(An excerpt from an ongoing essay that will not be in the stage show)

One of Carracci's plates from I modi

In 1527, the first work was published that might be labeled “pornography” in modern sense of the word, in that it was mass produced, sexually explicit and intended to stimulate arousal.

I modi (or The Ways) consisted of sixteen engravings of couples modeling various positions for copulation, each picture accompanied by a sexually explicit sonnet. The project had its origin in erotic frescos that Guilio Romano created for Frederico II’s Palazzo del Te in Mantua. Marcantonio Raimondi based the prints on these, and hawked them to elite clients in Rome.

However, when the Vatican caught wind of this venture, Raimondi was jailed. Romano claimed ignorance of the enterprise and escaped punishment; interestingly, his corresponding paintings were not considered transgressive because they were not intended for public distribution.

Then, Pietro Aretino, a writer who had won high connections by producing biting satires of Church corruption, took an interest in the case. He prevailed on his friends to secure Raimondi’s release, and then, he had the audacity to compose the verses that accompanied a second edition of the work. In the preface he wrote:
“…let the hypocrites take a flying leap; I’m sick of their thieving justice and their filthy traditions that forbid the eyes to see what most delights them. What harm is there in seeing a man mounted atop a woman? Must beasts be more free than we are?…”

The Pope ordered this edition destroyed. Only a few fragments of it remain in the British Museum, although Aretino’s text survives and Agostino Carracci illustrated a later edition. Marianna Beck recently wrote that this work evoked “an earthly utopia—a world of limitless sex and possibility, in which women expressed their desires as vociferously as men. His work is a paean to sex, a celebration of eros, and reflects a powerful reaction against centuries of Church repression.” Since pornography is a surrogate for repressed needs, it has frequently accompanied anti-authoritarian impulses in literature…

El germà d’Itàlia.

BT Frozen-Layer

DD

Vídeo: x264
Àudio: AAC
Resolució: 496×368

i Carbonari del buon bere presentano: il Baccanale Romano

10 dicembre 2009:  la Lombardia

Cena-degustazione

Nella bellissima cornice di Casale Trigoria – Via Grotte di Penseroni,14 Trigoria 00128 Roma

Ingresso 25 euro
Prenotazione indispensabile

Infoline 331.1061013
www.baccanaleromano.com
CARBONARI DEL BUON BERE

BOSTON, MA – The founding members of Triceptus Studios Music: LAZ & CAT, MS. SMITH, & NV, will perform their hit song, “FEEL,” next Wednesday for Production Live TV, a Jay Leno-themed Variety Show, Wednesday November 18, 2009 from 4:00pm-8:00pm at TV 3 MEDFORD, 5 HIGH STREET, MEDFORD, MA.

Guests for the series among Laz & Cat are: DAVID GARFIELD (The Suitcase), Michelle Romano (Actress), & Status Quo among many others. Seating is VERY LIMITED, so make sure you come out for the taping. Click the link here for more information: http://productionlivetv.eventbrite.com/

Qui c’è da fare una bella introduzione, di doppiaggi romani se ne vedono tantissimi su youtube, bene, la stragrande maggior parte di questi non sono che imitazioni della genialità di un uomo,nonchè CEPPAFLEX,cantante dei Prophilax e San Culamo,che insieme ad altri malati di mente(componenti anche delle due band prima citate,in questo caso BucioDeKulo Production) ha fatto questi tre doppiaggi che vi propongo. Questi sono gli unici e originali,le battute che sentirete qui probabilmente le avete sentite e risentite,ma perchè imitazioni di questi. Ad esempio è diventato molto famoso Chiavetor…beh non fa che prendere la battute dei doppiaggi di Ceppalfex o delle battute nelle canzoni dei Prophilax e San Culamo e metterle nei suoi doppiaggi che ovviamente sono solo un plagio ridicolo degli originali. Buonavisione…sconsiglio la visione a chi è particolarmente sensibile e a chi piace Chiavetor(che tra l’altro in passato andava davanti ai concerti dei prophilax e si spacciava per uno di loro vendendo le cassette…tristezza…)

Biuticul part1

Beverly Holes part1

Trailer Puttanic(non si trova più il doppiaggio intero su youstronz)

Segnalate video divertenti a fattidurisate@gmail.com

Fiction Canale 5

L’altro giorno alla radio (RTL 102.5) stavano discutendo sul dialetto Romano (inizialmente lo hanno chiamato Romanesco) e sulla sua presenz/influenza nella stragrande maggioranza delle fiction trasmesse in TV. Ovviamente il tono era abbastanza polemico e i due conduttori affermavano che non si poteva inserire sempre e solo un “dialetto” in una TV nazionale, che viene appunto vista da tutte le regioni.

Forse sarò di parte e poco obiettivo, ma sinceramente a parte un pò di “cadenza” non mi pare dia ver notato questa grossa influenza nei dialoghi delle fiction (che comunque sia non seguo quasi per nulla). Inoltre non credo che il dialetto Romano sia così incomprensibile da parte del resto d’Italia, come invece può essere per altri dialetti (Napoletano, Genovese, Torinese, etc) che risulterebbero decisamente poco (o per nulla) comprensibili. Provare per credere.

