Fiori di malva

Mai provato a sentire un infuso a base di malva? È quella piantina bassa, dalle larghe foglie frastagliate che si trova ai bordi delle strade, nei giardini e nei parchi cittadini.

Il nome è di origine latina e deriva dal verbo mollire, per le sue proprietà emollienti. Persino nell’antica Grecia si utilizzava questa pianta a uso medicinale.

I fiori e le foglie della malva favoriscono anche la regolarità intestinale e sono utili come rimedi naturali contro le infiammazioni e le congiuntiviti: fate degli impacchi con un infuso di acqua calda e malva!

Se, invece, non avete voglia e tempo di andare in giro a raccogliere le erbe, trovate tutto nei supermercati! Un consiglio: fate l’infuso in una tazza bianca o trasparente. Avrete una magica sorpresa!

Este un loc in care orice idee politica sau sociala poate fi expusa, aprobata si combatuta de oricine, un loc in care oricine poate sa propuna o tema de discutie, despre orice aspect politic, social, ce considera ca trebuie comentat si nu in ultimul rand, un loc in care fiecare sa simta ca participă, ca este apreciat ca atare de ceilalti, si ca el conteaza ! Aici se pot aprecia reciproc ca persoane chiar daca au optiuni politice diferite, pot socializa efectiv.

Trebuie sa fim uniti si sa ne indreptam atentia catre cei care ne reprezinta cu adevarat interesele. Sa putem alege corect in funcţie de obiectivele, seriozitatea, credibilitatea… etc ale formatiunii politice. Aici exista sansa sa ne comportam civilizat, putem pune bazele unei societaţi civilizate, bazate pe respect reciproc, chiar daca exista optiuni politice diferite. Societatea nostra iesita in 89, dupa comunism a fost pur si simplu debusolata, nestiind incotro sa porneasca.
Abia dupa 20 de ani de la revolutie am inteles ca trebuia s-o luam de la ZERO, sa ne stoarcem creierii fiecare ca sa gasim o solutie pentru existenta, sa nu ne bazam pe stat.

Intr-o societate civilizata trebuie sa existe toleranta, mandria ca ne putem exprima liber, chiar si politic. La noi esti „condamnat” daca ai o alta opinie decat a majoritatii. As vrea sa aflu ca exista mai multi care gandesc ca mine.Ganditi-va la o societate civilizata si trageti singuri concluziile. Accept sa fiu comentat de voi cu argumente logice si cred ca dialogul e normal, chiar si aici. In alte vremuri romanii erau buni, primitori, milosi si mai ales .. saritori in situatii de criza ca cea de acum. Cred ca pina la alegeri i-si vor da in petic alesii nostri intr-un mod foarte necivilizat, iar cetatenii care sunt si asa nemultumiti, se simt dezapreciati din toate punctele de vedere vor lua atitudine si ii vor face praf in turul 2!

Vreau sa incepem de undeva si sper ca exista oameni asemanatori mie, care vor sa faca ceva, dar nu prin violenta. Sa nu mai catalogam un om ca fiind „prost” doar pentru ca are o opinie diferita. Sa dovedim ca putem fi civilizati, ca putem comunica si ca exista oameni care au rabdarea sa se asculte unii pe altii si cand gresesc, sa se sprijine reciproc, sa fim romani pentru romani.

Unul din trei români va accesa internetul în 2010 folosind un telefon mobil, datele anunţate de Orange şi Vodafone făcând referire la 22%, respectiv la 17,2% de utilizatori de telefonie mobilă din numărul total de clienţi, potrivit unei analize realizate de Voxline Communication, citată de NewsIn.

“Dacă ne raportăm la media din UE şi evoluţia utilizatorilor de mobile web din România, putem estima că 2010, în pofida efectelor crizei economice, va fi anul mobile web în ţara noastră, în care unul din trei români va accesa internetul folosind un telefon mobil”, a declarat Dan Vîrtopeanu, General Manager Voxline Communication, companie ce furnizează servicii integrate de mobile marketing.

Potrivit analizei, Cosmote, cel de-al treilea operator local, nu a făcut publice niciun fel de date încă, dar ţinând cont că integrarea Zapp este estimată a se finaliza în următoarele şase luni se aşteaptă ca în 2010 să existe o creştere foarte mare de utilizatori de mobile internet în această reţea, mai ales că miza achiziţiei Telemobil a reprezentat-o licenţa 3G de date mobile la mare viteză.

Datele de trafic din luna octombrie 2009 referitoare la utilizatorii din România care au accesat site-uri mobile din reţeaua BuzzCity (aceasta a contorizat 11,7 milioane de accesari) plasează pe primele cinci locuri terminalele Nokia (57,01%), Sony Ericsson (16,51%), Samsung (12,41%), LG (5,79%) şi Motorola (2,99%), acestea fiind de altfel primele cinci branduri vândute la nivel global. BlackBerry are o cotă de piaţă de 0,05%, iar Apple de 0,04%.

Citind presa şi reacţiile celor care postează pe forumuri, ai impresia că mare parte dintre conaţionalii noştrii ori nu gândesc, ori nu înţeleg sau pur şi simplu sunt masochişti. Sper din tot sufletul să fie doar o eroare de percepţie.

