Cu o nesimţire demnă de fetele cu felinar roşu,  senatoarea pedelistă Mihaela Popa se agită iar de grija basarabenilor,  băgîndu-se în faţă, ca păduchele, la înfiinţarea unor noi comitete şi comiţii pentru fericirea românilor de peste Prut.

Vi se pare că sosul stilistic e prea chipărat ? Le reamintesc (din nou ) celor cu memoria scurtă că madam Muhaiela Pompa era aceea care, împreună cu colegul deputat Petru Movilă ( alt nesimţit pedelist) s-a tot pupat (public, politic  şi la foc automat ) cu Iurie Roşca şi gaşca lui de prostituaţi politici ai comuniştilor de peste Prut. S-au tot pupat, ani în şir, pînă cînd  prietenii prietenilor lu’ madam senatoarea Popa au început să omoare şi să schingiuaiscă oameni nevinovaţi,  prin beciurile poliţiei comuniste. Vă mai amintiţi ? Era anul trecut, prin primăvară. Iar Iurie Roşca, prietenul suinei senatoare Popa şi al bovinului deputat Movilă, scuipa prostimea basarabeană din fotoliul de vice-prim-ministru în guvernul comunist. Fiind  responsabil cu poliţia, procuratura, securitatea şi armata…

Nici după această ultimă  probă de complicitate morală cu slugile criminalilor anti-români din Basarabia, suina senatoare Popa şi bovinul deputat Movilă nu şi-au cerut scuze publice de la românii de dincolo şi de dincoace de Prut. Mai mult, cu aceeaşi nesimţire porcină, madam Popa iese din nou în frunte, ca păduchele, proptindu-se într-un nou comitet parlamentar pentru relaţii cu Republica Moldova.

Crede  oare madam Popa că simpatia de  care se bucură în Basarabia preşedintele Băsescu poate acoperi toate mizeriile greţoase produse de ea, Movilă şi alţii ca ei ? Şefii PD-L sînt oare idioţi, atunci cînd cauţionează, de ani în şir , asemenea legături toxice, dezgustătoare şi anti-naţionale ?

Unii cred că basarabenii înghit orice,  de dragul fraternităţii şi al integrării europene.  Din cauza  unor astfel de idioţi a reuşit comunismul să re-ajungă la putere în Basarabia. Şi tot din cauza unor asemenea idioţi a rămas la putere opt ani. Iar dacă idioţi ca senatoarea Popa şi deputatul Movilă vor fi lăsaţi să poarte steagul românesc în Republica Moldova, atunci  revenirea la putere a anti-românismului e aproape garantată.

Cînd îmi dau seama că am greşit, n-am nici o problemă să recunosc imediat . Prin urmare : se pare că m-am pripit cu anunţul de susţinere a lui Remus Cernea . Omul e OK ca activist civic, dar prestaţia lui de candidat la preşedinţie ( şi preşedinte de partid ) e mult prea moale . Seamănă cu un predicator baptist rătăcit într-un bordel din Vestul sălbatic.  Iar organizarea campaniei pare lăsată pe seama Sfîntului Duh sau a lui Batman .

Toate astea denotă un amatorism tipic românesc, o reîntoarcere nefericită la lălăiala civico-politică din anii  ‘90, cînd tot felul de doamne şi domni credeau că bunele intenţii sînt suficiente pentru a scăpa de moştenirea lui Ceauşescu.  N-au fost, iar efectele se văd şi acum.

Prestaţia moale a lui Cernea împinge ideile sale în zona unui exotism utopic şi contra-productiv.  Şi mă îndoiesc că va mai schimba ceva pînă la sfîrşitul campaniei . Mă întreb ( abia acum, e drept … ) cum a reuşit să strîngă cele 200.000 de semnături …

Din păcate, junele Cernea nu e singurul om inteligent care nu pricepe că activismul civic şi politica sînt două sporturi diferite. Şi că ideile bune au nevoie de oamenii potriviţi.

De ce  ?

Fiindcă gîndeşte cu mintea lui.

Fiindcă putem alege nu doar între  SIDA şi tuberculoză.

Fiindcă oamenii inteligenţi şi  cinstiţi  au nevoie de un steag, care să-i pună pe hartă şi să-i adune.

Fiindcă m-am săturat de teoria răului cel mai mic.

Fiindcă pîinea cu chimicale nu-i mai bună decît cea mucegăită.

Fiindcă Moş Crăciun nu există, dar penicilina – da.

Fiindcă orice drum de o mie de zile începe cu primul pas.

Iar primul pas înseamnă să te trezeşti şi să nu mai fii rîmă.

Vă mai îndoiţi că Iaşul a ajuns un fundac glodos, cu gunoaie poleite în capul mesei ? Că  rebuturile de tot soiul fac legea, trăgîndu-se magnetic unul pe altul, precum calul rîios şi copacul scorţos ? Dacă încă mai dormiţi, sedaţi cu tot felul de vise cleioase, de tipul „ miros de tei cu aromă identic naturală”, atunci poate vă treziţi la realitate după ce aflaţi cine e ăl mai proaspăt cetăţean de onoare al dulcelui stîrv al Ieşilor .

Horia Zilieru. Da, H-o-r-i-a Z-i-l-i-e-ru . Nu vă frecaţi la ochi, nu reglaţi butoanele aparatelor de radio, nu stuchiţi în sîn. E taman versificatorul ăla de duzină, care şi-a început cariera glorioasă cu limbi fierbinţi aplicate pe dosul roşu al tovarăşului Stalin, a continuat lupta cu posteriorul carpatin al cîrmaciului Ceauşescu, iar acum, la bătrîneţe, lustruieşte delicat rotunjimile dorsale cu care fericeşte Iaşul  geniul maroniu  al Bahluiului – Gheorghe Nichita.

Am spus „ Gheorghe Nichita” ? Pardon, am promis că nu mai vorbesc urît. Deşi, cînd grămăjoara maronie duhneşte din capul mesei, cum naiba să te faci că n-o vezi, ori să zici că-i tort cu ciocolată ? Fiindcă, de fapt, în povestea greţoasă cu cetăţenia de onoare a lui ( pardon… ) Horia Zilieru, nu bătrănul lingău stalinist e cel mai vinovat.

