Deschid ochii. Cerul,lipsit de luminozitatea stelelor poseda in seara asta culoarea abanosului. Speriata, incerc din rasputeri sa ma ridic, insa corpul imi este greoi. Doamne, imi e atat de frig! Nu se poate! De ce sunt imbracata in rochie de mireasa? O rochie alba,brodata cu margele si cu o trena imensa; corsetul ma strange.. abia pot respira. Trebuie sa ma calmez! Ma aflu pe un drum pietruit; e intuneric,altceva nu sunt capabila sa vad. Cum am ajuns aici? Ce s-a intamplat?? Inima imi bate cu putere si tot corpul meu este in alerta.. Imi tin rochia cu ambele maini si fara sa gandesc incep sa alerg. Ce se intampla? Aud plansete de copii! Nu! Mintea imi joaca feste! Sau poate e un cosmar? Da,trebuie sa fie un cosmar! Mi s-a mai intamplat.. in cateva secunde ma voi trezi; trebuie sa am rabdare pentru ca nu va dura mult .. ‘ Trezeste-te.. trezeste-te.. poti! tu poti! trezeste-te.. ‘ . De ce nu au incetat sa planga copiii? Au trecut secundele ,de ce nu m-am trezit ? Tot ce se intampla este real?? Nu e rodul imaginatiei mele? Te rog Doamne, fa sa fie un cosmar ! De ce rochia este patata cu sange?? Nu ma pot tine pe picioare si simt o durere in piept.. Nu pot sa respir si inima nu ma ajuta deloc, e ranita.. iar eu.. eu ma prabusesc cu ochii inchisi pe drumul pietruit intr-o superba rochie de mireasa..

Dupa cum toata lumea stie, bugetarii au avut luna asta 4 zile libere. Stiti voi… criza, politica, solutii idioate si multe altele, cu toate adunate, au facut ca noi sa luam vacanta. Mica, mica vacanta asta dar am facut lucruri “mari” in primele zile… Ce? Pai:

1. Am fost sa-mi fac analizele la sange… mi-a luat nenea doctoru’ 4 eprubete de sange… mai, mai sa lesin acolo cand am vazut cat imi ia )

2. M-am tuns… da… NU MAI AM PARUL LUNG… nu m-am tuns scurt… am fost doar sa-mi mai ia din el, si m-am trezit ca am ramas cu 1/4 din lingime. Poate inca visez… sper ( Poate pana maine creste iar… poate… ah… mi-e si frica sa ma mai uit in oglinda :| Nu ma mai tund nici de-al naibii pana la vara.

Culmea… maine mai am si excursia la targul de carte si teatru. O sa ma vada o groaza de lume cu parul asta ( Mi-e ca ma rasgandesc acum si nu mai merg… in fine… aiurea. Nu conteaza… o sa merg… sper ca o sa ma simt bine (si nu se va distra nimeni pe seama mea si a parului meu… Edy, vezi cum le dai idei!).

In rest? Plictiseala…

Si acum s-o fac pe Adelina fericita:

Noget faldt mig ind idag – hvor er det længe siden at jeg sagt til nogen, at jeg elsker dem. Jeg har sagt det til Ragnhild og Helene et par gange, men ellers tror jeg vi skal helt tilbage til Jonas.. Jeg synes nu ikke jeg er bange for at bruge det eller noget, måske er jeg bare blevet mere bevidst om hvad det egentlig vil sige at elske nogen. Jeg er kommet ind i den dér frygtelige bølge, hvor jeg tvivler på om jeg nogensinde bliver forelsket igen. Selvfølgelig gør jeg det, men det føles ikke sådan lige nu. Jeg tænker meget på Jonas i de her dage, jeg kan ikke rigtig finde ud af hvorfor. Jeg savner ham lidt. Eller omsorg.. eller noget. forelskelsen måske. jeg kan huske den, som det var det igår. men det var det jo ikke ligefrem. Det er godt nok længe siden efterhånden. Egentlig vil jeg ikke sige, at jeg har travlt .. jeg kunne faktisk ikke rigtig se mig med en kæreste lige i øjeblikket. det er mere følelsen i maven, jeg savner. Men hvem gør ikke det, når den ikke er der? Måske er jeg også blevet lidt sart (på mine gamle dage, haha). Jeg har ikke lyst til at nøjes, og det er faktisk få ting, jeg overhoved giver en chance. Det tager tid at komme fra noget til noget andet. Godt nok er det længe siden alt det med Jonas, men er det mon stadig inden i mig? jeg kan ikke rigtig finde ud af det. “I don’t believe in quick fixes. Anything that comes easy, I don’t care to own”. Soo true. Hellere få dyrebare ting, end tusind værdiløse. Og i virkeligheden kan jeg ikke rigtig finde ud af, om jeg bør være stolt af mig selv over kun at have haft få værdifulde ting i mit liv frem for tusind værdiløse, eller om jeg måske bare er en smule flov over ikke at have oplevet så meget. Don’t know.. sådan nogle ting her, gør virkelig at jeg glæder mig til at komme laaangt væk.. fra Næstved!