Qua a Bologna se sento parlare i Bolognesi DOCG è praticamente impossibile capire anche una sola parola dei loro discorsi, come i Veneti e tanti altri.

Forse il Romano si avvicina di più all’Italiano vero e proprio e probabilmente è quello più comprensibile dalla maggior parte ed è anche per questo (oltre ad una realistica rappresentazione, dato che molte fiction sono ambientate a Roma) che viene scelto come “lingua” parlata in questi programmi.

GABER
Io, da quando mi ricordo, sono sempre stato democratico, non per scelta, per nascita. Come uno che quando nasce e’ cattolico, apostolico, romano. Cattolico pazienza, apostolico non so cosa vuol dire, ma romano io?!…

Nero (Lúcio Domício Nero Claudius, Antium 37-Roma, 68), imperador romano (54-68), mandava executar espectadores de teatro que ele considerava que não tinham aplaudido com bastante entusiasmo.

. ~ . ~ . ~ . ~ . ~ . ~ . ~ .

Nerón (Lucius Domitius nero Claudius, Ancio 37-Roma 68), emperador romano (54-68), hacía ejecutar a los espectadores de teatro que consideraba que no habían aplaudido con suficiente entusiasmo.

19 novembre 2009

i Carbonari del Buon bere presentano: Il Friuli Venezia Giulia

Un immenso vigneto tra il mare e le Alpi, una tradizione viva. Stimolata dall’innovazione, ma fedele a se stessa.

Cena-degustazione
Nella bellissima cornice di Casale Trigoria
Via Grotte di Penseroni,14 Trigoria 00128 Roma

Ingresso 25 euro
Prenotazione indispensabile

Infoline 331.1061013
www.baccanaleromano.com
CARBONARI DEL BUON BERE

A primers de novembre fan, a Vilarodona, una bonica fira. Una fira de maquinària i productes del camp. Ocupa els principals carrers i places de la vila. Hi ha exposats tota mena de tractors i altres artilugis camperols, d’aquells que els nens i nenes de ciutat no han vist ni en pel·lícula. També diverses paradetes de vi, oli, avellanes i productes de la terra. Tot això també ho podeu comprar, durant tot l’any, a la magnífica agrobotiga que trobareu a l’entrada del poble, a tocar de la cooperativa. Munten per la fira atraccions de tota mena, d’aquelles de sempre, de les que nosaltres vàrem gaudir quan erem petits, com ara autos de choc, “caballitos” i altres. El preu és sensiblement inferior al de Barcelona. Sóm a comarques!. Hi haurà rucs per tal que la canalla els munti i pugui fer una volta. També exhibicions, exposicions i espectacles. Tot molt senzill. Tot molt popular, però amb sabor. A Vilarodona s’hi arriba per l’autopista de Barcelona a Lleida, l’AP-2, sortint a la sortida 11, la de Vilarodona i Valls. Hi ha un centenar de kms. Hi ha bon aparcament, ben organitzat. Vilarodona te altres petits atractius, com ara el riu Gaià i les seves arbredes, algun carrer medieval, un castell i fins un columbari romà, exemplar únic a Catalunya, (a la foto). Podeu dinar molt bé a Vilarodona. A “La Serra del Gaià”, a la carretera que va a Santes Creus, tel: 977 63 85 57, o a “El Vinyet”, a la mateixa carretera, un xic més endavant. 977 63 91 99. Al poble hi ha diverses cases rurals, com Cal Rosset, molt ben condicionades. I als pobles del voltant hotelets rurals com “Les Vinyes“, a Vilardida, a uns 4 kms. de Vilarodona. A Vilabella del Camp, a uns 6 kms, teniu “Cal Parines” o “Cal Sabater“, dues preciositats de cases rurals. A Valls, a uns 6 kms. també, l’hotel Class, o Casa Felix. Podeu aprofitar per passar un bonic cap de setmana a la comarca de l’Alt Camp, injustament oblidada i amb molts atractius turístics. Per exemple el maravellós monestir de Santes Creus, joia del Císter mundial, a només 4 kms. de Vilarodona. Allà també trobareu excel·lents restaurants. Doneu un volt per la fira de Vilarodona i aprofiteu per descobrir aquesta comarca. A la tardor les vinyes estan molt boniques.