Obişnuită de-o viaţă cu pomenile dosurilor prea-mărite , fosila versificatoare ambulantă  n-ar refuza nici titlul de „ Limbist dorsal de oroare”, dacă la diplomă ar fi ataşat un plic mai dolofan. La urma urmei, nici n-ai ce-i cere unuia care, vorba zicerii popolare, făcînd treabă din dos, din dos a şi mîncat. De unde obraz, dacă nu din  bucă…

Dar, dacă de la un reziduu stalinist nu mai poţi cere ruşine, înseamnă oare că aceeaşi nesimţire porcină trebuie acceptată şi de la primarul pesedist Nichita ? E drept, se ştie că agramatul din fruntea primăriei n-a prea dat pe la şcoală, ocupat fiind cu mînatul beşicii de fotbal pe toloacă . Dar asta nu-i o scuză pentru ca un un asemenea subdezvoltat moral să scuipe în obraz istoria Iaşului, punînd un lingău al lui Stalin printre cetăţenii de onoare ai oraşului.

Să fie oare primarul Nichita atît de idiot, încît să nu ştie cine e criminalul cu milioane de victime numit Iosif Stalin ? Să fie slugile din primărie atît de imbecilizate de slugărnicie, încît să nu-i fi atras atenţia iubitului conducător ? Să fi făcut tovarăşul Horia Limbistovici Zilieru, în secret, vreo faptă patriotică colosală, prin care să-şi  fi şters dîrele roşcat – maronii din propriul trecut ?

Cred că nesimţirea porcină a primarului şi a haitei lui de slugi e singura explicaţie. Dar asta  n-ar fi o noutate. Ce vor face însă marile conştiinţe  ale tîrgului ? Vor tăcea, cum au tăcut şi altădată, chiftind în reţeaua cleioasă a feluritelor complicităţi ? Aşa cum au tăcut , înghiţind clătita maronie, somnităţile prezente la ceremonia fastuoasă de la primărie… ?

La urma urmei, e ca-n vorba cu sacul şi petica . Dacă limba catifelaţionistă a bardului zilier a fost bună, în tinereţe, pentru dosul planetar al lui Stalin, e firesc să se retragă, la senilictute, între bucuşoarele rozalii ale micului stălinel Nichita. Ce mi-e Uniunea  Sovietică, ce mi-e Uniunea Europeană …

Cît despre papionul  burghezo-moşieresc cu care s-a afişat la ceremonie stalinofilul Ghiorghi Suinovici Nichita, cred, cu tot respectul, că se impune un mic retuş : mult mai bine i-ar fi stat cu o talangă.

Dacă un boschetar flămînd ia de la gunoi o bucată de slănină, nu-i mare mirare.

Dacă PDL Iaşi culege de la tomberonul politic slănina rîncedă şi toxică numită Constantin Simirad, şi-o pune în capul mesei, vînzînd-o drept friptură de căprioară, despre ce vorbim ?

Despre retard. Alde Mitică Oprea & co se comportă taman ca copiii de un an, care bagă în gură tot ce prind, indiferent dacă e ” papa” sau “caca”. Mult să fie…

Şi, taman ca în bancul cu ursul, o să fiee… Doar n-aţi dat în mintea lu’  Oprea, să credeţi că Simirad a fost buhai zărghit în PSD, da’ în PDL o să fie Scrofiţa Roşie…

Cît despre pragmatiştii de doi lei, cred c-au uitat nişte reguli elementare de igienă alimentară : slănina rîncedă e bună, dar numai pentru cîini. Iar oamenii civilizaţi nu mănîncă acolo unde se uşurează.

Poftă bună, PDL Iaşi !

Ioana Timofte, nepoata penalului ex-sereist Radu Timofte şi protejata primarului pesedist Gheorghe Nichita, aşteapă doar o semnătură pentru a deveni şefa Colegiului Naţional de Apărare. Juna are numai 29 de ani, dar deja e mai tare ca Baiazid, Suliman Manglificul, mareşalul  Tarendoss si neînfricatul Cichi Cean. Dacă nu ştiaţi : blonda pesedistă e cîştigătoarea marii bătălii pentru locul 1 în clasamentul Acadermiei Clanţavecu, la categoria ” Balcoane mari şi mansarde goale”.

Că sărmana  unduistă nu pricepe ridicolul cosmic al situaţiunii, nu-i de mirare . Dacă ai poşetă de firmă, bunul simţ e un accesoriu opţional. Însă ce i-o fi pălit, aşa de rău, pe răcanii solzoşi din tabăra lui Nichita & co ? O fi avînd Gigi, puternicu’  Bahluiului, vise jilave aşa de abundente ?  L-o fi apucat pe prostănacul Geoană, din nou, criza de la 40 de ani ?

Oricare ar fi iesplicaţia pentru  această urcare în copac a nepotismului bikinist, nesimţit şi multilateral lăbărţat, urmarea poate fi doar una : Colegiul Naţional de Apărare să aibă drept drapel o fustă mini. Cu un imprimeu : două buci şi trei trandafiri.

Marele patriot basarabean Iurie Roşca e, de cîteva zile, vice-prim-ministru al Republicii Moldova. Responsabil de poliţie, armată, justiţie şi, probabil, serviciul de informaţii . Vă  amintesc : guvernul în cauză e comunist şi violent anti-românesc . Şi a reprimat prin crime abominabile o revoltă clocită tot în laboratoarele puterii neo-staliniste.

Cu   riscul de a deveni plictisitor, vă re-amintesc : Iurie Roşca e marele romîn cu care se pupau de  zor, pînă mai  an, doi mari ieşeni : deputatul PDL Petru Movilă şi senatoarea, tot PDL, Mihaela Popa. Deşi i-am tras de mînecă, şi public, şi privat, cei doi bovini democraţi şi liberali şi-au văzut nestingheriţi de ieslea lor, legitimînd cu idioţenie şi inconştienţă un vînzător bălos  al suferinţei basarabene.

După această ultimă dovadă a jegului moral, gros de o palmă, al celui cu care se mozoleau aprig, ar fi o naivitate să aşteptăm de la prietenii prostituatului Roşca  vreun regret public, fie el cît de mic, ori vreo scuză, fie ea şi formală. Şi madama Popa, şi trogloditul Movilă ştiu o regulă de aur : nesimţirea  cruntă  e mama supravieţuirii politice.

Iată de ce nici madam Popa nu e tratată în public ca o oaie încălţată, nici lingurarul Movilă ca un bou bălţat. Cînd nesimţirea e o regulă, excesul în materie e aproape o virtute.

