Sunt sigura ca fiecare dintre noi am avut fel si fel de mici bucurii, fel si fel de mici aprecieri si de cuvinte frumoase. Desigur, si gesturi. Ceea ce as vrea sa relatez este ca avem parte, de acele multe mici bucurii pe care poate nu le apreciem la adevarata valoare. In ultimele zile nu am avut timp de deschis acest pc, implicit nici de a citi bloguri, de a conversa cu necunoscuti sau amici. Asadar, ma asteptam la o relativa bucurie la aparitia mea insa la mult mai multe rautati. Pe merit, ar spune cateva persoane. Ce am remarcat este ca, sunt atatea simple cuvinte, zambete care chiar m-au facut sa ma simt bine. Bine in adevaratul sens. False sau nu, a contat doar efectul lor. Treaba aia cu minte-ma frumos. Plecand de la aceasta idee, am ajuns cu gandul si la cei cu care nu am discutat nimic; ne-am ignorat frumos si poate ne-am urat “de bine”. Cu toate ca sunt o persoana care nu uit si nu iert, nu pot sa nu recunosc ca imi lipsesc pana si cei care mi-au facut un rau profund. Incerc sa explic. Inca de mica am fost pusa in fata raului. Nu as vrea sa intru in amanunte momentan – este timp si poate sunt chestiuni pe care nu le voi spune niciodata. Reactia mea la rau? indepartarea lui. Asta fac cu tot ce imi este nepotrivit sau consider asa. Gresim, si eu gresesc dar daca sunt ajutata si cei din jur voi gresi si mai mult. Stiu si eu sa fac lumea sa greseasca si atunci simtim nevoia de rautati pentru ca nu ne place sa fim infranti. Cred ca toti suntem claditi pe un anumit calapod si reactiile noastre sunt in marea lor majoritatea aceleasi, in situatii si momente diferite. N-am studiat dar in ceea ce ma priveste, asa este. Uneori imi place sa am raul langa mine pentru a ma testa, alteori il amplific sa vad cat de mare poate fi si de fiecare data victimele sunt colaterale. Nu indepartez raul daca nu sunt sigura de “calitatea” sau “cantitatea” lui si mai ales de urmari. Pentru persoanele care ma cunosc, sunt uneori prea intelegatoare si nu am gasit persoana sau situatia potrivita, alteori atac sau plec cand nu te astepti. Omul surpriza cu toate ca avertizez. Uneori ma compar cu moartea -  stim fiecare dintre noi ca va veni dar nu stim cand, iar uneori semnele sunt inselatoare pe cand alteori neluate in calcul. Am surprins chiar si indivizi experimentati sau ce credeau asta despre ei insisi. Toate acestea sunt datorate multelor evenimente de-a lungul vietii (nu  prea lungi). La prima vedere sunt un om atat de simplu, tacut, vesel si trist in egala masura. Nevoia de a ma amuza pe greselile altora intervine in momentul in care mi-a  fost facut un rau. Nu ma razbun pentru ca o va face viata si este experta, dar consider dreptul meu de a ma bucura si a etala asta. Presupun ca doare. Am patit-o si eu… Da, astept acel moment si nu ma deranjeaza sa spun ca asa sunt. Este de preferat decat sa fac eu ceva (am fost laudata in razbunari :| ) Oricum, nu ma voi schimba. Am prostul obicei de a ma explica si marele noroc ca nu sunt crezuta, inteleasa sau de luat in seama Ma bucur de acest “firewall” al naturii si am renuntat la al meu in momentul in care am precizat ca nu ma mai joc. Nu ma joc dar daca cineva isi poate imagina ca ne jucam, raman la pozitia mea in care nu ma complic si nu ma implic. Ce sa fac insa daca am tendinta de experimenta raul si binele? E ca si cand mi-ai spune nu incerca marea cu degetul dar gasesc solutia: intru in apa desi nu stiu daca pot inota Nu iert si afirm asta. Simplu fapt ca mi-e dor de cineva inseamna ce mi-e dor de clipele frumoase. Daca aceste clipe au avut un cost ridicat, am si renuntat. Nu uit si de cele mai multe ori, in cazul unei false impacari, se poate remarca cu usurinta faptul ca sunt un pic distanta. Nu uit nici raul si nici binele. Acordarea sansei mi se pare un gest omenesc chiar si cand stim cu cine avem de-a face. O sansa insa nu readuce clipele trecute, nu sterge raul si nici nu ofera sperante. De preferat este sa plec la prima greseala pentru ca nu voi uita niciodata. Pentru ca as vrea binele la un semn de bunavointa, voi trece cu vederea. Am invalmasit toate astea si reiese cum sunt eu. Special am facut asta ca sa se evidentieze felul meu de a fi. Nu uit nimic, readuc in discutie, compar, critic, fac pe victima sau chiar sunt, cert si mai mult, nu mai vreau nimic. Deci nu am un scop. Ar trebui probabil sa dau uitarii definitiv. Sunt insa om si nu pot face asta. Nu totul este sigur in lumea asta. De atlfel, nici eu nu sunt sigura de mine si ce ar trebui sa fac cand sunt pusa in fata unui fapt. Ce nu se stie despre mine este ca ma pedepsesc destul incat nu mai e nevoie de alte oferte. Nu iert si uneori asa de rau imi pare… Poate ca sunt lucruri care ar putea sa mearga bine. Nu uit si ce bine mi-ar prinde. Nu este drept sa profitam de felul de a fi al cuiva, de slabiciunile sau de sinceritatea lui – imi spun mie adeseori. Nu mai conteaza regretele cand lucrurile nu au sansa minima de schimbare in bine. Cand aud lumea ce e bine… poi e bine cand binele tau are efecte pozitive si neiluzioniste pentru cei din jurul tau si nici urma de rau ori repercursiuni. Lumea mea perfecta si eu, cu multele mele defecte

Pentru fel si fel de oameni si fel si fel de bucurii:  sa nu uitam pentru ca acum binele a capatat o alta forma. Sa nu profitam de linistea care ni se ofera pentru a provoca o furtuna intr-un pahar si sa nu luam mica iertare sau simplul gest de impacare drept sansa remarcabila catre o relatie ori lume mai buna…

Liga pentru Egalitate de Sanse in Invatamantul Superior Romanesc revine cu un nou material dedicat rectorului Universitatii Aurel Vlaicu din Arad, Lizica Mihut. De aceasta data este vorba despre un prim episod dedicat plagiatelor de care se face vinovat rectorul aradean, cu un exemplu de mare anvergura: un plagiat cu repetitie sub inaltul patronaj al Academiei Romane.

Astazi am sa va demonstrez matematic ca Dumnezeu exista. Ateilor, fiti pe faza.

Pe Pamant sunt, sa presupunem, in jur de 3 miliarde de case, in principiu una pentru fiecare familie. Probabilitatea ca tu sa nimeresti sa te nasti si sa locuiesti acolo unde locuiesti acum este infima, de 1 la 3 miliarde. Nu ar fi extrem de improbabil ca asa ceva sa se intample de la sine, fara existenta unui Creator?

Astfel de exemple se pot da la infinit, bazate pe evenimente deja intamplate, Dumnezeu aflandu-se mereu in miezul concluziei. Nu e logic ca El sa existe?

Muy buenas…

aqui os presento una rutilla de unos 50 km que sale de Villanueva del Pardillo y que se dirige por pista hacia El Escorial. No la pudimos realizar completa por la falta de tiempo perodimos media vuelta e hicimos una variante para regresar al punto de partida.

perfil de ruta por valmayor

 creo que gps ha trazado mal el perfil, pero os podeis hacer una idea.

la ruta discurre su gran mayoria por pista en muy buen estado, pero como muchos repechos. Se cirula por pueblo y por unos km por carretera , pero muy escasos , una vez que se llega al pantano se descubre un senderito muy divertido y rápido.

este es el track….

http://es.wikiloc.com/wikiloc/view.do?id=562905

aqui os dejo un video de la jornada con chus y sanse, espero que os guste…

adiozzz

Muy buenas vendimiadores…

ayer estuve con Sanse , un compañero del curro, dando una vuelta por la pedriza.

el dia amanecio un poco torcido y con mala pinta de romper a llover si compasión, pero menos un ratillo de nada nos respeto la lluvia toda la jornada.

subimos a un ritmo, que a mí personalmente me mato, pero en menos de una hora y media estabamos abrigandonos para la bajada.

aqui os dejo un video de la bajadita protagonizado por la “bala purpura”  , una conor de color violeta rigida tanto delante como detras, eso sí sube muy bien y baja muy modestamente, aunque esto tambien tiene algo que ver el dueño…

bueno, luego a ver si subo el track de la bajada y algunas fotillos del pardo del otro dia…

adiozzz

Din nou la cursuri, din nou pe fugă, între biblioteci şi săli de cursuri, alte nopţi de sesiune, îndopat cu Red Bull şi panicat că mai am de citit sute de pagini…

Experienţa studentului se dezvoltă de la un an la altul, de la o situaţia la alta… şi fiecare etapă are părţi bune şi părţi nasoale. Şi poate că cel mai important lucru pe care trebuie să îl pui în practică e, indiferent de cât de bun ai vrea să fii în domeniul tău, că viaţa nu se rezumă numai la cursuri, examene, profesori şi colegi; că poţi face multe alte chestii care nu au legătură cu ceea ce înveţi sau cu profesia pentru care studiezi atâta amar de vreme.