Impresia de care vorbesc se datorează faptului că, deşi mogulii – Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu şi toţi ciracii lor – au ieşit în public şi au declarat fără niciun ocoliş că ei au făcut jocurile din spatele alianţei PNL-PSD, dar şi UDMR, sunt încă mult prea mulţi concetăţeni care preferă să meargă pe mâna celor care joacă după cum cântă aceşti moguli.

Se crează astfel impresia că mult prea mulţi români au tendinţe sinucigaşe şi că se simt mult prea bine în starea de a fi dirijaţi şi păcăliţi decât în a gândi şi decide.

Vă invit să citiţi declaraţia lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru cei care încă nu cred sau doar au dubii.

Românii care sufera din cauza noxelor si a zgomotului provenite de la santierele de constructii lânga care locuiesc ar putea fi despagubiti.O noua categorie de suferinzi ar putea aparea, în curând, în România – „persoanele

îmbolnavite de santiere”. Asa cum le spune si numele, acestea sunt „victime” ale lucrarilor de constructie si/sau reabilitare a drumurilor, fie ele comunale, judetene, nationale sau autostrazi.

Concret, cei care locuiesc în apropierea unui drum – si dovedesc, cu acte, ca sunt tulburati de zgomotul de pe santierele drumurilor sau poluati peste masura de masinile care transporta materia le de constructii – pot primi bani de tratament si, pe deasupra, pot cere daune de la stat daca imobilele le sunt subrezite.

Le da dreptul legea privind acordarea de despagubiri persoanelor afectate de constructia infrastructurii de transport, initiata de trei UDMR-isti, un PDL-ist si un PSD-ist si votata de senatori la începutul acestei luni.

Retete „compensate”

Potrivit actului – aflat acum în analiza la Camera Deputatilor, forul decizional -, statul va acoperi 90% din valoarea tramentului medical necesar vin decarii unor boli provocate de de pasi rea limitelor maxime admise pentru noxe (a fec ti uni ale aparatului respirator sau cardiovascular) si zgomot (ameteli, insomnii, pierderea auzului). Totodata, statul va achita si 80% din valoarea facturii de reparatie a caselor afectate de lucrarile de reabilitare a drumurilor.
sursa

Ce au in comun? Pai cam tot ce se poate. Lipsa de bun simt, furatul, care e mai “jmeker”, lipsa acuta de neuroni si multe altele. Maneaua este bine-venita in comunitatea acestora, cu versuri ca “nevasta da-mi biblia sa nu am parte de ea” specimenul care a inventat acest minunat vers se gandeste probabil la o lume magica in care maneaua este folosita pentru a face lucruri bune oamenilor si fara aceasta lumea nu ar exista. Un fel de accelerator de particule medieval, ea pune toata lumea in miscare prin sukarime, bani, valoare, talent si multe alte lucruri ca…de, asa e in tara asta: lumea inculta, analfabeti, idioti, tampiti, s.a.m.d “fara numar”…
Nu e nici o problema daca vre-un bronzat iti fura portofelul cand treci pe langa el, oricum nu o sa te ajute nimeni…politia, asta ar fi o alta gluma proasta dar nu e momentul sa mai vorbim. Ca sa zic acum si ceva despre alegeri desi nu prea are mare legatura… manipularea maselor a fost de mult timp un mijloc de limitare a mintii romanului. Fa aia! Fa aia! Niciodata nu stam sa ne gandim cum ne-ar fi mai bine si se voteaza mereu aceaiasi hoti care isi fac campaniile electorale pe spatele omului de rand, tot ala care are griji si probleme de rezolvat.
Deci asta este Rromania o tara subdezvoltata cu oameni de cacat, manipulata intotdeauna, o tara cu posibilitati. Pacat ca nici in 100 de ani nu o sa ajungem si noi evoluati si cu bun simt ca altii, cand avem asa specimene printre noi…

De aici se trage filmul 2012, pentru cei care l-au vazut!

Si prostia romaneasca!

Sursa foto: Depemail.ro

Ştiam că nu sunt de pe-aici şi aş fi vrut sa merg dincolo, dar aşa trebuie să aşteptăm cu toţii şi să folosim cât mai bine vremea de pe-aici. Nu îi aşa de greu dacă nu uiţi că nu prea eşti de pe-aici. Dar greu este să nu uiţi, că de multe ori ai prefera să fii de-aici…Of…şi multe se mai agaţă de tine, şi multe te mai trag într-o parte şi-ntr-alta…şi multe-ţi mai cântă pe la urechi mii de poveşti amăgitoare, şi multe-ţi mai turbură ochii, şi mai multe-ţi turbură mintea…ce să mai zic de suflet…Şi mulţi îţi şoptesc că ai dreptate şi mulţi îţi zic că minţi, că de nu-ţi mai sui câteodată sufletul şi gândul un picuţ mai sus, mai sus de nori un pic, şi mai departe de-aici, mai către dincolo, să te mai limpezeşti un picuţ, îţi vine să te tot duci…dar încotro? Nu de alta, dar mai bine mai înduri un pic, îţi petreci cu cât mai mare şi mai bun folos vremea scurtă de pe-aici…şi-aştepţi să mergi dincolo…Dar ţi-i greu şi ţie, d-apăi când îi vezi şi pe alţii că se chinuie şi nu te-ndură inima să-i laşi aşa…

    Of, of, of…că mulţi se cred de pe-aici şi s-au aşezat ca stăpâni…stăpâni peste ce?

