organismul ei va produce anticorpi anti-Rh. Acesti anticorpi vor ramane in corpul ei si-i vor ataca o viitoare sarcina. E nevoie de tratamente dificile pentru ca respectiva femeie sa aiba sanse de a mai avea un copil pe viitor. Uneori aceste tratamente sunt inutile. Izoimunizarea este cauza de infertilitate sau de malformatii grave ale copilului.

- Decesul e rar dar el exista cand se intrunesc mai multe elemente grave: tulburari de coagulare, perforare uterina, infectii masive, imunitate foarte scazuta, etc.

Nu pot sa cred ce crize fac parintii,  dar mai ales mamele, cand realizeaza ca fiica lor e MARE. Nu vorbesc de baieti aici, ca la ei e mai usor.

Dar cum afla ca fata lor vrea sa isi ia zboru’ catre alte meleaguri cu al ei izbit, se crizeaza, plang, inventeaza motive stupide de descurajare a copilului, ba chiar se chinuie sa ii impuna sa nu plece. :|

Oameni buni, calmati-va! Nu se duce sa se spanzure, se duce sa locuiasCA CU persoana pe care o iubeste[cacofonie, stiu!!] .Au trecut deja cativa ani de la majoratul ei, stie ce face, e constienta ca nu o sa ii fie mereu totul roz, dar e dispusa sa isi asume riscuri si responsabilitati.

Si NU, nu o sa uite de voi! Sunteti parintii ei, si orice ar fi, asa ramaneti!

P.S.: Le doresc tuturor babelor care se bashesc in autobuz cu zambetu’ pe mutra aia fleoscaita, sa aiba diaree pana la sfarsitu’ vietii lor de mumii umblatoare!!! :|

Dupa datele celor de la Twitter, s-a vazut ca utilizatorii acestui serviciu au crescut semnificativ (cu  900%) din 2008 pana in 2009. Twitter este foarte popular in SUA, dar deocamdata in Romania, comunitatea este una foarte mica, daca e sa ne comparam cu ei. Pentru ca Twitter este inca la inceput, ca orice prim soft, site sau un prim release al unei firme, are probleme, sau mai bine spus vulnerabilitati.

Cine poate fi o victima a acestor vlnerabilitati? Toti. Cum? Prin intermediul link-urilor care apar pe twitter. Daca folositi acest serviciu, probabil ati observat scurtarea URL-urilor pe care le introduceti, atunci cand le postati (tweet-uiti) – ajung sa fie de forma tinyUrl sau bit.ly. Dezavantajele unui astfel de link este ca nu puteti sa stiti niciodata despre ce este vorba; puteti doar sa banuiti. De cele mai multe ori sunt site-uri de incredere, dar ce facem cand primim ‘mass-urile’ acelea enervante pe mess, cum ca Britney Spears a ajuns cheala (vei accesa site-uri care contin malware)? Avantajul la serviciile de messenger este ca puteti vedea unde duce link-ul, pe cand la twitter sunteti legati la ochi.

Ce ne ramane de facut? Putem sa folosim TweetDeck cu optiunea “Show preview information for short URLs” bifata, sau DestroyTwitter cu optiunea alt+click pentru a vedea link-ul intreg. Mai este varianta sa asteptam o solutie de la baietii de la Twitter. Voi cum procedati?

A iubi şi a nu fi iubit..

…este ca şi cum ai striga în pustiu… Nu te aude nimeni.

Ai vrea să fii auzită? Spune-i! Nu te va asculta…nu va dori să se complice…nu-l vei face să vibreze…

Nu-i spune atunci! Nu va şti.

Întrebarea este: să ne înconjurăm de ziduri inexpugnabile crezând că nimeni nu va reuşi să pătrundă? Vrem aceste ziduri?

Suntem vulnerabili. Ne asumăm suferinţa de a iubi?

De ce suferinţă? Pentru că aproape întotdeauna sfârşim prin a fi răniţi.

În dragoste există două semne de punctuaţie: semnul întrebării şi punct. Ştiu că fericirea e o cale, nu o destinaţie. “Fericirea (spunea Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei) multă, puţină, e în noi şi nu ne-o poate da cineva. Cineva poate doar să ne-o ia. Şi o poate face foarte uşor.”

Întrebările sunt incertitudini. Nu cred că fac parte din farmecul poveştii. Sunt doar începutul suferinţei…al drumului către punct – destinaţia terminus…finalul…sfârşitul.

Pentru unii sfârşit poate însemna happy end.

Nu vă amăgiţi, e doar o iluzie

În final va fi doar END. PUNCT.

De ce vrem atunci să iubim ştiind că undeva ne aşteaptă, la sfârşitul poveştii (pentru că toate poveştile, mai devreme sau mai târziu, se sfârşesc, nu?) suferinţa?

Tocmai aceasta e dilema. Nu vrem, nu ne impunem, nu ne programăm să iubim.

Ne îndrăgostim pur şi simplu.

Iubim …şi ne doare când nu suntem iubiţi. Dar e un sentiment MAGIC şi ne asumăm.

IUBIREA este un RISC ASUMAT.

Dar merită.

O cugetare pe care am primit-o astazi de la un prieten:

Razand, risti sa pari nebun.

Plangand, risti sa pari sentimental.

Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici.

Aratandu-ti sentimentele, risti sa te arati pe tine insuti.

Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale, risti sa te pierzi.

Iubind, risti sa nu fii iubit la randul tau.

Traind, risti sa mori.

Sperand, risti sa disperi.

Incercand macar, risti sa dai gres.

