Mies van der Rohe foi um arquiteto nascido na Alemanha, professor da famosa escola vanguardista de arquitetura Bauhaus até seu fechamento – quando também percebeu que seu estilo “não-alemão” não se encaixava no contexto de seu país, em pleno nazismo – e se naturalizou norte-americano após sua emigração. Ele trabalhou em conjunto com Lilly Reich durante aproximadamente 10 anos, que o ajudou a construir algumas de suas obras-primas.

A cadeira Barcelona com o banquinho para os pés

A cadeira Barcelona foi apresentada ao público no pavilhão alemão para a Feira Mundial de 1929 em Barcelona (também conhecido como Pavilhão Barcelona. O legal é que ela foi desenhada para ser o trono para a realeza Espanhola naquele evento! E é um ícone de design até hoje.

Estas aí embaixo são a BRNO, o nome vem de um projeto de arquitetura e design que van der Rohe fez em uma cidade Tcheca que tem esse nome (mas não me peçam para pronunciá-lo). Ela pode ser de estrutura tubular ou achatada, e o mais interessante nela é o desafio à gravidade, que dá um balanço e uma leveza inigualáveis.

Reparem que os braços e pernas são achatados...

... e desta são tubulares

E tem a coleção MR, toda em aço tubular, seguindo o “Less is More” que van der Rohe sempre repetia.

Espreguiçadeira MR Lounge

MR Lounge Branca

Reparem como lembra a BRNO

Questa la foto ad una pagina del Resto del Carlino di circa 10 giorni fa…

M’era rimasta lì, ma la tentazione di pubblicarla è stata più forte.

Che altro dire?

La sala storica, quella della sede del PCI, quella dei partigiani riuniti da Occhetto per la mitica svolta, ora diventa una sala per una parrucchiera cinese.

Per i romantici non c’è più spazio…

Dei parrucchieri cinesi ne avevamo parlato qui, ma questa è un’altra storia.

Eram mic. In clasa a 5-a.  La ora 6 urma sa am primul meu concert. Primul concert… Cantam un menuet. Sol major. De la ora 4 pana la 5 jumate il cantam intr-una. Mi-era frica.  La 5 jumate a venit profesoara mea, mi-a luat flautul din mana si mi-a zis sa ma duc sa ma aerisesc pentru ca n-o sa am probleme.  Tremuram tot. Am intrat in sala. Doua trei sute de oameni. Vorbeau intre ei. Era si mama. Era si profesorul de teorie. Profesoara de pian. Diriginta. Multa lume.. stateau si pe scaune, si pe scari.. era plin. Eu stateam pe scaun, cuminte, nu spuneam nimic, asteptam.

A cantat primul copil, al doilea, al treilea, toti aplaudau. Erau bucurosi sa-si vada copiii cantand pe scena.  Dupa vreo 5-6 piese am auzit, asa , ca un zgomot de fundal “In continuare il vom asculta pe Ionut Andrisan intepretand Menuet de Beethoven”. M-am urcat pe scena. Am incercat sa ma uit in sala, insa reflectoarele imi bateau exact in ochi.  Am inceput sa cant. Nici nu mai stiu daca aveam ochii inchisi sau deschisi.  Era o piesa grea pentru mine.  Incet, incet, am uitat de scena,  uitasem de oameni, pur si simplu traiam piesa. Imi imaginam o sala mare si pustie, o scena prafuita si goala. Cantam acolo.  Am cantat ireprosabil. La urma, oamenii din sala s-au ridicat in picioare si au inceput sa aplaude. Au aplaudat mult.  M-am inclinat spre ei, am multumit si m-am dus inapoi la locul meu. Eram fericit. Imi iesise tot. Sau nu. Nu stiu. Nu ma interesa. Oamenii m-au apreciat. Eu m-am apreciat.  Inocenta mea de atunci, munca imensa pe care am depus-o, emotiile alea, sala aia, aplauzele alea, muzica aia, n-am sa le uit niciodata.

 Ala eram eu..

Sala Horia Bernea – Muzeul Taranului Roman

Intrarea Monetariei nr.3 sect.1

 Vineri 20 noiembrie

 18:30 Good Bye Lenin!  regia Wolfgang Becker, Germania, 2003. 121 min.