Ei cred că peste toate,

peste zi şi noapte,

peste cer de foc sau ploaie cu noroc,

peste mine, peste tine,

peste azi şi peste mâine…

Dar eu nu ca să-i judec, dar aşa…că nu-i frumos…că ce-mi iau ei mie de pe-aici, eu ştiu că nu-i al meu, dar oare nu mi-a fost împrumutat de dincolo, ca să-mi fie şi mie aşteptarea pe-aici mai plăcută şi mai cu folos? Şi-apoi, dacă furi ceva ce-i împrumutat de dincolo, nu-L furi pe Acela ce mi-a dat împrumut? Dar cam aşa gândesc eu că-i şi cu ţărâna prin care-mi scald picioarele şi palmele…Şi nu-i de datoria mea s-o ţin cu băgare de seamă şi cu cinste şi cu drag ca s-o dau înapoi aşa frumoasă cum am primit-o? Chiar dacă nu mai am vreme şi de altele pe-aici, asta trebuie păstrată faină, nu?

Şi n-ar mai trebui să grijesc şi pe unde-au umblat ai mei,

să le grijesc flori pe lâng-alei,

şi cruci la căpătâi,

că de nu-s şi-ai mei,

atunci ai cui?

Dacă altul ară aleile cu cruci şi flori, eu sa stau să mă uit în gol? Că aleile nu-s nici ale mele şi nici ale lor, ci a celor ce-şi ară ogor, un pic mai încolo, dincolo…Ară şi pentru mine, şi pentru tine, cu lacrime udă de zor, să-mi poată răscumpăra cu ele la soroc, uitările mele, sărman sărăntoc şi-n lacrime şi-n aduceri aminte, şi-n gânduri bune şi-n căinţe, şi-n toate cele mai de preţ…dar nu pe-aici, ci dincolo…

Ară de zor, cu tot sufletul lor,

iar eu să nu le grijesc cum se cuvine,

câteva vorbe bătrâne,

vreo câteva alei cu flori,

şi câte vreun tei bătrân de te trec fiori?

Să uit de ei când trec pe lângă vreo cruce, ridicată greu, sudori şi sânge, ori pe lângă vreun gând de-a lor…aruncat ca din întâmplare, pe stânci golaşe, printre brazi, în mine, în tine? Dar urmele palmelor lor din bârnele din care-au făcut oglinzi în care să se răsfrângă limpezimea de dincolo…? Dar cât de frumos au pictat ei zările de dincolo…şi eu să las să se-arunce-n foc şi păpuşă de copil, si oglindă din bătrâni, si alei cu flori, si cruci de căpătâi? Să le-arunce-n vânt, vorbele din bătrâni, unde nimeni nu le-nţelege dulceaţa de pe buze? Unde dulceaţa de pe buze, şi zâmbet de copil, şi suflet de femeie, şi gând din bătrâni îngheaţă printre…schingiuitorii de gheaţă…

 Of…d’apăi hotărât lucru că asta nu se poate chiar aşa…că şi câinii se apără între ei, d’apăi noi, care orişicum nu avem nimic al nostru pe-aici, să vindem ce nu-i a nostru? Pentru ce?

Eu nu vreau să vând ce mi s-a dat cu împrumut, nici cămătar nu îs, nici florile de pe alei nu le vând…nici pe voi, pe toţi ai mei…de dincolo sau dincoace de vreo apă, de dincoace sau dincolo de viaţă…pe voi, ce încă mai staţi pe-aici, sau pe voi care v-aţi întors…dincolo…

Doamne-ajută!

Incep prin a-mi cere scuze pentru calitatea limbajului folosit in cadrul acestui articol. Si, dat fiind ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte, iata:

Aceasta poza a fost facuta in dimineata zilei de 26 noiembrie 2009, la etajul 1 al caminului 2, UTCB. Dat fiind ca sunt student in anul II la Facultatea de Instalatii, voi incerca sa descriu, in functie de cunostintele mele acumulate la cursuri, continutul imaginii.

In prim-plan se afla un vas de WC racordat la reteaua de apa curenta si canalizare a caminului. In spate se poate observa o conducta despre care, sincer, nu va pot spune absolut nimic. Inca. Dar nu asta conteaza. Important e ca (si scuzati-mi limbajul non-academic) un bou s-a cacat in WC-ul ala pana l-a infundat. A tras apa, WC-ul s-a umplut, si a inceput sa dea pe-afara. Dar sa revenim la subiect.

In plan secundar putem observa doua bucati de hartie igienica imbibate cu apa, semn al unei societati avansate din punct de vedere al normelor sanitare.

Podeaua si peretii incaperii sunt placati cu gresie, respectiv faianta, fapt ce indica, la randul lui, ca in caminele UTCB confortul se apropie de nivelul maxim, indicat de normele UE.

Cat despre vasul de WC in sine, se pot trasa anumite paralele intre vasul fizic si anumite concepte privind viata omului: cacatii si cei ce se umplu de cacat raman la fund, in timp ce aceia care nu intra in cacat se ridica deasupra celorlalti.