Apropo de  Roşca şi de  prea îndelunga lui susţinere de la Bucureşti : aţ i auzit de vreo demisie ori  de vreo demitere prin diplomaţie, ori prin minunatele noastre servicii de informaţii ? În ţara rahatului cu papion, piramida putorii e mai solidă decît moştenirea faraonilor.

   Desigur : deputatul (PDL) Petru Movilă şi senatoarea (tot PDL) Mihaela Popa nu sînt singurii  subdezvoltaţi din România care s-au ghidat, în relaţiiile lor cu  mediul politic din Republica Moldova, după principiul de bază al turistului tîmpit – nu contează ce rahat aduci pe tălpi, principalul e să te lauzi că ai fost în excursie.

   Desigur : tolomacii hotărîţi Movilă & Popa  nu sînt cei mai vinovaţi din această lungă listă a idioţeniei oficiale. Tîmpenia lor fermă şi patriotică se bazează pe 20 de ani de idioţenie  anti-naţională, de partid şi de stat, idioţenie oblăduită, stahanovist, ca la carte, de toxicele noastre servicii de informaţii şi de  sclerozata noastră diplomaţie. Despre bovina clasă politică nici n-are rost să mai pomenim.

  Deci : partidul-prostituată al comuniştilor, PPCD, cu care se pupau de zor Movilă & Popa, a luat nişte procente de tot rîsul şi n-a mai intrat în parlament. Păi, Petrică, Mi’aelo, dacă tot v-aţi mozolit aprig cu neşte ştoarfe comunisto-kaghebiste, nu mai bine alegeaţi unele mai de soi, nu din astea care au rămas pe trotoar ? Dacă tot v-aţi făcut de cacao, măcar să fi tras un loz mare… Aşa, aţi făcut respiraţie gură la gură unui peşte mort. La mai mare !   

P.S. Un alt mare meşter al politicii, nea senatoru ‘ PDL Mitică Oprea, îşi umflă peptu’ şi face interpelări parlamentare, atins de grija  pentru venitorele relaţiilor noastre cu respublica moldovenească. Păi, nea Mitică, decît să cotcodăceşti acuma, la spartu’ tîrgului, nu mai bine îi trăgeai de mînecă pe colegii lu’ matale, pe vremea cînd se mozoleau prelung, adînc şi în public cu ştoarfele lui Voronin ? Sau matale erai ocupat atunci cu statuia lui dom’  colonel Onuţu ?

      Car’ va s’ zică : 

- Mona Muscă a scris două note informative benigne şi a fost decretată, cu sfîntă mînie instituţională, japiţă securistă şi pacoste a clasei politice ;  cohortele de cuvioşi ai politicii şi presei romăne au scuipat-o cu sîrg, ca pe o stricată ce era, iar  retragerea din viaţa publică a scăpat-o, razant, de o lapidare rituală, ca la carte ;

- despre primarul PSD al Iaşului, Gheoghe Nichita , acelaşi CNSAS , care a decapitat-o social pe securista oribilă de care pomeneam, ne spune următoarele : a scris pentru Securitate, ani la rînd, note informative despre X, Y, Z ş.a.m.d. ; a avut nume conspirativ, dar a fost băiat bun, scriind despre succesele şahistice şi filatelistice ale  colegilor şi cunoscuţilor ;

- actul de spălare a lui Nichita de către CNSAS apare la un an după ce s-a cerut verificarea candidatului PSD pentru primăria Iaşului ; alegerile sînt ca şi uitate, iar fostul informator ” Mihai” e din nou primar .

  Întrebări :

- dacă Mona Muscă a fost declarată slugă toxică  a Securităţii, pe baza a două note benigne, cum dracu’ de  Nichita e, în schimb, numai bun de mitropolit ?

- de ce nu sînt făcute publice şi numeroasele note informative ale lui “Mihai” Nichita ?

- de vreme ce însuşi premarele recunoaşte că şi-a depus dosarul pentru a intra în Securitate, e cineva atît de prost, încît să creadă că securiştii au acceptat, ani în şir, note informative despre bostanii din Dorohoi ?

- dacă e normal ca  Gigi “Mihai” Nichita să aibă obrazul gros, ca de şoric nesimţit, cît de rîme sînt cei care acceptă o asemenea golănie porcească  a CNSAS ?

   Pentru cititorii treziţi azi la realitate, re-amintesc :

   Securitatea a fost poliţia politică a regimului comunist, regim declarat oficial ca ” ilegitim şi criminal ” de către Preşedinţia României.

    Hîtru, ca o oală cu chişleag uitată după sobă, bovino-suinul din fruntea giudeţului îşi apără ca pe toloacă noua obsesie megalomană : coteţ de lux pentru slănina lui revărsată. Plus comisioanele, of course.

    Zice suinache : el, Buhăilă Scroforad, ar fi Harap Alb, iar  duşmanul care-i contestă proiectul de miliarde – Spînul cel rău. 

  Auzi, moş Scrofane, cred c-ai greşit filmul : eşti personajul principal din ” Povestea porcului”. Dar în varianta nouă, cu suitul în copac.

  Hai asomare !

     După ce s-a chinuit din greu să semene cu o jucărie ieftină de tipul “transformer” (euro-parlamentar – primar – senator – euro-parlamentar – Batman – Bruslea-cel-voinic-şi-funcţiile-de-aur ), Dumitru Oprea îşi mai bate un cui la propriul sicriu politic. Cum ? Anunţînd, pe blogul din dotare, în mirobolantul stil de-acum celebru, că nu susţine demersul prin care deputatul PD-L Marius Spînu strînge semnături împotriva  noului mausoleu de 10 milioane de euro marca ( pardon de expresie…) Simirad.

     De ce e ultra-penibil fostul rector ? Fiindcă demersul lui Spînu e moral, logic,de bun simţ, popular etc. Şi aduce puncte importante partidului, tocmai înainte de alegerile euro-parlamentare şi în anul alegerilor prezidenţiale.  Şi, în plus : crează disensiuni în PSD Iaşi şi blochează ascensiunea în CJ a unui bolovan jenant pentru PD-L Iaşi, dar cumătru cu Cîrlan ( Ţambalică Şerban, pardon de expresie ).