 21:00 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

 Sambata 21 noiembrie

16:00 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

 18:15 Traieste! Va, vis et deviens regia Radu Mihaileanu, Franta, Belgia, Israel, Italia, 2005, 140min.

 21:00 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

 Duminica 22 noiembrie

16:00 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

18:15 Traieste! Va, vis et deviens regia Radu Mihaileanu, Franta, Belgia, Israel, Italia, 2005, 140min.

 20:45 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

Miercuri 25 noiembrie DOCUMENTARE

18:30 Apocalipsa dupa Soferi regia Alexandru Solomon, 2008, 52’.

19:30 Dacia, Dragostea Mea  regia Stefan Constantinescu si Julio Soto, 2009, 75’.

21:00 8 scurt metraje cu tema “Politics and Policies” in cadrul Festivalului My Europe organizat la Berlin si Bucuresti de asociatia Citizens of Europe. 109min. VO si subtitrare in limba engleza.

 Joi 26 noiembrie

 18:00 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

 20:30 Cutia Pandorei/ Pandora’nin kutusu regia Yesim Ustaoglu Turcia-Franţa-Germania-Belgia, 2008, dramă, 112 min.

VIZIONARE PLACUTA!

Festivalul Filmului Francez / 26 noiembrie – 3 decembrie 2009
Cinema Studio (Bd. Magheru 29) / Cinema Elvira Popescu (Bd. Dacia 77) / Cinema Europa (Calea Moşilor 127)

Cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Filmului Francez este una din cele mai aşteptate întâlniri cinematografice nu numai la Bucureşti ci şi în alte oraşe din România pentru că, şi anul acesta, o parte din filmele selecționate vor pleca la Iaşi, Cluj şi Timişoara.

Spectatorii festivalului vor avea ocazia să descopere diversitatea şi calitatea celor mai recente producții cinematografice grație unei selecții de filme prezentate în premieră sau în avant-premieră.

Şi la această ediție, Festivalul Filmului Francez va încerca să pună în lumină originalitatea şi eclectismul cinematografiei franceze prezentând în grosplan doi dintre actorii cei mai cunoscuți la nivel internațional : Charles Berling şi Charlotte Gainsbourg şi prin retrospectiva Bernard Tavernier.

Festivalul va prezenta in 2009 o selectie de aproximativ 40 de lung metraje si 20 de scurt metraje.

Deschiderea va avea loc joi 26 noiembrie, la orele 19.00 la Cinema Studio, cu filmul CENDRES ET SANG / CENUŞĂ ŞI SÂNGE in prezenta lui Fanny Ardant iar inchiderea, joi 3 decembrie, cu filmul LE CONCERT / CONCERTUL, de Radu Mihăileanu.

Secţiunile Festivalului:

·        Avanpremiere si panorama filmului francez recent
·        Secþiune de scurt-metraje
·        Prim plan: Charlotte Gainsbourg
·        Prim plan: Charles Berling
·        Tavernier inedit
·        Noaptea filmului fantastic (fantastic, SF, film de groazã)
·        Mânã liberã FILM MENU
·        Cineclub Next

Publicul va avea acces la informatii si program prin intermediul Institutului Francez din Bucuresti (Bd. Dacia, nr. 77, www.institut-francais.ro ) unde, incepand cu 23 noiembrie, va fi instalat Biroul Festivalului.

Biletele pentru filmele proiectate la Sala Elvira Popescu vor fi puse in vanzare incepand cu aceeasi data.

Nitra (population 85 000) is located at the edge of the Danube plain, at the foot of the Tribeč mountains. It is the capital of Nitra district, population 164 000.

Nitra from the north, public domain image by Igor Marhevský

Nitra is linked to the Bratislava – Žilina rail line, by a branch from Leopoldov, which enters Nitra from the north. There is another branch line from the south, from Nové Zámky on the main Bratislava – Budapest line. This is convenient for Budapest – Nitra journeys, but not from Bratislava.

The solution is a new link to Nitra, from Šaľa – 61 km from Bratislava, on the Budapest line. This proposal assumes upgrading of the Bratislava – Budapest line, for speeds of 200 km/h and increased capacity. This is a classic example of a ‘missing link’ in a rail network: it is obvious to anyone who looks at the map. Probably, it has been proposed many times before. In combination with a new line east, it would also allow re-routing of the Bratislava – Zvolen route through Nitra. (The present route via Šurany and Levice is indirect, and Nitra is the only regional centre between Bratislava and Zvolen).