Ca o paranteza: toaletele din caminul 2 se afla pe capatul fiecarui palier, fiind “la comun”. Ca unii au iesit din fundul padurii si se caca de-i ia dracul, e cu totul alta poveste. Macar ala de a infundat WC-ul din imagine a avut bunul simt sa se cace IN INTERIORUL WC-ului. Anul trecut, de nenumarate ori se intampla ca dimineata sa intri la baie si sa te izbeasca un miros puternic de cacat situat PE REZERVOR. Culmea nesimtirii a fost atunci cand un alt idiot a gasit un WC fara capac la rezervor si a reusit performanta, demna de cartea recordurilor, de a lansa excremente fix in interiorul tevii centrale a rezervorului.

Sfat pentru prieteni: cand (daca) veniti vreodata in vizita la mine (in C2), cacati-va dinainte.

Rugaminte pentru cititorii mai sensibili: incercati sa nu vomati pe monitoare.

Remember the old  good days when Czechoslovakia still existed and tons of gipsy girls were sterilized without their consent?, yeah yeah, the old communist era………ahhh i miss that.

Well apparently  the Czech government its not giving any indemnification to all those gipsy girls that suffered the sterilization…. yeah…… but hey, its not all lost at least they apologized….. that would be enough right? I mean, at the end they made them a favor….. who wants tons of children? ….NOT………

So the Czech government is saying….. sorry girls…. we were not in power……this has nothing 2 do with us…..2 bad for them….. WTF those that mean…. come’ on guys, no one is accepting those apologies… give em some money… that will replace all psychological and physical trauma …….. I think the Czech government should do something about it, i mean the communist era ended in early 90’s but according 2 some human rights this beautiful practice has its last case in 2003…. that has to mean something isn’t it….

I wonder what the Slovakia government will do?, or the sterilization only happened in ugly Czech republic?

Go and fight for ur rights romani people  don’t let them get what they want…… make tons of babies….. and be happy

Istoricul Neagu Djuvara vorbeşte, într-un interviu care cartografiază România politică, despre normalitate, psihoze electorale, idealuri şi realităţi dure.

Cei 93 de ani în care a trăit “pe viu” un război mondial, două dictaturi şi o democraţie ciudată l-au învăţat pe Neagu Djuvara că problemele României nu se tratează cu soluţii extreme. Apatia românilor şi indiferenţa cronicizată în faţa urnei de vot sunt, în ochii profesorului, “detestabile”. La celalalt capăt, speranţa infinită pusă într-un preşedinte-salvator ar fi “catastrofală”. În rândurile următoare, alături de Neagu Djuvara, despre o istorie grea cu rădăcini subţiri într-un prezent ambiguu.

EVZ: Prima întrebare e cea mai simplă şi cea mai grea dintre toate. Vă duceţi la vot?

Neagu Djuvara: Sigur că mă duc. E o datorie naţională şi găsesc că abţinerea e inutilă. Poate m-aş abţine dacă aş avea impresia că ambii candidaţi, şi mă refer aici la turul al doilea de scrutin, sunt detestabili. În momentul acela nu mă duc. Ce să fac, să aleg între mucea şi căcâcea?

Nu aţi obosit să votaţi de douăzeci de ani după principiul “cel mai puţin rău”?

Păi, dacă nu e alţii, vorba aia. Nu e alţii! (râde)

Aud de foarte multe ori argumentul “clasa politică e rea”. Nu este ea însă imaginea perfectă a societăţii româneşti actuale?

Ba da. Risc să supăr o mare parte dintre cititori, dar societatea românească s-a răsturnat în mod extrem de grav în cei cincizeci de ani de comunism. Şi când zic cincizeci de ani, sunt încă sub adevăr, pentru că regimul lui Iliescu n-a fost decât o prelungire a regimului comunist. Numai suprafaţa s-a schimbat. În comunism s-au întâmplat lucruri grave, iar persecutarea întregului strat de deasupra, nu numai din punct de vedere politic, a răsturnat toate valorile. Au venit aia mai răi, mai tâmpiţi, cocoşaţii şi guşaţii. România era singura fără o elită comunistă adevărată. De altfel, chiar Ana Pauker a mărturisit de la început că partidul comunist din România are doar 900 de membri. 900 la o populaţie de 18 milioane! Şi atunci cine au fost comuniştii? Oportuniştii! Au venit grămadă. Asta e meteahnă veche la noi. Românul sare imediat acolo unde îi este interesul.

Dacă-mi permiteţi să vă răspund, comuniştii noştri au fost cei aproape patru milioane de români care în 1989 şi-au ars carnetele de partid.

De pe o zi pe alta, majoritatea. Problema e că, dintre ei, foarte mulţi au rămas comunişti în suflet. În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor. Mai adaug ceva. Românul a fost aşa de dezgustat de ce i s-a întâmplat, încât în prezent fuge din ţară pe capete. Înainte de război, românii americani erau 120.000, foarte puţini comparativ cu americanii de origine poloneză, cehă, ucraineană. Cum se explică asta? Pe vremea veche, românul avea în suflet zicala aceea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”.

Credeţi că s-a produs o dezrădăcinare?

