Defileuri pitoreşti de la Ţipova -  Horodişte –  o nouă direcţie de cercetare.

Mănăstirea rupestră de la Horodişte în sfârşit a ajuns în vizorul cercetătorilor profesionişti şi sperăm că această atenţie să fie creativă, permanentă, dar mai ales, obiectivă. Din nefericire şi, în mare parte nepăsare, această comoară istorică şi spirituală a fost explorată până acum numai de arheologi străini, de asemenea de vânători de comori, grupări ezoterice şi turişti dornici să rămână cu amintiri palpabile. Este cunoscută istoria recentă a sfântului lăcaş care abundă de diferite istorioare legate de comoara legendară ascunsă într-o peşteră de aici şi căutarea zeloasă a ei. De asemenea, de această mănăstire sunt legate o mulţime de legende, unele dintre ele, după părerea mea, sunt de o provenienţă recentă şi au un caracter mai mult ezoteric decât etno-istoric. Această faimă exotică a mănăstirii explică de ce mediul istoricilor nu a acordat atenţia cuvenită complexului rupestru de la Horodişte. În prezent, datorită mitologizării excesive este greu să abordezi, conform criteriilor ştiinţifice, informaţiile legate de acest loc. Trebuie să fii foarte atent în deosebirea informaţiilor reale de cele imaginare. Dar, pe de altă parte, apariţia şi dezvoltarea mitologiei ezoterice şi ipotezelor extravagante legate de acest lăcaş sfânt, după părerea mea, este un indiciu că avem de cercetat o realitate complexă, legată nu numai de edificiile istorice, dar şi de spiritualitatea neamului nostru.

Pentru a avea o viziune reală şi completă asupra fenomenului mănăstirii rupestre de la Horodişte trebuie, în opinia mea, să cercetăm geografic această mănăstire, în ansamblu, împreună cu moşiile şi mai ales cu defileurile din preajmă, care ar putea să conţină multe informaţii preţioase. Până în prezent, aceste canioane au fost privite din punct de vedere estetic, botanic sau geologic, dar mai puţin istoric. Însă am găsit indicii clare că ele păstrează şi valoare istorică, fiind legate de existenţa şi activitatea populaţiei autohtone pe parcursul de mai bine de două mii de ani. În continuare vom stabili şi examina câteva indicii importante care susţin valoarea istorică a defileurilor de la Horodişte.

Foto 1. Canioanele existente între mănăstirea rupestră şi presupusa aşezare geto-dacică, trasate cu linia roşie.

Conform ipotezei regretatului Andrei Vartic, scriitor şi editor al revistei de studii carpato-dunărene „Dava International”, la est de satul Horodişte, pe podişul înconjurat de canioanele abrupte, se afla în vechime o davă geto-dacică[1]. Cu regret, nu am găsit în literatura de specialitate referinţe ştiinţifice concrete despre acest podiş. Cercetând personal această locaţie am ajuns să împărtăşesc ipoteza respectivă. Podişul are caracteristicile potrivite pentru plasarea unei astfel de cetăţi de apărare, înconjurată din toate părţile cu canioane abrupte, greu accesibilă şi ascunsă de ochiul străin. Existenţa în vechime a acestei aşezări geto-dacice ar explica apariţia denumirii toponimice a localităţii Horodişte care etimologic provine din slavonă Horodisce, ceea ce înseamnă oraş. Actualul sat Horodişte care în prezent are în jur de şase sute de gospodării, nicidecum nu putea să pretindă în vechime la statutul de oraş sau orăşel. Amintirea existenţei unei localităţi întărite cu ziduri şi valuri de apărare putea să se păstreze în denumirea satului care a apărut în apropiere de cetatea dispărută.

Foto 2. Podişul de lângă satul Horodişte, pe care, conform ipotezei, se afla în vechime o aşezare geto-dacică.

Cunoscând la modul general plasarea geografică a aşezării geto-dacice de la Saharna am constatat unele asemănări principale dintre posibila locaţie de la Horodişte cu cea de la Saharna. În primul rând, ambele sunt situate la o distanţă considerabilă de la râul Nistru şi nu pot fi văzute de pe mal. În al doilea rând, ambele se află pe nişte podişuri, înconjurate de defileuri adânci, astfel, relieful este folosit la maximum ca o fortăreaţa naturală. În al treilea rând, se află în vecinătate una de alta şi sunt cam de aceleaşi dimensiuni. Aş remarca şi o coincidenţă interesantă legată de plasarea geografică a acelor două obiecte comparate. Ele ambele se află pe aceliaşi meridiană, 28`57, Saharna mai la nord, iar Horodişte la sud. Tot pe această meridiană se află aşezarea geto-dacică de la Orheiul Vechi, iar mergând pe această axă la sud ajungem în partea istorică a Istambulului. Sigur, numai o expediţie arheologică poate să afirme sau să infirme ipoteza legată de podişul de la Horodişte.