A primeros de noviembre tiene lugar en Vilarodona una bonita feria. Una feria de maquinaria y productos del campo. Ocupa las principales calles y plazas de la villa. Se exponen todo tipo de tractores y otros artilugios campesinos, de aquellos que los niños y niñas de ciudad no han visto ni en película. También se montan varias paradas de vino, aceite, avellanas y productos de la tierra. Todo esto también lo puede comprar, durante todo el año, en la magnífica agrotienda que encontrará en la entrada del pueblo, junto a la cooperativa. También encontraran en la feria atracciones infantiles de todo tipo, de las de siempre, de las que nosotros disfrutamos cuando éramos pequeños, como autos de choque, tiovivos y otras por el estilo. El precio es sensiblemente inferior al de Barcelona. ¡Estamos en comarcas!. Habrá burros para que los niños los monten y puedan ir a dar una vuelta. También exhibiciones, exposiciones y espectáculos. Todo muy sencillo. Todo muy popular, pero con sabor. A Vilarodona se llega por la autopista de Barcelona a Lleida, la AP-2, saliendo en la salida 11, la de Vilarodona y Valls. Hay un centenar de kms. Hay buen aparcamiento, bien organizado. Vilarodona tiene otros pequeños atractivos, como el río Gaià y sus arboledas, alguna calle medieval, un castillo y hasta un columbario romano, ejemplar único en Cataluña, (en la foto). Puede comer muy bien a Vilarodona. En “La Sierra del Gaià”, en la carretera que va a Santes Creus, tel: 977 63 85 57, o “El Vinyet”, en la misma carretera, un poco más adelante. 977 63 91 99. En el pueblo hay varias casas rurales, como Cal Rosset, muy bien acondicionadas. Y en los pueblos de alrededor hotelitos rurales como “Las Viñas”, en Vilardida, a unos 4 kms. de Vilarodona. En Vilabella del Camp, a unos 6 kms, tiene “Cal Parines” o “Cal Sabater”, dos preciosidades de casas rurales. En Valls, a unos 6 kms. también, el gran hotel Class, o la tradicional Casa Felix. Podéis aprovechar para pasar un bonito fin de semana en la comarca del Alt Camp, injustamente olvidada y con muchos atractivos turísticos. Por ejemplo el maravilloso monasterio de Santes Creus, joya del Císter mundial, a sólo 4 kms. de Vilarodona. Allí también encontrará excelentes restaurantes. Dense una vuelta por la feria de Vilarodona y aprovechen para descubrir esta comarca. En otoño las viñas están muy bonitas.

Romano living out boyhood dreamOctober 31, 2009

Photo: Rich Stieglitz

by Mike Nastri || AHL On The Beat Archive

Every little kid grows up with a dream. A kid may dream of being a firefighter, a sportscaster, or even a pro athlete. Many times those dreams are forgotten memories when adulthood is reached.

This isn’t the case with Tony Romano.

Romano grew up in Smithtown, Long Island, and knew what he wanted to do since he was 3 years old. He wanted to be a professional hockey player.

But not any hockey player. A New York Islander.

“I had a little Islanders jersey on and I turned to my mother and asked, ‘Is this what I’m going to look like when I play for them?”

Tony knew making his dream come true would be tough, but he started putting in the work at a very young age, according to his father Gil Romano.

“He would skate three or four days a week for two hours before he was even 4,” Gil said.

Romano increased his workload to four or five days a week a year later. He skated under the tutelage of Aleksey Nikiforov, father of Islanders prospect Vladimir Nikiforov.

Aleksey is well known throughout Long Island and coached the likes of the Los Angeles Kings’ Rob Scuderi, the Ottawa Senators’ Alexei Kovalev and the New York Rangers’ Chris Higgins and Matt Gilroy. Nikiforov stresses speed and puck control, two of Romano’s biggest strengths.

“Tony’s biggest asset is his speed,” said Sound Tigers alternate captain Greg Moore. “He’s a threat anytime he gets the puck.”

Modeling his game after Nikiforov’s coaching and his favorite player Pierre Turgeon, Romano began to make hockey his main focus.

• Lessons in patience and persistence  

• Steeltown’s hot Dogs off to best start  

• Wild changes filter down to Houston  

• AHL ON THE BEAT ARCHIVE  

His hard work paid off during his senior year at St. Anthony’s High School when he scored 50 goals for the New York Bobcats in the AJHL. He was drafted 178th overall by the New Jersey Devils and decided to attend Cornell, where he led the team’s rookies with 19 points.

After his first year at Cornell he chose to leave school to play for the London Knights in the Ontario Hockey League.

“Tony was always a smart kid, but his dream was always to play professional hockey,” Gil Romano said. “Division I was just not enough hockey for him, the restrictions were too much. He wanted to put in 110 percent, but there weren’t enough games.”

Romano’s 2007-08 season with the London Knights was a difficult one. He struggled through the year, tallying 22 points while battling the effects of off-season shoulder surgery.

His breakout year came with the Peterborough Petes the next season. Tony scored 69 points in 65 games.

On June 30, 2009, Romano was traded to the Islanders for Ben Walter and a conditional 2010 draft pick. His dream was starting to become a reality.

“It was a great feeling to be traded to the team I idolized as a kid,” Romano said. “I know they will give me a lot of opportunity here.”

Romano showed a glimpse of what he can do against Wilkes-Barre/Scranton earlier this season. After Trevor Smith stole the puck from a Penguin defender, he quickly played it ahead to Romano cutting through the zone. Romano’s quickness and puck control were on display as he calmly deked the goalie and beat him with a backhand shot into the top of the net.

It was Romano’s first AHL goal. While there are surely many more to come, Romano is young and still has aspects of his game he has to develop. He cited his defense and time management as areas he needs to improve.