Ce vreau să spun e că nu trebuie să te laşi manipulat de sistem sau de strălucirea de suprafaţă a unor oameni sau instituţii şi să uiţi de tine şi viaţa ta, doar pentru a fi dedicat trup şi suflet “cauzei”. Experienţa şi anii petrecuţi în diferite locuri m-au învăţat că, din toate situaţiile, trebuie să ieşi cu capul sus, mai bun ca ieri, conştient de ceea ce eşti şi, mai ales, neluat de fraier de absolut nimeni.

Iar dacă unele lucruri pe care le spui sau le faci, deşi corecte, se dovedesc incomode pentru cei obişnuiţi cu viaţa lipsită de zgomot, nu e pierderea ta.

Viaţa e o continuă şcoală, lecţiile nu încetează… însă dincolo de ceea vrei să faci, dincolo de ambiţii şi planuri, trebuie să recunoşti că nu poţi avea nimic dacă tu însuţi, înainte de orice, ştii cine eşti, ai încredere în ce poţi face şi nu te laşi, niciodată, dar niciodată, doborât!

Blogolumea exista! Vom reusi, IMPREUNA!

Motto:

* Zamisliti licar, din farame de nemurire, reusim cumva sa ne-nturnam a zbor, daruind uitarii, sansa de-a se zambi din lacrimi spre vesnice aduceri aminte, cat sa devina, candva, arc peste hule… *   ( Sibilla )

*******

Sa nu uit…

se toarna..

cu poama,

se tuna..

cu bruma,

se-ngana,

Lumina…

cum mierea,

durerea?..

dar, Este,

ferestre, ferestre…

o, toamna..

te-ntoarna,

fi-mi vant..

din Cuvant,

renascut,

sa Nu uit….

( Sibilla )

Impreuna, pe-al toamnei picior. dor de zbor… calator…

Motto:

* Nu trăim sentimente care ne transformă, ci sentimente care ne sugerează ideea de transformare. De pildă, iubirea nu ne purifică de egoism, dar ne face să-l simţim şi naşte în noi ideea unei patrii îndepărtate, unde acest egoism nu şi-ar mai găsi locul. *   ( Albert Camus )

*******

Si-am ajuns, aici, la rascruce, cotitura… Am nevoie de… mine, mai ales… Surad… sunt, si datorita voua, suflete zambet, alaturi de… mine!

Mereu Eu, intr-u Devenire zvacnet, caci gandurile fiecaruia din voi, imi tin de cald si de , limpede, aripilor, si, ma doinesc : trebuie, trebuie, e timpul… pot, mie-n  putinta… miroase-a schimbare, in bine! Ma iert, pentru, multe, iubire e-n toate, cum soapte, tresare, s-o * vezi *… iubesc sa iubesc in mine, din mine, sa… cresc… daruiesc si, primesc, regasindu-ma-n… Oameni! Oare, aparent trista toamna, nu se murmura noua prin pilde * uitate *: culegi doar ce semeni… cat esti OM, alaturi sunt OAMENI si, orice,cred, se poate!

No hai, cu toamna la brat, ne pornim… mai departe…

Sibilla

* Numai prin noi înşine, oricât de puternică ne-ar fi individualitatea, n-am putea ajunge la o formulă sufletească întreagă. În fiecare din noi sunt reprezentaţi nu numai factorii actualităţii, ci toţi aceia care în decursul timpurilor au încrucişat destinul omenesc. Întreaga noastră alcătuire sufletească poartă pecetea societăţii şi culturii în cadrul cărora ne-am format. Acumulările trecutului, febrilitatea clipei de faţă şi aşteptările viitorului, toate acestea alcătuiesc în sufletul nostru o mare solidaritate de valori. *   ( Dimitrie Gusti )

*******

BLOGOLUMEA!!!

In loc de… motto :

http://sfinx777.wordpress.com/2009/08/28/ma-ajutati-nu-vreau-pomana/

* … vocea blogosferei este o parte tot mai semnificativă a realităţii. * Despre BLOGOLUME ne spune atat de curat, limpede, prietenul nostru Flavius Obeada… sa luam aminte acum, pentru maine, fiecare din noi, gandind * maine, pot fi, eu.. *…

Iar * lupilor moralisti * ce alte treburi n-au, decat sa stea hamesiti la panda si sa huleasca, necum pe placul Domnului aceasta,nu-i asa… afirmand aberatii de genul * blogosfera tinde sa devina Hi5.. * ( ??!! ), le facem o invitatie la… rugaciune, intr-u Luminare si gasirea tariei, sa SE ierte, sa-si vada de-ale lor, sa realizeze ce-nseamna relationare prosociala si solidaritate, dincolo de orgolii,ranchiuna sau orice altceva, caci :

* Cred că pasul următor din evoluţia blogosferei este acela al recunoaşterii “adresabilităţii” şi credibilităţii ei vizavi de societate, de politic şi guvernanţi. *   ( Flavius Obeada )

Aseara, pana tarziu, am raspuns la mailuri si-am vorbit la telefon, am primit o Invitatie la Lectura, sper si * Indicii Anatomice * si…am jucat Monopoly, cu Zoran… REAL, habar n-au cei ce-ntineaza virtualul cu rautati… BLOGOLUMEA EXISTA ! Si da, Flavius, suflet prieten, va deveni o forta, depinde numai de noi, si-o spune furnica sibilina, acum, gasind sprijin in voi, Oamenii, romanii mei dragi!!! De-asta ma-ncapatanez sa CRED intr-o lume mai buna, pentru ca voi – Doamne,cat ma bucur ca suntem multi.. – existati, real, si-n virtual si-n real. Si-am sa tot scriu, pe rand, despre fiecare din voi, caci m-ati surprins, pe mine, aia de-o numti cu drag* arkana *, pentru ca meritam cu totii acea lume mai buna, despre care vorbim, la care visam si pe care nadajduim s-o renastem, IMPREUNA ! In sfarsit, fapturica sibilina gaseste puterea sa spuna : singura, n-am putere, am inteles… dar, cu voi, cu toti cei ce spera, lupta, gandesc, si-au renuntat la renuntare, ca noi, da, zic ca se poate si merita sa ne straduim sa icercam… pentru noi, noi toti !

N-am gasit inca servici, mi-am regasit insa zambetul si stiu, sunt convinsa ca-mi veti fi alaturi, de-acum, nu mai sunt singura,simt asta! Ma bazez pe voi, pe mine si pe Doamne,Doamne !

Doamne Ajuta, pe noi, toti !

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro, picasaweb..

citate preluate de pe www.citapedia.ro

                                                  ~Salut~

Daca fiecare secunda conteaza…de ce nu o traim ca si cum ar fi ultima ?

Sa ne bucuram de secunde...

De ce trebuie sa pierdem timp pretios drogandu-ne,imbatandu-ne,injurand? de ce…?
Stau uneori si ma gandesc la cei care trec pe langa viata crezanad ca sunt cool: daca se imbata,daca jignesc,sau daca evadeaza in lumea drogurilor…si ma intreb: Sunt eu ,oare,prea cuminte? …sau ei nu-si dau seama ca astfel nu fac decat sa distruga viata lor si a celor ce ii iubesc…
Cel mai tare ma doare cand vad copii de 14-15 ani stand cu sticla in mana prin parcuri sau baruri…sau chiar mai rau..cu punga plina cu prenandez si chestii toxice…tragand de zor din ea…:(
Ma deranjeaza si uneori chiar ma ingrozesc la gandul ca acelor copii nu le pasa ca acasa exista 2 oameni care se chinuie sa ii creasca…in loc sa realizeze acest lucru ei stau si pierd timpul cheltuind banii cu greu munciti de ai lor parinti.In timp ce ei fac acest lucru exista, din pacate, in lume numerosi copii ce nu au dreptul la viata fie din cauza unei boli incurabile , fie din cauza unor accidente sau a unei situatii materiale precare ce nu le permite sa se bucure de secunde…
Sper ca acest mic “of ” al meu sa puna  putin pe ganduri pe cei ce nu realizeaza ce dar important au primiti,anume acela de a se putea bucura de viata … de a traii fiecare secunda…
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, trebuie sa ne distram, sa gustam din tot ceea ce inseamna viata…cu bune si rele dar trebuie sa o facem cu masura…                     

Vreau sa inchei cu o intrebare:

Te-ai gandit vreodata ca cineva nu au avut sansa sa traiasca?…sa se bucure de secunde…?

Care sunt sansele ca la sah un om sa faca toata seria de miscari care l-a dus la victorie? Evident mai putin probabil decat o tornada care face singura un Boeing 747 dintr-o gramada de fiare vechi dintr-o curte.

Rezulta ca Dumnezeu ii ajuta pe jumatate din oamenii care joaca sah sa castige. Nu este asta o minune, o dovada a existentei Domnului?

Liga pentru Egalitate de Sanse in Invatamantul Superior Romanesc ia atitudine fata de un caz flagrant de incalcare a legilor tarii intr-o universitate de stat romaneasca unde banul public a devenit sursa de imbogatire pentru o clica condusa de un rector ajuns (ilegal) la un al treilea mandat si care tolereaza coruptia, santajul si spagile. Universitatea a ajuns o adevarata fabrica de diplome, la umbra ingaduitoare a ministrului Ecaterina Andronescu care stie dar tace si nu ia masuri. Este un ultim semnal pentru a convinge organele statului sa-si faca datoria si sa ia masuri in ciuda spagilor generoase cu care au fost mituite pana acum cu ocazia fiecarui control la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. Este si un exemplu despre baza reala care se poate pune pe «impartialitatea » asa-ziselor evaluari ARACIS la universitati romanesti.