Dar daca nu risti nimic, nu faci nimic, nu ai nimic, nu esti nimic.

Pentru ca tot am amintit de liderii imperfecti, sa spunem catvea cuvinte si despre liderii eficienti. Lista de mai jos nu este exhaustiva, si nici definitiva. Dar bisericile unor astfel de lideri au vazut rezultate incurajatorare, uneori exceptionale.

1. Credinciosie fata de Biblie si adevarurile ei. Nu doar sa creada formal, ci sa traiasca adevarul cu pasiune.

2. Perioada lunga de slujire in bisericile respective. Nu perioada in sine este cheia, ci dispozitia liderilor de a face planuri pe termen lung si a se dedica lor. Viziunea pe termen lung este vitala. Thom Rainer mentioneaza ca durata medie cat sta un pastor intr-o biserica este de 3.6 ani, in timp ce liderii eficienti petrec in medie intre 11.2 pana la 21.6 de ani in bisericile care cresc.

3. Incredere umila. O siguranta a chemarii lor, care nu ii face insa sa devina aroganti. Increderea lor se bazeaza mai degraba pe ceea ce realizeaza Dumnezeu, decat pe capacitatile si talentele lor.

4. Acceptarea responsabilitatii pentru esecuri. Impreuna cu pozitia de lider, accepta si riscurile si responsabilitatile ce deriva din asta. Nu dau vina pe circumstante sau pe altii in perioade dificile sau de conflict.

5. Iubeste neconditionat. Slujirea poate fi “murdara” iar crestinii niste “cretini”. Si nu e usor sa ii iubesti pe cei care sunt in permanenta nemultumiti sau te ataca. Desi sunt imperfecti, liderii eficienti iubesc membrii bisericilor lor asa cum sunt, pentru ca au invatat de la Isus cum sa iubeasca.

6. Perseverenta. Cand ai un plan de perspectiva lunga, vor sti sa creasca cu pasi mici dar siguri. Asta inseamna perseverenta si o incredibila rabdare.

7. O viziune orientata catre exterior. Este parte integranta din viata lor. Nu doar o orientare evanghelistica, ci o pasiune pentru cei ce stau departe de Isus si de biserica. Viziunea lor va reflecta permanent aceasta orientare misionara.

8. Dorinta de a lasa urme. Urme pe care si altii sa poata calca. Ambitia si pasiunea liderilor eficienti nu poate fi negata, insa nu se limiteaza doar la ei si propriul lor succes. Si dupa ei potopul. Ci ei vor ca biserica sa isi urmeze cursul pozitiv si dupa plecarea lor

Adaptat dupa Thom Rainer

Efectele secundare ale sexului… bolile cu transmitere sexuala.

Nu mi se poate intampla tocmai mie… Nu pare genul de fata… Nu e nimic in neregul, de ce ar trebui sa merg la un control?

Bolile cu transmitere sexuala te ocolesc arareori daca nu te protejezi corespunzator. Problema este cu atat mai grava pentru barbati, cu cat o mare parte dintre bolile/ infectiile “uzuale” pot sa nu aiba simptome “deranjante”.

Candidoza

Se manifesta prin inflamatia glandului si a santului dintre gland si preput. Pot aparea bubite cu puroi si deseori ae manifesta prin senzatie de mancarime, arsuri.

La femei, cel mai adesea se observa o secretie vaginala abundenta si urat mirositoare. Apar de asemenea mancarimi, usturimi, inflamatii ale vulvei si vaginului.

Netratata la timp, candidoza poate conduce la sterilitate.

Trichomoniaza urogenitala

Este o infectie des intalnita. Se manifesta secretii uretrale moderate. Uneori pot aparea complicatii, cea mai des intalnita fiind inflamatia glanndului si a preputului. La femei apar secretii alb-galbui urat mirositoare si inflamatii la nivelul vulvei si vaginului. De asemenea, se manifesta prin senzatii de mancarime la nivel local si senzatii de arsura.

Sifilisul

Sifilisul primar – primul semn este aparitia sancrului silfitic, o leziune mica, superficial, de culoare rosie care nu doare. De cele mai multe ori este localizat la nivel genital.

Sifilisul secundar – apar leziuni pe intreg corpul. Acestea iau forma unor mici pete rozii, care nu sunt insotite de mancarimi

Sifilisul latent – daca nu a fost urmat un tratament medicamentos, atunci urmeaza o perioada fara manifestatii. Boala nu s-a vindecat.

Sifilisul tertiar – aceasta ultima parte se manifesta prin aparitia unor noduli duri, nedurerosi ce invadeaza in general fata, spatele si membrele.

Gonoreea

Initial, la barbati, gonoreea se manifesta prin mancarimi puternice la nivelul orificiului extern al uretrei, iar mictiunea poate fi insotita de senzatii de mancarime. Infectia cronica se poate manifesta deschis sau inchis. In primul caz, apar continuu scurgeri uretrale. In al doilea caz, manifestarile pot disparea total pentru ca apoi sa reapara. La femei, gonoreea se manifesta sub forma unei infectii la nivelul uretrei, vulvei si colului uterin.

Herpesul genital

Primul semn al infectarii este dat de senzatii de mancarime si arsura la nivel local. Apoi apar niste vezicule grupate in buchete inconjurate de o zona rosie. Acestea se vor sparge lasand ulceratii.

Acestea sunt doar cateva dintre cele mai frecvente bts-uri. Tine minte ca netratate la timp, bolile cu transmitere sexuala pot avea consecinte grave. Protejeaza-te si mergi regulat la control.