S-a întâmplat o schimbare a profilului etnic al românului, cetăţeanul care fugea cel mai puţin din ţara lui între ţările europene.

Identificaţi în lipsa acestui ataşament faţă de ţară sursele răului actual?

E unul dintre motivele pentru care România merge atât de rău. S-a luat smântâna de pe ţară. Nu mai vorbesc de fosta boierime, care a făcut ce-a făcut, dar a murit singură. Asta nu s-a scris în nicio carte: nucleul marilor boieri este acelaşi până la 1900. Oamenii ăştia au monopolizat puterea economică şi prin endogamie şi-au perpetuat dominaţia.

E foarte interesant ce spuneţi…

Vă dau un exemplu impresionant. E vorba de familia mamei mele, Grădişteanu, una mai puţin cunoscută decât Bălăceanu sau Golescu. În veacul al XVII-lea, la un moment dat, unul dintre fii marelui vistier Bunea Grădişteanu, Vîlcu, la rândul său un mare boier, îl susţine în lupta pentru tron pe Gheorghe Duca. În 1678 însă, ajunge domn Şerban Cantacuzino, iar Vîlcu Grădişteanu, care fusese de partida celorlalţi, e prins, schingiuit şi tras în ţeapă. Dar fata lui Vîlcu era măritată cu fratele lui Vodă, faimosul spătar Mihai Cantacuzino. Dacă vă duceţi acum la biserica veche de la Sinaia, pe care Mihai Cantacuzino a construit-o, veţi vedea pe fresca ctitorilor, la stânga, pe acest spătar împreună cu a doua nevastă şi 18 copii, majoritatea adoptaţi. La extrema stângă însă, e prima lui nevastă, îmbrăcată în negru, ca şi cum ar fi în doliu, dar şi Vîlcu Grădişteanu. Aşa că, în acelaşi loc, îi ai şi pe călău, şi pe victimă. Erau rude. Asta e istoria Ţării Româneşti. Toţi erau rude între ei, dar se mâncau şi se omorau.

Am putea aduce pilda asta chiar în prezent, în România de astăzi. La vârful puterii, de asemenea, toţi par conexaţi.

Bineînţeles. Moravurile, obiceiurile rele, chiar dibăcia aceasta malignă s-au transmis. S-au perpetuat de la vechii boieri care au fost siliţi de la începuturi să se comporte aşa. Gândiţi-vă la Mircea cel Bătrân, pe care eu îl consider chiar mai mare decât Ştefan cel Mare, până şi el a fost silit să plece capul. Poate a evitat prin acest compromis transformarea ţării în paşalâc, păstrând o semi-independenţă. Această dibăcie istorică ne caracterizează.

I saw an interesting BBC documentary about Gypsies in Europe last night. Since Romania became a member of EU, their large Gypsy minority can move freely between the different countries. As a consequence they show up in large numbers in metropolitan areas to steal and beg.

The way they do it is by training their children to steal for them. That way no one has to go to jail. When the children are caught they are sent to social services that release them after a few hours. The children typically hang around ATMs or follow people with backpacks or shopping bags. They can get pretty aggressive at times, probably because they never get punished.

A well meaning liberal might argue that they do this because of poverty, and that other groups in a similar social situation act just the same. But this argument doesn’t hold up. According to the police a full third of all juvenile delinquents in Madrid are Gypsies while, according to Wikipedia, Gypsies are only 1.6 percent of the population. (It’s also a big problem in Italy where they constitute 0.2 percent of the population.) So if there really are other minorities coaching their children this way they must be completely outcompeted by the Gypsies. And, as the film clearly shows, they are kind of sloppy and get caught all the time.

The film also shows how stealing is integrated in their way of life as well as other unpleasant aspects of their culture. At a marriage one man comments that the bride, aged 13, cost 7000 euro because she is such a good thief as well as being a virgin. The next day the marriage is consummated.

Not all Gypsies are like in the film of course. But the statistics don’t lie; there is something rotten in their culture. The authorities, politicians and public figures of the liberal persuasion are also responsible for this situation. By constantly calling anyone who states the obvious a racist, they enable Gypsies to continue to make their living as thieves. And thus they fuel the conflict between Gypsies and the rest of the community.

As far as I can see there is only one solution to this problem. The law needs to make the parents responsible for what their children do. If a crime doesn’t come with a penalty they will keep doing this indefinitely. Only if they are made to pay for their actions, will they (hopefully) realize that their way of living doesn’t work anymore and give it up.

Am incercat sa ma gandesc la un paragraf introductiv pentru articolul despre Horia Creangă. Nimic din ceea ce am sperat nu se întrevedea. Nici un cuvânt pompos  sau ovaţional nu îmi trecea prin minte. Începusem sa cred că este un blocaj, dar de fapt era o abordare total greşită a unui om a cărui viaţă şi operă au fost caracterizate de simplitate, puritate a expresiei, sinceritate faţă de lucrurile din jurul său, faţă de spiritul românesc, de curentul modernist, faţă de opera sa, faţă de sine ca parte integrantă a lumii ce îl reprezintă.