Vom reveni si cu alte amanunte despre starea de fapt din universitatea de stat din Arad si, mai ales, despre adevarata valoare a celor care conduc aceasta institutie de invatamant superior, performanta pe hartie dar care produce in realitate semi-analfabeti cu diplome purtand antetul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii.

Liga pentru Egalitate de Sanse in Invatamantul Superior Romanesc

Prin corupţie, la Arad Universitatea de stat a ajuns fabrică de diplome universitare cu complicitatea Ministerului

În toiul scandalului dintre ministrul  Educaţiei, Ecaterina Andronescu şi Universitatea „Spiru Haret” se desfăşoară fără probleme înscrierile pentru anul universitar 2009-2010 în întreaga reţea de universităţi din România. La umbra disputelor, există universităţi de stat, care sub „înaltul” gir al ARACIS ascund de fapt adevărate fabrici de eliberat diplome universitare, unde singurul criteriu de admitere este posesia unei diplome de Bacalaureat şi a sumelor percepute drept taxe de studiu care, de fapt, asigură obţinerea diplomei de licenţă chiar şi pentru „studenţi” semi-analfabeţi. Fenomenul se derulează cu ştiinţa şi aprobarea Ecaterinei Andronescu, un ministru care ştie dar nu reacţionează. El este cunoscut, fiind amintit inclusiv de preşedintele Traian Băsescu, care însă nu a oferit nici un caz concret. Facem noi acest lucru, oferind un exemplu elocvent, cel al Universităţii „Aurel Vlaicu”, de stat, din Arad, universitate cotată cu zero stele de CUC dar care şi-a asigurat, vor arăta cum, un înalt calificativ din partea unor comisii ARACIS interesate şi bine motivate. Ecaterina Andronescu, prietena rectorului de trei mandate de la Arad, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al acestei Universităţi.

Universitate de zero stele, cuib al corupţiei

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad este o adevărată feudă unde cuvânt de viaţă şi moarte asupra supuşilor are rectorul cu repetiţie, Lizica Mihuţ. Aceasta a fost aleasă rector de conjunctură în anul 2000 însă în timp, printr-un adevărat sistem de şantaj, şpăgi şi teroare a reuşit să se menţină şi să-şi întărească poziţia. A adus universitatea, aşa cum se laudă, de la 2000 de studenţi la peste 15.000 în doar câţiva ani, construind un mecanism al fabricării de diplome fără conţinut. Metoda creşterii a fost simplă: renunţarea la orice examen de admitere eliminatoriu şi scoaterea a mii de locuri cu taxă în fiecare an, mult peste normele admise de Ministerul care s-a făcut că nu vede. Aşa-zisul examen de dosare înseamnă doar posesia unei diplome de BAC, care asigură deja, cu plata taxei de rigoare, statutul de student şi pentru cei care au reuşit promovarea bacalaureatului după mai multe sesiuni, cu medii la limită. Aceasta este esenţa „managementului strategic” care a condus la creşterea universităţii de stat arădene.

Pentru a obţine un al treilea mandat de rector, Lizica Mihuţ s-a folosit de o stratagemă: atragerea profesorului universitar Eugen Rovenţa, un nume de prestigiu în domeniul său, de la Universitatea York din Canada, care colabora deja de ani buni cu universitatea arădeană şi alegerea acestuia, la comandă, rector în anul 2008. Lizica Mihuţ şi-a creat un post de preşedinte de Universitate, obligându-l pe rector să-i cedeze atributul de ordonator de credite. După câteva luni, în care şi-a dat seama că este folosit doar drept marionetă, Rovenţa şi-a recuperat atributul, iscând un scandal care s-a finalizat cu demiterea sa de către Senatul aservit în totalitate Lizicăi Mihuţ (care a orchestrat alegerea fiecărui membru al Senatului, pentru care a aprobat norme suplimentare şi obţinerea de salarii uriaşe comparativ cu celelalte cadre didactice, până şi fiica şoferului Lizicăi Mihuţ, studentă, ajungând în Senat din partea facultăţii unde învaţă). Eugen Rovenţa a fost demis ilegal, în timpul vacanţei universitare şi pe când se afla în concediu medical legal. Acesta se află în proces cu universitatea, pe rol fiind mai multe dosare care, culmea, deşi sunt pe dreptul muncii, trenează de mai bine de un an prin instanţele arădene. Realeasă în unanimitate rector, Lizica Mihuţ (pensionabilă încă din anul 2004) conduce cu mână de fier universitatea de stat din Arad, făcând slalom printre legi. Deşi şi-a asigurat cvasi-imunitate din partea presei din Arad, unde controlează un cotidian (având, împreună cu fiul său, acţiuni în societatea comercială care îl editează) iar în celelalte ziare având influenţă prin şantaj cu contracte grase de publicitate din partea universităţii sau şantajând jurnaliştii studenţi la universitate, totuşi Lizica Mihuţ a ajuns în vizorul unui ziar din Arad (Glasul Aradului) care a dezvăluit o parte din corupţia din universitate, patronată de rector. Cu toate că au fost prezentate date concrete, organele în drept au refuzat să se sesizeze, lăsând front deschis de lucru pentru mecanismul infracţional gestionat de Lizica Mihuţ. Totul se petrece sub oblăduirea Ecaterinei Andronescu, vechi colaborator al Lizicăi Mihuţ, încă din prima perioadă când a ocupat fotoliul de ministru al Educaţiei şi când a dirijat fonduri serioase pentru investiţii la Universitatea din Arad, deşi aceasta deţinea din taxele studenţilor sume enorme în cont. Lizica Mihuţ a mai beneficiat de protecţie şi din partea fostului ministru liberal Adomniţei, pe filieră liberală, prin fostul prefect al Aradului, Gavril Popescu, soţia şi fiii acestuia, avocaţi, reprezentând în instanţe interesele Lizicăi Mihuţ (inclusiv în procesele cu Eugen Rovenţa).

La umbra protecţiei ministeriale, Lizica Mihuţ a dezvoltat o adevărată reţea de afaceri imobiliare folosind banii universităţii. Au fost achiziţionate, fără respectarea prevederilor legale, mai multe imobile. Clădirea administrativă a fostului Combinat Chimic din Arad a fost cumpărată cu un preţ de câteva zeci de ori mai mare decât cel plătit de fostul proprietar către lichidatorul combinatului. Se pare că o parte din diferenţă a îngroşat conturile personale ale Lizicăi Mihuţ, ascunse în bănci din ţară şi din străinătate. Mecanisme asemănătoare au fost folosite pentru cumpărarea pavilionului administrativ al fostelor Sere din Arad, clădire care a stat apoi ani de zile nefolosită. Lizica Mihuţ a cumpărat o vilă în staţiunea Moneasa, un hotel la Arad, fără ca universitatea să aibă nevoie de acestea care, de asemenea, stau nefolosite. Altă achiziţie este cea a fostei fabrici de Ceasuri. De această dată s-a mers pe pură speculaţie imobiliară, deoarece preţul plătit a fost ridicol de mic faţă de valoarea reală a terenului, însă Universitatea a cumpărat doar halele în ruină, nu şi terenul. Dar, totul se întâmpla în perioada în care Guvernul a interzis achiziţia de imobile. La Universitatea „Aurel Vlaicu”, dorinţa rectorului bate legea, iar achiziţia a vizat o ruină care, în documentele oficiale ale universităţii apare înscrisă ca spaţii de învăţământ şi care a generat multe procese cu fostul proprietar. Achiziţiile şi investiţiile, finanţate generos de minister, deşi universitatea are milioane de euro în conturi, s-au făcut în condiţiile în care spaţii mai vechi stau nefolosite. Este cazul imobilului Facultăţii de Inginerie, de pe Calea Aurel Vlaicu din Arad, lăsat în conservare pentru a justifica supraînălţarea Complexului Universitar M din cartierul Micălaca din Arad unde facultatea respectivă a fost mutată. Fiecare astfel de lucrare ascunde de fapt şpăgi grase ale constructorilor pentru rectorul care, deşi oficial nu apare ca membru în comisiile de licitaţie, coordonează fiecare licitaţie organizată de universitate, membrii comisiei dându-i raportul înainte, după şi uneori chiar în timpul licitaţiei.

Afacerile s-au derulat şi prin banii depuşi, ilegal, în conturi de depozit la bănci comerciale. Este vorba despre multe milioane de euro, bani despre care s-a ştiut însă organele de control nu au luat măsurile impuse de lege. Culmea este că la controalele Curţii de Conturi din Arad, unde s-au acordat atenţionări pentru utilizarea telefoanelor universităţii, asemenea ilegalităţi au fost scăpate din vedere. Curtea nu a acordat totuşi, câţiva ani, descărcare de gestiune pentru rector, ceea ce nu a produs, uluitor, nici o consecinţă.