Stiu ca randurile acestea vor supara pe cineva pasionat de homeopatie, dar nu este prima data cand aud ca un tratament homeopat aplicat incorect poate face mai mult mai mult rau decat bine…

Un cuplu de australieni a fost recent condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru uciderea  fetitei lor de numai 9 luni. Fetita suferea, inca de la varsta de 4 luni, de o eczema la nivelul pielii. Tatal, homeopat, impreuna cu mama fetitei, au refuzat sa apeleze la tratament medical specializat, administrandu-i – in schimb – produse homeopate. Desi starea fetitei s-a agravat constant, la 6 luni pielea acesteia ajungand sa se sfasie  la simple operatiuni de schimbare a scutecului sau imbracare, parintii au continuat tratamentul homeopat stabilit de tata, pana la decesul acesteia. Cuplul a pledat “nevinovat” la proces, tatal declarand ca ar fi apelat totusi la ajutor medical specializat daca ar fi stiut cat de grava este starea copilului sau. (intregul articol aici).

Morala? Chiar si in afectiuni simple, cum e cazul unei eczeme,  nu intotdeauna tratamentele homeopate pot inlocui cu succes un tratament medical specializat. M-am intalnit nu o data cu afirmatia ca “pentru a-ti face bine, homeopatele trebuie sa-ti faca intai putin rau si abia apoi ajuta efectiv la vindecare”…citez, in acest sens, o recomandare gasita intr-o lucrare medicala pe tema diagnosticarii si prescriptiilor homeopate: “uneori trebuie convins bolnavul sa indure, in evolutie aceasta scurteaza durata vindecarii, in ciuda a ceea ce poate parea pentru moment cruzime.” Interesante, de altfel, toate afirmartiile si recomandarile d-nei doctor-autoare a acelui material… din ce am inteles eu, citind integral textul in cauza, secretul  reusitei  tratamentului este, de fapt, o mare bajbaiala printre diverse prescriptii  si, mai ales,  o mare stiinta de a descoperi “unde ai gresit”. Nu, multumesc.

Opinia mea personala este ca, odata ce un tratament iti face rau – indiferent ca e traditional, homeopat, naturist etc., este nevoie de intreruperea imediata a tratamentului si prezentarea la medic pentru o  noua evaluare a simptomelor. Am mai mare incredere in medicii ajunsi sa ma consulte in urma a 6 ani de studii de specialitate, decat in  toti anonimii autodeclarati homeopati dupa citirea pe diagonala a 2-3 carti de homeopatie.

Mai rau de atat, exista persoane care – odata vindecate prin metode homeopate de o afectiune – decid sa se documenteze personal in domeniu si ajung, curand, sa-si puna singure diagnostice si tratamente – in totala necunostinta de cauza:  “Si eu am facut tratament homeopatic in clasa a 12 a pentru ca mi se umflau amigdalele o data pe saptamana iar antibioticele deja nu mai aveau nici un efect, era groaznic. [...] De atunci Slava Domnului nu am mai avut probleme. Dupa asta mi-am cumparat si eu carti despre homeopatie pentru ca mi s-a parut un domeniu interesant si am incercat sa-mi gasesc singura rezolvare la unele probleme. Uneori a mers, uneori nu,  ca n-am cunostiinte destul de aprofundate.” (sursa aici). Zic, bravo! Mai mult de atat, tind sa cred ca ca persoana in cauza s-a apucat de tratat si alte persoane din jurul ei: familie, prieteni, cunostinte… Ca doar ne pricepem la toate.

Inteleg, pe de alta parte, ca tratamentele homeopate sunt de lunga durata, pornind de la premiza ca organismul trebuie tratat holistic, ca un tot unitar, multiplele suferinte avand intotdeauna legatura unele cu altele. De aceea, schemele de tratament sunt deseori complicate si implica reguli adiacente stricte (nu se ating niciodata cu mana, nu se pot asocia cu nimic mentolat – nici macar pasta de dinti etc.). Care-i rostul, de fapt? Tot aici am citit despre schema de tratament a unei femei suspecte de gastita: “Mie mi-a facut o schema din asta pe 3 luni. Erau vreo 40 de butoiase de pastilute cred (mi le aranjasem in dulapior in ordinea in care trebuiau luate pe zile). Sunt pastile diferite luni miercuri si vineri, altele marti si miercuri si altele in weekend. La fel sunt diferite dimineata fata de pranz sau seara. Se iau cu 15 minute inainte de masa parca. Ok, deci ce vreau sa spun e ca e o schema foarte complexa. Nu trebuie insa sa te sperii ca is asa multe pentru ca sunt mici mici si rotunde si sunt dulci ca niste bombonele.” Deci 40 de recipiente pentru o gastrita?… Nu e, totusi, prea complicat?

Probabil nu inteleg eu profunzimea acestor tratamente, modul complex in care ele actioneaza la nivelul intregului organism, purificandu-ne si scotand din noi toate bolile stiute si nestiute… purificand deopotriva trupul si spiritul. Dau un ultim citat: “Am fost la homeopat.  Am “povestit” mai bine de o ora si jumatate. M-a intrebat ce ma supara (de la nimicurile zilnice pina la ce ma framinta ). Am plins. Mult. Imi curgeau lacrimile fara sa vreau. M-a pus sa inchid ochii si sa imi imaginez citeva lucruri. Mersul la un medic homeopat e o experienta puternica care nu poate fi descrisa: este foarte intima, cu adevarat profunda… Cel putin asa am simtit eu. Doamna Doctor nu mi-a luat bani si mi-a spus ca a fost o placere pentru ea consultatia si ca se bucura ca m-a cunoscut.” … Si cateva raspunsuri: “Foarte bucuroasa sunt ca ti-a placut de ea! Altfel nu ai cum sa comunici cu ea…” (mie imi suna a Doorothy incercand sa comunice cu Vrajitorul din Oz) sau “daca ea a reusit numai intr-o ora jumate sa te faca sa plangi e semn de foarte bine” (ce-are a face plansul cu vindecarea?) sau “Se pare ca ai avut intr-adevar norocul sa dai peste o homeopata cu har” … pana la urma homeopatia este o stiinta medicala exacta sau un har, o doftoriceala, o vraciuiala practicata in secolul 21 dupa recomandarile formulate in urma cu 200 de ani de medicul ce a pus bazele acestui tip de medicina empirica?