The new line would start just east of Šaľa, where the rail line crosses the Váh river. From there it would turn north-east in a straight line to Nitra. The straight line would take it neatly past the edge of the fertiliser plant Duslo Šaľa and the village of Cabaj-Čápor (population 3500). It would join the line from Nové Zámky , about 2-3 km from Nitra station. The new section would be 20 km long.

Nitra would then be about 85 km from Bratislava. With two stops, at Senec and Šaľa, inter-regional services should take about 45 minutes.

Tudo pensado e nada resolvido, assim estavamos rumo a mais uma reunião.

Outra vez reunidos em uma das salinhas da biblioteca acmodados em volta daquela mesa falada no post passado.

Nessa reunião amadurecemos a idéia de qual narrativa seguiriamos no nosso rádio documentário. A idéia do rádio táxi e o programa de rádio continuou em nossas mentes, mas agora estavamos pensando em como fazer isso.

O que iriamos precisar?

A começar por uma pesquisa bibliográfica ampla, que abrangesse todo tipo de peculiaridade da década, ou só uma pesquisa que nos desse base e permitisse saber no mínimo quem trouxe a televisão para o Brasil.

Fora isso, precisavamos também saber qual equipamento seria utilizado para a gravação..essa foi uma das questões complicadas, que nem os professores sabiam direito, mas que no final foi resolvida.

E por último e não menos importante, precisavamos de entrevistados.

Como o subtema que nós pegamos foi o de programas de Auditório, pensei logo no velho amigo de Silvio Santos, que por acaso é morador de Santo André e que no nosso ponto de vista seria uma pessoa que acrescenaria informações valiosas ao nosso trabalho, além de que, ter o Lombardi num trabalho acadêmico ia ser legal pra caramba.

Mas fora esse contato ainda precisavamos de mais duas pessoas no mínimo, e ninguém mais tinha idéia, pensavamos que um trabalho muito bom seria um travalho com pessoas da área, que vivem a dinâmica da televisão, então..

Talvez estivéssemos enganados.

De ceva timp, Sângerică, adică io, a început să meargă la sala de forţă. Să pună niţei muşchi peste oasele care de ani buni de zile îi definesc corpu’. Vorba mamei Sângericului, “tot o piele ş’un os” – multe fete fură fericite.

Aşadar, Sângerică merge la sală. Vorba aia din bătrâni:

Năltuţ, glumeţ uneori chiar frumuşel / Mândru şi subţirel ca un fir de pătrunjel / Sângerică îi mereu cel mai cel / C’are acum şi muşchii de oţel

Trag de toate aparatele, cu excepţia a 3 scripeţi care trag de mine de parcă ei ar dori să facă muşchi. Eh, cum vă spuneam, merg la sală, unde am avut ocazia să descopăr personaje noi şi variate. Da’ dintre toate, vro 4-5 ies în evidenţă ca o pată de muştar pe un tricou negru, ca un cheag de sânge în ochi, ca picăturile de câşmâţ la gura unei domnişoare.

Ş’am descoperit următorii indivizi:

1. Cocalarul de sală asortat

E genu’ de băet ce vine la sală doar în haine şi încălţări asortate. A nu se înţelege tricou alb – pantalon negru/albastru – adidaşi albi. Nu! Ci: tricou mulat negru cu carouri gri + şort gri cu carouri negre + adidaşi negri cu carouri gri. De 4 săptămâni de când a apărut prima oară în câmpu’ meu vizual, a venit numa aşa îmbrăcat.

2. Cocalarul de sală “gură-spartă”

E genu’ de cocalar ce vine la sală îmbrăcat în haine de oraş (blugi, cămeşă uneori, pantofi – iar uneori un trening de să moară lumea de ciudă), ce trage de fiare grele deşi posedă o burtă impunătoare. Tatuaju’ nu’i lipseşte de brand, ciunga nici ea. Poate fi recunoscut cel mai uşor: îi auzi vocea de la 500m de sală. El e cel ce strânge în juru’ lui o mulţime de admiratori, de regulă 3-4 aspiranţi, el spune bancurile, el râde, el înjură, el trage de fiare. Restu’? “Ce bă şi tu tragi? N’ai nevoie coaie, pula mea…5 kile cât ai tu…hăhăhăhăhăăăăă!”

