Siamo arrivati  oggi pomeriggio da Potosi , che alla fine non ci  e piaciuta molto, e siamo ad Uyini…domani iniziamo il tour di 4 g iorni che ci portera a San Pedro de Atacama in Cile passando tra laghi colorati, il deserto salato , vulcani, acque calde e bicicletta…arriveremo domenica a San Pedro de Atacama, sconfinando in Cile..per 4 giorni saremo irraggiungibili…ci risentiamo domenica con le news..ciao a tutti F e E

… har vi fått höra idag:

“Isbjörnarna äter varandra för att de inte får någon mat,” säger en av demonstranterna som deltog i Climate walk i Stockholm.

Helt förfärligt! Att isbjörnarna inte får någon mat har givetvis ingenting att göra med platsen de har valt att bo på att göra, utan det är helt och hållet resultatet av att du och jag åker kollektivt till jobbet istället för att ta cykeln.

Om människan inte fanns skulle ingen isbjörn behöva gå hungrig. Det är därför vårt ansvar att se till att stackarna får mat! Men vad ska vi göra för att åstadkomma detta enorma problem? Det är sant att om vi släpper ut lite mer växthusgaser och höjer jordytans temperatur kommer tjälen på Arktis att smälta och isbjörnarna kommer kunna äta växter som nu inte kan växa där på grund av kylan. Men vi har ju konstaterat att klimatförändringar är av ondo så tyvärr är vegetarisk kost utesluten.

Således måste vi hitta en annan lösning. Isbjörnarnas viktigaste föda är sälar och dagens matbrist kan därför åtgärdas genom att öka sälpopulationen.Visserligen brukar det inte gå så bra när människan rör vid ekosystem och påverkar näringsvävar – exempelvis när vi introducerade räven till Australien slutade det ju med att över tio arter utrotades helt – men detta kommer säkert gå bra, och det är ju trots allt för ett gott ändamål!

Mitt förslag är därför att Sveriges bönder engagerar sig i frågan och börjar föda upp sälar. Nu när svenska folket, av många skäl, uppmanas till att sluta äta kött kommer många som driver gårdar att bli arbetslösa. Därför slår man två flugor i en smäll när man skolor om till säluppfödning. Dessa frihasande och frisimmande sälar kan sedan släppas ut i det vilda vid Arktis så att isbjörnarna äntligen slipper gå hungriga!

Simon Hedlin Larsson

Romania Cauta Presedinte  !!!

Comunistul Geoana invins  cu un procent

Purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral Central (BEC), Marian Muhuleţ, a anunţat astăzi rezultatele finale ale alegerilor din 22 noiembrie. Traian Băsescu a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale 32,44% din voturi, iar Mircea Geoană a înregistrat 31,15%. Crin Antonescu a obţinut 20,02% din voturi.

Potrivit rezultatelor finale anunţate de BEC, următorul clasat este liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, cu 5,56%, urmat de Kelemen Hunor (UDMR) cu 3,83%. Independentul Sorin Oprescu a obţinut 3,18%, iar George Becali 1,91% din voturi.

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a declarat că procesul-verbal final al rezultatelor va fi trimis către Curtea Constituţională astăzi.

88,84% dintre votanţi vor reducerea numărului Parlamentului

77,78% dintre alegători au răspuns cu DA la întrebarea “Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?” şi 22,22% cu NU, potrivit rezultatelor finale transmise, astăzi, de Biroul Electoral Central.

Totodată, 88,84% dintre români au răspuns cu DA la întrebarea “Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?” şi 11,16% cu NU.

Sursa: Click

PS. GEOANA NU UITA ASTA NU E TARA TA ! NU NE POTI VINDE RUSILOR !!!

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

Mircea Geoană – omul rusilor

900 de milioane are salar cumnatul lui Geoana care lucreaza la stat – Antena 3 a cenzurat

Geoana comunist convins !!!

Base a castigat in tur

Romania – Rusia  1 : 0

Din centralizarea datelor introduse şi validate de la 10.509 de votare, dintr-un total de 21.706, reprezentând 48,41 % din totalul secţiilor de votare, s-a întregistrat că numărul total al alegătorilor înscrişi în copiile de pe listele electorale a fost de 8.660.757, din care un număr de 4.663.475 s-au prezentat la urne, reprezentând un procent de 53,84. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 4.566.790 (97,92 %), iar voturile nule au fost 96.450.