    E drept, demersul lui Spînu are şi un singur defect, uriaş : nu face cartofi  prăjiţi. Cred însă că Oprea putea face abstracţie de acest neajuns, amintindu-şi de anii în care Spînu a fost un Sancho Panza mult prea răbdător pentru un don Quichotte ultra-bizar şi mega-mofturos.

    Dincolo de această cestiune personală, rămîne o întrebare cît casa: de ce boicotează Oprea o acţiune care aduce puncte sigure partidului său ? Se teme aşa de tare de Simirad ? Are iar un plan genial, de genul ” să ne scărpinăm după cap cu degetele de la picioare” ?  Răspunde unor sugestii umbroase ?  

   Oricum ar fi, concluzia e cea veche : Oprea şi politica – ca baba şi mitraliera. Rămîne de stabilit doar calibrul…

     Da, e vorba de prezidentu’  nesimţit al colegiului semi-călăilor feudali, tăticu’ iubitor al  holerei în halat alb, rectoru’  îndulcitor al universităţii fecalifere de omucid legal şi organizat, jupînul tupeist al comisiei prezidenţiale de reformă prin ornare a  tuberculozei cu stetoscop, marele dialogator social al rahatului-praf şi măiestrul realizator de emisiuni tv zoologice şi de împăiere a pîntecăraiei medicale.

    Fiind doctor de morţi, această mortăciune morală n-are nici o apăsare şi nici o ruşine să apere pînă în pînzele negre molima animalică, dar cu chip de oameni,  care sufocă de atîţia ani sănătatea şi viitorul românilor. Cu creierul formolizat şi cu obrazul porcificat, acest strigoi piţigăiat nu e nici măcar om. E vîrful purulent,  îmbrobodit în dantelă putredă, al molimei pe care o apără aşa cum ştie el : cu rîvna mecanică şi alienată a unui vîrf de furuncul supra- infectat. Care ştie că nu poate supravieţui fără infecţia generalizată pe care o păstoreşte.

    Şi fiincă această infecţie trebuie să poarte un nume, i s-a spus molima Astărăstoaie.

        Dacă vreţi să vedeţi de ce un fost ministru nu e un Flutur aşa de mare, cum cred unii…

         … şi de ce preşedintele CJ Suceava striga nervos, în studioul TVR Iaşi, la sfîrşitul emisiunii…

         …uitaţi-vă azi la o emisiune interesantă. La ora 17, la TVR Iaşi.

    Scuze pentru întîrzierea cu care vă povestesc cum a ajuns ministrul finanţelor să se comporte ca un golănaş de Ferentari .

    Care va să zică : s-a întîmplat săptămîna trecută, la Drăguşeni, în timpul unei întîlniri cu alegătorii . La un moment dat, cu aerul lui caraghios, de filfizon “dă Bucureşti”, senatorul, ministrul şi candidatul Vosganian le povestea sătenilor plictisiţi ce băiat simplu şi cinstit e el.

    Făcînd el o mică pauză, după această caldă şi sinceră mărturisire, l-am întrebat doar atît : ” Da’ conturile … ? “. Atît. Nu i-am zis nici de Ararat, nici de banii pe care i-a luat de la Vîntu, nici de Loganurile de 70.000 de euro bucata, nici de dosarele de la DNA ale colegului său Fenechiu . Nici măcar de un anume şef de cabinet, armean. Şef de cabinet al unui senator şi ministru, tot armean. Şef de cabinet care se ocupa cu distribuirea alcoolului de contrabandă venit din vestul Romăniei, pe filieră ucraineană. ( Ce zici, Varujane, s-o fi prescris infracţiunea şefului de cabinet, sau nu… ? )

    Vra’zică : l-am întrebat pe tov ministru liberal doar atît – ” Da’ conturile ? “. Reacţia vosgănească a fost una şocantă, asemănătoare cu crizele de furie ale lui Ion Iliescu, atunci cînd bunelu’ se face vînăt şi contorsionat la faţă. Pe un ton semi-turbat, de parcă m-ar fi prins cu amanta lui la mormîntul catolikosului Vazghen, senatoru’ nulii a început să ţipe isteric, numai spumele lipsindu-i de la gură : ” Cine eşti tu, bă, peremistule ? Cine eşti tu, mă, populistule ?”. Ş.a.m.d.

   Sătenii se uitau la ministrul urlător ca la  viţelul cu două capete. Nici mie nu-mi venea să cred că un om cu ambalajul lui Vosganian îşi poate pierde controlul într-un asemena hal. Cînd spumele verbale ale rafinatului liberal s-au mai oprit, l-am întrebat : ” De ce ţipaţi aşa ? V-am permis eu să-mi vorbiţi cu mă şi cu bă ?  Nu puteţi răspunde civilizat ? ”  

   Degeaba. Vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor a continuat pe acelaşi ton, deşi sătenii se uitau la el ca la urs. Deşi i-am amintit că e ministru şi senator, deci trebuie să ofere un exemplu de civilizaţie, nu de comportament de mahala.

   Exemplul de mahalagism agresiv al tovarăşului Varujan Fleoşcanian a dat imediat rezultate. Unul dintre sătenii prezenţi, liberal pesemne, a început să mă îmbrîncească violent, ţipînd asemeni senatorului nulii : ” Ci cauţ’ tu, uăi, aici ? Pleacî , uăi, di-aici, cî-ţ’ dau una ! “

   Cum întîlnirea avea loc lîngă primărie, i-am cerut trogloditului susţinător al lui Văru’ Jan să se potolească şi i-am amintit că nu eram în ograda lui. Apoi l-am întrebat pe ministrul nulii, care privea tăcut şi satisfăcut  cum mă îmbrîncea fanul lui, dacă agresivitatea primitivă e o calitate liberală .

   Răspunsul vosgănesc a fost tot unul golănesc, de Ferentari. Deşi toţi sătenii prezenţi văzuseră ce s-a întîmplat, parşivul liberal s-a răstit nu la agresor, ci tot la mine :”De ce minţi, mă ? “. Apoi s-a adresat sătenilor, cu o voce serafică : ” Oameni buni, l-a agresat cineva ? ” . Tupeu de borfaş, 100% .

   Deşi am văzut multe în 17 ani de presă, mi s-a cam întors stomacul, văzînd cum iese la suprafaţă golanul din varujan. Aşa că, pe fugă, le transmit doar atît armenilor din România : dacă de la PNL, Uniunea Scriitorilor ş.a.m.d. n-am nici o nădejde, de la armeni am alte pretenţii. Vedeţi că golanul cu ifose de senator vă face de rîs. Aşa că trageţi-l de mînecă, pînă nu-i prea tîrziu. Domnu’ Ştefan Agopian-Caţavencian, se-aude ?