castanii trosneau sub pântecele femeii ucise,
iar pruncul urla pe duşumea,

din sânii ei curgea un lapte acru, iar buzele
roşii, pline de sânge
tăceau.

Foto

01:30 AM luni, evident adorm târziu și ma trezesc cu greu. Nimic neobișnuit pana aici.  Sarim peste partea cu trezirea, ajungem la partea cu plecarea la scarbici. Usa de la lift nu se deschide la etajul meu ! GOD DAMNIT ! Administratorul oare este plătit degeaba ?! pai cam da ! și uite asa cobor agale pe scări. Pe cine întâlnesc pe la etajul 1 ? Pai brigada de muncitori. Cum care muncitori ? Nu v-am zis ? Ahh va zic imediat : blocul meu a intrat în programul acela celebru de reabilitare termica, adică refac terasa, fațada ( la primăvara-vara) si pun termopane ( pe bani statului + primăriei, adică tot pe banii mei ca eu plătesc impozit, da ?! ok ). Deci dimineața m-am întâlnit cu brigada de oameni care sparg geamurile vechi pentru a face loc la cele noi. Si brusc drumul meu spre birou s-a oprit. Am rămas acasă ca doar trebuiau sa vina băieții sa spargă 14 metri de geamuri de la balcon. Si au venit si au spart, si au luat cu ei ramele de fier si mi-au lăsat mie 100001 de cioburi ( asa afacere mai zic si eu !). Multe, prea multe geamuri sparte ! cu chiu cu vai am reușit sa adun 5 saci FĂRĂ SA MA TAI ! în schimb am reușit sa înghit 2-3 tone de praf. Acum balconul arata dezolant…zici ca l-a violat cineva…naspa rău dacă nu e închis, cică săptămâna viitoare vin și cu termopanele aferente.

Dar nu asta vroiam sa va povestesc… după ce am terminat eu toata curățenia aferenta după dezastrul aferent, fac eu un dus. Apoi decid ca este cazul sa îmi aplic o noua cicatrice/urma pe viata. Unde m-am tăiat ? ( în timp ce m-am bărbierit), pai unde sa o vadă toata lumea ca tare mândru sunt de cicatricea mea !; mai precis pe obraz !.
Cum naiba nu m-am tăiat în 1001 de cioburi dar ma mutilez singur !

Morala : dacă nu se deschide ușa la lift… maybe is not a good day !

Am fost sa donez sange. Mai mult din altruism, dar recunosc ca m-a atras si ziua libera de la serviciu. Obosisem de atata munca, si targeturi(foarte bine atinse), si promovare pe o activitate noua. Nu stiu daca are vreun efect benefic, insa efecte negative nu au fost notate. Decat probabil o mica pofta de dulciuri, in general fructe, care te pot scoate din keto daca tii.

Nevoia de sange este mare. La 23 de ani consider ca am o stare de sanatate biologica buna, si 400ml in minus, pentru cineva poate conteaza, stiti vorba aia:”one man’s trash is another man’s treasure”. Sunt totusi si curios cum ies cu micile analize care se efectueaza la recoltare. Am grupa A pozitiv se pare, tensiunea arteriala 12/6 ceea ce e ok.

Du-te si doneaza si tu! Poti salva o viata.

Sculptând în sânge 
Murmur îndepărtat şi rece,
Sub tandră apăsare se frânge
Mugurul fîn, subţire –
Ai început devreme
Să-ncorzi a vieţii liră …

Cei neinteresati de nebunia mea sunt rugati sa paraseasca pagina. Nu ma supar. Zau.