De asemenea, tot el e cel care cum vede apărând prin sală o femelă nouă cu miros necunoscut lui, ce’şi mişcă agale bucile curului, se repede spre un aparat sau 2, depinde cum îi fug ochii, şi începe să tragă din ce în ce mai tare şi mai zgomotos. De regulă, se repede spre băncuţa de împins de la piept unde e în stare să’l împingă cu tot cu halteră pe cel ce lucrează în clipa aia, sau se repede spre bara de tracţiuni unde face 2 serii a câte 7-8 repetări cu capu’ spre tavan. Tavanu’ e fals. Plăcuţele se mişcă când el suflă din adâncu’ burţii. După ce face aceste exerciţii, îşi îndreaptă spatele, îşi suge burta şi se îndreaptă ţanţoş spre mândra nouă. Gealaţii îs la 2 paşi în urma lui, să’i sară în apărare dacă fata îi dă 2 replici peste bot. El glumeşte cu fata, gealaţii repetă gluma cu voce tare uitându’se prin sală să vadă dacă lumea pricepe cine e şefu’ lor.Până acum n’am înţeles mare lucru…

3. Cocalarul de sală branduit

Este cel ce vine la sală costumat după cum urmează: cei mai noi adidaşi Nike sau Puma – negri neapărat, panatalon negru lung/scurt Lacoste şi tricou negru şi mulat Cavalli sau D&G. De ce negru? Pentru că de regulă are o maaaare burtă. De ce mulat? Ca să se vadă în oglindă şi să fie mulţumit când după 2-3 minute de exerciţii vede cum un fir de transpiraţie i se prelinge în buric. Ş’atunci râde, e fericit!

Toţi 3 cocalarii au ceva în comun: cerceii cu pietre din urechi, lanţurile de aur ce merg puse la Fabiola mea acum pe timp de iarnă şi brătările cu care poţi zăvorî lejer porţile de acces în incinta sălii ca ei să nu mai intre.

Acum, să vorbim şi despre ele. Din păcate doar 2 categorii.

1. Piţipoanca de sală lucrată

Este cea care vine de mult timp la sală, n’are cur şi nici ţâţe da’ s’a ars cu vechii sălii – cocalarii de mai sus – şi care acum vine doar pentru întreţinere. Strânge bani ca să şi’o plătească. Sau caută sponsor pentru o lună, două.

2. Piţipoanca de sală bezmetică

Este “sora” mai mică a piţipoancei lucrate. De la 2 ani a visat să ajungă ca sora ei mai mare, astfel că la 3 ani a venit prima oară la sală. Ş’a rămas la aceeaşi înălţime. Vine mereu cu aceeaşi îmbrăcăminte: pamperşi şi maio. Râde la toţi, glumeşte cu toţi, face pe firava şi femeia fatală în acelaşi timp: “Ufff, mă ajuţi şi pe mine să fac abdomene, teee roooggg?” iar după 20 de secunde “te mai uiţi mult la ţâţele mele?” şi primeşte şi răspunsu’ “care ţâţe?”. Din  păcate pentru ea, nu este în topul preferinţelor băeţilor de sală, nici măcar în topu’ cocalarilor (nu e nici în topu’ lăbii) aşa că mereu pleacă supărată de la sală târându’şi pamperşii după ea, promiţându’şi că data viitoare…

Cam atât…

Saludos fanáticos del cine, hoy les quiero hablar sobre el uso del celular en el cine, esto lo voy hacer por algo que me paso en una sala de cine.

Como sabemos el celular es muy necesario hoy en día ya que podemos comunicarnos y es una herramienta muy útil en una emergencia, pero que pasa cuando abusamos de su uso? Y más aún cuando molestamos a otras personas con dicho aparato. Saben ustedes lo incomodo que es cuando en verdad esta concentrado viendo una película y de repente suena un celular a tu lado y para colmo quien esta hablando es una adolescente y dura alrededor de 20 largos minutos hablando en voz alta? Pues yo si se que es eso.