ARACIS şi CUC, la poluri opuse în evaluarea de la Arad

Lizica Mihuţ a solicitat includerea Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad în primul lot de universităţi evaluate de ARACIS. Spre deosebire de celelalte zece universităţi vizate, cea arădeană a plătit costul misiunii de vizitare a ARACIS. Nu a fost decât o investiţie profitabilă, deoarece misiunea a fost condusă de un bun şi vechi prieten al Lizicăi Mihuţ, prof. univ. dr. Dumitru Gaşpar, prieten de familie, în a cărei casă din Lipova aceasta a fost deseori invitată. Misiunea a acordat, apoteotic, grad ridicat de încredere pentru universitatea de stat din Arad închizând ochii la neregulile mari existente: supradimensionarea grupelor de studenţi, cadre didactice care predau discipline pentru care nu au pregătire (inclusiv Lizica Mihuţ, de formaţie filolog, specialistă în gramatica limbii române, care preda…. cursuri de Management strategic la câteva programe master), decanul de la Facultatea de sport este absolvent de filozofie, directorul Departamentului de Pregătire a Cadrelor Didactice, Dorin Herlo este inginer chimist, decanul de la Facultatea de filologie –absolvent de „Ştefan Gheorghiu”, decanul de la Facultatea de Ştiinţe economice-fost poliţist, etc. Explicaţia a apărut ulterior: fiul profesorului Dumitru Gaşpar, Păstorel Gaşpar, s-a ales cu post de conferenţiar universitar la Universitatea „Aurel Vlaicu” (post publicat în Monitorul Oficial nr.220 din data  de 09.04.2008), unde au mai predat şi Dumitru Gaşpar însuşi şi chiar şi soţia sa, fostă directoare de liceu din Timişoara, la pensie.

Un control mult mai serios a fost cel al Coaliţiei pentru Universităţi Curate, care a constatat cât de mult gunoi este ascuns sub covorul de duminică etalat de Lizica Mihuţ. Controlul a clasat universitatea de stat arădeană printre universităţile cu zero stele, arătând deficienţe grave, cum ar fi nepotismul, toleranţa faţă de plagiat etc. Culmea este că, aproximativ în aceeaşi perioadă, Universitatea a fost re-vizitată de altă misiune ARACIS care a reconfirmat gradul de încredere ridicată. În timpul vizitei au fost prezentate membrilor comisiei, de către cadre didactice, nereguli  grave: supradimensionarea grupelor de studenţi (grupe de 80-100 studenţi, mult peste prevederile legale), nedecontarea în termenul legal a notelor de la examene, ceea ce lasă cale liberă corupţiei etc. Cu toate acestea, raportul final, ţinut ascuns mult timp, a copiat practic concluziile primului raport al misiunii conduse de Dumitru Gaşpar, trecând cu vederea neregulile şi ilegalităţile şi menţinând gradul de încredere ridicată pentru universitate. La adoptarea acestuia, profesorul Gaşpar, interesat material în înalt grad prin activitatea sa şi a membrilor familiei sale la universitatea de stat arădeană, a făcut un lobby susţinut pentru aceasta.

Universitatea rudelor şi cumetriilor

Universitatea „Aurel Vlaicu” este un adevărat cuib al cumetriilor. Lizica Mihuţ şi-a angajat toată familia în universitate. Fiul ei, medic stomatolog, a ajuns titularul nou-înfiinţatului cabinet stomatologic al universităţii dar predă şi la Facultatea de educaţie fizică. Nora, soţia acestuia, este asistenta rectorului, pentru care ţine şi ore de curs şi chiar examene, deşi legea interzice acest fapt. Cuscra Lizicăi Mihuţ lucrează la Serviciul financiar-contabil. Mare parte din corpul profesoral este alcătuită de cadre didactice provenite din cu totul alte activităţi, care nu au avut nici o tangenţă cu învăţământul superior dar au reuşit să-şi procure un doctorat sau măcar o înscriere la doctorat. Exemplele ar epuiza spaţiul acestui material dar amintim totuşi pe fostul poliţist trecut în rezervă, Marian Spânu, ajuns decan la Ştiinţe economice sau pe fostul poliţist de frontieră Petru Tărchilă, ajuns peste noapte cadru didactic universitar specialist în drept într-o universitate fără facultate de Drept.  Situaţie aparte este a foştilor profesori din preuniversitar, ajunşi peste noapte cadre didactice universitare. Exemplul cel mai elocvent este chiar cel al Lizicăi Mihuţ, fostă profesoară de liceu înainte de Revoluţie, fără titularizare în Arad care, după 1989, s-a remarcat la ambele universităţi arădene, cea privată şi cea de stat pentru a-şi crea apoi o aură de universitar de marcă deşi opera ei este marcată de un plagiat de mare notorietate care, culmea, a primit chiar girul Academiei Române. Asemănător a promovat în grade şi funcţii profesorul Anton Ilica, om de casă al Lizicăi Mihuţ, care şi-a angajat toată familia: fiică, ginere (absolvent de facultate de sport-specialist în dictarea cursurilor), fostul prof. pensionar de liceu, Juriţa care predă muzica şi este prieten de familie cu rectorul, Carmen Boeriu- prof. emerit în străinătate, fiica fostului conducător de doctorat al fiului rectorului (predă mai mult prin „corespondenţă”, la fel cum face şi Brânduşa Armanca, directorul Institutului Cultural Român de la Budapesta), etc. Numărul clanurilor universitare este însă mult mai mare, ele fiind folosite de Lizica Mihuţ drept bază pentru şantaj pentru a obţine sprijinul profesorilor în Senat şi în consiliile facultăţilor. Cine mişcă în front îşi pierde norma didactică şi rămâne fără substanţialele venituri garantate de universitatea de stat pentru prietenii rectorului.

Salarii de miliarde la stat

Universitatea „Aurel Vlaicu” este dovada cea mai vie că în sistemul bugetar se poate trăi regeşte. Conform declaraţiilor publice de avere, topul veniturilor este condus lejer chiar de Lizica Mihuţ care adună aproape trei miliarde lei venit net pe anul 2008, suplimentate cu dividendele de la cotidianul „Observator arădean”, căruia îi rotunjeşte veniturile cu contracte grase de publicitate de la universitatea pe care o conduce. Lizica Mihuţ a acumulat un mic imperiu imobiliar, ajungând la zece imobile, apartamente sau vile deţinute în proprietate, mare parte achiziţionate după anul 2000, când a ajuns rector. A cumpărat inclusiv un apartament de lux în staţiunea maghiară Gyula. Declaraţia nu vorbeşte nimic despre conturile la bănci din străinătate, cu care Lizica Mihuţ se laudă dar care nu apar în declaraţia de avere, nici celebrele ei bijuterii care, conform spuselor sale, ating în greutate kilograme de aur dar care nu sunt menţionate în declaraţia de avere deşi Lizica Mihuţ apare la fiecare ocazie publică cu imense lanţuri de aur, medalioane, inele, brăţări şi cercei de mare valoare. Doar ca menţiune, profesorul Dorin Herlo câştigă peste 194.140 lei pe an, Ramona Lile – 120.877, Alexandru Cioarnă, distins pensionar, fost profesor de socialism ştiinţific la Politehnica timişoreană, a câştigat 115.291 lei, Ionel Funeriu, pensionar de la Universitatea de Vest din Timişoara, tată al fostului europarlamentar Daniel Funeriu, adaugă pensiei de 16.000 lei pe an câştiguri de 108.525 lei de la Universitatea „Aurel Vlaicu”, Bujor Pancan câştigă 176.602 lei. Pe lună, universitatea de stat plăteşte jumătate de milion de euro echivalent doar pentru salarii. Veniturile sunt însă dirijate spre membrii Senatului şi apropiaţii rectorului, care, teoretic, ajung (unii dintre ei) să acumuleze peste 16 ore de predat zilnic, vârful fiind atins de Ramona Lile, de la Facultatea de Ştiinţe economice care „predă” aproape 24 de ore pe zi!!! (soţia şefului Serviciului Poliţiei Rutiere Arad).

Universitatea de stat din Arad, sat fără câini

Ecaterina Andronescu cunoaşte toate neregulile comise în „parohia” prietenei sale Lizica Mihuţ care, drept mulţumire pentru servicii trecute, prezente şi viitoare i-a acordat şi titlul de Doctor Honoris Causa al universităţii. Câteva memorii documentate au ajuns pe masa ministrului, fără vreun rezultat. Prietenia dintre cele două este subliniată şi de faptul că Ecaterina Andronescu a beneficiat, în calitate de coordonator PSD de zonă pentru vestul ţării, la discreţie de autoturismul universităţii, un Volkswagen Touareg, pentru deplasări politice în zonă. Lizica Mihuţ caută să-şi asigure protecţie prin acordarea de ore unor personalităţi. Pe listele de plată ale universităţii au fost sau sunt, din sfera politică înaltă, nume precum Theodor Stolojan sau Cristian Diaconescu, căruia i s-a creat post de profesor universitar deşi nu are nici o legătură cu Aradul. Altă categorie este cea a celor din justiţie atraşi să predea la universitatea de stat din Arad care, nota bene, nu are în componenţă o Facultate de Drept. Şefa Curţii de Apel Timişoara, Lidia Barac, şefi de secţie de la aceeaşi instanţă, judecătorii Barbă sau Ţiroga, şefi de secţie şi judecători de la instanţe din Arad, cum ar fi judecător Eugenia Iovănaş, cea care răspunde de litigii de muncă, procurori, pot explica de ce Lizica Mihuţ, în ciuda evidenţelor, nu prea are probleme în instanţele din raza de acoperire a Curţii de Apel Timişoara. Toţi pot fi regăsiţi cu venituri de la universitatea de stat din Arad pe declaraţiile de avere publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.