   Chiar dacă în săptămînile care vin o să umblu prin judeţ ca Fenechiu prin buget, o să-mi citesc e-mailurile cît de des o să pot. Aşa că îi rog pe toţi cei care cred în nevoia acută de curăţire a clasei politice ieşene ( şi a celei naţionale, desigur ) să-mi scrie, dacă au un sfat, o idee sau o informaţie utilă, la adresa următoare : lucian.postu.2008@gmail.com

    Mersi anticipat. Şi nu uitaţi : drumul de o mie de kilometri începe cu primul pas.

   După ce a speriat copiii în 2004, cu afişe în care îşi arăta o faţă de căldărar afumat şi o cămeşă ruptă, de derbedeu drojdit, senatorul şmenar Dan Cîrlan recidivează, ca să ne arate că prostia din fire n-are lecuire.

   De data asta, fostul Rambo mînjit cu fum o face, televizat, pe băietul gospodar, de la ţeară, care n-a manglit grămezi de euro şi papă ceea ce găteşte : mămăligă cu brînză şi cîrnaţi. Mai să te ia cu plîns cînd vezi ditamai senatoru’  învîrtind cu melesteul şi arătîndu-ne ce simplu trăieşte un ales al poporului…

   Aşa-i că v-au dat lăcrimile, văzînd ce băiet de treabă a rămas ”senatorul Bancorex”  ? Aşa-i că vă vine să-l luaţi de suflet pe gargaragiul ieftin, cu scheme şmechereşti, de ”alba-neagra” ?

   Eu i-aş zice doar atît: Cîrlane, plimbă ursul ! Pînă acuma ai tot vîndut gogoşi, aşa că nu ne mai prosti cu mămăliga ta fleşcăită. Crede-mă, n-o să mai faci nici o brînză… 

                                                        ( va urma …)

 P.S. Acest text poate fi preluat de orice mijloc de comunicare, cu două condiţii minime : un acord prealabil al autorului şi citarea corectă a sursei.

   Da, e vorba de Găurel Dobaşu, aşa-zisul ziarist-patron al agenţiei de scormonitorizare Fâs Media si al saitului de bîrfe SF & toxico-securiste Başicîştigă .

   De ce prost ? Fiindcă se dă ziarist şi acsolvent de jurnalistică, la şcoala măreaţă a sicilianului inginer Daniel Condurache, dar habar n-are să preia un citat între ghilimele.

  De ce e mînjit şi patologic ?

   1. Fiindcă în citatul aranjat de mintea lui plină de foame şi grăsime mai bagă şi umplutură de la el, ca să-i iasă schema pentru care e plătit pe din dos. Ia zi-i, maestre Răzvan Chiruţă, cum se numeşte şeful tău de Fâs Media & Başicîştigă, care nu e în stare să copie un citat de 6 (şase) cuvinte ?

   2. Fiindcă vorbeşte de probleme comportamentale, ca de frînghie în casa spînzuratului.

   Păi, Dobaşe-Îndopaşe, sărman fomist şi ticălos, cine i-a furat reportofonul deputatului Dobre, în 2000, din sediul de campanie de lîngă Hală ? Pe cine am trimis eu la plimbare, după ce l-am prins furînd şi minţind, ca ultimul boschetar ? Nu pe tine ? Maestre Chiruţă, maestre Semeniuc, vă amintiţi ? Că parcă şi voi aţi trecut pe-acolo, prin sediul de campanie de lîngă Hală …

  Cine mi-a devenit brusc duşman, după ce se jelea că-i năcăjit şi n-are tată, iar eu, milos cu javrele, i-am dat o pîine să mănînce ? Nu Dobaşu-Îndopaşu ?

  Cine îmi spunea că persoana care m-a rugat să-l angajez în presă, Carmen Zgărdeanu, e o japiţă care dansează beată pe mese, pentru arabii din Tudor ? Nu Găurel ? 

  Cine era membru în Partidul Moldovenilor, şi umbla ca javra după un os, dar îl spurca pe la toate colţurile pe Simirad ? Nu Găurel ?

  Cine o făcea pe milogul şi-şi folosea familia ca ţiganii cerşetori,  plîngîndu-se că taică-su a fost un alcoolic şi-a murit din cauza băuturii, lăsînd-o pe maică-sa singură, cu o droaie de copii ? Nu Îndopaşu ?

  Cine şi-a atacat ani în şir, ca un maidanez,  propriul naş de cununie, care şi-a făcut milă şi s-a mînjit cu el ? Nu Găurel ?

  Păi, un asemenea limax greţos şi agramat vă spune, sărmani clienţi ai viermelui, cum stau treburile  în tîrgul Ieşilor ?  Poftă bună şi intoxicaţie plăcută.

   Da, candidez. Pentru Senat. Staţi liniştiţi: nu mi s-a arătat în vis nici sfîntul Talaleu, nici Ion Iliescu în chip de balaur, nici generalul SRI Tiberiu Simion, cu pijamale în dungi şi brăţări nichelate.

   Pur şi simplu, după 17 ani de presă, în care le-am dat peste nas politicienilor ca ziarist, m-am hotărît să-i plesnesc şi aşa, parte-n parte, atunci cînd îi doare mai tare şi acolo unde îi doare mai tare : în faţa alegătorilor pe care se pregătesc să-i prostească şi să-i cumpere, cu poveşti şi pomeni de doi lei.

   Fiindcă nu mi-am pierdut simţul realităţii şi nici n-am furat miliarde, ca să le pot cheltui în campanie, nu-mi propun să fericesc poporul ca senator. Ci doar să le spun alegătorilor, la ei în poartă, acolo unde nu ajung ziarele, cine sînt Relu Fenechiu, Traian Dobre, Petru Movilă şi alte asemenea lighioane politice.

  Ăsta e şi motivul pentru care candidez în colegiul 1 Iaşi pentru Senat : acest colegiu senatorial cuprinde colegiile de deputaţi în care candidează Fenechiu, Dobre, Movilă & co. Altfel spus, dintr-o lovitură – mai multe pălituri.