“Tony has a lot of skill, but he stills needs to work on what he’s doing when he’s away from the puck,” said head coach Jack Capuano.

“We work out at the same place in the summer and he is one of the hardest working guys I have ever seen,” said Moore. “He always has a great attitude he’s very dedicated to taking care of himself on and off the ice.”

For now, Tony and his family are happy he is close to home with the Sound Tigers. They get to watch him continue to grow as a hockey player and follow his boyhood dream.

But the idea of getting to see Tony skate onto the ice in the Nassau Coliseum in an Islanders jersey, where Gil saw the Islanders win their first Stanley Cup is exciting to think about.

“I can’t put it into words,” Gil Romano said. “It would be phenomenal.”

It certainly would be phenomenal to see a Long Island boy’s dream come true and see Tony Romano add his skills to the youth movement transforming the New York Islanders.

Diawara apologises to RonaldoThe evolution of Wendell Young

Branza Brie

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă moale, coaja pudrată, comestibilă şi interior cremos, cu savoare dulce şi bogată. Originară din Franţa, este considerată una dintre cele mai bune sortimente de brânză din lume. Este monitorizată fiecare etapă a producţiei, incepand de la coagularea cazeinei din lapte, la sărare, uscare, tratare şi până la maturarea în pivniţe reci sau în peşteri cu multă umiditate. Se obţine din lapte integral sau degresat, are o coajă subţire, pudrată în ruginiu sau bej. Maturată perfect, interiorul galben şi cremos se umflă sau picură, dar nu curge când este tăiată. Are o savoare plină şi bogată. Brânza Brie este perisablă şi trece repede din faza de maturare la supramaturare. Este bine cunoscută încă din secolul al VIII-lea, fiind produsă într-o regiune din Franţa care astăzi se numeşte Seine-et-Marne, la sud-est de Paris. Actualmente, este produsă în alte regiuni ale Franţei, în S.U.A. şi în alte ţări.

Branza Camembert

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă semi-moale, coajă albă, comestibilă, cu interior gălbui şi cremos şi aromă ce variază de la dulce la picant, în funcţie de gradul de maturare. Este originară din regiunea Normandia, din Franţa. După coagulare şi scurgere, brânza este sărată şi suprafaţa este tratată cu o cultură specială de ciuperci şi bacterii. Cu cât brânza Camembert se învecheşte, cu atât această cultură înaintează mai încet spre interior, dându-i aroma şi consistenţa caracteristică. Când este perfect maturată, interiorul devine galben cremos, tartinabil, şi tinde să se umfle când brânza este tăiată. Aroma este delicată şi bogată. Supramaturată, adică maturată mai mult, capătă o consistenţă lichidă sau semi-lichidă, curge, este amară şi miroase a amoniac. Brânza maturată suficient este presată în cutii rotunde, de lemn, cu formă şi mărime standard. Denumirea i-a fost dată de Napoleon al III-lea, după numele primului oraş în care a gustat-o. Producerea ei este reglementată de guvernul francez şi monitorizată prin sistemul A.O.C. Appellation d’Origine Contrôlée), Controlul / Protecţia Denumirilor de Origine, asemenea multor brânzeturi faimoase. Este produsă acum şi în Germania, Danemarca şi S.U.A. Producerea unor sortimente de brânză Camembert, făcute în Normandia din lapte crud, nepasteurizat este autorizată de guvernul francez. Totuşi, datorită reglementărilor privind siguranţa produselor alimentare, care interzice achiziţionarea de brânzeturi din lapte neprelucrat şi care au fost maturate mai puţin de 60 de zile, acest sortiment este interzis să se importe din S.U.A. şi din alte ţări.

Branza Cantal

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, în Cantal din provincia Auvergne, Franţa.

Branza Cheddar

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, cu pastă tare, cu aromă ce variază de la uşoară la intensă şi culoare de la alb la portocaliu strălucitor. Este brânza cu cea mai mare producţie şi cea mai consumată în lume. Brânza odată închegată, este tăiată, amestecată, făcută grămadă şi fărâmiţată în particule fine, procedeu ce îi conferă textura şi aroma sa unică. Forma tradiţională de tobă, este numită cheddar. Denumirea aceasta provine de la oraşul Cheddar din Somerset (Anglia), unde a fost produsă pentru prima dată. În secolul al XVI-lea, brânza Cheddar a încântat turiştii care au vizitat Cheddar Gorge, un canion spectaculos din apropiere. Turiştii au început să cumpere brânză Cheddar pentru a o consuma la întoarcerea acasă. De atunci, brânza Cheddar s-a răspândit peste tot în lume. Statul Wisconsin este astăzi cel mai mare producător mondial.