Ca sa concluzionez, inteleg ca exista multe persoane care au reusit, prin homeopatie,  sa se trateze de afectiuni carora medicina nu le dadea de cap. Nu sunt un dusman al homeopatiei in sine, ci al practicienilor ei, majoritatea dintre ei departe de a fi profesionisti.

Exista, mereu dispuse sa ne ajute, altruist sau nu, o multime de personaje cu “calificare” in domeniu: medici, homeopati, naturisti, vraci, bio-energeticieni, clar-vazatori, oameni cu “har”, vrajitori, omide, yoghini, guru-isti, psihologi, psihiatri, preoti etc.

Atentie, deci, cine va consulta si in ce calitate isi atribuie autoritatea de a opera cu sanatatea voastra!

116. 000… Nu mă uita !!!

25 Mai – Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi :

Din 1986, la initiativa Crucii Rosii Internationale, pe fondul inmultirii alarmante a cazurilor de disparitii in randul copiilor.

Prima Zi europeana a copiilor disparuti a fost organizata in 2002, la initiativa organizatiei britanice “Child Focus”, patronata de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii si Irlandei de Nord si a organizatiei olandeze “Vermist”.

In toata lumea, la 25 mai, sunt organizate mese rotunde pe tema copiilor dati disparuti, sunt raspandite mesaje de solidaritate cu familiile acestora, prin mass-media sau pe strazile marilor orase, sunt inaltate baloane colorate, semnul sperantei. Simbolul acestei zile a fost ales floarea de “nu-ma-uita” (Myosotis sylvatica), din pricina numelui ei dar si din cauza abundentei acesteia in luna mai. De aceea, la 25 mai, organizatiile care se ocupa de manifestarile din aceasta zi obisnuiesc sa distribuie populatiei aceste flori (fie naturale, fie artificiale).

Sursa : www.copilul.ro

Felicitări şi admiraţie Doamnei Măriuţa Simionescu – Organizaţia ” Salvaţi Copiii ”, filiala Caraş-Severin, pentru întreaga activitate desfăşurată, dăruire, implicare !Da, Măriuţa Simionescu este un OM căruia-i pasă !

Există şi Oameni, se poate, doar să crezi, să dărui, să pui suflet !

Există şi-o mare diferenţă între specialişti, ” specialişti ” şi profesionişti. Există oameni şi ” oameni”, există creştini şi farisei, există jurişti şi ” jurişti ”, există din nefericire prea mult politic în toate , numai competenţă, dăruire, suflet, conştiinţă, NU ! Şi, mă refer la personaje şi specimene de pe plaiurile mioritice pe care le numesc ” volvure ”, căci Zâne Bune ale copiilor, NU sunt, oricât ar poza !

Menţinerea în funcţii a responsabililor ce desfăşoară activităţi decizionale de mântuială de către tartori din mediul politic ce consimt la răstignirea, hărţuirea avertizorilor, spune limpede mai mult decât se crede şi, are un preţ. la un moment dat… căci, banul te ridică şi tot el te doboară. Atenţie la Ochiul Nevăzut !

Autorităţile, preocupate cu, multe cele afaceri în interes personal, conturi, abuzuri de influenţă şi funcţii, NU acordă suficient suport, NU se implică precum trâmbiţează teorii ce ” dau bine … ”, Nu alocă suficiente resurse, timp, şi, măsurile de prevenire, preîntâmpinare a cazurilor de dispariţii ale copiilor sunt… precum ” practica ”, nu teoria de faţadă ! De aceea, societatea civilă, trebuie să se implice ! Fiecare din noi, putem face ceva, trebuie ! Organizaţiile neguvernamentale se implică, noi, ca părinţi, cetăţeni, haideţi să punem umărul, ne stă-n putinţă ! Pentru copiii noştri, pentru că mâine poate fi pe lista copiilor dispăruţi, copilul tău, fratele, nepoţica, vecinul, colegul, oricine… Pentru că, Nu Mă Uita, micuţa, delicata floricică albastră, e Strigătul Copiilor Dispăruţi, din lumea întreagă…

“Cu totii suntem responsabili de protejarea copiilor nostri, cu totii avem obligatia de a le oferi o copilarie fara traume. Tuturor ar trebui sa ne pese ca numarul copiilor disparuti este in crestere si ca de prea multe ori siguranta copiilor este pusa in pericol”…

“In calitatea sa de membru al Federatiei Europene pentru Copiii Disparuti si Exploatati Sexual – Missing Children Europe, Salvati Copiii se alatura celorlaltor 22 de organizatii neguvernamentale din 16 tari membre UE care organizeaza evenimente tematice si campanii de informare referitoare la problema disparitiei copiilor. In Romania este ingrijorator procentul extrem de ridicat al copiilor care parasesc domiciliul de bunavoie. In consecinta, este foarte important sa derulam o campanie de informare asupra motivelor care ii determina pe copii sa plece de acasa, de constientizare a riscurilor la care se expun si de identificare a mijloacelor de prevenire si diminuare a fenomenului” , declara Gabriela Alexandrescu, Presedinte executiv Salvati Copiii Romania. Campania organizatiei Salvati copiii se desfasoara la nivel national si in Timisoara, Iasi, Suceava, Targu Mures, Dolj, Brasov, Neamt, Vaslui, Hunedoara, Caras Severin, prin activitati de informare in scoli si licee, dezbateri, mese rotunde cu reprezentanti ai institutiilor si campanii stradale.