Din rezultatetele centralizate şi comunicate de BEC la ora 8.00 reiese că primii trei candidaţi sunt Traian Băsescu cu 32,84%, Mircea Geoană cu 29,17% şi  Crin Antonescu – 20,7%.

Astfel, Traian Băsescu a obţinut 1.499750 de voturi valabil exprimate (32,84 %), Mircea Geoană, 1.332.350 de voturi (29,17%), Crin Antonescu 949.149 (20,78%), Corneliu Vadim Tudor, 246.425 (5,39%), Kelemen Hunor 209.079 (4,57 %), Sorin Oprescu 158.982 (3,48 %), George Becali 846.669 (1,85%),  Remus Cernea, 29.472 (0,64%), Constantin Rotaru 19.341 (0,42%), Gheorghe-Eduard Manole 17.063 (0,37%), Ovidiu Cristian Iane 11.076 (0,24%) şi Constantin Ninel Potîrcă care a obţinut 9.434 de voturi, reprezentând 0,20 %.

În turul doi se vor confrunta Traian Băsescu, susţinut de PD-L, şi Mircea Geoană, candidatul PSD.

900 de milioane are salar cumnatul lui Geoana care lucreaza la stat – Antena 3 a cenzurat

Geoana comunist convins !!!

Romania de la 1918 un vis …………

Lasand formalitatile deoparte si sa o spunem direct -> Geoana nu avea ce cauta in Rusia in aceasta perioada mai ales, decat sprijin  pentru castigarea alegerilor.

Intrebarea este : Cu ce pret ne-ai vandut Geoana Rusilor ???

tot articolul aici

Alte articole :

Despre Romania : Romania Mare 1918 ( Harta si Date istorice )

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

Imnul Romaniei – Versuri

DA! CUMNTAUL LUI GEOANA ARE SALAR DE 900 DE MILIOANE LEI VECHI  PE  LUNA !

Cumnatelul lui Geoana lucreaza la stat, adica noi dam lunar  900 de milioane DIN TAXE SI IMPOZITE.  In momentul in care Crin Antonescu  a spus public la Antena 3  cat castiga cumnatelul buclucas  adica cuvantul “900 de milioane “, antenistii au cenzurat !!!

Citeste si cum e in stare Geoana sa faca pactul cu Diavolul pentru presedintie : Geoana ne vinde Rusilor

Scolile din judetul Botosani se inchid de luni. Toate federatiile sindicale din invatamint au anuntat declansarea grevei generale incepind din 7 noiembrie. Profesorii considera ca alocatia bugetara acordata de Guvern este nesatisfacatoare, motivind ca majorarea cu aproximativ 1800 miliarde lei noi, reprezinta doar 0,06% din PIB, drept pentru care bugetul alocat pe 2006 este de aproximativ 3,76% din PIB si nu 4,3% asa cum s-a anuntat. Greva generala se va desfasura cu inchiderea unitatilor de invatamint si pe termen nelimitat. Reprezentantii Sindicatului Invatamintului Preuniversitar (SIP) Botosani au inaintat in cursul zilei de ieri adresa catre Inspectoratul Scolar Judetean, prin care instiinteaza ca, incepind de luni, cadrele didactice nu vor mai veni la ore. �Membrii nostri de sindicat au fost consultati inca din luna septembrie cu privire la declansarea unei greve generale in invatamint. Unii dintre acestia s-au pronuntat deja pentru intrarea in greva, altii urmeaza sa se pronunte. Noi gindim ca vom participa la greva intr-un numar cit mai mare. Este libera alegere a cadrelor didactice la greva generala. Noi nu fortam nota”, a precizat Maria Tiprigan, liderul SIP Botosani. Celalalt sindicat din invatamintul local, respectiv Liga Sindicatelor din Invatamint Botosani, va anunta decizia de intrare in greva generala, vineri, 4 noiembrie, dupa o consultare cu liderii de sindicat din scoli. Gheorghe Constantinescu, liderul LSI Botosani, a declarat ca vor fi contactati telefonic toti liderii de scoli, pentru a vedea daca confirma participarea la aceasta ampla forma de protest. �La federatie s-a votat pentru intrarea in greva generala. La nivel judetean vom consulta intii liderii de sindicat din scoli cu privire la acest aspect. Vineri vom sti daca intram sau nu in greva generala”, a mentionat Gheorghe Constantinescu. O greva generala in invatamint a avut loc in anul 2000, cind, dupa o luna de proteste, dascalii au obtinut o majorare salariala de 85%.
Sursa: botosaninews.ro