Branza Cheshire

Legenda spune că romanilor le plăcea atât de mult brânza de Cheshire încât au construit un zid în jurul oraşului Chester pentru a proteja industria brânzei din acest oraş. Este un tip de brânză cu pastă moale, sfărâmicioasă, care de obicei are culoarea albă dar poate fi şi roşie sau mai rar, cu vinişoare bleu. Brânza albă şi cea roşie au un gust uşor sărat şi o textură puţin sfărâmicioasă. Se combină cu fructe proaspete în salate, supe sau sosuri pentru paste făinoase. Se poate prepara amestecând-o cu brânză dulce, cubuleţe de castraveţi, usturoi pisat, mentă tocată şi se serveşte cu legume proaspete. Brânza bleu are o aromă mai pronunţată şi mai bogată. Este ideală pentru tartine sau ca dres în salate. Toate aceste trei sortimente sunt excelente pentru gustări simple (pâine cu brânză şi bere, brânză topită şi bere), pentru plăcinte cu brânză, rösti (preparat cu brânză roşie, cartofi, ceapă, şuncă şi condimente), sau sunt un excelent adaos la tarte sau alte prăjituri cu fructe.

Branza Edam

Este o brânză cu pastă moale, de origine olandeză ( Edam, oraş în vestul Olandei, lângă Amsterdam), cu o textură uşor asemănătoare cauciucului, modelată sub formă de sferă îmbrăcată în ceară de culoare roşie.

Branza Emmental (Branza elvetiana)

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă tare, cu interiorul de culore galben pal, conţinând găuri mari şi având o savoare dulceagă, de alune. Este produsă în numeroase ţări, inclusiv în S.U.A., folosindu-se un procedeu originar din valea râului Emma, în Elveţia, datând încă din anul 50 e.n. Una dintre cele mai faimoase varietăţi de brânză elveţiană este produsă în Norvegia şi se numeşte brânză Jarlsberg. În pofida popularităţii sale, fiind produsă pe scară largă, brânza Emmental este printre cele mai dificil de obţinut. Se prezintă sub formă de roţi mari, cântărind între 9 şi 91 kg. Acestea se înmoaie în saramură pentru a se inhiba creşterea bacteriilor precum şi uscarea excesivă. Este maturată la temperaturi cuprinse între 22-27° C, timp de 3-6 luni. Se folosesc trei culturi diferite de bacterii, una dintre ele servind la formarea găurilor, prin producerea unor pungi inofensive de bioxid de carbon în cursul procesului de tratare. Deoarece fiecare dintre cele trei bacterii joacă un rol diferit în procestul de tratare al brânzei elveţiene, dozarea lor trebuie făcută cu grijă pentru a asigura o balanţă echilibrată a acidităţii, aromei şi frecvenţei golurilor în produsul final.

Branza Feta

Este o brânză cu pasta moale, proaspătă, albă şi sfărâmicioasă. Este cea mai faimoasă dintre brânzeturile greceşti, avându-şi originea cu secole în urmă, când ciobanii făceau brânză din laptele de oaie şi de capră. Astăzi, este produsă pe scară largă din lapte de vacă, în S.U.A., Franţa, Gemania, Danemarca, Italia şi Israel. Pentru a putea fi conservată mai mult timp decât cea proaspătă, brânza Feta este scursă, tăiată (“feta” înseamnă “felie” sau “bucată” în limba greacă), sărată şi aşezată în butoaie cu saramură unde este ţinută timp de 1-6 luni. În S.U.A., Feta este aromată cu plante, înainte de a fi ambalată. Aroma sa intensă şi sărată precum şi textura sfărâmicioasă face ca aceasta să fie folosită în salatele combinate. Adesea este tăiată în cuburi şi servită cu pâine şi măsline. Se utilizează foarte mult în bucătăria grecească.

Branza Gorgonzola

Este o brânză cu pastă semi-moale, cu interiorul de culoarea fildeşului, străbătut de vinişoare verzi şi cu aromă înţepătoare, picantă. Este una dintre cele mai vechi şi mai fine sortimente de brânză. Produsă în Italia începând cu secolul al IX-lea, a fost denumită după oraşul Gorgonzola de lângă Milano, unde a apărut prima dată. Astăzi, producătorii şi distribuitorii acestui sortiment de brânză sunt controlaţi strict prin D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană care autorizează producătorii ce îndeplinesc standardele de înaltă calitate cerute de sortimentul monitorizat, să poarte numele original. Gorgonzola este produsă şi de S.U.A. şi de alte ţări. Procedeul special de obţinere a acestui sortiment de brânză constă în alternarea straturilor de brânză preparată din laptele muls dimineaţa şi din laptele muls seara. Pudra de ciuperci de cultură presărată între straturi duce la apariţia unor vinişoare marmorate, caracteristice. Brânza parcurge trei stadii de tratare care durează cel puţin 90 de zile. O varietate a acesteia este “Dolce Gorgonzola” care este maturată 3 luni, capătă o textură mai moale şi o aromă mai delicată faţă de Gorgonzola care este maturată până la 1 an. Se prezintă sub formă de roată care este tăiată în jumătate, pe orizontală.

Branza Gouda

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu o textură cremoasă, interiorul de culoare galbenă, perforat cu găurele şi o aromă dulce, de alune, care se intensifică în timp. Este denumită după un oraş de lângă Rotterdam (Olanda), unde a fost obţinută în Evul mediu, în secolele V-XV. În secolul al XIII-lea, a fost exportată în alte ţări europene. Caracteristicile sale sunt forma de sferă turtită (este presată în matriţe cu această formă) şi învelişul cerat (se îmbracă în ceară pentru a o proteja şi conserva îm timpul depozitării şi al expedierii. Brânza denumită “Baby Gouda”este îmbrăcată în ceară roşie şi învelită în celofan.