Acum, mai nou, sunt suparata ca fac 20 de ani. Nu, serios. Cand am ajuns la varsta asta?  Zici ca fac 100. Mi s-a zis ca varsta nu are importanta. Cum nu are? Inaintarea in varsta inseamna ca imbatranesti, cand imbatranesti, inseamna ca trece timpul, cand trece timpul stai si te gandesti: “daca nu apuc sa fac tot ce mi-am propus? sunt prea multe.”. Nu stiu daca cei din jurul meu isi pun problema asa, dar eu cu siguranta sunt distrusa de ideea ca trece timpul prea repede. Tic tac, tic tac.

Va dati seama cat de afectata o sa fiu cand o sa fac 30, 40. Sa ajung eu acolo…

Si cu toate astea, nu mi-e frica de mine.

fingerprints

si alintata

ca o pisica in pragul somnului.

ma ghemuiesc langa tine si-ti miros sangele proaspat din ochi,

buze, dintre scapule si aripi

apoi ma indepartez cu el intre picioare

spre marginea patului

sa fac rost de niste degete

care sa te mangaie.

]]> http://ayandari.wordpress.com/2009/11/19/prima-analiza-primul-act-de-curaj/ Thu, 19 Nov 2009 09:11:31 +0000 ayandari http://ayandari.wordpress.com/2009/11/19/prima-analiza-primul-act-de-curaj/ http://dosarelepix.wordpress.com/2009/11/17/belle-notre-dame-de-paris/ Tue, 17 Nov 2009 21:21:11 +0000 mihaisuzuki http://dosarelepix.wordpress.com/2009/11/17/belle-notre-dame-de-paris/

De la gemene ceva care sa va intre in sange. O melodie care emana foarte multa pasiune, foarte multa tristete, foarte mult…ceva…care va va face sa ascultati de “n” ori melodia si sa nu va opriti.

I know i did!

Microscopul este un aparat de neînlocuit pentru studierea sângelui şi a altor celule atunci când vrem să identificăm boli precum anemia, tuberculoza sau malaria. Scumpe şi mătăhăloase, aceste maşinării de laborator vor putea fi înlocuite cu telefoane mobile.

Un inginer american a utilizat un software dezvoltat de el şi a reuşit să adapteze telefoanele mobile pentru a le transforma în microscoape. “Am transformat telefoanele în aparate care diagnostichează boli”, declară pentru New York Times Aydogan Ozcan, profesor la University of California.

Telefoanele adaptate pot fi folosite pentru scanare în zonele în care nu există spitale, tehnicieni sau laboratoare de diagnostic. O demonstraţie făcută cu un prototip al telefonului arată că o lamă de microscop pe care se află o picătură de sânge poate fi îndreptată asupra senzorului de la camera telefonului mobil.

Acest senzor detectează conţinutul aflat pe lamă şi trimite informaţia spre un spital sau spre un centru medical din zonă. De exemplu, telefonul poate detecta o formă asimetrică a unei celule bolnave sau o creştere a numărului de leucocite, care reprezintă semnul unei infecţii.

crengile de castan sunt mâinile mele
galbene
fără o piele pe care s-o mângâi
şi fără să le poţi săruta

cum să te îmbrăţişez dimineaţa,
condamnată fiind pentru că îţi las urme adânci pe antebraţe
de-ţi zvâcneşte sângele în dungi groase, iar din carnea-ţi roşie
se frâng bucăţi?

mâinile mele sunt crengi de castan.

Foto

Sanctuarul închis
Privirilor, paşilor înceti,
Umbra haosului încercuieşte
Fiinţele căzute-n genunchi
Sângerând lacrimi de aur,
Sacrificând miezul arzând, tremurător –
Spartă-i ceaşca nemuririi de lespezi .