…este sa stau si sa cersesc in piata.
Atat doar ca e cam incomod pe timp ploios,dar daca ma asez pe un canal aburind,zic ca se rezolva problema.E tot un fel de munca de birou la urma urmei…nu-ti misti fundul din loc dar in schimb ai mainile ocupate.Si mananci multi covrigi.

Se spune ca daca vrei sa castigi un ban pe cont propriu,trebuie sa incepi de jos.Chestia asta e mult mai valabila decat ai crede.
Stateam pe undeva pe langa piata Nicolina in asteptarea autobuzului iar la cativa metri departare de mine,in pozitie turceasca,o cersetoare de etnie vizibil rroma,cu un prunc in brate,mormaia niste cuvinte cu tendinta acustica dar care pareau sa echivaleze cu formula “Dati-mi…”
Cineva se opreste si ii ofera 5 lei.
Dumnezeule!zic in sinea mea.Pe bune?

Am continuat in mod strategic sa ma uit la cersetoare cat si la ceas deopotriva.In urmatoarele 15 minute alte doua persoane s-au oprit si au scos din buzunar cate 1 leu.
Se pare ca trendul cu monezile de care voiai sa scapi din buzunare a cam fost dat uitarii.
Concluzia usturatoare e urmatoarea:7 lei in 20 minute!Inseamna ca oamenii strazii ajung cu succes ca intr-o ora sa stranga suma de 10 lei.Desi ar ajunge la suma de 50 de lei in 5 ore,astfel calculand,sa presupunem ca lumea nu e chiar atat de darnica cat sa dea la fiecare ora macar unul 5 lei,tot s-ar putea ajunge la suma mai sus mentionata in 12 ore de munca asiduua.

50×7=>350 lei (ca ei nu au weekendurile libere,ba cu atat mai mult is solicitati duminica la efectuarea unor “bilanturi” prin fata bisericilor).

350 lei/saptamana rezulta un castig lunar de…de 1400 lei.Ceea ce inseamna de 2 ori mai mult decat salariul minim pe economie!

Frumooos….

Si nici macar impozite nu platesc pe treaba asta.Hai ca ar fi amuzant.
Asta imi aduce aminte de cazul unui batran cersetor caruia i-a fost descoperit Card-ul personal,unde avea depusi banii castigati in urma cersitului.Si suma ajungea la cateva sute de milioane de lei vechi,daca nu chiar miliardul.(si bineinteles ca banii i-au fost confiscati de catre stat).

Datorita cui? Datorita noua.
Cine se plange de ei? Noi.
Care e solutia pentru a scapa de ei? tot Noi.

Oublié de le mentionner au post précédent tellement le mal de tête était sévère mais nous avons traversé l’équateur (pour Clémilie pour le 1ere fois évidemment.) Tellement traversé qu’on va bientôt être sur le tropique du capricorne.

http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/south_america_1892.jpg

.Nuit passée dans notre hôtel de sel très joli et vraiment unique. Quasiment tout est en sel, sauf le plafond. On marche sur des gros cristaux de sel bien blancs et les murs sont en briques de sel. Les filles adorent et nous aussi.

En parallèle, nous avons aussi l’impression (justifiée) de quitter la civilisation. Pendant 3 jours nous serons entre 3600m et 4900m d’altitude. Il fait froid la nuit (0) et entre 10 et 25 la journée mais avec le vent ça ressemblera parfois à -10.
700 kms de piste en 4×4 avec notre propre carburant,

au menu du lama un peu dur et des légumes douteux, des libertés avec l’hygiène, l’inconfort lié à la haute altitude et au climat, de l‘électricité et du chauffage de 18 à 22h donc 10° pendant la nuit… Nous partons aussi pour 4 jours sans internet… Un vrai sevrage ‘dinde froide’. Tant pis pour les développements et réactions de, avec et contre Frédéric Mitterand. Et pourtant, disons-le tout de suite, on s’est vraiment vraiment régalés. Parce que l’inconfort était facilement gérable et que les compensations étaient simplement fabuleuses.