Branza Grana

Este un sortiment de brânză asemănător parmezanului.

Branza Gruyere

Este un sortiment de brânză elveţiană, cu pastă tare, conţinând, câteodată, găuri şi având o savoare dulceagă, de alune. Se fabrică în Elveţia (Gruyère, oraş elveţian), în Franţa: în munţii Jura şi Vosgi. Este folosită adesea la gratinarea diverselor preparate.

Branza Mascarpone

Sortiment de brânză italiană, foarte grasă, nesărată, bogată în zer, cu textură tartinabilă, asemănătoare unei creme de brânză.

Branza Mozzarella

Originară din provinciile italiene, Latium (Lazio) şi Campania, această brânză proaspătă din pastă presată, conţine cca. 40-45% materii grase şi are o savoare dulce, uşor acrişoară. La început, adevărata Mozzarella era preparată din lapte de bivoliţă, dar astăzi aceasta este mai rară, fiind în general făcută din lapte de vacă. Se comercializează atât preambalată cât şi în vrac. Brânza preambalată se prezintă sub formă de sfere, de mărimea pumnului sau sub formă de burduf. Pasta sa elastică este foarte umedă şi de aceea, pentru a putea fi păstrată o zi sau două se înveleşte ermetic într-o bucată de folie de plastic şi se ţine la frigider. Pentru o conservare mai indelungată, se pune într-un borcan şi se acoperă cu apă sărată.

Branza Pecorino

Brânză italiană, din lapte de oaie. Vezi brânza Romano.

Branza Ricotta

Brânză italiană, proaspătă, albă, dulce, cu o consistenţă cremoasă, făcută din zer şi utilizată mai ales la gătit. A fost obţinută mai întâi în Roma, din zer de lapte de oaie sau din zerul rămas după preparea brânzei Romano. Astăzi, se prepară în Lombardia, din zer de lapte de oaie şi de capră, iar uneori din zerul de lapte de vacă sau de bivoliţă. Se face nu numai în Europa ci şi în S.U.A., mai ales în Wisconsin şi New-York. Pentru prepararea acestui tip de brânză , zerul dulce rămas de la prepararea altor brânzeturi este încălzit a doua oară cu substanţe coagulante, astfel că proteinele rămase coagulează, obţinându-se o brânză asemănătoare urdei.

Branza Romano

Este un sortiment de brânză cu pastă foarte tare, cu gust picant şi sărat, cu un interior granulos de culoare galben pal, care se închide cu timpul. Obţinută mai întâi în Italia, din lapte de oaie, actualmente se produce din lapte de capră şi vacă, atât în Italia cât şi în S.U.A. Brânza Romano originală se numeşte Pecorino Romano, deoarece a fost produsă mai întâi la Roma, din lapte de oaie (“pecora”, înseamnă “oaie” în italiană). Este probabil cel mai vechi sortiment de brânză italiană, fiind la fel de importantă în sudul Italiei, aşa cum este Parmezanul în nordul Italiei. Producerea ei se afla sub supravegherea D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană de protecţie a denumirii de origine. Astfel, Pecorino Romano poate fi produsă numai între lunile octombrie şi iunie şi trebuie maturată cel puţin 8 luni.

Branza Roquefort

Este probabil brânza cu cea mai veche şi mai bogată istorie. Pliniu cel Bătrân o cita în lucrarea sa “Istoria naturală”, iar Charlemagne a gustat-o la mânăstirea din Vabres. În 1411, Charles al VI-lea, a acordat locuitorilor localităţii omonime “monopolul maturării acestui sortiment de brânză, aşa cum este practicată din timpuri imemoriale”. Parlamentul din Toulouse îi conferea în 1665 o denumire originară, protejând-o de imitaţii “pentru ca să fie la adăpost de contrafaceri, să se numească Roquefort, sub pedeapsa de o mie de livre amendă “. Este o pastă obţinută exclusiv din lapte de oaie, crud şi integral, în care se introduce un mucegai verde, numit Penicillium roqueforti care îi conferă aromă, savoare şi onctuozitate în decursul mai multor luni de maturare. Brânza este apoi transportată în peşterile de calcar din Combalou, aproape de oraşul Roquefort, unde se lasă la maturat timp de 3 până la 9 luni. Pe măsură ce brânza se învecheşte, mucegaiul introdus în pastă creează vinişoare verzi-albăstrui, conferindu-i o aromă intensă şi o textură cremoasă. Se prezintă sub formă de roţi. Pentru a se obţine o astfel de roată sunt necesari cca. 4,5 l lapte. Laptele se obţine în 18 departamente muntoase din sud, dar maturarea rămâne specialitatea localităţii Roquefort-sur- Soulzon din Aveyron. Natura a aranjat bine lucrurile, tăind în calcar falii, crevase şi caverne, cu un microclimat atât de particular încât acest tip de brânză nu poate “înflori” în nici un fel de pivniţă amenajată. Vara, ca şi iarna, temperatura se situează între 6-8° C, iar umiditatea este constantă. Un fenomen unic în lume. Este produsă din decembrie până în iulie, maturată în peşteri timp de peste patru luni şi păstrată în camere reci .