  Şi încă ceva: candidez din partea ecologiştilor. N-au guvernat ţara niciodată şi, în plus, ceea ce fac eu de atîţia ani, şi voi face şi în această campanie, e tot o încercare de a curăţa mediul în care trăim.

  Dacă un singur parazit politic nu va ajunge în Parlament  datorită participării mele la această campanie, voi fi mai mult decît mulţumit. La urma urmei, degeaba ne plîngem de gunoaiele din politică, dacă aşteptăm ca de curăţenie să se ocupe sfîntul Talaleu.

   Deşi sînt liber-cugetător ( nu-i infracţiune, parol… ), mă simt obligat să remarc un lucru evident : noul mitropolit al Moldovei pare a fi din cu totul alt aluat decît predecesorul său. Meschinul, securistul, ranchiunosul, manipulatorul, istericul, lacomul, arogantul, tiranul ş.a.m.d. Daniel Ciobotea a fost înlocuit de un om cu bun simţ, pentru care preceptele unui anume fiu de tîmplar nu par să fie doar nişte vorbe goale.

   Ultima decizie a mitropolitului Teofan confirmă această impresie pozitivă şi aproape unanimă :  de sfînta Paraschiva, slujba de la mitropolie va fi oficiată în curte, pentru toată lumea, şi nu în catedrală, cum făcea fostul mitropolit,  pentru a da satisfacţie mărimilor de doi lei, cu buzunare largi şi obraz îngust.

  Sper ca această decizie a noului mitropolit să nu fie una izolată, ci doar un prim pas în curăţarea mitropoliei de plăgile purulente lăsate în urmă de nedemnul patriarh. Ştiu că pare o utopie, ştiu că grajdurile sînt pline de mizerie. Cu toate astea, necredinciosul de mine îi urează mitropolitului Moldovei mult succes. 

   Toată stima, domnule Teofan Savu ! Şi nu uitaţi vorba lui Cromwell : rugaţi-vă lui Dumnezeu, dar păstraţi praful de puşcă uscat…

   Judeţul Iaşi are în fruntea sa şi o gorilă politică . “Şi”, fiindcă, pe lîngă buhaiul-scrofalete Simirad, mai intoxică aerul şi sluga sa de casă, cumătrul – vice-preşedinte Costel Adăscăliţei. “Gorilă”, nu doar fiindcă Costel e un fost paznic-bătăuş în “iniformă”, mai agramat decît o pereche de tenişi de la Dagîţa ori decît o grămadă de şpan de la CUG.

   Tov vice-preşedinte pesedist al Consiliului Judeţean Iaşi e o gorilă politică şi dintr-un motiv mai proaspăt : acum cîteva zile, i-a tras un pumn consilierului judeţean Marius Spînu, dovedind astfel că o minte mică-mică poate fi suplinită uşor de un muşchi mare – mare.

   Faza de mardoi a golanului pesedist s-a petrecut nu în vreun gang întunecos ori în vreo crîşmă de mahala. Ci în văzul lumii, la Tele M, cu martori care au rămas mască, şocaţi de agresivitatea primitivă a ghiogarului Adăscăliţei. Motivul acestei răbufniri de gorilă ? Agoriliţei s-a deranjat teribel fiindcă pedelistul Marius Spînu  a făcut aluzii străvezii la cultura precară a tovarăşului vice, taman în emisiunea tv la care cei doi tocmai participaseră. Iar reacţia ex-paznicului  pesedist a fost pe măsura creieraşului său năpăstuit : un pumn zdravăn aplicat lui Spînu, ca să vadă fraierul pedelist care-i doctrina de stînga în materie de dueluri politice. 

    De ce anti-pesedistul Tele M n-a suflat o vorbă despre acest incident şocant, petrecut în propria curte şi aducător de audienţă & promovare locală & naţională ? De ce Dobaşu & Susai, canalele de scurgere telemiste & anti-pesediste , n-au zis nici pîs, asemeni Telemelei ? Cum de n-a aflat nimica vajnica presă bahluiană ? O să pomenească ceva, măcar de-acum , aceeaşi vajnică presă ? Om vedea.

    Pînă atunci, un sfat pentru pesediştii civilizaţi : dacă mai vreţi voturi în noiembrie, luaţi-i lui Costel  un lanţ şi o botniţă. Şi o cuşcă mare, cu uşa mică.

    Mare deranj la Institutul de Gastroenterologie: trecut de 70 de ani, profesorul Stanciu e obligat, prin lege, să se pensioneze. Deci, ca orice feudal din medicina românească, face un scandal monstru, organizează proteste, acuză comploturi malefice şi se leagă cu lanţuri de  piramida în care se vrea înmormîntat. 

    El a fondat institutul ! El e corifeu al ştiinţei mondiale! El a vindecat zeci de mii de pacienţi ! Cum de îndrăzneşte cineva să-l trimită pe el la pensie ?!!

   Bătrînul faraon şi ceata lui de slugi nu vor să accepte cîteva adevăruri elementare :

  1. Legea e una pentru toţi.

  2. Institutul e o proprietate a statului român, construită din banii statului român, şi nu din cei ai lui Carol Stanciu.

  3. Dacă e aşa preocupat de soarta pacienţilor, medicul Stanciu poate acorda consultaţii la un cabinet privat, pînă la 125 de ani.

   Adevărurile elementare nu există însă pentru sistemul feudal vîrfuit de faraoni precum Carol Stanciu. Asemeni lui Ion Iliescu, ei nu se dau plecaţi decît cu picioarele înainte, în loc să zică mersi că au scăpat fără să dea socoteală pentru maniera feudală în care au stăpînit, ani în şir,  instituţii ale statului român. Cît despre dosarele penale pe care le meritau … Dumnezeu cu mila . 

   Există totuşi o soluţie pentru tov Stanciu : dacă tot nu poate fără şefia unui institut, atunci să scoată de la saltea o părticică din cinstita lui avere şi să fondeze un institut privat.  Ce zici, tov Stanciu ?

    Acum două zile, m-am intersectat, în Piaţa Unirii, cu molusca turnătoare numită Andrei Hoişie. Da, e vorba de fostul ambasador al României la Viena şi actualul director al Editurii Universităţii “Al.I. Cuza”, nembru în felurite comitete şi comiţii, prezident al societăţii culturale româno-germane ş.a.m.d. Da, e vorba de individul dovedit de CNSAS drept slugă toxică a Gestapoului ceauşist şi obigat să demisioneze din diplomaţie.