Le matin, nous faisons la connaissance de Cynthia, notre charmante guide venue de Potosi. Elle s’avérera assez peu motivée par son travail et donc assez peu proactive. La première rencontre depuis le début à ne pas être sous le charme de Clémilie, sans être pour autant désagréable. Le guide est un peu imposé par le système en Bolivie, redistribution oblige mais d’une manière générale, j’ai pas mal changé mon fusil d’épaule à ce sujet. Il y a quelques années, la présence d’un guide avait tendance à me hérisser et à me gâcher le plaisir alors que là -à défaut d’audio-guide- aussi bien à Chichen Itza qu’à Tihuanaco, ils apportaient pas mal de valeur ajoutée notamment par les réponses à toutes les questions que nous avons posées.

1er jour passé dans le salar de Uyuni, la plus grande saline du monde (et accessoirement la moitié des réserves mondiales de lithium si précieux pour les batteries des voitures électriques. Actuellement inexploité mais bien sûr les projets abondent) Formée par l’évaporation d’un lac (et non pas d’une mer)

Une étendue immense d’un blanc immaculé sous un ciel quasiment toujours bleu sans nuages. Unique. Ca se mérite un peu mais pas tant que ça (sauf si on le fait vraiment roots en refuge sans douches) Endroit fabuleux avec une île qui porte des cacti (yes!) géants et millénaires, jusqu’à 10m de haut.

idéal pour faire des photos truquées avec cet écran blanc sous les pieds et ce ciel bleu permanent.

En voici quelques unes d’amateurs (en fait avec un petit écran où le n’on voit rien avec la réverbération), c’est beaucoup plus difficile qu’attendu. Mais on s’est quand même bien marrés en les faisant. Je ne veux même pas imaginer ce que Laurent M. aurait fait à ma place.

Pour celles des pros (Merci Sabrina et Nico), voir ici

http://picasaweb.google.com/worldwidecoline/BolivieSalarDeUyuni?feat=embedwebsite#5329431112920832178

A demain!

¡ Tan Romántico !

Es ist der trockenste Ort der Erde. Es regnet an manchen Stellen nur alle 6-10 Jahre kurz aber heftig, immer wenn El Ninó ist. Andere Wetterstationen aus dem 19 Jahrhundert haben noch nie einen einzigen Tropfen Regen aufgezeichnet. Wie kann eine solch unwirtliche Gegend ein Traumziel sein? Wie ist es überhaupt möglich diese trockenste aller Wüsten zu bereisen?

Die Atacama liegt im Norden Chiles und damit in einem der politisch stabilsten Länder Südamerikas. Einen Großteil der Entdeckungen in und um die Atacama verdanken im übrigen wir einem mutigen Österreicher, Thaddäus Haenke. Dieser reiste ab ca. 1790 ganz alleine durch den Westen des Südamerikanischen Kontinents und entdeckte die zahlreichen Wunder der Atacama. Aktuell widmet der ZDF Dokukanal dem österreicher eine umfangreiche Dokumentation.

Die unglaubliche Trockenheit der Atacamawüste scheint unglaublich, wenn man die zahlreichen Wolken und Hochnebel an dern Wüstenbergen sieht, doch dieser Nebel der vom Meer her über die Berge zieht löst sich in den warmen Aufwinden schnell auf, bevor sich Regenwolken bilden können. Im Hintergrund der wenigen Salzseen türmen sich die schneebedeckten Anden in die Höhe.  Eine ganz besondere karge Form der Naturschönheit.

Zu sehen gibt es eine Menge. Die Salzseen wie der Salar Uyuni (Bild oben) mit unglaublich türkisem Wasser und endlosen Salzwaben. Das Tal des Mondes (Bild unten) oder die Süßwasseroase und Heimat hunderter Flamingos San Pedro.