Parmezanul: o branza regala

Adevăratul parmezan, Parmigiano-Reggiano, originar din Parma (Italia) este considerat unul dintre cele mai fine sortimente de brânzeturi din lume. Actualmente, este produs numai în câteva regiuni ale Italiei printre care Bologna, Mantua (Mantova), Modena, Parma şi Reggio nell’ Emilia. Originea, producerea şi calitatea sa finală sunt foarte strict şi riguros controlate de legislaţia italiană, prin sistemul D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), asemenea vinurilor. Astfel, sortimentul de brânză care poartă numele Parmigiano-Reggiano poate fi produs numai între lunile aprilie şi noiembrie, din lapte parţial degresat, obţinut de la vacile hrănite cu iarbă. Este sortimentul cel mai bogat în calciu dintre toate brânzeturile. Cunoscut încă de pe vremea romanilor care îl consumau ras, acest autentic rege al brânzeturilor italiene este fabricat şi astăzi ca acum 7-8 secole, în mod artizanal şi complet natural. Se prezintă sub formă de roţi cu margini uşor bombate, fiecare cântărind între 30-40 kg. Pasta parmezanului este de culoare galben-pai sau galben-auriu. Este moale, fragil, de consistenţă granuloasă, şi se desface în solzi fini. Aroma sa este inimitabilă, delicată, savuroasă şi fructată. Maturarea parmezanului nu trebuie să fie mai mică de 14 luni, dar în general durează circa 2 ani. Cel mai bun Parmigiano se numeşte “Stravecchio” şi are vârste de peste 3 ani, unii producători lăsându-l să se învechească 10 ani. Cu cât se învecheşte mai mult, culoarea şi aroma se intensifică iar textura se întăreşte. De aceea, parmezanul maturat este un sortiment de brânză cu miezul foarte tare, de culoare gălbuie a paiului, având o coajă subţire şi comestibilă. Experţii producători de brânzeturi apreciază calitatea roţilor de parmezan bătându-le uşor cu un ciocănel. Cele al căror sunet este incert se comercializează sub formă de răzătură de parmezan. În schimb, când acestea nu prezintă nici un defect, sunt marcate cu fierul cald cu o inscripţie caracteristică, gravată şi marcată cu puncte pe tot talonul roţii: Parmigiano-Reggiano, aşa cum sunt semnate operele de artă. În Italia se vinde de obicei în bucăţi tăiate din roţile de parmezan. Aroma sa intensă, complexă şi uşor sărată îl face un adaos savuros pentru supe, salate şi paste făinoase. Alte varietăţi de parmezan sunt produse în masă în Argentina şi în S.U.A., în special în Wisconsin, dar şi în New-York. Parmezanul american este de obicei maturat timp de 10-14 luni, adesea ras şi ambalat pentru vânzare.

[screenshot from league room taken right before judgement]

This week Simon (DK) won his 11th elite gold, and it was his 4th elite gold won in a row now!! Awesome

Iznogoud and Romano dropped down from elite..

[screenshot from league room taken right before judgement]

From Div 1A tuggummi! advanced to elite.. well done team mate

[screenshot from league room taken right before judgement]

From Div 1B WebDesigner advanced to elite.

[screenshot from league room taken right before judgement]

Couronne League

El ayuntamiento de Mérida ponía ayer un servicio de 50 bicicletas en alquiler a disposición de todo aquél ciudadano que quisiera desplazarse por la ciudad. Hoy, la noticia es que ha desaparecido un romano con una de las bicis.
Se ruega a todo aquél que pueda aportar alguna pista sobre el paradero del romano y la bicicleta, se ponga en contacto con el Ayuntamiento ó la comisaría más próxima. ¡Guau!
Y si alguien quiere enviar por correo electrónico a algún conocido el chiste de arriba, como tarjeta, desde aquí puede hacerlo. Absténgase el romano, plis.

E’ iniziata alla grande l’edizione del Grande Fratello 10. Nella puntata di ieri nella più famosa casa d’Italia sono entrati i primi 16 concorrenti. A fare da padrona di casa la splendida Alessia Marcuzzi che, a metà programma, conferma le voci che sono rimbalzate sui giornali sulla presenza dentro la casa di una donna diventata uomo, ma non rivela se il suddetto concorrente abbia già varcato la soglia della casa di Cinecittà o se lo farà più avanti: «Sarà lui stesso a rivelare la sua storia – spiega la conduttrice, mostrando una foto di quando era una bambina -. Ora è molto cambiato e certamente non lo riconoscereste. Ma il Grande Fratello non rivelerà la sua storia agli altri perché abbiamo fatto un patto: potrà dirlo solo lui quando vorrà». La partenza, come sempre, ha registrato il boom di ascolti, raccogliendo 6.047.00 spettatori, pari al 30.87% di share.