Creo que seria prudente cuando vamos al cine poner el celular en vibrador (esto hasta te lo indica un anuncio en la pantalla), y si vamos a durar mucho hablando debemos salir de sala  para no molestar a quienes si quieren ver la película.

Recuerda, si eres una persona muy solicitada por tu celular, ponlo en vibrador la próxima vez que vallas a cine, y si alguien esta a tu lado hablando por celular todo el tiempo has lo que yo hice, mándalo a callar!!!

Sobrado é meu sonho de consumo, incondicionalmente… não há, nos meus sonhos de ter uma casa, de que ela seja térrea (lógico que esse sonho pode ser contornado, mas vai sobrar aquela vontadinha, rs)!

Acho que casa com escada tem um chiquê especial, aquilo de “a ala íntima da casa fica lá em cima”. E também parece, sempre, que sobrado é maior… olha a mania de grandeza aflorando… brincadeirinha!

Sempre, sempre, guardo imagens das coisas que gosto que vou encontrando pela net. E olha só essa escada que massa!!! Parece uma coisa futurista, uma coisa projeto de design, sei lá, uma coisa especial, feita para uma casa muito especial!

Como toda escada vazada tem que tomar os cuidados básicos com crianças e idosos e estabanados, mas tuuuuudo bem, aqui está contando a beleza!

A Salàs de Pallars, bonic poble situat a mig camí entre Tremp i Pobla de Segur, s’hi celebrava, ja fa molts anys, la més gran fira de bestiar de peu rodó de Catalunya. Però els animals van anar abandonant els camps, empesos pel progrés, i la màquina els va fer desaparèixer. El mateix li succeí a la propia fira de Salàs. Després de més de 600 anys de celebració, desaparegué. I també podria haver desaparegut el poble si iniciatives turístiques com la recuperació de la fira no haguessin estat un èxit. L’antiga fira de bestiar és ara una mostra més petita, però molt evocadora, d’aquella. Hi trobareu animals, com és obligat, que faran les delícies dels vostres minyons. Tot el poble, sobretot els carrers medievals, la plaça i el firal, s’engalana i teatralitza per rebre els turistes familiars que pujaran el tercer cap de setmana de novembre fins a Salàs. Reviureu allà, amb els vostres infants, com era la vida, els espais, les històries, el menjar, la música d’aquella època ja llunyana, en el temps i en els costums. Cercaviles, cinema, teatre, contacontes… i, naturalment, paradetes de productes de la terra. Bon aparcament a les afores del poble. Necessari ja que el centre estarà peatonalitzat. A Salàs menjareu bé arreu, però us podem recomanar el restaurant de l’Hotel Bertran, al Raval de la Carretera, 9.  Tel. 973 676 100. Menú cantat. Plats cassolans. Tenen habitacions molt maques, i apartaments. Al costat teniu el restaurant Salasse. Tel. 973 676 138.  Una mena de tríplex, amb una pizzeria a sota, un restaurant de menú al primer pis i fonda a dalt. L’era de’n Balust és més informal. Entrepans, tapes i curiositats. Tel. 973 676 277. Reserveu si penseu anar a la fira. Per dormir hi ha un parell de cases rurals. Mireu-vos Cal Carrió. També hi ha un alberg. Habitacions de 4 i més persones, amb lliteres i bany. Si tot està ben ple, dineu o dormiu fora del poble, a Tremp o, millor encara, a la Pobla de Segur. Davant de l’estació, a l’hostal Solé, un lloc molt recomanable. Menús bé de preu i molt bons. També és un senyor hotel, amb bones habitacions familiars i uns apartaments de somni.  L’adreça: Av. Estació, 48. Tel.: 973680452 / 973681227. Aprofiteu l’excusa de la fira per passar un cap de setmana ben divertit visitant la vall de Cabdella, que a la tardor està magnífica.