Se naşte în 1892, la Bucureşti, fiul lui C. I. Creangă şi al Olgăi Creangă. În 1906 prinţii săi se despart; mama se mută împreună cu cei 4 copii (Horia, Ionel, Letitia, Silvia) într-o casă modestă pe Strada General Lahovary 23, din cauza împutinării averii. De mic este obişnuit cu gustul amar al sărăciei, aspect contrastant cu al său caracter boem pe care avea sa şi-l dezvolte.

Studiile liceale şi le începe la Liceul „Matei Basarab”, anii terminali făcându-i la Liceul „Mihai Viteazul”. Este remarcat de către profesori ca fiind un elev de excepţie prin firea sa cel puţin excentrică şi prin talentul său de excelent desenator. În această privinţă, este sfătuit de profesorul său protector, Enache Ionescu, să urmeze calea desenului.

Intră după bacalaureat, în 1913 la Şcoala Superioară de Arhitectură, condusă de profesorul inginer Emil Pangrati. În cadrul facultăţii îi este apreciat caracterul. Surprins mereu cu buzunarele îndesate cu creioane, notiţe pe formate inimaginabile şi încercări proprii. Nimeni nu era iertat de tachinările sale voioase, dar deseori maliţioase. În urma discuţiei cu Statie Ciortan se hotărăşte, împreună cu Lucia Dumbrăveanu şi alţi colegi să asalteze reduta Beaux Art-ului din Paris. În urma unei expoziţii de lucrări proprii din anul 1919 reuşesc să strângă bani pentru drum. Reuşeşte să intre din a treia încercare. În orientări occidentale pendula între geometria masivă, dar dinamică a lui Eric Mendelsohn şi elegantul turn vitrat de 30 de etaje al lui Mies van der Rohe, neconvins de purismul ortogonal. Era influenţat de arhitecţii francezi care promovau construcţii moderne din care selecta numai pe cele considerate interesante. Aceste aspecte sunt trăsături ale firii sale deliberate, dublată de siguranţa gustului. Nu avea imbold spre livresc. Nu epuizase valenţele extravaganţelor tinereşti.

În cadrul bibliotecii arhitecţilor, librăria în care se găseau toate cărţile şi proiectele reuşite de la Beaux Arts, tinerii studenţi răsfoiau aceste veritabile cataloage de proiecte remarcând diferitele rezolvări. Tot aici au aflat foarte multe despre Le Corbusier. Creangă, deşi conturat  mai târziu ca un Le Corbusier al nostru, nu l-a cunoscut personal, dar l-a citit din scoarţă-n scoarţă şi chiar la timpul când ideile corbusiene erau în premieră mondială.

Horia Creangă aprecia simplitatea formelor cubice, jocul perpendicularelor şi al orizontalelor, sculptura bazată pe ansambluri de cuburi şi prisme. În opera sa a optat pentru o poziţie clasica, un echilibru între simţire şi raţiune, limbajul formelor cumpănite care se opun modelelor agitate, opţiunea pentru funcţionalismul purist opus celui expresionist.

A absolvit cursurile Beaux Art-ului la 12 noiembrie 1924, obţinând diploma de arhitect     d. p. l. g.( diplomé par le gouvernement).În 1927 revine în ţară. Soţia sa, Lucia Dumbrăveanu ocupându-se cu crearea de noi relaţii pe baza cărora noua echipă Creangă să poată lucra. Se vor face remarcaţi pentru prima dată prin reşedinţa Dr. Petru Groza din  Deva.

Ca orice mişcare artistică, curentul modernist din arhitectură se va face simţit cu adevărat numai prin gesturile mari. Într-adevar, primele forme de manifestare ale acestuia vor fi locuinţele individuale, însă ele sunt simple instrumente de verificare a elementelor ce sunt aduse în discuţie, a conceptelor ce vor fi îmbrăţişate sau respinse deopotrivă. Prima construcţie ce va mişca spiritele în lumea românească va fi clădirea ARO realizată de Horia Creangă, emblematică pentru arhitectura modernă, tributară la rândul său stilului internaţional. Printre principiile estetice si constructive se numără simplificarea geometriei volumetrice de la un simplu paralelipiped la juxtapuneri sau articulaţii de prisme, cuburi, abandonarea simetriei axiale (fără a se axa pe o disimetrie) în vederea marcării elementelor funcţionale şi volumele simple, eliberate de decoraţiile inutile.

Clădirea ARO  era un complex polivalent compus din două volume principale, unul spre bulevard pe regimul P +7 şi un al doilea P +4 spre stradă. Volumele orizontale se opresc într-un turn masiv de colţ cu 10 etaje. Imobilul a stârnit reacţii atât din partea opiniei publice cât şi din partea oficialităţilor, figurând în ghidul Bucureştilor acelor vremuri. Viziunea clădirii este cel mai bine exprimată de către autorul însuşi „Totul se înscrie într-o linie mare continuă, orizontală, în care se încadrează circulaţia vehiculelor. Numai intersecţiile de străzi sunt acuzate prin motive de oprire verticală şi acelea retrase din primul plan, pentru a se face mai puţin simţită această rupere de continuitate.”