Telefonul unic pentru copiii disparuti – 116.000

Comisia Europeana a decis in urma cu doi ani, si a recomandat tuturor tarilor membre UE, sa aloce un numar telefonic unic pentru pentru copiii disparuti. Acest numar este 116. 000 si este deja operational in Romania, Grecia, Ungaria, Tarile de Jos, Portugalia si urmeaza Belgia si Slovacia. “E cunoscut faptul ca, atunci cand copiii sunt ucisi in urma unei rapiri, peste 70% dintre ei sunt ucisi in 3 ore, iar 90% in 24 de ore de la disparitie. Drept urmare, este indispensabila interventia imediata a serviciilor specializate” a declarat Margarida Barroso, membru independent in Consiliul Missing Children Europe. “De aceea numarul de telefon european pentru copiii disparuti poate salva vieti. Nu exista nici o posibila scuza de a nu lua toate masurile posibile pentru ca numarul sa fie operational in toate statele membre ale Uniunii Europene”, a mai spus Margarida Barroso.

Sursa : www.ziua.ro

Da, NU există scuze pentru cei ce nu pricep că dispariţia unui copil instituţionalizat din unitate nu se anunţă imediat, telefonic organelor de poliţie din teritoriu, NU există scuze pentru că încă se procedează aberant ca abia după 24 de ore să se emită adresă scrisă pentru semnalarea unei absenţe, n-am să pricep niciodată această sminteală patronată direct de cei ce-şi zic cu nesimţire ” autorităţi abilitate ”… argumentul meu e limpede : de ce după 24 de ore, timp în care se poate întâmpla orice, timp în care putem interveni, preveni ceva mai grav… ?

Da, în România anilor 2009, protejăm imaginea instituţiilor, ”divelor ” şi ” prinţişorilor ”, menţinem pe funcţii falşi specialişti, etc. … ” protecţia ” copilului…

Da, spun lucrurilor pe nume : NU se iniţiază controale inopinate în teritoriu, se continuă cu practica anunţării acestor ” controale ” de la centru pe diverse căi de către diverse secretare şi nu numai, de multe ori şefii ierarhici de la centru habar nu au cum se desfăşoară de fapt lucrurile… nu-i aşa, ” stimabili ” farisei proţăpiţi pe nişte biete scaune, voi, cei din teritoriu, numiţi politic ?

Şi dacă mâine-poimâine dispar copiii, nepoţii voştri, ca să vă spălaţi din păcatele nesimţirii, indolenţei, neimplicării, a rapoartelor care numai realităţi NU reflectă… căci Doamne, Doamne, ironic, ne mai ia şi de mânecuţă, doar, doar ne trezim ! Ştiu că sună dur şi aparent a altceva, e însă un Semnal de Alarmă, un Mesaj pe care Sibilla-Sfinx îl urlă de ani de zile urechilor surde tot sperând că… poate într-o zi… Pentru mine, florile de nu-mă-uita, au… Nume, cu tristeţe o spun,dar, răspicat !

Impunerea Legii Tăcerii de către nişte jalnici jurişti ce nu gândesc, de către nişte ” stimabili ” ce ţin cu dinţii de scaune, contrazic realitatea, care realitate nu e roz şi necum precum cea zugrăvită pe… hârtii… Asumarea responsabilităţilor, prevenirea, preîntâmpinarea, să accepţi şi să agreezi mai degrabă o alarmă falsă decât să te faci părtaş, complice prin neimplicare la absolut orice se întâmplă, sunt priorităţi, ar trebui să fie atitudini, modele… nu-i aşa, ” inocentă protecţie ” a copilului ?

Este alarmant şi îngrijorător numărul copiilor dispăruţi de la domiciliu sau din instituţiile de ocrotire… NU contează nici măcar dacă o fac de bună voie ! Sunt copii, NU conştientizează riscurile grave la care se expun, cum să conştientizeze copilul dacă Adultul NU o face dar, a deprins ” abilitatea ” de-a se preface… factorii responsabili şi de decizie sunt mult mai atenţi la ambalaj, glazură, să nu răsufle,să nu pută, să nu transpire, NU la siguranţa şi securitatea copiilor… oricât s-ar minţii, nu se va putea continua la nesfârşit, statistica spune una, rapoartele de activitate alta… că există nereguli, disfuncţionalităţi, mitomanie, abuz în serviciu, trafic de influenţă, nu e o acuză gratuită ci, o mare problemă, una care trebuie Asumată şi Rezolvată, Recunoscându-se că Există, ca prim pas ! ” primul pas în rezolvarea oricărei probleme e să recunoşti, conştientizezi, că există… ” Valabil pentru familie, aparţinători, instituţii de ocrotire, autorităţi abilitate ale Statului , etc.