Also doch ein Traumziel, oder?

você já viu um mar de sal? sem mais descrições, confira a foto abaixo.

salar localizado no norte da argentina, quase na fronteira com o chile / adriano amaral

na segunda-feira, dia 2 de fevereiro, véspera do meu aniversário de um quarto de século, deixamos salta para entrar em um dos lugares mais inóspitos do planeta: o deserto do atacama. para chegar a san pedro de atacama, o pequeno povoado de 1,8 mil habitantes encravado no meio do nada, percorremos a desgastante rota abaixo.

esta foi uma parte especialmente difícil da viagem, mas ao mesmo tempo excitante. difícil porque saímos pela manhã de salta e só conseguimos chegar em san pedro de atacama por volta das 21h. os corpos já não aguentavam mais tanto tempo dentro de um carro. além disso, o calor era cruel.

excitante porque a paisagem começou a mudar radicalmente. a vastidão do pampa verde deu lugar, lentamente, ao isolamento característico dos desertos. as vacas e os vestígios de civilização foram sendo substituídos pela terra, pelas pedras e pelas ruínas das antigas cidades que viviam da extração de minérios.

quando estávamos quase entrando no chile, tivemos uma grande surpresa. depois de san salvador de jujuy, a última cidade do norte da argentina, imaginamos estar diante de uma miragem. algo parecido a uma lagoa branca era visível no fim da estrada, que se perdia na imensidão de suas retas. à medida que nos aproximávamos dela, ficamos ainda mais surpresos. ela começou a tomar conta das laterais da estrada e nós resolvemos parar o carro para conferir a pitoresca novidade. a trilha sonora foi totalmente apropriada: dark side of the moon, do pink floyd…

crédito: mauricio tonetto

era um salar! já tinha lido a respeito dos salares antes da viagem, porém não esperava encontrar um de repente. cientificamente falando, um salar é um lago ou rio que secou, deixando no solo o sal, que fica endurecido. o aspecto é de um oceano de sal, e quando se caminha sobre ele, essa percepção fica ainda mais evidente. no meio do salar, inclusive, formam-se piscinas de água extremamente salgada. nos divertimos por uma hora antes de pegar a estrada novamente, desta vez em direção ao misterioso deserto do atacama.

crédito: fernanda dias

Incep acest post cerandu-mi scuze de la voi, pentru ca imi bag pula in tot, pentru ca sunt obosit, pentru ca am tras curent la un ochi si imi curg lacrimi la greu, pentru ca am uitat cacatul ala de geam deschis si acuma dardai de frig!
Da, acuma imi bag pula in traheele prostilor care ne conduc tara, adica, cei care ii pun pe altii sa se sclaveasca pentru un salariu echivalent cu o flegma! Dar oamenii muncesc, pentru ca nu au de ales, din pacate, si sincer nu prea imi pasa de oamenii normali, care nu au facut cursuri de specialitate sau macar scoala. Vorbesc acuma de oamenii care se chinuie sa invete ani de zile si in final, termina facultatea/cursurile de specializare si se angajeaza ca tamplar/croitor/insalator/femeie de servici, sa nu ziceti ca asta nu e ca pula, dupa ce am invatat atata ma chinui ca sclavul pentru 600RON din care 20% ii dau pe mancare, 10% haine, 15% medicamente si restul pe alte chestii necesare.
Acuma eu nu pot face nici un cacat agitandu-ma dar ma fute ingrozitor de rau la cap sa vad oameni cu studii, la ghena!
Bun, am mai slobozit cateva vorbe, am mai facut cativa oameni sa-mi citeasca “aberatiile”, acuma vorbeste stomacul cu mine, ii este cam foame, nu stiu ce are, dar pofta de mancare nu am deloc.
Vad eu ce fac… un dus si ma culc..
Noapte buna.