La Universitatea „Aurel Vlaicu au fost şi controale sau anchete. Ele s-au soluţionat însă în coadă de peşte sau nu s-au soluţionat deloc. Secţia DNA din Timişoara a reuşit să evite fapte penale clare printr-un raport semnat de un procuror care, pentru specialişti, este o mostră de servilism şi evitare a adevărului. Parte din faptele cercetate au fost scoase cu NUP iar pentru altele s-a declinat competenţa pentru parchetele arădene, care nu au mai mişcat nimic concret. Un vast dosar penal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad stă în loc din cauză că nu a sosit rezultatul unui control al unei echipe a ANAF. Inspectorii trimişi de la Bucureşti au verificat, au anchetat ar nu au concluzionat deoarece nu se ştie ce organ de control are abilitatea legală de a verifica universitatea. În lipsa acestui organ, ilegalităţile continuă nestingherite. Altă plângere penală a ANI, pentru care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, privind un fals în declaraţia de interese a Lizicăi Mihuţ, care a omis să menţioneze participaţia sa la două societăţi comerciale, nu este soluţionat deoarece dosarul a ajuns, se pare, la fiica bunei prietene a Lizicăi Mihuţ, procuror Ioana Miron, născută Dubăţ, care a crescut efectiv sub ochii Lizicăi Mihuţ, a cărui soţ a predat la UAV, iar mama (pensionară MAI) este angajată la Universitate,  şi care este greu de crezut că o va ancheta la litera legii.

Fabrica de diplome merge mai departe

Fabrica de diplome de stat de la Arad merge înainte, beneficiind de toleranţa celor care ar trebui să o oprească. Aici, calitatea educaţiei este dată de absolvenţi pentru care scrisul unei simple cereri ridică dificultăţi insurmontabile şi care ajung pe piaţa muncii cu diplomă de licenţă care ascunde carenţe uriaşe generate de aşa-zise cadre didactice fără pregătire sau cu dosare fabricate pentru a ajunge la cornul abundenţei salariilor de la stat şi care nu pot concura cu succes pe o piaţo academică de nivel european. La universitatea de stat din Arad, Lizica Mihuţ a îngropat calitatea procesului educativ prin ordinele date profesorilor să  nu îşi cadă studenţii la examene. Cei câţiva care au neglijat directiva şi au examinat studenţii în mod real, acumulând o rată mare de restanţieri, au suferit sancţiuni sau au fost supuşi oprobriului colegilor.

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad reprezintă un caz clar de fabricare de diplome fără conţinut, cu complicitatea factorilor de răspundere din minister care au închis ani de zile, interesat, ochii la toate neregulile perpetuate aici. Încă nu este târziu pentru readucerea legalităţii în această universitate unde banul public este utilizat în scopul îmbogăţirii unei clici de acoliţi ai Lizicăi Mihuţ iar calitatea procesului didactic este ascunsă sub rapoarte fabricate sub dictare de comisii ARACIS care în loc să evalueze, oferă certificate de bună purtare în baza unor relaţii de tip mafiot cu conducerea universităţii, în timp ce pentru alte universităţi nu mai au aceeaşi toleranţă faţă de problemele constatate.

Liga pentru Egalitate de Şanse în Învăţământul Superior Românesc

Dacă ai ştii dinainte cum or să iasă lucrurile, dacă ai putea să-ţi vezi viitorul şi ai ştii că o să iasă rău…ai face totul la fel? Ai lua-o de la capăt că să rămâi cu amintirile plăcute? Ai face asta fără nici o reţinere, fără nici un regret, sau ai renunţa din start ca să te scuteşti de o suferinţă? 

Ai alege să retrăieşti toate momentele frumoase cu preţul de a trece şi prin momentele de tristeţe? Sau ai încerca să uiţi ce ai văzut şi ai întoarce spatele viitorului acela, încercând să îţi clădeşti altul?

Dacă nu prea are sens ce spun acum…uitaţi-vă la „Eternal sunshine of the spotless mind” şi reveniţi apoi să citiţi…titlul este un citat din Alexander Pope: „How happy is the blameless vestal’s lot? The world forgetting by the world forgot. Eternal sunshine of the spotless mind…each prayer accepted and each wish resigned…” 

Azi dimineata m-am uitat un pic pe discovery- un material despre masinile de Formula 1. M-am uitat nu pentru ca as fi pasionata de masini, ci pentru faptul ca cei ce construiau masinile pentru formula 1 au initiat un concurs unde toti cei interesati puteau trimite un proiect despre imbunatatirile ce puteau fi aduse masinilor in speta. Castigatorul primeste casa si masina pe timpul celor 6 luni in care va fi de altfel angajat al firmei , cu posibilitatea de prelungire a contactului de munca. O sansa reala pentru cei ce viseaza sa lucreze in domeniu.

Zic : ” uite dom’le ce frumos ….. sa dai o sansa celui mai bun”. M-am gandit (tipic romaneste ) ca daca eu trebuie sa ma dau bine pe langa vanzatoarea chioscului de ziare sa pot cumpara o carte ce vine cu un ziar ( cartea ma intereseaza bineinteles) , ce sanse are un oarecare sa ajunga sa fie inginer pentru formula 1 doar pentru ca a aplicat la o slujba? Pentru ca la noi , dupa cum fiecare stie , nu conteaza cat de destept esti si ca nu mai incape talentul in tine. Conteaza baiatul cui esti , cate diplome ai , cate compromisuri esti dispus sa faci …… talentul si pasiunea pentru o anumita indeletnicire nu au nicio valoare.

Si cu toate aste…… au fost selectati 5 tineri cu varste cuprinse intre 17 si 24 de ani (cu studii in domenii dar nici unul nu avea doctoratul , deci un segment pe care multi dintre noi il acopera ) care au depus proiecte legate de aerodinamica masinii , motorizare , roti , etc. A fost ales un tanar de 24 de ani . Va dati seama ca la 24 ani el proiecteaza deja prototipuri pentru aceste masini de mare viteza doar pentru ca este talentat si pentru ca a primit o sansa ? Eu nu ma pricep la masini dar stiu o regula general valabila : investitia se face in oamenii talentati si daruiti pasiunii lor. Atunci poti fi sigur ca nu gresesti.

Pe cand la noi …….. de asta am ajuns in halul in care am ajuns ( si aici ma refer la tara). Aici nimeni nu da o sansa celui tanar si talentat. Si daca e vorba de concedieri tot cei tineri sunt cei care pleaca primii pe considerentul ca cei aflati in prag de pensie nu au cum sa isi mai gaseasaca un loc de munca , pe cand cei tineri au toate resursele. Si uite asa am ajuns o tara plina de “fosile” cu mentalitate invechita unde cei tineri trebuie sa adopte pozitia ghiocelului si sa se resemneze.

La taclale… Grupul.

- ficţiune -

Motto :

” Cred că cea mai deformată fiinţă din capul oamenilor este Dumnezeu. ”   ( Arsenie Boca )

” Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului. ”  ( Arsenie Boca )

” Nu da cu bâta în viespile sectare. ”  ( Arsenie Boca )

Se-ntâlniseră întâmplător şi-au decis fără prea multe fasoane, să-şi bea cafeaua pe una din terasele împrăştiate de-o parte şi de alta a străduţei cu nume amăgitor , ” Rose ”. Ospătarul, un tip tăcut, elegant, se luneca printre mese discret şi, dispărea nevăzut apărând ca din neant, toate comenzile fiind onorate cu promtitudine. Le adusese cafele şi sucuri, o scrumieră superbă cu-o formă ciudată…

- Detest bădărănia bărbaţilor ! Dar… niciodată nu vor fii cavaleri, cât  unele femei numai doamne nu sunt…

- Ce-ţi veni ? Vorbeşti de cineva anume, sau… ?

Roşcata cu zvâc, se-ntoarse spre cealaltă, o privi scurt, apoi, peste creştetul ei, le aruncă săgeţi şi celorlalte două, dar şi tipilor ce le-nsoţeau, în fine, după ce mai trase de câteva ori cu nesaţ din ţigară, cu un ton grav, se adresă tuturor, nimănui, ca pentru ea, ca pentru oricine… :

- Ei bine şi-n rezumat… Mi-s dragi bărbaţii de caracter, de la distanţă. Nu-mi bat capul cu ei, nu-i deranjez, nu mă-ncurcă, îi iau în serios, atât cât se cuvine, ei, mă respectă mai ales pentru ceea ce sunt şi, timpul e singurul ce demonstrează lipsa preocupării mele de-a poza în ceea ce nu-s. ce mă deranjează e atitudinea unor femei din pricina cărora trebuie să suporte toată tagma muierească etichete, injurii, caracterizări şi-alte asemenea, şi-asta nu atât pentru că impricinatele n-ar fi … cuminţi, ci, pentru că nu fac diferenţe, pămătufele…

- Diferenţe ? Adică…

- Pe scurt, alea de confundă caii cu armăsarii, alea ce confundă brânza cu smântâna, alea de confundă ” cuminte ” şi ” cu minte ”, soiurile rele. Rele de muscă, rele de gură, rele de plată, rele de… rele prin natura lor, brrr…

- Mda, şi eu detest vulgaritatea, dar şi… vulgul, zise X.  Unde mai pui că în ” diva ” ce întruchipează prostia şi fudulia tot mai rămâne loc şi de perfidie e deja,  artă ”, una de prost gust… de, duzină, să-mi fie scuzat doamnelor, dar, cam des pe metru pătrat, nu-i aşa ?