   Suav ca un prunc, reptilul revărsat îşi plimba senin prin oraş nesimţirea funciară, calm şi nestingherit, ca oricare cetăţean respectabil al urbei. Pînă aici, nimic nou. Se ştie că nesimţirea hoişească o depăşeşeşte lejer pe cea suină.

  După cîţiva paşi, m-am intersectat, tot în Piaţa Unirii, cu Dan Petrescu. Da, e vorba de unul dintre puţinii opozanţi ai ultimilor ani de dictatură ceauşistă. Aţi ghicit : şi Dan Petrescu se plimba asemeni unui cetăţean respectabil al urbei . Numai că, în afara sosului hoişesc, fostului opozant al dictaturii comuniste  îi mai lipsea ceva : titlurile, medăliile şi paralele fostului turnător.

  Brusc, această consecuţie scandaloasă mi-a reamintit de o întrebare pe care vreau s-o lansez de cîteva zile : dacă Mona Muscă, în urma colaborării sale cu Securitatea , e cercetată de procuratură pentru fals în declaraţii, n-ar fi obligatoriu ca şi alde Hoişie să fie anchetaţi ? Mai ales că tov. Hoişie era obligat de lege să depună două declaraţii privind colaborarea cu Secu : una la Senatul Universităţii, a doua – la Ministerul de Externe.

  Se-aude, stimaţi procurori corecţi ai patriei ? Să nu ne răspundeţi ca fostul rector reformator al Universităţii, euro-deputatul pedelist Dumitru Oprea, care, întrebat despre declaraţia ” Secu” a lui Hoişie, a răspuns, zeflemist, ca la Ploieşti : ” E într-un plic, la Senat…” ?

  Ce ziceţi, stimaţi ONG-işti şi progresişti ai patriei ? Stimaţi tovarăşi GDS-işti, stimate Alexandru Lăzescu, stimate Vasile Astărăstoae, stimate Adrian Cioflîncă, stimate ” Ziar de Iaşi”, stimate Senat al Universităţii ” Cuza” ? Mergeţi înainte, tăcînd mîlc, alături de un turnător ceauşist, cleios şi penal ? Ori poate că sînteţi la fel ca el. Doar  asta poate explica tăcerea voastră mîloasă, toxică şi urît mirositoare… 

  Acelaşi lucru e valabil şi pentru membrii societăţii culturale româno-germane. Pînă cînd nu se vor delimita, public, de preşedintele lor şi de duhoarea lui de Gestapo comunist, vor merita să poarte, solidar, dispreţul cuvenit celor solidari cu scursurile morale ale societăţii, care compromit România mai rău ca ultimii borfaşi pripăşiţi prin Germania. Cine nu crede, s-o întrebe pe Herta Muller.

  Ori poate că tăcerea generală e legată şi de un general : tovarăşul general Secu-SRI Tiberiu Simion, fost şef al SRI Iaşi şi actual şef de cabinet al prefectului liberal-progresist Marius Bodea.  Pe vremea tovarăşului Ceauşescu şi a tovarăşului general-plotoner de Securitate Pleşiţă, tov. Simion era, la Iaşi, ofiţerul care se ocupa, din partea Securităţii externe ( DIE ) , taman de Germania…

  Coincidenţă, desigur. Spor la muncă, deci, stimaţi procurori corecţi ai patriei !

     Care va să zică, PD-L a scăpat de pericolul nr 1, odioasa colaboraţionistă Mona Muscă… După o aşa chirurgie estetică, cu laser ultra-fin, te-ai aştepta ca faţa partidului prezidenţial să fie mai albă ca zăpada. Nu…?

    Pe dracu’. La Iaşi, principiile clamate cu gura plină de şefii naţionali ai PD-L sînt un fel de rahat cu mac, iar filiala bahluiană a partidului - o stînă a nimănui, în care duhneşte pe alocuri a cloacă comunisto-peremisto-penală.

     Exagerez ? Nu, zău… Păi, pentru ce partid a candidat, la primăria Paşcanilor, bătrînul activist de frunte al PCR; ceauşist de calibru şi peremist aprig, cercetat penal pentru distrugerea avutului public, pe nume Leonard Rusu ? Aud ? Ce partid a nominalizat acelaşi dinozaur respingător  pentru un colegiu parlamentar, la alegerile din toamnă ? Nu PD-L ?

    Poate că duhoarea de cloacă a devenit o obişnuinţă pentru pedeliştii ieşeni. Poate că de asta Dumitru Oprea, Mihaela Popa, Marius Spînu, Gabriel Grigore şi alţi reformatori de pension au tăcut mîlc în primăvară, mîndri  că sînt reprezentaţi de un coleg cu pedigriul maroniu al lui Leonard Rusu. Poate că de asta tac şi acum , chitic, fără să le pese că duhoarea abjectă a distinsului lor coleg le intră în haine şi în obraz. 

    Poate că şi ieşenii s-au obişnuit cu duhoarea emanată de filiala de Bahlui a PD-L. Şi poate că de asta partidul prezidenţial n-a cîştigat nici primăria Iaşului, nici  preşedinţia Consiliului Judeţean. Poate că de asta au tăcut în primăvară, ca vaca, şi tac şi acum, măreaţa presă ieşeană, apriga societate civilă şi minunata intelighenţie . Poate că de asta pedeliştii mai spălăţei tac în continuare, ca suinul în popuşoi : dacă n-a ieşit scandal în primăvară, poate nu iese nici acuma… Că mare-i Dumnezeu…

   Aşa cum am spus-o în primăvară, o spun şi acum : e absolut dezgustător că un partid care se pretinde reformator are în primele rînduri asemenea fosile respingătoare, cu trecut ruşinos şi prezent dubios. E absolut penibil ca o asemenea situaţie scandaloasă şi imorală să fie trecută sub tăcere, cu o seninătate vecină cu senilitatea civică şi cu imbecilitatea politică. 

  Fiindcă m-am lămurit ce poate echipa “spălăţeilor” din PD-L Iaşi, iar de la mînjiţii senatorului Cîrlan n-am nici o nădejde, aştept să văd ce părere are despre reziduurile de genul lui Leonard Rusu un nou venit în PD-L, fostul prefect Nicuşor Păduraru.  Sper ca  rigurosul moralist Păduraru să nu bage şi el capul în nisip, preferînd metafizica înaltă în locul unei poziţii ferme şi igienice faţă de actualul său coleg de partid şi de campanie electorală.