Dincolo de Zidurile Tăcerii, impuse, se petrec multe, duhnesc multe din ele… şi mai multe, din nefericire, prea târziu ! Acesta e unul din motivele pentru care, voi continua să îndemn la denunţarea neregulilor, tartorilor, chiar dacă în România avertizorul îşi plăteşte preţul ruperii tăcerii, chiar dacă avertizorul devine ţinta unor scenarii diabolice menite să ascundă mizerii sub preş şi să apere imagini, să fardeze zulufii unor diavoli/diavoliţe cu chip uman şi NU să fie sprijinit în Demersuri cum ar fi firesc, chiar dacă la asemenea mascarade ieftine consimt să se complacă inclusiv personaje marcante şi-n scurt timp avertizorul devine din victimă, voce, fiinţă… devine ” abuzator ”, c-aşa doreşte câte-o fâţă, fustă, şi aşa ” înţelege ” autoritatea, profunzimea expresiei : a proteja… rezultatul, copii dispăruţi, deveniţi victime mai apoi, victime ale haitelor străzii, ale exploatării sexuale, ale traficului de minori !

Părinţii, societatea, Biserica, organizaţii, asociaţii, Statul… se impune să consimtă la colaborare, la asumarea responsabilităţii faptic, nu limitându-se la teorii şi-atât, ci, prin implicare, prin trezirea conştiinţei fiecăruia din noi, prin renunţarea la minciuni, prin sancţionarea incompetenţei, prin renunţarea la promovarea non-valorilor şi numirile aberante pe criterii politice şi nu al competenţei, prin a spune lucrurilor pe nume şi-a lua măsuri care să vină-n întâmpinarea evenimentelor şi tristeţilor cu care ne confruntăm zilnic, prin schimbarea legislaţiei dacă e cazul. Repet, în speranţa că poate cineva aude, într-o zi, şi nu mă refer doar la cazurile de copii dispăruţi din instituţiile de ocrotire, ci şi a copiilor dispăruţi de la domiciliu : de ce semnalarea scrisă către autorităţi abia după 24 de ore ? Multe din actele ce ţin direct de Legislaţie în domeniul protecţiei copilului, familiei, se impune a fi regândite, reformulate, să se aducă îmbunătăţiri, să se acopere lacune, goluri, să se preîntâmpine, să nu se mai permită ” loc ” de interpretări şi jonglări la o adică prin hăţişurile legilor, căci, în cazul petrecerii unor tragedii, se practică încă ” o mână spală pe alta ”, vinovaţi sunt oricine numai şefii nu, stabilirea vinovaţilor uneori, chiar NU mai încălzeşte cu nimic…

Chiar dacă tineri, copii, pleacă de la domiciliu, şcoală, din instituţie, de bună voie, din teribilism, ademenit de anturaje dubioase frecventate, ispitit de mirajul ” libertăţii depline ”, fără să conştientizeze ce poate urma, riscurile la care se expun… rolul nostru al tuturor, datoria noastră morală e să prevenim prin implicare directă, efectivă ! Altfel, mai târziu poate devenii prea târziu şi… ne vom trezi cu tot mai puţini copii, dar cu turme, haite, tone de… Şefi şi ne vom fi meritat destinul !

Sibilla

In pofida aparentului meu spirit de fronda si suflet rebel, sunt in general omul care respecta regulile. Partial probabil si din cauza ca sunt un om destul de organizat, dar mai ales pentru ca observ ca in jurul meu regulile sunt de obicei facute ca sa aiba cine sa-si bata joc de ele. Ma refer aici mai ales la aspectele legate de viata sociala si de comportamentul in comunitate. N-ai voie sa parchezi aici? Fugi bre, nu vezi ca nu-s locuri de parcare decat haaat, la 100 de metri mai incolo? N-ai voie sa arunci gunoaiele pe strada? Da ce ma, sa puna mai multe cosuri de gunoia in plm! Romanul isi gaseste mereu o scuza pentru incalcarea regulilor. Si eventual dupa aia se plange ca e persecutat.

E, la mine e un pic altfel. Mi se intampla si mie sa imi treaca prin cap sa incalc anumite reguli. Dar inainte de a actiona, fac o mini evaluare rapida a situatiei. Tre’ sa cantaresc ce am de castigat si mai ales ce am de pierdut daca sunt surprins calcand regula si pe urma bag rezultatele astea in filtrul micii cutii cenusii. In felul asta rezultatul nu poate fi deosebit de nasol. Sa dau un exemplu: imi trece prin cap sa ma bag pe linia de tramvai la semafor. Ma grabesc? Da. Atat de tare, e ceva foarte important? Sa zicem ca da. Pai si daca ma prinde nu-mi ia carnetul? Ba da. Hmm, si am eu nevoie luna viitoare neaparat de carnet? Pai nu sunt sigur, dardaca apare ceva… Mai e si amenda si nu stau bine cu banii deloc luna asta. Si pe deasupra, chiar daca nu ma prinde politia, o sa-mi umple frigiderul de carne aia din dreptul refugiului de tramvai, cand o sa le tai fata ca sa reintru pe banda. Pac: toata informatia asta e bagata la malaxor, procesata uber-rapid si decizia este luata. Culmea, pe metoda asta am inceput sa incalc regulile mai eficient si cu mai putine rezultate… nedorite!