După casa Dr. Petru Groza la Deva, Creangă a realizat o serie de vile, tributare aceloraşi principii estetice după care arhitectul s-a ghidat. El susţinea că „arhitectura noastră modernă izvorăşte din nevoile generale ale timpului şi nu din plăcerea de a imita.” Casele sale urmăresc o geometrie simplă dar nu neapărat un cub, fiind de amintit că era un mare admirator al lui Frank Lloyd Wright. Creangă medita profund asupra acestor case chiar dacă rezultatul gândirii părea că se aşterne febril pe un şerveţel la cafeneaua Corso . Creangă nu renega importanţa unei arhitecturi naţionale „ să ne întoarcem la ce avem noi specific în ţară şi să creăm pe baze autohtone o cultură şi o artă care să se poată numi a noastră şi numai a noastră”. Însă din punctul său de vedere acest specific nu se găsea în dantelăriile de la Horez, în turnurile răsucite de la Argeş şi în aurăriile de la Trei ierarhi ci în modestele cule româneşti, înalte şi drepte „Arhitectura acestor cule este simplă şi nu se  îndepărtează de la principiile adoptate de mine. Ea ar fi dimpotrivă, o continuitate şi nu o rupere cu trecutul”.

Pe drumul promovării noului, Creanga nu se va dezice vreodată. El rămâne cu precădere arhitect planşetar, fără sa fie totodată trubadurul înfăptuirilor sale. Pragmatismul sau îl împiedica sa aiba inclinatii catre oratorie sau scrieri, desi după cum vom vedea era  înzestrat si pentru aceste manifestări. Nu agrea de fel savantlâcurile criticii de arhitectura. Nefiind absolutist, era totusi construit astfel : nu agrea dialoguri cu cei care simteau diferit arta si meseria.

Creangă rămâne pentru noi unul dintre reperele arhitecturii româneşti moderne., conducând-o mai aproape de unele valori recunoscute pe plan mondial. Lucrările lui Creangă aduc dovada că sensibilitatea şi logica gândului creator românesc a găsit forme noi, respingând ideile paseiste si folcloriste.

Stanciu Razvan

Multi,multi,multi ,multi oameni nemultumiti de organizarea alegerilor.

Caut pe internet si nu gasesc cine se ocupa , pas cu pas de logistica organizarii alegerilor. Cine sunt aceia care scuipa romanul in ochi cu mojicie? Care-l ia de prost pe roman, care-l priveste de sus!
Pentru ca mi-ar place foarte mult, enorm chiar, sa stiu CINE, sunt acei romani indiferenti, apatici, obtuji, incremeniti intr-o mentalitate din care ei nu se misca si nu lasa nici pe altii sa se miste, care ne organizeaza si influenteaza viata , inca? Cine sunt proprietarii demersurilor? Deciziilor,  C-U-M SA NU DECURGA ALEGERILE civilizat la nivelul altor tari democratice!! Cum sa nu fie respectat cetateanul!! Cum sa nu se dea valoare demnitatii lui de om care traieste intr-o societate a anilor 2009 !!! Cum sa-l faci pe roman sa se simta ca un rebut de lumea a treia in tara lui!

Tare as vrea sa stiu! Dar, imi aud ecoul!
Cum o sa se schimbe vreodata ceva , daca atitudinea de revolta si vocea oamenilor, nimeni n-o s-o asculte?
Dar cand se pun biruri pe spinarea oamenilor, sunetul ‘guldenilor’ ,guvernul il aude , ha? Clinchetul banutului, pe care-l plateste cetateanul ca sa tina oficialii , ala suna bine, e auzit? Nemultumirea se pierde in soapta insa, neauzita!

Oamenii au venit sa voteze. Asta au vrut.  Au venit sa se implice, pentru mersul Romaniei, pentru mersul societatii. Pentru noi toti la un loc. O societate in care fiecare om , alaturi de celalalt om si alaturi de toti ceilalti oameni , reprezinta interese comune.  Sau cel putin asa ar trebui sa fie! Doar ca niste *draci prieteni* conduc un proces de sabotare la bunul mers al societatii.
Nu e nevoie de stiinta spatiala pentru ca votarile sa functioneze. Ci logistica (planificare si executare).
Sper ca o comisie de evaluare a decursului electoral sa se puna pe roate dupa ce iese din cuiele in care aparem fixati .
Si mai este ceva care ma preocupa. Un tanar de 17 ani, ingrijitor de vaci, om muncitor, care a votat si nu ar fi trebuit , risca 3 ani de inchisoare. Pai de ce? Nu era cineva acolo care sa ii verifice actele si sa ii spuna ca n-are voie!?

SOLUTIA: watch ,learn and do it like a pro’ !

http://www.youtube.com/watch?v=ihwFrXLyr1g

Ieri a fost prima dată când nu am votat la vechea şcoală generală de la mine din cartier, dar şi prima oară când am stat la coadă ca să-mi exercit dreptul la pus ştampila.

E foarte ciudat (cel puţin pentru mine) să ştii că eşti în mijlocul unui oraş italian, dar în jurul tău e o coadă ca la pâine cu români din toate zonele ţării.  Cele câteva sute de români stăteau la coadă să voteze.