Apres le Perou, decouvrons Copacabana. Ah, la plage, les palmiers, les bresiliennes en bikini… He la, pas si vite amigo, t’es a 3841 m, toujours au bord du lac Titicaca, il fait froid, tout ce que tu peux mater sont des boliviennes hors gabarit avec cinq ou six jupons, trois ou quatre couvertures en laine de vieille bique sur le dos, un petit chapeau, un fardeau de trente kilos sur le dos, les joues rougies par le froid et le soleil. Bienvenue a Copacabana, Bolivie. Mais tout n’est pas perdu, le coucher de soleil n’est pas mal. Le cote exotique est assure par de sombres pratiques voodoo-animistes : dessins a la cire sur les mur d’une tenebreuse arriere-salle de la cathedrale, et pelerinage avec offrandes arrosees a la biere en haut d’un petit promontoire. Le tout sous le bienveillant regard d’une Sainte Vierge, on ne sait jamais.

Incantations a Copacabana

Petite promenade sur la sauvage Isla del Sol. Pas facile de demander son chemin quand on ne parle pas quechua. Enfin je dis ca, mais quand il s’agit de payer les taxes de passage a chaque village, c’est bizarre mais on comprend bien mieux les locaux…

Au beau milieu de l’altiplano, La Paz s’etale de 3000 a 4100 m. L’hallucinante capitale qui colonise les flancs de montagnes enneigees nous sert de base pour explorer les alentours. Tiwanaku, site archeologique pre-colombien. Un trek dans la vallee de Choro, 3 jours fantastiques, de la neige aux palmiers, de 4860 a 1715 m. Meme denivele, cette fois en VTT, via le fameux Camino de la Muerte, ou la pretendue Route La Plus Dangereuse au Monde. Et ce qui nous a pris 3 jours se fait en 3 heures. Entre temps, on se rechauffe quelques jours dans la jungle aux environs de Rurrenabaque : on chasse le sanglier sauvage, joue a tarzan dans les lianes, embete une tarentule de 15 cm de diametre, traque le toucan, s’emerveille devant une colonie d’enormes perroquets, etc.

Raser les murs a La Paz

La Cumbre, juste un peu plus haut que le Mont Blanc

Transport de matieres premieres dans la jungle

L’article devient long ? Ok j’accelere ! Cap au sud. Potosi et ses mines. Germinal au 21e siecle, mais en mode cooperative. Apres avoir repris des forces a Sucre, la capitale constitutionnelle, le meilleur pour la fin : trois jours fantastiques dans probablement le paysage le plus impressionnant de ce voyage. Du froid, du ciel bleu, un ciel nocturne incroyable. Un desert de sel aux abords d’Uyuni. Du sable. Des cactus. Des geysers. Des sources chaudes. Des lagunes multicolores. Ces merveilles se trouvent au sud ouest de la Bolivie, non loin du Chili.

Froid, sel et ciel bleu, Uyuni

Laguna Verde, Bolivie. Et tout pres : Chili, Argentine.

Bref, un maximum d’aventures et de depaysement pour pas un rond !

Mes photos de la Bolivie et les extras Une Nuit A Rurrenabaque et le (pas si) terrifiant Camino de la Muerte.

Il Salar de Uyuni è un enorme deserto di sale vasto circa 12.000 km².

È situato nell’altopiano andino nei pressi della città di Uyuni, in Bolivia, a 3.650 metri di altezza.

E’ un deserto spettacolare, immaginatevi di trovarvi su un territorio vasto più dell’Abruzzo, completamente piatto e ricoperto da uno strato bianco che potrebbe sembrare neve, ma in realtà è sale. Tutto intorno a voi è solo una vasta distesa di bianco abbagliante.

Si stima che il Salar de Uyuni contenga 10 miliardi di tonnellate di sale di cui meno di 25.000 tonnellate vengono estratte annualmente. È formato approssimativamente da 11 strati con spessori che variano tra i 2 e 10 metri, lo strato superficiale ha un spessore di 10 metri. Rappresenta la metà delle riserve di Litio del pianeta e importanti quantità di Potassio, Boro e Magnesio.

Sono proprio queste riserve di litio che la Bolivia conta di sfruttare per quella che potrebbe essere l’energia del futuro.

Come la scoperta di enormi giacimenti di petrolio al largo dalla costa di S Paolo potrebbero cambiare le sorti del Brasile così le grandi riserve di litio sull’altopiano andino potrebbero cambiare la storia della Bolivia.