[PS. M-am surprins facand zilele astea cateva greseli de gramatica big time. Si cand zic big time nu ma refer la clasicele typos, ci la dude adevarate, cu cratime si dezacorduri. Sper ca n-am scapat vreuna si p-aici pe blog, dar daca e asa te rog sa ma scuzi. Promit sa mai reduc goana calului, s-o dau intr-un trap mai moderat. ]

O problema din ce in ce mai evidenta e obezitatea la copii.Cauzele sunt multe si e dificil de stabilit un regim alimentar pentru copii deoarece ei nu constientizeaza riscurile obezitatii.Cauza principala ar fi cantitatea mult prea mare de alimente pe care ei o mananca . In general copiii singuri la parinti sunt mai expusi riscului obezitatii deoarece lor li se acorda maxima atentie si li se ofera cam tot ceea ce vor sa manance.Si este o mare greseala…sa ne indopam copilul cu tot ceea ce vrea el, fara sa tinem cont de cantitate si de cat de sanatoasa este acea mancare.
Sunt mama si foarte preocupata de aceasta problema a obezitatii infantile.
O alta cauza a excesului ponderal este lipsa de miscare.Copiii din ziua de azi sunt sedentari de-a dreptul.Toata ziua sunt cu nasul in computer sau la televizor si miscarea fizica este aproape inexistenta.Si culmea, se si obisnuiesc asa sedentari incat le vine greu si sa alerge cand sunt afara.Trebuie incurajata miscarea , jocurile afara cu mingea, orice presupune ardere de calorii.
Este foarte greu sa interzici copilului un aliment, pentru ca tot acela il va cere daca nu are voie sa-l manance, dar se poate reduce portia primita.
Riscurile obezitatii la copii sunt multe si trebuie luate in calcul pentru ca majoritatea copiilor obezi risca sa dezvolte boli cronice cand vor fi adulti.Sa nu mai vorbim de aspectul social , de dificultatea de integrare in societate obezi fiind.
Astept pareri de la alti parinti si masuri reale de combatere a obezitatii.

Cercetătorii sugerează că s-ar putea ca motivul pentru care adăugăm mai multă sare în mâncare, fiind conştienţi că prea multă nu este bună pentru sănătatea noastră, să fie faptul că aceasta este un tonifiant pentru psihicul nostru.

Cercetătorii în psihologie comportamentală din cadrul Universităţii din Iowa susţin că sarea ar putea acţiona ca un antidepresiv natural.

Testele pe cobai au arătat că cei cu deficienţă de sare s-au sustras de la activităţile plăcute în mod normal pentru ei – acesta fiind un semn de depresie.

Experţii susţin însă că un regim hipersodat este legat de hipertensiunea arterială. Iar riscurile determinate de hipertensiunea arterială sunt „cu vârf şi îndesat”.

Agenţia Standardelor Alimentare din Marea Britanie a ajuns la concluzia că un adult normal nu ar trebui să consume mai mult de 6 g de sare pe zi. Statisticile arată însă o medie de consum de 8,5 g/zi, iar aprox. trei sferturi din aceasta provin din mâncărurile semi-preparate.

Revenind la cercetările noastre, psiholoaga Kim Johnson a declarat: „Lucruri care în mod normal ar fi fost plăcute pentru cobai nu au provocat acelaşi grad de eliberare, ceea ce ne conduce la concluzia că un deficit de sare şi pofta asociată cu aceasta poate induce unul din simptomele cheie asociate cu depresia.” Lipsa plăcerii în activităţile normal plăcute este unul din cele mai importante caracteristici ale depresiei psihologice.

De asemenea au fost semne că sarea ar putea crea dependenţă. Unul dintre acestea este folosirea unei substanţe chiar dacă este cunoscut faptul că ar putea fi periculoasă – în acest caz, oamenii sunt conştienţi de potenţialele efecte negative ale excesului de sare, dar consideră mâncărurile nesărate ca fiind fără gust şi continuă acelaşi regim nerestricţionat.

Echipa Universităţii din Iowa a mers mai departe cu testele şi a descoperit schimbări similare în activitatea cerebrală la şobolani expuşi la droguri şi la cei cu deficienţă de sare. „Aceasta sugerează că sarea de care avem nevoie şi poftele generate de aceasta pot fi legate de aceleaşi căi neuronale ca şi cele legate de consumul de droguri.”

Deci, prin această cercetare ne putem explica de ce consumăm PREA MULTĂ sare. Însă trebuie să fim conştienţi că micile animăluţe au avut aceste manifestări doar după ce aveau prea puţină în organism. Noi nu avem nici un motiv să o consumăm în exces, găsindu-ne scuze de tot felul. De altfel, 6 g reprezintă un aport suficient încât să nu intrăm în depresie. Trebuie doar să luptăm mai mult cu această dependeţă.

Sursa: BBC NEWS.

Acest suc de portocale are 12 E-uri, să le enumerăm:

Care dintre ele:

E-uri periculoase:

E330 (cel mai toxic aditiv, boli ale aparatului bucal: E 330 (acid citric sau sare de lamaie)

E211 (acid benzoic)

E950 (face parte din inamicii publici NR.1)

E951 (face parte din inamicii publici NR.1)

E952

E954 (face parte din inamicii publici NR.1)

E-uri inofensive: Nu sunt

Produsul costa 1 leu si are 250 ml

Site-ul oficial, acestea sunt bombele,

In fiecare zi, cei cu care ne intalnim ne spun ce este si ce nu este posibil.
De la familie pana la “necunoscutii” din autobuz, toti suntem maestri in a judeca vietile celorlalti.  Inainte de a pleca, daca ascultam argumentele prietenilor mei, se instala o teama generala si probabil as fi ramas in tara:
“Te intorci repede, n-o sa rezisti!”
“Esti nebun, ce cauti acolo?”
“Hai, fii realist!”
“Cum sa faci autostopul atata drum? Ceee… te crezi la Pitesti?”
“N-o sa te ia nimeni la autostop. Nu au auzit de asa ceva!”
“O sa mori pe-acolo!”