- Ce ziceţi de cele ce se complac ani la rând, ce zic eu, o viaţă chiar, jucând rolul ” femeia cealaltă ” ?… intră şi Z în discuţie.

- Culmea e că au scuze la-ndemână mereu, zâmbi şi Y.

- Hai să vă povestesc două cazuri… Voi, încercaţi să cântăriţi şi să concluzionaţi care din cele două soiuri provoacă repulsie, silă, oprobiul. Cunoaşteţi personajele, multe din date nu vă sunt tocmai străine..

G, tipa aparent numai suferinţă, tristeţi, o poveste ce-ţi produce fiori, de groază… Da, G e o poveste, una  cusută cu zeci de mii de aţe multicolore, cameleonică şi diabolică deopotrivă. Rolul ” femeia cealaltă ” i se potriveşte mănuşă. Şi-a clădit ” fericirea ” pe nefericirea alteia, o întreţinută, parvenită, poză de victimă, răutăţile şi veninul îi sunt surori de cruce… o cruce aparte totuşi, ce n-are nimic Sfânt. Cunoaşteţi vulpea…

- Cunoaştem, dar tu reuşeşti mereu să-i surprinzi ” pliurile ” pitite aşa încât, continuă, zise E.

Roşcata, căzu aparent pe gânduri, o năpădiseră amintiri… sorbi din ceşcuţa delicată şi reluă firul :

- O creatură periculoasă G. Nu pierde nicio ocazie să aducă-n discuţii problemele ei de sănătate, probleme ce nu o deranjează prea tare la neuron când vine vorba de alcool. Pare că aburii bahici îi stimulează accesele creative. Zelul ei e ” justificat ” de ardoarea cu care-i sminteşte pe cei din jur, fiecăruia-i toarnă altă poveste, evident rolul eroinei pozitive e mereu rezervat ei, în rest, ” încaieră-i drace ” şi minciună, la kilă, la tonă, scopul scuză ” talentul ” nu-i aşa…şi dacă botulişti există, sau interesul îi ordonă să calce peste cadavre tăind în carne vie, acolo-i de ” stimabilă.

- ” Încaieră-i drace ”… îhîm, ea e ! X râdea deja cu lacrimi. Ştia la rându-i nişte detalii, oamenii discutau pe la colţuri, se lămuriseră pe rând cu ce poamă aveau de-a face.

- Grav e cu vulpiţa când intră-n călduri, să te ferească Sfinţii Părinţi de furiile ei. Biet ” stăpân ” de vulpe, ce suportă, ce riscă, că nu-i e deajuns că se-mparte între nevastă şi ea, ” cealaltă ”. Hormonii vulpiţei sunt de nestăpânit, năvalnici, şi-ar sacrifica până şi ” fericirea ” numai să zburde, să-şi stâmpere setea nesecată. Ştiţi că undeva, într-un  colţişor de lume i se spune ” văduva neagră ” ? E, nici eu n-am ştiut, o întâmplare mi-a dăruit date , surse, să scrii romane, nu alta. Drama ” văduvei negre ” va fi curând subiect de presă şi-asta pentru că a marşat şi-a luat de fraieri pe cine n-ar fi trebuit…

- Am auzit şi eu ceva, megalomania o va pierde, nu că nu şi-ar fi vândut sufletul de ceva ori şi n-ar fii demult un suflet rătăcit, atât că face greşeli copilăreşti. Atrage atenţia asupra poveştii sale, mă refer la aceea ascunsă, tăinuită, pe care-o crede-ngropată sub noianul de minciuni şi vorbe goale. La mânuit vorbe, ce-i al ei e-al ei, însă nu face diferenţa între vorbe şi… Cuvinte, aerul de superioritate, hmmm.. nu-i de bun augur putregaiul de sub aşa zisa aură ce-o afişează cu prea multă insistenţă ca să nu invite a semne de-ntrebare, duhneşte…

Y se-ncruntă… O păţise cândva cu vulpea, bine intenţionat, credul, o luase-n serios… S-a trezit la timp, altfel, ar fi devenit una din victimele ” văduvei negre ”. O experienţă din care-nvăţase atât de multe. Era optimist Y. ” Partea plină a paharului ” îl ajuta întotdeauna să trecă peste şi să privească înainte, să păşească.

- Mai ştiţi ceva de G?

- Ar trebui ? Deocamdată ne desfătăm cu scenetele mneaei, când maestră a jocurilor de culise, făcând sluş la picioarele … şamanilor, când propăvăduind evanghelii, interpretări proprii şi incoerente, haotică-n manifestări, eh… e un spectacol G, până la urmă, dar… propun să aşteptăm răbdători ” ultimul capitol ” şi, actul final, deşi, da, G nu se vrea ieşită din scenă, face doar diversiuni. În traducere, ca să n-o mai lungesc, se alintă, căci încă are ceva public cu care-i merge. Vulgaritatea vulpiţei G eclipsează ” inteligenţa ” cu care se împăunează, a devenit jalnică , ar stârnii milă dacă n-am ştii deja ce crudă e, ranchiunoasă şi cu pretenţii de Mata Hari.

- Că bine zici tu. Anii şi-au pus amprenta pe chipu-i trist, băutura o dezvăluie-n toată ” splendoarea ” şi seamănă tot mai tare cu Borgia. Pentru moment pare că ţine frâiele, dar, va pleca din zonă, când nu va mai avea pe cine prosti cu ” fidelitatea ” ei, şi zău că la faza asta mă cam umflă râsul. De tinichele nu va scăpa , cum n-a scăpat nici de cele din trecut şi care o urmăresc şi-o vor bântui până la epuizare.

- ” Femeia cealaltă ” şi povestea ei… o lecţie pentru voi, macho, o lecţie şi-o pildă, temă de casă… P se amuza privindu-i pe domni. Călcâiul lui Achile şi stimulii, consecinţele le privea cu detaşare şi nu prea pe chipurile interlocutorilor. Toţi avuseseră de-a face cu G…

- Care e celălat caz, distinsă ” Preoteasă ” ?

- Zic să achităm nota de plată şi vă invit în parcul de-alături, o plimbare e binevenită !

Grupul se ridică, după ce Domnii achitaseră nota, nu fără a încerca zadarnic s-o oprească pe roşcată să achite jumătate şi, se pornise pe aleile poleite-n lumină şi chihlimbar… Se-nsera. Un iz de linişte cuminte surâdea din frunzişuri.

- Aham ! Acu trecem la cazul doi, şi, aici, chiar ne vei oferi pe şleau porţia de ” căpăceală ”, e la scuteală… putem sudui-n voie, etichetele la somn şi pe cai cu umorul … T abia aşteptase să ajungă-n părculeţ, feriţi de ochii curioşi, puteau să se amuze-n voie. O ştia pe roşcată că se va dezlănţuii..

- Azi nu-mi arde de glume, bre T. Mă ştiţi de-atâta vreme. Cine insistă să-mi supere mie prietenii de suflet şi nu pricepe de vorbă bună atenţionările, cine nu cunoaşte ce bătaie lungă şi ce aşi am în mânecă, ei bine… la solicitare, oferim ” remediile ”, că dacă dracu-i mână din spate şi NU vor să se oprească şi încearcă marea cu dejtu şi au falsa impresie că sunt de neatins şi nu vor plăti…. he, he, heee…

- Soro, uite un copac pe placul tău, ne aşezăm ?

- Dară ! Care va să zică, cu sârbul nu te pui dacă ai dram de minte şi… mai ales cu sârboaicele ! Şi-o va lua peste bot cineva curând, e ultimatumul dat… să vedem ce-a ales, îşi vede de drum, sau…

- E vorba de penibila aceea ? întrebă X.

- Da . Penibila… pocnită…

- Ce-a mai făcut coana ? Caţă şi tâmpiţică , atât de… previzibilă. Habar n-are sărmana c-a devenit bufon şi ” răspunde ” prin scrieri exact cum îi ” comandăm. ” Reacţionează la nervi şi da, o cam mănâncă, cere, insistă şi va primi ceea ce merită. Nu renunţă, cică o ” ţine ”…

- Dar asta, când are timp de spectacole şi ” morale ” ? Nu găteşte, n-are copii, ocupaţie, soţ, preocupări aferente, o viaţă, doar ” talente ”… Am înţeles că are ceva internări la activ şi afectivitatea zdruncinată, frustrări şi nişte dileme existenţiale, am înţeles şi că Demnitatea îi e una doar din necunoscute, ce e de ” neînţeles ” e ce vrea ? Ştie ce vrea, sau.. ? întrebă şi V.

- Vrea sânge ? Răzbunare ? Pe cine vrea să convingă şi ce anume ? Mai lăsaţi-mă că e atât de plictisitoare. Banală, penibilitatea, ridicolul în care continuă să se complacă a înota, până la urmă poate că e singura… pată de culoare. Atât că-i cam stă şevaletul într-o parte şi lunecă încet, încet… acuşi face poc şi bummm !