Se lo spettacolo del Salar è un’esperienza unica per un turista lo è sicuramente meno per le popolazioni che vivono ai suoi margini. Immaginatevi di svegliarvi al mattino, uscire di casa, e trovare solo sale. Queste popolazioni vivono cibandosi di quinoa e carne di alpaca le uniche cose commestibili che resistono in questo condizioni .

Eppure sotto questa crosta di sale, dura come il ghiaccio, si nasconde un una riserva di acqua salmastra che racchiude il più grande deposito mondiale di litio.

Questo metallo molto leggero è stato fino ad ora usato in molti campi, ma prossimamente potrebbe alimentare le batterie delle macchine elettriche che potrebbero rappresentare un’alternativa al petrolio.

Molti costruttori di macchine stanno cercando di trovare dei sostituti ai tradizionali motori a scoppio. Grandi speranze sono riposte nelle batterie al litio, molto più rapide a caricare e scaricare potenza rispetto alle classiche batterie .

Se questi progetti si realizzassero il litio potrebbe diventare una delle materie prime vitali della rivoluzione automobilistica.

Tutto ciò sta creando grandi aspettative in un paese come la Bolivia privo di sbocchi al mare e secondo paese per povertà in Sudamerica dove esistono  enormi differenza tra un minoranza ricca e una popolazione che sopravvive con pochi mezzi.

Il grande cambiamento in Bolivia avviene nel 2005 quando viene eletto il primo presidente indigeno Evo Montales che a quanto pare non ha perso tempo a cambiare le cose nazionalizzando petrolio e gas e combattendo  i grandi latifondi

Morales sostiene che il litio non verrà sfruttato da grandi multinazionali straniere ma direttamente dallo Stato a beneficio della Bolivia, e ha affermato che non si limiteranno all’estrazione ma punteranno anche alla costruzione delle batterie stesse.

Se realmente le macchine elettriche fossero la soluzione del futuro e se il litio sarà davvero il metallo che le farà muovere sentiremo certamente ancora parlare del Salar di Uyuni.

Come in ogni storia però esiste il rovescio della medaglia, se il litio venisse sfruttato su larga scala significherebbe, almeno si spera,  lavoro e migliori condizioni di vita per le popolazioni locali, ma chissà cosa ne sarà fra 100 anni di quella enorme  distesa di sale che ha abbagliato lo sguardo  di coloro che di li sono passati.

Keri feat. Butch-Valea tatilor

Piesa dedicata minerilor,care lucreaza cu adevarat din greu si stiu ce inseamna o viata grea si un salar de nimic,lucru pe care il simt mai ales familiile lor.

Data da viagem: 25 de julho – 27 de julho de 2009

O passeio pelo Salar de uyuni realmente vale a pena. Até mesmo para aqueles que estão na distante La Paz seguindo para o Peru. É a segunda vez que faço este passeio e continuo amando. Na primeira vez fiz apenas o salar, passeio de um dia e agora fiz o tour de três dias. Todos são incríveis, mas se você puder ficar os três dias, melhor.

São várias as agências na cidade e não há dificuldade de encontrar um espaço para você mesmo em cima da hora. A Colque Tours costuma dar descontos para brasileiros e é a maior de todas tendo um refúgio no caminho onde dormimos que às vezes também é utilizado por outras empresas. O passeio que normalmente sai por USD 110, pode sair por USD 90. Além disso ela tem escritórios em La Paz e San Pedro de Atacama além de Uyuni.

É importante lembrar que no inverno faz MUITO frio. A altitude é grande, chegando a até 4.500m e as reações a isso variam de pessoa a pessoa, mas a reação ao frio congelante de menos 20 graus é somente uma. Leve agasalhos poderosos, gorros, ciroulas e luvas.

Dia 1 (ou dia único no caso do passeio de um só dia): saída da agência num carro para 6 passageiros mais ou menos às 10:30. Parada rápida no cemitério de trens antigos na entrada do salar. Seguimos para Colchani onde refinam sal e tem umas vendinhas para comprarmos últimos suprimentos. Depois daí chegamos ao antigo Hotel de Sal que hoje funciona apenas como museu. Tudo é feito de sal: móveis, paredes, etc. De lá seguimos para a Isla del Pescado (porque tem formato de peixe) ocupada por cactos enormes. Lá é preciso pagar 15 bolivianos para subir e vale a pena. Depois do passeio rola um almoço preparado pelo guia/motorista. O tour de um dia termina aí, com volta para Uyuni e o de 3 continua rumo ao refúgio logo depois do salar. Ali janta-se e dorme-se. ainda há água quente para banho.