In fiecare zi, oamenii cu care ma intalnesc acum (nepalezi, indieni, pakistanezi, etc) imi spun ca ce fac eu nu se poate.
Zambesc si le povestesc cu amanunte ca “e posibil, calatoresc asa de mult timp”. Dar nu vor sa accepte:
“Nuuu… ce vrei tu aici… chiar nu se poate! Sa faci autostopul in zona asta e imposibil! Vei fi jefuit, omorat sau rapit! Si nimeni nu face asta! Trebuie sa iei autobuzul.”
Informatiile de la ei sunt importante. Ii ascult, calculez riscurile si stabilesc destinatia urmatoare. Dar am stabilit buget zero pentru transportul spre Romania. Si asa va fi.

Fac autostopul pentru lucruri in care cred. Pentru oameni, armonie, iubire si pace. Si toate devin mai reale in fiecare zi. Le simt in jurul meu, in viata mea si in sufletul meu…

intr-o ricsa: 9 oameni, un rucsac si multa veselie

cum se naste ideea unui training de autostop
(click pe imagini pentru dimensiunea marita)

Da! Orice vis poate fi implinit si orice dorinta pamanteana este materializabila! In fiecare dintre noi exista capacitatea de a transforma irealul in posibil. Orice, orice!

Ce iti doresti? Care este visul tau cel mai mare?
Daca este logic si omeneste posibil, daca exista o cale reala pentru a-l atinge, daca vibrezi de bucurie cand te gandesti la asta, atunci iti este disponibil!
Intotdeauna, orice vis vine insotit de posibilitatea de a-l implini. Altfel nu ar exista! Tot ce se intampla are un sens, nimic nu apare aleator. Nici eu nici tu, nici intalnirea noastra. Chiar si durerea vine pentru a ne arata ceva, pentru a ne ajuta sa crestem..
Orice se intampla este perfect asa cum este!

Viata este un film. In fiecare zi jucam propriul nostru rol. Dar suntem atat de prinsi in mrejele cotidianului incat nu mai vedem asta.
Ne putem detasa? Putem fi spectatori ai propriului nostru film? Il putem “regiza”?

Ne nastem pe o planeta fermecatoare, cu sansa de a trai o viata superba. Dar de mici copii societatea ne educa pentru a “nu putea”. Conducatorii acestei lumi nu vor sa intelegem ce existenta minunata ne este disponibila. Nu vor sa fim liberi, pentru ca marile afaceri sunt bazate pe frica si dependenta.
“Daca vrei poti!”- un slogan adevarat, dar in societatea moderna este doar gandire pozitiva… Totul se intampla mai adanc, intr-un punct din noi care nu are legatura cu gandurile.

Care este visul tau?
Lasa mintea deoparte. Ea iti va spune ce este social acceptat, ce cred altii despre visul tau, iar frica va aparea cu siguranta. Important e sa trecem dincolo de “da si nu”, sa incetam a judeca in termeni de “pot – nu pot”!
Avem capacitati imense pe care nu le exploram. Este mai simplu decat ne putem imagina…

chiar si melcii pot renunta la cochilii

Poti incerca sa faci abstractie de ce te inconjoara?
Sa ramai doar cu tine si dorinta ta… fara alte ganduri. Ascult-o, priveste-o si percepe toata involburarea din tine. Aceasta energie abundenta, aceasta insufletire este reala! Ceva din tine stie ca este posibil.
Iti spui “Cum ar fi sa…“. In piept apare un ghem de emotie, pielea se face de gaina, chipul se lumineaza si un zambet apare natural in colturile gurii. Iar drumul se contureaza incet…
Multi visam. Dar ramanem blocati in starea de visare, fara a “munci” pentru dorintele noastre. Inconstientul inregistreaza:
vis= in afara realitatii= imposibil. De la inceput nu ne dam nici-o sansa.

Pe drum oricine poate fi un prieten, indiferent de varsta,
culoarea pielii, convingerile religioase sau capacitatea motrica

Traim intr-o lume a etichetelor. Cele mai daunatoare sunt cele pe care ni le lipim singuri… Iar neputinta este o eticheta greu de dezlipit!
Da-ti voie sa pasesti pe drumul tau. Care este primul, cel mai mic pas pe care urmeaza sa-l faci? Da-ti voie sa faci gesturi clare, vizibile si masurabile in directia visului tau. Curand, teama dispare iar viata te sustine. Cand suntem pe drumul potrivit totul se aseaza de la sine!

viata e ca mancarea sanatoasa:
simpla, gustoasa, cu multe mirodenii!

Pe drumul meu de-acum nu exista televizor, agentii de turism, hypermarket sau oferte speciale. Libertatea nu este disponibila pe raft, nu se poate vinde sau imprumuta. In forma pura o  intelegem doar experiential.
Cu trei ani in urma purtam costum 4 zile/saptamana. Acum am uitat cum se face nod la cravata. Noaptea ma minunez de stele si licurici, ziua dansez pe sosea, opresc masini si imbratisez necunoscuti. Orice loc in care stau mai mult de-o zi este “acasa“. Trec prin zone incarcate de violenta, dar descopar oameni liberi. Cel mai bine ii inteleg daca dorm ca ei, daca mananc cu ei, daca traiesc ca ei.

Viata mea se intampla aici si acum!
Respir adanc, zambesc larg si iubesc tot ce mi se-ntampla.
Sunt liber! Ca si tine!
Nu stiu cat si cum voi trai, dar ma bucur pentru ca te-am intalnit!

Sunt totul,
sunt nimic,
sunt orice.

Orice este posibil!