SCHEDE CONCORRENTI:

Tullio Tomasino, L’Austin Powers in versione siciliana ha 23 anni e viene dalla provincia di Catania. Lo stile fuori dalle righe lo rende uno dei sicuri protagonisti dell’edizione 2009.

Camila Sant’AnA , 24 anni, è una delle belle di quest’edizione. La “Belen” del GF10 è nata a San Paolo, in Brasile, poi si è trasferita in Bolivia e infine a Napoli, assieme al suo attuale fidanzato, un napoletano che era in Sudamerica per lavoro. Adesso fa l’indossatrice.

Carmen Andolina , 20 anni, palermitana di Bagheria, ha vissuto un’infanzia difficile: il padre morto suicida, la madre gravemente malata. Nonostante tutto è un’ottimista di natura, sempre sorridente.

George Leonard , 27 anni, è nato a Terni e vive a Foligno (Perugia). Appassionato di sport a suo dire “estremi”, è il “Fabrizio Corona” della Casa. Curioso il suo look, frutto delle sue esperienze in Russia e India.

Sabrina Passante , 22 anni, è la vera e propria Miss della Casa. Nel 2007 si è classificata seconda a Miss Italia. Bionda, pugliese, sportiva (gioca a pallavolo in Serie C), è laureanda in Economia.

Marco Mosca , è il più giovane ragazzo ad entrare nella Casa di tutte le passate edizioni del GF: ha compiuto a febbraio 18 anni. Parrucchiere torinese, si proclama latin lover, e sin da piccolo voleva entrare a far parte del cast del GF.

Massimo Scattarella, è il palestrato dell’anno. Classe 1975, barese, 5 tatuaggi, ha una grande passione: è bodyguard, un body builder e istruttore in una palestra.

Maicol Berti, 22 anni, è il ragazzo “speciale” della Casa. Nato e sempre vissuto in provincia di Ferrara, ostenta senza problemi la sua femminilità. Ama Beautiful, la moda e fare shopping con le amiche.

Davide Vallicelli, 29 anni, è romagnolo, grande amante dello sport. Si definisce pragmatico, tenace e allergico alla routine. E’ al GF “Per capire le mie potenzialità e per rivoluzionare la mia vita”.

Luca Magnani, 25 anni, romano, barista, ha perso i genitori da piccolo e ama andare in bicicletta e giocare a calcetto con gli amici.

Cristina Pignataro, 26 anni, è una milanese poco attenta al look e al trucco. Fa la maestra di asilo nido e l’animatrice di feste per bambini. Ama mangiare e va in palestra per sfogarsi.

Alberto Baiocco, 26 anni, Abruzzese di buona famiglia, è il vergine del GF10. Ha infatti intrapreso un cammino di fede che lo ha avvicinato alla religione cattolica: “Voglio fare sesso con la donna giusta, di cui sono innamorato. Il sesso è un atto d’amore, di per sé non vale niente”

Mauro Marin, 29 anni, ribattezzato “Gerry Calà”, è stato la vittima della candid camera di Cristina Del Basso. Di Castelfranco Veneto (Treviso), professione salumiere, fa dell’umorismo il suo punto forte.

Mara Adriani, 22 anni, è una romana di origini eritree. Simpatica ed estroversa, lavora part time presso una società finanziaria e si definisce un’anti-sportiva. Ha già avuto alcune esperienze in televisione.

Daniela Caneo, 32 anni, è l’unica concorrente sposata di quest’edizione. Senza peli sulla lingua, ha lasciato marito e la sua attività per entrare al GF10. E’ una verace sarda, di Alghero, e vuole dimostrare ai suoi compaesani che “ce l’ha fatta”.

Diletta Franceschetti, 29enne romana, studentessa di Filosofia all’ultimo anno, alla Sapienza di Roma. Conosce il linguaggio dei segni e ha vissuto a lungo in Brasile. Ha sei piercing e sette tatuaggi.

Carmela Gualtieri, 32enne impiegata di Acitrezza (Catania). Spontanea e solare, definisce gli occhi la sua arma di seduzione. E’ la classica “Siciliana doc”.

Alessia Giovagnoli, 25 anni, perugina trasferita a Bologna dove studia Scienze della Comunicazione. E’ scappata dopo un’infanzia travagliata, si definisce “allegra e divertente”. E’ al GF anche per cercare fidanzato.

Giorgio Ronchini, 26 anni, di Venezia, il bello della Casa, rappresentante di telefonia. E’ un “giocherellone sportivo”, ama divertirsi con gli amici. Si definisce paziente con le donne, che non mancheranno di riservargli attenzioni.

Questi per ora i 16 concorrenti entrati, con le loro storie, e le loro vite da raccontare al vasto pubblico del Grande Fratello numero 10. Nelle prossime puntate altre entrate di altri concorrenti pronti a mostrarsi ai milioni di telespettatori. Un in bocca al lupo a tutti i concorrenti e alla  bravissima Alessia Marcuzzi.

GerryItalia25