În noapte spinii iubirii ţâşnesc
Din abisul inimii străpunse de dor –
Un deliciu suprem, un extaz nebunesc,
Se frânge tot miezul în lacrimi ce dor …

Cum să exişti, cum să mai fii ?
Dintr-unul într-altul un sânge curge uşor;
Dacă n-ai fost, de n-o să vii –
Eu nu mai ştiu, mă sting uşor …

mi-e dor de tine.

incontinuu incontinuu incontinuu

I shot the sheriff

si cand imi dau jos ciorapii negri, dantelati

si cand imi beau cana cu lapte dimineata

in special cand imi scot pisoiul la plimbare

dar mai ales seara, it just kills me.

ma innebunesti, imi spui. dar manile tale stau reci

ca un preambul la trecutul meu fara glorie.

brain washing

si genunchii tai cuminti,ghemuiti in burta unei mame

careia ii spui “iubito”, don’t rock my boat

Iubitule

mi-e dor de tine

de cojocul tau din blana de urs in care ma invelesti cand am febra

de acuarele, suferindele culori ce-mi izvorasc dintre degete.

m-au intepat, asta vroiam sa-ti spun. mi-au facut o gaura in vena si dupa aia

cica trebuia sa vad lumea altfel, sa imi dau seama de mersul lucrurilor.sa nu mai zic ca luna e soare si soarele e luna

sun is shining

m-a durut

here comes the hotstepper

dorul

de tine cel care trebuia sa fii acolo sa-ti lipesti buzele

sa-mi opresti sangerarea

sa spui: oh, oh

walk on by

sangele tau e sangele meu razvratit

indulcit

nedelimitat de conturul unor vase fara colesterol.

sangele tau

e toata dragostea noastra!
esti bine, iubito.

o sa fii bine

a toi

Am 17 ani ce tare, bairame, calatorii, ma aflu in tren.
Am o viata super, cu super prieteni dar lipseste superman.
Am bilete, calatoresc printre sentimente, vagoane pline de maruntis.
Sunt in gara, imi aprind o tigara si ma uit in buzunar, am marunt.
Imi iau o cafea, dar in zadar, ma uit in ea nu stiu cine sunt.
Ies din gara si ma plimb parca in cerc, sunt pierdut
Pasesc printre betoanele decolorate, vechi si pustii, te-astept sa-mi dai culoare, te-astept sa vii
Pasind printre betoanele pustii,imi simt sangele albastru rece, si imi doresc sa fii acolo cu mine
Sa te simt infierbantata cum ma incalzesti, cum imi curgi prin vine
Esti ca si o pereche de ochelari pt mine, esti leacul meu pt miopie, fara tine nu pot sa vad bine
Privesc in ochii tai si ma simt ca un ocean pe luna,
Fara ei as ingheta, sar asterne peste mine bruma
In ochii tai sunt si eu,
In ochii tai se oglindeste sulfetul meu,
In ochii tai gasesc alinare cand mie greu,
In ochii tai gasesc drogul care ma trezeste, adica cafeaua
In ochii tai inflorim noi si primavara
In ochii tai iarna, se cristalizeaza neaua
Si as muri, pentru ca nu vreau sa te pierd ca pe-o vacanta cand se lasa toamna.

Aceasta poezie  a fost scrisa inaintea celei cu titlul My Boo(nu ca ar avea vreo relevantza) si for the record URASC TOAMNA.

Am pus acest video si aceasta melodie pt a evidentia faptul ca frica mea sa adeverit si cand sa lasat toamna team pierdut ca pe o vacanta de vara. Tot 10 noiembrie, tot super trist.

Mirel?

Prezent!

Alin?

Prezent!

Victor?

Sufar

Deci prezent… Asa… ce voiam sa aduc in discutie in sedinta de azi… Cum merge literatura in Judetele voastre?

Toti intr-un cor: Ca un cur, de asta am venit in Bucuresti!

Si merge

Toti intr-un cor: Da, aici toata lumea cumpara cacaturi.

Sprijiniti literatura din Judetele voastre, da-i in pula mea de Bucuresteni!

Toti intr-un cor: Sa ne bei la oo!

ochiul drept mi se scutura de cioburi de sticla, caci suferindul isi ciobeste monoclul,

isi zgandareste oblojeala ce-i astupa patima.

ochiul stang ii simte zvarcolirea si i se alatura-n desfrau

acum ochiii mi-s slobozi si fara mila de pacat, caci in mine colcaie lava,

foc si para ma surpa pe dinauntru

si trebuie sa curga sange.

si privirea-mi nu va ocoli limpezeala albului

a albului care se asterne, a albului care ascunde

a albului zugravit pe boala din spitale.

si trebuie sa curga sange

peste scrobeala halatelor ce fereste netrebnicia.