Dacă admitem ipoteza menţionată mai sus, atunci este firesc să presupunem că defileurile care leagă aşezarea geto-dacică cu complexul rupestru de pe malul Nistrului să fi fost populate, prin urmare, să păstreze urmele istorice ale activităţii umane. Aceste urme, după părerea mea, le depistăm în folclorul local prin circulaţia unor legende legate de aceste defileuri (cascade, peşteri, vârfuri de dealuri etc.), dar şi pe teren care poartă semne clare sau mai puţin clare a intervenţiei umane.

Foto 3. Defileul de la Horodişte cu locaţii propuse pentru cercetare.

În continuare aş vrea să examinăm pe rând direcţiile şi obiectele posibile de cercetare din rezervaţia naturală de la Horodişte.

va continua…

Sfârşit de primăvară. Iarăşi vin căldurile; astăzi au fost spre 30 de grade. În Bucureşti, şenilele excavatoarelor ce lucrează de câtva timp pe strada mea se scufundă deja în asfaltul încins (nu înţeleg exact la ce se lucrează – sapă la mijlocul trotuarului nişte canale înguste şi puţin adânci).  Nu ştiu dacă e de la căldură sau de la asfaltul prost, dar atât timp cât vremea era mai rece nu se întâmpla.

Dacă ar fi după mine, aş prefera ca vremea să fie mereu răcoroasă ca la mijlocul primăverii. Unde mai pui că atunci totul e înflorit, iar verdele e cel mai aprins şi mai frumos din tot anul. Acum, va trebui să rezist căldurilor de vară şi să mă îndulcesc cu căpşuni şi cireşe.

Până la următorul text, pun câteva poze din astă primăvară de la Orheiul Vechi şi Saharna.

Orheiul Vechi

Chilia (Mănăstirea) lui Bosie. Mai puţini ştiu de ea. E pe arcul de piatră, cam la mijlocul distanţei dintre poduri (spre Butuceni, respectiv Trebujeni). Aici se păstrează inscripţii în piatră din secolul 17, scrise de călugărul Bosie, deasupra unor alte inscripţii, din sec. 15, ce pot fi văzute parţial şi în ziua de azi.

Înscripţiile sunt în grafia chirilică, în limbile slavonă şi română. În slavonă:  “Această mănăstire a făcut-o robul lui Dumnezeu Bosie, pârcălabul de Orhei, împreună cu soţia şi copiii săi, spre cinstirea lui Dumnezeu, întru iertarea păcatelor sale. Selevestru, anul 7173 (1665)”.

Inscripţia în română zice: “Acestu zapis l-au făcutu Vasile Adeescul şi cu Răzmeriţă Leca în zilele lui Costantin Vodă cându au ernat Ucraina în Ivance şi au fost Steta hatman la Ucraina şi noi am ernatu atuncie aicie. Leato 7198 (1689), noiembrie 20″.

E un loc foarte interesant, ce rivalizează cu mănăstirea rupestră de sub Clopotniţă.

Înapoi spre clopotniţă.

Saharna

Un lac pe drumul dintre Orhei şi Rezina, probabil cel mai prost drum din Moldova. Singurul alean  e că peisajele sunt foarte frumoase, iar acest lac în special. Când am trecut pe acolo, de noi s-a apropiat un nene. Iniţial, am crezut că-i paznicul, care, în stil moldovenesc, să ne întrebe de ce fotografiem iazul. Însă era pur şi simplu un sătean din zonă, căruia îi place foarte mult locul ăsta, astfel că în fiecare zi se abate din drumul spre casă, pentru a se odihni aici.

Dupa ce m-am alintat cu imaginile si povestirile de pe Vacante.md, mi-a venit pofta sa public si eu ceva legat de turism. M-am gindit mult despre ce sa scriu. Am hotarit sa public niste imagini facute de mine in timpul unor excursii prin Moldova.

Am uitat sa mentionez: fotografiile sunt si ele o pasiune de-a mea! Nu prea am cu ce sa ma laud si nu mereu imi reuseste sa fac o poza buna, dar in schimb imi place sa le privesc.

Vara am vizitat complexul “Orheiul Vechi”, manastirea Saharna si Tipova. Orheiul Vechi si Saharna le-am vizitat pentru a doua oara, dar nu ma plictiseam, ci dimpotriva, de parca am fost pentru prima data. In general, dupa cum am mentionat intr-un articol mai vechi, cred ca aceste locuri merita de a fi vizitate.