   Pînă se va hotărî însă noua speranţă a pedelismului ieşean, prefer să merg pe soluţii verificate. De aceea am o rugăminte pentru consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, cel ale cărui declaraţii ferme au oprit intrarea în PD-L a ceauşisto-peremistului penal Mitică Dragomir : domnule Avramescu, ziceţi ceva, vă rog, şi de ceauşisto-peremistul penal Leonard Rusu…

   Altfel, nici ieşenii nu scapă de el, dar nici PD-L n-o să facă mare brînză la alegerile din toamnă. Parol…

    De vreun an şi ceva, doi pedelişti ieşeni de frunte, deputatul Petru Movilă şi euro-parlamentara Mihaela Popa, par să fi căpiat cu totul în atitudinea lor faţă de scena politică din Republica Moldova. Pe scurt: pînă şi gîştele din Basarabia ştiu, de ani de zile, că Iurie Roşca şi partidul lui, PPCD, sînt, pe faţă, slugile ticăloase şi parşive ale comuniştilor lui Voronin. Că Roşca şi gaşca lui de profitori neruşinaţi şi agresivi au transformat de prea mult timp românismul basarabean într-o vacă grasă, de la care au muls milioane de dolari.
   Cu toate astea, de un an şi mai bine, Petru Movilă şi MIhaela Popa se pupă de zor cu această gaşcă de vînduţi, pe care o susţin în fel şi chip, deşi presa de la Chişinău şi românii de bună credinţă de peste Prut le-au oferit zeci şi sute de argumente împotriva cîrdăşiei dintre partidul preşedintelui Băsescu şi cel al vînzătorului Roşca.
   Pentru cei care încă mai au îndoieli în această chestiune, ori n-au habar de ceea ce se întîmplă peste Prut, iată o ultimă probă: http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/dincolo_de_stil_161342.html. E un articol în care jurnalistul basarabean Ghenadie Nicu, titular de ani de zile al rubricii de comentarii ” Basarabia, azi”, pune în pagină diagnosticul fără echivoc pe care peste 40 de personalităţi de la Chişinău îl pun grupării tumorale ” Roşca & co”.
   Fiindcă de multă vreme nu mai am nevoie de nici o probă, întreb din nou : ce-i mînă pe cei doi pedelişti de soi, Mihaela Popa & Petru Movilă, în glodul bizar al acestei cîrdăşii dubioase ? Nătîngia lui Movilă, manevrată din spate de patronul lui veşnic, Ioan Prisecaru, cel doldora de interese în zona ex-sovietică ? Nătîngia Mihaelei Popa, a cărei minte pare, în acest caz, mai scurtă decît fusta străvezie din dotare ? Cu ce sînt mai buni Popa & Movilă decît “patriciana” liberală Norica Nicolai, senatoarea care s-a întîlnit discret, peste Prut, cu alte slugi ale intereselor ruseşti ?
   Să nu-mi spuneţi că nişte minţi inteligente au deghizat tandemul catîresc Popa & Movilă într-un atelaj troian, menit să infiltreze tabăra akingiilor ienicerizaţi de la curtea lui Voronin-paşa…
   Prin urmare, şefii PD-L Iaşi, Dan Cîrlan şi Dumitru Oprea, ne sînt datori cu un răspuns public : de ce parlamentarii Mihaela Popa & Petru Movilă tîrăsc partidul, Parlamentul European, Parlamentul României şi România într-o asemenea cîrdăşie, ce duhneşte de la o poştă a interese anti-româneşti ?
   Domnilor şefi ai PD-L, aveţi cuvîntul.

   Aflu că ieri a murit Dan Gâlea, la 60 de ani. A fost, într-o perioadă tulbure, timp de aproape 7 ani, unul dintre puţinii prefecţi adevăraţi ai Iaşului. Deşi a fost reprezentantul unui regim pătat, corupt, ne-democratic şi ciocoiesc ( Iliescu & co, 1990-1996 ), Dan Gâlea a ştiut să rămînă un om demn de stima tuturor. Un om elegant, temperat, normal.

  Un singur lucru îi lipsea ca să fie un om de mare succes, în Romînica contemporană : nu era nesimţit. N-a furat, deşi ar fi putut face o avere uriaşă, pe vremea cănd funcţia lui era, pentru hrebenciucii patriei, poarta spre îmbogăţirea porcească. Cănd era prefect, avea un Fiat vechi. După ce-a plecat din Prefectură, şi-a luat o Dacie. Nouă…

   Era omul datorită căruia Iaşul are (da, spre deosebire de New York ş.a.m.d.) un World Trade Center. Cu toate astea, într-o seară, acum cîţiva ani, ne-am întîlnit în microbuzul 6 care, din Dacia şi din Alexandru, ne-a dus pe amîndoi la o conferinţă de presă a lui Bodo Hombach. Eu, un ziarist. El, fost prefect şi director la WTC.

   Unii zic c-a fost un fraier. Prea moale, prea principial, fără stomac politic. Eu cred c-a avut prea mult bun simţ. Şi de asta cred c-a şi murit. Otrăvit încet de mîzga băloasă a unui peisaj primitiv şi canibal, dirijat de solcani de toate felurile.

   Desigur, Dan Gâlea n-a fost un erou. A fost o victimă. Iar eu  n-am fost un apropiat al lui, ci un om care l-a întălnit de căteva ori, o dată la cîţiva ani. Ultima dată ne-am întîlnit anul trecut, în Copou. Plimba cu căruciorul o minune de copil. Am gafat şi l-am felicitat pentru nepoţel. A trecut elegant peste gafa mea şi mi-a spus, firesc şi bucuros, că e băieţelul lui. Era la fel de natural, ca tătic, cum îmi păruse, ca bunic, cu doar căteva secunde în urmă.

   Sper că oratorii funebri de profesie vor avea bun simţ şi nu vor murdări cu prezenţa lor înmormîntarea lui Dan Gâlea. Ca să ne spună ei ce prefect, ce profesor universitar, ce decan a fost răposatul, uitînd să amintească, desigur, cum l-au împins mîrlăneşte dincolo de gard. 

   Şi încă ceva : n-am scris din greşeală “Romînica”, cu “î” din “i”. “” din “a” nu-i pentru toate gardurile.