Dia 2: Saída mais ou menos às 7:30 após o café-da-manhã para conhecer as lagoas altiplânicas Cañapa, Hedionda e Ramadita. Todas lindas e fabulosas, cheias de flamingos idem. Na última almoçamos. Seguimos para o deserto de Siloli para ver a famosa árvore de pedra que é realmente bonita e irreal. Dali vamos até a Laguna Colorada onde entramos oficialmente na Reserva Eduardo Avaroa onde deve-se pagar uma taxa de 30 bolivianos. A Laguna Colorada é povoada por flamingos e por micro-organismos que dão a impressão de mudança na cor das águas em que vivem dependendo da hora do dia, tempo, etc. Um espetáculo. Nesta noite dormimos em um lugar bem mais simples, sem chuveiro, água e com banheiro precário, ou seja, nada de banho. O mais tenso é o frio! Faz muito frio nesta noite, muito mesmo! Esta é a parte mais alta do passeio.

Dia 3: Saímos bem cedo para chegada nos geisers que não são muito grandes e muitos são abertos artificialmente. Algumas pessoas ficam loucas (europeus normalmente) com a altitude e vestem roubas de banho para entrar nas águas termais. seguimos para a Laguna Blanca que também é muito linda, onde tomamos café-da-manhã e rumamos até a fronteira com o Chile para trocar do carro para um micro-ônibus que vai a San Pedro do Atacama (incluso no tour). Na saída da Bolívia pagasse 21 bolivianos de taxas que não sei explicar.

Sursa:Evenimentul Zilei, Sâmbătă, 25 Iulie 2009

IMAGINE DE CRIZĂ. Premierul Emil Boc a anunţat ieri la Baia-Mare încă o măsură de criză, cu impact mai mare asupra capitalului de imagine, însă, decât asupra bugetului.

Potrivit lui Boc, salariile miniştrilor, inclusiv al său, ar urma să fie reduse de la 1 august cu 20%. „Este o decizie voluntară, cerută de premier, trebuie să se aplice din august şi până în decembrie. E un semn că ce s-a început pe linia raţionalizării cheltuielilor va continua”, a spus premierul, admiţând însă că „economia nu este una substanţială”.

Ministrul PSD pentru relaţia cu parlamentul, Victor Ponta, se declară de acord cu inţiativa lui Boc, dar cu un amendament: „Aş fi preferat să dau aceşti bani tribunalului Gorj pentru hârtie decât să-i dau lui Pogea”. O altă variantă a lui Ponta ar fi ca măsura „să fie aplicată şi la companiile ministrului Adriean Videanu, unde au fost mărite salariile, ca să nu fie unii fraieri şi alţii deştepţi”. În prezent, un ministru primeşte 7.643 de lei lunar, iar premierul 8.817 lei.

Impresii:

Pentru inceput imi place foarte mult introducerea: “IMAGINE DE CRIZA”. Asta ca si cum doar pe timp de criza ar fi ceva normal ca salariile ministrilor sa fie reduse. “E un semn că ce s-a început pe linia raţionalizării cheltuielilor va continua”- intr-adevar o solutie eficienta in reducerea cheltuielilor…dar nu singura. Se face extrem de multa risipa si pe alte planuri. Dar sa nu fim rai si sa apreciem acest gest. O reducere cu 20%…pacat ca beneficiile si privilegiile nu pot fi reduse. Sa speram ca nu e totusi doar o mutare politica in sensul strict,o lupta intre partide. E interesant ca se iau asemenea decizii cat de  cat importante o data pe an. Sa speram ca nu va fi singura decizie si ca nu ajung in alte directii banii care vor iesi din buzunarele politicienilor nostri si anume, tot la ei in buzunare sub alte titluri , inafara de cel de Salariu.