Se formase o micro comunitate şi la un moment dat a aparut chiar şi un nene care vindea ziarul Click,  cd-uri cu manele şi seminţe. În faţa mea era un tip înalt din Harghita cu steagul României la gât. Se discuta despre ziare, preţurile cartelelor telefonice, ce-a facut Geoană, ce-a făcut Băsescu, cine este acest Crin Antonescu, de ce trebuie să completăm două formulare înainte de a putea vota, s-a deschis restaurantul “La sărmaluza” la Milano şi altele.

Un cetăţean uşor turmentat a încercat să-l bage în faţă pe preot. ” -Sunteţi de acord să îl lăsăm pe Părinte să treacă?” “- Nuuuuuuuuu!!! Nuuuuuu! Da de ceeeeee?!!! a răspuns mulţimea în cor. “- Bine, sunteţi nişte păcătoşi, eu am vrut să fim buni! le-a răspuns  “bunul samaritean uşor turmentat”. Apoi s-au iscat discuţii despre mafia parohiilor şi altele.

M-am simţit confortabil în cele două ore cât am stat la coadă şi m-am bucurat că până la ora 21 au reuşit toţi să voteze.

Nimic nu merge domne` in tara asta. Inca de pe vreamea in care nu intelegeam eu foarte bine care-i treaba cu blogurile, in mintea mea s-a nascut ideea de blog vs jurnalism offline. Tot cam in aceeasi perioada am inceput sa percep putin diferit presa, care s-a transformat in mintea mea din acei oameni corecti care relateaza echidistant fapte si intamplari pentru mase, in niste fomalai manevrati de niste sfori aproape invizibile. Pacat ca acest lucru nu se intampla doar in mintea mea. Eram prea credul. Am vazut atunci in internet posibiliatea de informare corecta, de parti care sa nu fie atinse de interese ascunse, si care sa redea lucrurile exact asa cum sunt. Cam atat de prost eram. Multi tineri, parte din ei studenti la facultati de jurnalism, fac practica pe blogul personal. Tineri care ar trebui sa reprezinte speranta pentru acest neam nenorocit. Iarasi, realitatea este crunta. Nu este asa. Desi sunt tineri, si ai putea crede neatinsi de flagelul general ce ne reprezinta neamul, ei sunt deja cu nasucul dupa friptura si furescuri. Si vor recunoastere. In ritmul asta, OTV, Etno, Nikita, Roxy manelista, Bahoi,si multe alte “chestii” de genul asta nu or sa dispara niciodata. Chiar ne este atat de greu sa facem diferenta intre ce este bun si ce este rau?  Ne este greu sa ne detasam de modalitatile de lucru ale celor care ne-au adus in halul asta. Ne este greu sa nu ne gandim la spaga, combinatii si furaciuni. Nu ne gandim deloc la respectul de sine, moralitate si alte chestii care tin de bunul simt. Ne complacem in postura de viitori hoti, combinatori, si corupti. Ne plangem. Dar totusi, suntem cei mai buni, pentru ca suntem invingatori de mici. Sau cel putin asa ni se spune. Suntem parsivi, rai, iar capra vecinului ar face bine sa fie bolnava. De ce asa? Probabil ca asa suntem construiti genetic. Poporul asta are nevoie de un vaccin. Un vaccin anti-romani. O natie de bolnavi, care nu inteleg de ce nu a murit inca.

“Românii sunt printre cei mai pesimişti est europeni în această direcţie”, se arată într-un comunicat al institutului de cercetare.

În Cehia, 34% din populaţie apreciază că situaţia financiară proprie s-a înrăutăţit, iar în Bulgaria ponderea acestora ajunge la 52%.

Doar 9% din respondenţii la studiu spun că starea materială este mai bună comparativ cu anul trecut, procent în scădere de la aproximativ o treime în octombrie 2008.

În ceea ce priveşte perspectivele financiare pentru următorul an, 15% dintre români se declară optimişti, procent în coborâre de la 29%.

Peste 83% din populaţie resimte o înrăutăţire privind situaţia economică generală a României, iar 56% se aşteaptă la o agravare a acesteia anul viitor.

Aproape două treimi din participanţii la studiu apreciază că preţurile produselor au crescut faţă de anul trecut, iar o treime consideră acestea se vor majora în anul următor cu un ritm mult mai alert.

Dacă anul trecut 34% dintre români se temeau că şomajul va creşte în următoarele 12 luni, în prezent ponderea acestora a crescut la peste 82%. În Bulgaria, procentul este ceva mai scăzut, de 74%, în Cehia – 70%, iar în Polonia de 64%.

În ceea ce priveşte investiţiile în bunuri de folosinţă îndelungată, 63% dintre respondenţi spun că nu este o perioadă potrivită pentru a investi, iar circa 80% cred că nu este un moment propice pentru a economisi, tot atâţia declarând că este puţin probabil să economisească bani în următoarele 12 luni.

“Rezultatele de anul acesta în privinţa economisirii sau a intenţiei de economisire sunt comparabile cu cele înregistrate în 2008, ceea ce arată, cel puţin la nivel declarativ, un apetit scăzut al românilor pentru economisire şi înainte de criză şi în timpul crizei”, se mai arată în comunicat.

Barometrul de Încredere a Consumatorului este un studiu cofinanţat de Comisia Europeană şi realizat lunar de GfK România, pe un eşantion de 1.000 de persoane, cu vârste de peste 15 ani.