- Posibil că a aderat la acea comunitate închisă tocmai pentru că-i e de folos la o adică, nu neapărat din convingere… dar s-o rugăm pe ” Preoteasă ” să-şi depene noutăţile, cele la vedere le ştim şi noi şi ” publicul ” decis de pocnită…

- Nu că s-ar erija careva-n judecător, dar, preocuparea penibilei pentru o anumită locaţie, încrâncenarea ei să defăimeze, să discrediteze imaginea omului pe care nu pridideşte să croncăne că l-ar fi iubit cândva, îi trădează meschinăria, viclenia, ranchiuna. E toată numai zoaie, falsitate, făţărnicie. Că e şi tipul de fariseu zugrăvit în Sfânta Scriptură , dar, în cazul ei fără de leac, pentru că refuză să consimtă că mansarda ei e cea cu zurgălăi… altă  treabă.

- Ce-o mână-n  ” luptă ” ? Ce crede, ce vrea să obţină ? Aţi sesizat ce ridicole sună vorbele ei contradictorii ? Ba se văicăreşte că ar fi victima sorţilor, ba subliniază tuturora că intimitatea , privatul e de preferat, ba face exact ceea ce blamează… e ciudată, asta elegant spus căci ciudăţenia ei are limpede un scop şi… poate se alege cu căzătura de pe statuia pe care s-a cocoţat benevol.

- Dacă-mi permiteţi, comportamentul penibilei mă duce cu gândul la acea poetă, renumită… arhicunoscută, care, totuşi, în ciuda multor calităţi nu s-a sfiit să-şi spele rufele-n public şi să pedepsească astfel pe cel pe care l-a divinizat iniţial. Da, nici acela nu-i uşă de biserică, dar, spre deosebire de fosta consoartă el s-a abţinut. Ce-a obţinut aceea ? Un timp, deplângerea suferinţelor ei de către o parte a naţiunii, da şi… ? A trăncănit, a spus lucrurilor pe nume, când adevăruri, când literatură, de calitate dar… literatură, repet, da şi ?

- Interesantă observaţie… Comparaţia cu respectiva poetă mi-a amintit de-o serie de date pe care le păstrez deocamdată la seif. Din motive bine întemeiate, le veţi cunoaşte cândva. Dar… Să revenim.. Vi se pare normalitate să te manifeşti ca o ţaţă, caţă, mahalagioică şi-apoi să ieşi-nainte cu ” calităţi ” ce numai onoare nu-ţi fac ?

- Să-nţelegem că tirul şi hărţuirile continuă şi altfel ?

- Şi încă cu turaţii de crezi că îşi ia zborul direct în Iad… I-am sugerat acelui suflet drag mie să o ignore, nu merge. Penibila trimite tone de mailuri, umblă cu zeci de IP-uri, sparge parole, e pe redute pe telefoane, răcneşte ca o apucată, trimite sms-uri… Va fi anunţată firma de telefonie ca să i se blocheze accesul, dar s-a luat deja legătura şi cu poliţia, pricepeţi ? Că dacă dracu nu i-a dat pace dar îi tot dă târcoale…

- Cu ce drept face toate astea ? Ce vrea ? Îl hărţuieşte doar acasă sau..

- E, doar acasă… am spus, vrea public, aliaţi, spectacol, e mai ridicolă decât ridicolul, de-o ipocrizie rar întâlnită… am mai întâlnit cazuri de genul, pe vremea când făceam practică-n spital pe-o secţie anume…

- I-a implicat şi familia, prietenii, colegii de muncă ? A mers cu penibilul până acolo ?

- Ba bine că nu ! E Satan în persană, om, nu cunoaşte a fi. De copii n-are timp, are în schimb timp de hălăduit cu sorcovele prin lume, are timp de orice numai de biete suflete nevinovate, ba.

- Punem umărul cu ceva denunţuri la autorităţi, o mai lăsăm ? Avem copii după ceva acte, deci… ? Merită o lecţie, una pe care s-o ţină minte !

- Vă asigur că va blestema vremurile acestea de ” glorie ”, nesăbuinţa faptelor sale, indiferent de interese şi scopuri, vi-am spus că am aflat mai multe decât îşi închipuie, e… cunoscută acolo, în zona ei…

- Deci ? Îi dăm o ultimă atenţionare, apoi…

- Da. E timpul, a întins coarda prea mult ! Gata ! S-au strâns dovezile necesare, i s-au dat ocazii să se oprească, precum comunitatea-n sânul căreia şi-a pitit mizerii şi josnicia, se crede atotştiutoare şi de neatins, greşeală fatală. Ştiţi ce e curios ?

- Ce ?

- Înainte de toate acestea şi croncănitoarea a fost în rol de ” femeia cealaltă ” şi… nu o dată… credea că actuala ei victimă şi ţintă nu ştie, că nimeni nu-i ştie trecutul cu năbădăi şi, despre nişte servicii pe care le face unor… servicii…

- Asta nu ştii de la mine, ” Preoteasă ”, zi drept, ai pus trupele din zona hăleia-n mişcare, hm ?

- Nu zic nimic. Doar că nu e de glumit cu mine şi nici de jucat de-a ” muherea rănită ”. M-a crezut naivă, ” norocul ” ei. I-am tot ” transmis ” să se oprească, nu vrea. Nu-şi vede de viaţă, vrea s-o controleze pe-a altuia ? Atât că eu chiar ştiu de ce…

-  Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce i se cuvine… ăsteia să-i dăm ce merită, punctum ! Aţi anunţat careva şi pe…

- Da.

- Bine. Când începe operaţiunea ?

- Mai curând decât se-aşteaptă ipocrita !

Trecuseră două ceasuri. Se făcuse răcoare. Meditau fiecare la una, la alta… fiori reci tresăreau pe spatele lor… ştiau că sârboaica nu trebuie subestimată, ştiau că penibila croncănitoare a făcut greşeala vieţii sale stârnind-o… şi ştiau ce va urma…

- Care din cazurile prezentate vă produce repulsie, scârbă, milă ? sparse X tăcerea.

- Hmmmm… măcar muieruşca G nu bălăcăreşte-n public, e dracu-mpieliţat în umbră… are marea calitate să se respecte şi să tacă la momentele potrivite, pe când croncănitoarea…

- Penibilă, ridicolă, perversă, ipocrită şi… Răul ! Mda, e timpul să ascuţim ” armele ”, să luptăm cu Răul. Penibila n-a înţeles nimic. Ştiaţi că telefonul ei e sub urmărie oficial, că îi sunt înregistrate cretinităţile, că …

- Hai, nu mai spune… bine că omul a fost deacord, cred că s-a săturat şi aşa cum îl ştim, un om deosebit, cu respect pentru atât de multe, a înţeles cine e fosta … Bine c-a scăpat de satana aia, păcat doar că nu a ştiut că nu e primul şi că povestea ei e una … dar, asta nu are importanţă. Povestea ei nu-i dă dreptul să facă ceea ce face. Nu are nici cel mai mic drept.

- Dar va vea în schimb o surpriză, una de proporţii…

Merită.

- A confundat până şi iubirea cu absenţa ei … mai mult s-a folosit de sentimente ca să-şi urmeze misiunea primită… s-a aflat la timp, e slab pregătită, la fel ca cei din umbra ei..

- ” Preoteasă ”, ţi-a rătăcit un gând peste ocean… te văz încruntată, spuse T.

- Nu, de ăia se ocupă altcineva, gândul meu e acolo unde trebuie să fie, lângă cei dragi mie, mai ales lângă un zâmbet anume, i s-a alăturat. Mă-ncrunt doar când tresare-n somn. Haideţi, mă aşteaptă, trebuie să fiu acolo când se trezeşte, e omul meu.

Deasupra nourilor se rădica Binele ! Undeva, pe-o gleznă de stea, Părintele Arsenie Boca zâmbea. Cât existau ei, cei  sub semnul lui 7, lumea va fi salvată şi… Răul învins, la vremea potrivită…

” Preoteasa ” zâmbi : ” Luptă, Libertate, Lumină… ”… zâmbi zâmbet spre… cineva…

Sibilla

imagine preluată de pe google.ro

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Iubeşte-mă-n trifoi…

” Nu te lăsa furat de trecutul tulburat, vindecă-ţi rănile din adâncul sufletului şi observă cum viaţa îţi arată celelate “cărări” iluminate de razele argintii ale soarelui strălucitor! ”   ( Mihai Stanciuc )

” Dă şansă fiecărei zile să fie aceea cea mai frumoasă din viaţa ta. ”   ( Mark Twain )

*******

verde printre pietre. calauza muta…

călăuză rară,
drum de primăvară
noapte de haiduci
plînsete de cuci
crini doiniţi în şoapte
risipiri în noapte
… rouă peste toate …

Lucas

*******

Intre noi mai e un pas – Stefan Iordache & Sanda Ladosi :

*******

Se trec cum păpădia…

se trec poverile, tristeţi, devin…  cum păpădia, uneori…

de-ajuns să sufli-n urmă puf de zâmbet peste ele ; meteori.

se-ntorc poveştile copilăriei, reciteşti, învolvurează,

fărâme de Lumină, frumuseţi…zvâcnesc din piatra trează…

se trec mirările, nu-i loc de întrebări, doar regăsiri, aripe,

de-ajuns să vrei să zbori, să te dezbari de neguri, clipe..