En Salàs de Pallars, bonito pueblo situado a medio camino entre Tremp y Pobla de Segur, se celebraba, hace ya muchos años, la mayor feria de ganado de pie redondo de Cataluña. Pero los animales fueron abandonando los campos, empujados por el progreso, y la máquina les hizo desaparecer. Lo mismo le sucedió a la propia feria de Salàs. Después de más de 600 años de celebración, desapareció. Y también podría haber desaparecido el pueblo si iniciativas turísticas como la recuperación de la feria no hubieran sido un éxito. La antigua feria de ganado es ahora una muestra más pequeña, pero muy evocadora, de aquella. Encontraréis animales, como es obligado, que harán las delicias de sus hijos e hijas. Todo el pueblo, pero sobretodo las calles medievales, la plaza y el ferial, se engalana y teatraliza para recibir a los turistas familiares que subirán el tercer fin de semana de noviembre hasta Salàs. Reviviran allí, con sus niños, como era la vida, los espacios, las historias, la comida, la música de aquella época ya lejana en el tiempo y en las costumbres. Pasacalles, cine, teatro, cuentacuentos … y, naturalmente, tenderetes de productos de la tierra. Buen aparcamiento en las afueras del pueblo. Necesario ya que el centro estará peatonalitzado. En Salàs podeis comer bien en todos los sitios, pero le podemos recomendar el restaurante del Hotel Bertran, en el Raval de la Carretera, 9. Tel. 973 676 100. Menú cantado. Platos caseros. Tienen habitaciones muy bonitas, y apartamentos. Al lado tiene el restaurante Salasse. Tel. 973 676 138. Una especie de tríplex, con una pizzería de abajo, un restaurante de menú en el primer piso y fonda arriba. La era de’n Balust es más informal. Bocadillos, tapas y curiosidades. Tel. 973 676 277. Reservad si pensais subir a la feria. Para dormir hay un par de casas rurales. Vean Can Carrió. También hay un albergue. Habitaciones de 4 y más personas, con literas y baño. Si todo está bien lleno, almuerzad y dormid fuera del pueblo, en Tremp o, mejor aún, en La Pobla de Segur. Delante de la estación, en el hostal Solé, un lugar muy recomendable. Menús bien de precio y muy buenos. También es un señor hotel, con buenas habitaciones familiares y unos apartamentos de ensueño. La dirección: Av.. Estación, 48. Tel.: 973680452 / 973681227. Aproveche la feria para pasar un fin de semana muy divertido visitando el valle de Cabdella, que en otoño está magnífic0.

caboFO

Cabo de fibra ótica para som com 2metros
Preço: VENDIDO!
Entrega Imediata

O primeiro comentário leva esses lindos porta-velas!

Quem será??

Pues sí, estas son las bonitas palabras que nos dedica el directivo del FC Barcelona, Sala i Martín. Este señor es el que pretende colocar Laporta en su línea sucesora. Será, para su amo Laporta, el nuevo fustigador de los españoles, la nueva bandera catalana, bla bla bla, bla bla bla. Pero esta noticia no transcurre más allá del diario Marca, diario As y Punto Pelota de Intereconomía TV ya que como es sabida la prensa “española”, por llamarla de alguna forma, puede castigar al Madrid y al madridismo durante los 365 días del año y las 24 horas del día. Los Manolos pueden mofarse de todo lo que se relacione con el Madrid, pero al Barca ni tocarlo. ¿A esto se le llama prensa libre? ¿Por qué los informativos no muestran estos discursos de semejantes personajes? Debe de ser porque para ZP no es noticia que nos llamen cazurros. Queda la veda abierta del insulto. Me gustaría ver estas palabras en boca de Florentino Pérez, Jorge Valdano, Emilio Butragueño. Serían portadas de todos los diarios nacionales.

Ante tales palabras solo decir a este personaje, que en España (tu país para siempre) existen miles de barcelonistas que no sienten lo que dices, que se pueden sentir muy incómodos con este tema. Yo respeto aquel madrileño que es del Barca y que se mofa del Madrid en mi presencia. Ahora bien, cuando mi club lleve esta ideología extremista de forma repetitiva y continuada durante 6 años dejaré de ser madridista. Porque no se confundan señores, los aficionados no debemos nada a los clubs, y ellos nos lo deben todo. Sin aficionados el producto no se vendería. Así que un poco de respeto. Solo decirle que es igual de pésimo su gusto por vestir como su manera de hablar. Y que los españoles no nos hace falta insultar para poner a tres radicales en su lugar. Simplemente le contestaré con una estrofa de mi artista favorito, El Barrio.

”Pobre del pobre
que batalla con los días,
pobre del pobre
que tiene una ideología ,
pobre del pobre
que se vende al dar la mano,
y se conforma con ser
el perro del amo“

Saludos, Raúl