se-ntorc fiorii dragostei, ţi se pogoară-n poală în tăcere,

” hai să fugim de toate… uite, mărul, ne îmbie-a mângâiere… ”

se trec parfumuri, poduri, nouri, furci, se duc, rămân …trecut,

de-ajuns să laşi mânii deoparte, de te-ncumeţi, e loc de Început,

se-ntorc din Temple, taine; sunt  şanse, ce se vor îmbrăţişate

s-or risipi, se pleacă, multe… noi, ne-am găsit, nu-i timp de alte…

Sibilla

*******

trifoi. din urm-ales…

din patru-n trei, mai naşte poama

cîte un clopoţel. cuvînt…

şi tare mult e plin de mama

a lor … din ceruri şi din cînt…

Lucas

*******

” Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.  ”  ( Langston Hughes )

” Unicul lucru important, când vom lăsa această lume, vor fi urmele de dragoste pe care le vom lăsa. ”    ( Albert Schweitzer )

*******

Iubeşte-mă-n trifoi…

vezi, ploaia s-a oprit, se tace şoaptă vie…

iubeşte-mă-n trifoi, fii zâmbet numai mie,

de se porneşte iar, tu cald să mă cuprinzi,

iubeşte-mă-n poieni, mă udă şi m-aprinzi…

Sibilla

*******

” Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei. ”   ( Dumitru Stăniloae )

Sibilla&Lucas

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe www.citapedia.ro

muzica preluată de pe youtube

]]> http://sfinx777.wordpress.com/2009/06/26/ajde-zbogom/ Fri, 26 Jun 2009 14:32:20 +0000 Sibilla http://sfinx777.wordpress.com/2009/06/26/ajde-zbogom/

Ajde, Zbogom !

Azi, ne-am măscărit. Eu cu mine. Rău… Cât să-mi trântesc un şut şi să-mi zic : Ajde, Zbogom, Niko ! Se cheamă că sunt EU, claro, ” Niko kao ja ”…

plâng vulturii cum tunete,

spre naltu-adânc seninului,

miroase-a linişti umede,

străfulgerând destinului…

Aiiii… de-aripile mele, ce zboruri, şi încă mai am şi zău că mai pot ! Trebuie ! Merit !

Sibilla

*******

Nu te lăsa furat de trecutul tulburat, vindecă-ţi rănile din adâncul sufletului şi observă cum viaţa îţi arată celelate “cărări” iluminate de razele argintii ale soarelui strălucitor!   ( Mihai Stanciuc )

Când e în primejdie să piardă totul, cel cu minte jertfeşte jumătate.   ( Pancantantra )

Neda Ukraden-Kada dode proljece:

*******

Ne mogu bez pogleda tvog
nemogu, navikla sam s tobom
ne mogu bez dodira tvog
bez tebe, naucila sam s tobom

I kada dode proljece
sve na tebe mirise
i niko mi ne vjeruje, ne
da jos cekam na tebe

Ne mogu bez osmijeha tvog
ne mogu, navikla sam s tobom
ne mogu bez milovanja tvog
bez tebe, naucila sam s tobom

I kada dodje proljece
sve na tebe mirise
i niko mi ne vjeruje, ne
da jos cekam na tebe

Neda Ukraden: Ostariću čekajući na te :

*******

Nemam, nemam sanse

da te prebolim

nemam, nemam snage

da te zamrzim

Vrati se, suzo

moja vrati se

idu kise jesenje

jedna zena ceka te

(2x)

Refren

Ostaricu cekajuci na te

brojec’ dane, godine i sate

ostaricu cekajuci na te

da te druge meni natrag vrate

nema noci, nema dana

svaka zora nova rana

bice kasno za nas dvoje

ostaricu bez ljubavi tvoje

Refren 2x

Ostaricu bez ljubavi tvoje

(2x)

Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.   ( Neale Donald Walsch )

Sibilla

imagine preluată de pe google.ro

muzika sprska – youtube

citate preluate de pe www.citapedia.ro

]]> http://sfinx777.wordpress.com/2009/06/13/drugu-ljubis-pa-ti-zao-nije/ Sat, 13 Jun 2009 01:44:49 +0000 Sibilla http://sfinx777.wordpress.com/2009/06/13/drugu-ljubis-pa-ti-zao-nije/

Drugu ljubis pa ti zao nije…

” Creează-ţi un vis, agaţă-te de el, nu îl lăsa să se spulbere! Îndeplineşte-l şi te vei simţi împlinit. Nu încerca să trăieşti fără să visezi, vei cădea în capcanele vieţii şi nu vei reuşi să mai scapi. Continuă să visezi… asta te poate ţine în viaţă! Fă-ţi timp să te relaxezi, fă-ţi timp să zâmbeşti, fă-ţi timp să plângi, fă-ţi timp să iubeşti… Fă-ţi timp pentru sufletul tău! Nu-l lăsa să se piardă printre miile de suflete negre şi reci!  ”   ( Andrada Şerban )

Snezana Savic – Oci tvoje sarene, sarene… :

Oci tvoje, sarene, sarene
sarene me gledaju, gledaju
ja ih ljubim danima, danima
a one me varaju, varaju

Ref.
Sarene, sarene, oci tvoje neverne
i ako su neverne, neverne
za me su stvorene, stvorene

Oci tvoje, sarene, sarene
sareno me gledaju, gledaju
ja ih ljubim iskreno, iskreno

Ref.

Oci tvoje, sarene, sarene
za lazi su stvorene, stvorene
oci moje sanjive, sanjive
zbog toga su ranjene, ranjene

Ref.

Uneori ne oferim şanse, îndrăznim…  şi ce frumos e să te bucuri de atingerea viselor, de tresăririle speranţelor… Alteori, ne ferim şi de gândul de-a ne oferi şanse, teama de eşec, poate doar lipsa de încredere, cu  certitudine lipsa de atenţie, la noi înşine, la valorea noastră, la frumuseţea ideii de zbor…  ( Sibilla )

Sneki – Drugu ljubis pa ti zao nije :

Noc je crna
daleka od dana
moje grudi
velika su rana

Refren 2x
Drugu ljubis
pa ti zao nije
moj zivote
ko li mi te pije

Rane moje
ne boli te jako
srce nece izdrzati lako

Ostala je samo
bol i tuga
u tvom srcu
sad je zena druga

Refren 2x

” Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă. ”   ( Octavian Paler )

Îmi plac despărţirile într-un fel anume, le ascult mai ales tăcerile, durerile lor găsesc alinare dincolo de ceea ce nu se spune, şi totuşi  simţi  că fardează deloc nimicuri… Să le înfrunţi zâmbind, oricât de nedrepte sunt sau par, se cheamă că, aripile sufletului tău sunt întinse a zbor, licăr de Lumină în fiece lacrimă…   ( Sibilla )

Fulgere-n şoaptă…

despărţirile plâng  fulgere, în şoaptă,

îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…

şi mă surprind zâmbind peste dureri,

cu flori de colţ deasupra de poveri…

Sibilla

citate preluate de pe www.citapedia.ro

imagine preluată de pe google.ro

muzika srpska – youtube

Gerrit Blank, de 14 ani, mergea spre şcoală când a văzut o imensă minge de foc îndreptându-se către el,  din cer.

"La început, am văzut doar o minge uriaşă de foc, iar apoi am simţit o durere  în mână (…) Iar apoi s-a auzit un zgomot imens, ca un tunet", a spus Gerrit.

Meteoritul a lovit pământul lăsând o gaură de 30 de centimetri diametru, iar băiatul are o cicatrice de 7,5 centimetri pe mână.

"Zgomotul a fost atât de puternic încât ore întregi nu am auzit bine. M-a lovit cu atâta putere încât m-a trântit la pământ", a explicat el.

Oamenii de ştiinţă studiază acum meteoritul de mărimea unui bob de mazăre, care a căzut în zona Essen, Germania.

"Mie îmi place foarte mult fizica, iar profesorii mei au descoperit că acest fragment de meteorit are proprietăţi magnetice", a spus Gerrit.

Expertul Ansgar Korte, director al Observatorului german Walter Hohmann, a afirmat: "Este un meteorit adevărat, deci este foarte valoros pentru colecţionari şi pentru oamenii de ştiinţă".

Şansele de a fi lovit de un meteorit sunt de 1 la 100 de milioane, a explicat el.
"Mulţi meteoriţi nu ajung până la nivelul pământului, pentru că se evaporă în aer. Iar dintre cei care intră în atmosferă, 6 din 7 ajung în apă", a spus el.

Singurul exemplu cunoscut al unui om care a supravieţuit după ce a fost lovit de aloros,meteorit a avut loc în Alabama, SUA, în noiembrie 1954, când un fragment de meteorit, de mărimea unui grapefruit a lovit acoperişul unei case, a ricoşat în mobilă şi a aterizat pe corpul unei femei care dormea.

Sursa: Central European News

O perioada foarte agitata pentru mine, cu examene de final de an si multa, foarte multa munca. Se petrec atatea lucruri grozave in fiecare zi, incat pana si ragazul de a scrie aici e alocat unor scopuri mult mai importante.

Acum realizez cat de mult conteaza sa fii ocupat pana peste cap cu lucruri care merita, de pe urma carora vei avea de profitat cu adevarat.

Sentimentul ca faci ceva util si ca nu iti irosesti timpul, irosindu-ti sansele…