« Tovarăşi de ultimă zi » si « Vera » Acestea sunt titlurile celor două romane care se află pe masa mea de lucru. Sper să spun în curând: “Gata, sunt bune de tipar”. Care va fi primul? Încă nu ştiu. Amândouă înseamnă pentru mine foarte mult. Piesa de teatru, dramă în trei acte intitulată “Directoarea”, trebuie s-o mai trec încă o dată pe sub lupa exigenţei. Scriu de toate, atâta timp cât izvorul inspiraţiei mă poartă pe ale sale valuri. Scriu ce şi cum îmi dictează sufletul, bobiţa de nisip iubitoare de semeni, mărturisitoare de Dumnezeu. Scriu proză scurtă, versuri, cronici ale diverselor evenimente, povestiri pentru copii. Scriu în special pentru copiii preşcolari povestiri în versuri, la care am facut şi ilustraţiile, sperând ca aceste cărticele de colorat să ajungă cât mai repede la îndemâna celor mici. >>>>

Eu scriu după principiul ignoranţei totale în privinţa motivaţiei personajelor mele, recunoscând ca autor că sunt tare dezorientat. Personajele se cer complicate, complexe, ceea ce le reduce la absurd, deoarece mediul în care trăiesc şi gândesc – cel rural – nu este unul inedit ci banal, banal. Într-adevăr, ele şi-ar dori o organizare formală superioară, tinzând continuu spre ea, cu toate acestea, şlefuiesc conţinuturi străvechi transmise de la tată la fiu, de la mamă la fiică, de la model la copie, se mişcă într-un cadru mai curând bogat în pretexte, într-un univers convenabil din care îşi extrag poezia. Poate că, fără să-mi dau seama, realul se supradotează, dar intenţia mea sinceră este doar să-i dau ceva prestigiu banalului.
O, dacă vreodată…

Drăguţa Marin coboară dintr-un Audi. Numai bărbaţii dacă m-ar vota şi aş fi câştigătoare. Ca dansatoare în Grecia, bunăstarea ei începuse din partea de jos a corpului şi îi cuprinsese treptat-treptat pieptul, gâtul, faţa. Civilizaţia ajunsese până la unghii, lungi, sclipitoare, curate. >>>>

Volumul de proză “Cortul de lână” – autor Maria-Eugenia Olaru apărut în anul 2007, reprezintă o perioadă de creaţie de aprope zece ani. Titlul volumului face referire la “Cortul adunării” cel acoperit cu piele şi învelitoare de lână, alcătuit conform poruncii Dumnezeieşti, ca loc de naşatere, trăire şi refugiu de restrişte pentru fiecare creştin. Ca loc de viaţă şi moarte!

Începută pe colţul mesei din bucătărie, cartea acesta, a trecut, împreună cu autorul, prin toate meandrele istoriei postcomuniste , trecând prin perioade de grele încercări sau uşoare relaxări şi sfârşită fiind pe ecranul noului computer. S-ar putea spune că nimic nu este interesant, pănă acum. Totuşi drumul de la colţul mesei până la monitorul LCD a fost străbătut împreună cu o întreagă naţiune, prin frământări, îndoieli, lupte politice, lupte pentru supravieţuire, adevăruri, minciuni, dureri, bucurii, rate, credite, sosiri ale minerilor, vizite ale unor mari preşedinţi ai lumii, vizita Papei Ioan Paul al II-lea, toate trecute cu o viteză uluitoare. Toate acestea aducând emoţii, spaime, noi atitudini , o reabordare a unui nou stil de viaţă, explozia libertăţii cuvântului, reaşezarea valorilor personale, colective şi sociale. >>>>

De ce această carte ?

Copil fiind, născut în satul Putna din Almăjul cărăşan, am crescut cu respectul pentru „popa Buracu”. Toţi şi peste tot se zicea: „aşa a spus popa Buracu”, „acest lucru este făcut de popa Buracu”, de către părinţi şi cei din jur. Elev în clasele gimnaziale la Prigor am avut bucuria să fiu coleg cu un descendent al familiei Buracu, azi inginerul Iacob Buracu şi un elev mai mare, inginerul Iosif Buracu, de la care am aflat mai multe detalii despre familia Buracu, părintele Buracu şi faptele sale. De la ei am primit câteva însemnări ale părintelui Buracu despre istoria Almăjului, care circulau în mare secret şi erau păstrate cu evlavie, în acei ani. >>>>

Asa cum bine a spus fratele nostru întru cuget românesc, Poetul Grigore Vieru, Poesia a avut întotdeauna drept sfântă menire ”să încurajeze soarele să răsară si femeia să nască”. Am citat aceste cuvinte nu întâmplător. Ele-mi aduc aminte de salba de simtăminte care mi-au răscolit fiinta în acel crucial an 1989, când la grădina de vară a urbei noastre, ne-a fost dăruit de către Opera Română din Iasi, un neuitat spectacol intitulat ”Vin din Muntii Latiniei”, spectacol de cuget si simtire românească, în care cele două arte Poesia si Muzica s-au împletit în chipul cel mai armonios, atingând culmile desăvârsirii. Îl avea ca protagonist pe Grigore Vieru, fratele nostru de suflet si sânge, alături de Silvia si Anatol Chiriac, Iurii Sadovnic si Grupul Legenda. >>>>

Dând paginile înapoi din cartea vieţii mele,citesc rândurile îngălbenite de vreme ale amintirilor.Aveam 14 ani când am scris prima poezie din marele volum,la care încă lucrez,intitulat simtomatic Libertatea frumosului.De atunci tot scriu capitole după capitole,cărţi de poezie,proză,eseuri,critică.Aşa cum natura are oroare de vid,gândirea mea are oroare de inexprimare,de amorf şi dezechilibru.Numai aşa am înţeles ,mai târziu,apoftegma filosofului grec Constantin Tsatsos mai presus de orice,năzuinţa spre formă.

In acest con de lumină emanat de idée îmi scriu cărţile,fiindcă poezia există acolo unde obiectul nu este nici lucru,nici fenomen,nici eveniment,ci inefabila idée.Sunt un mare vizionar,nu îmi luaţi în derâdere lipsa de modestie,dar,acesta este adevărul,percepând faptul că marii poeţi sunt,înainte de toate ,mari vizionari.A materializea o idée într-un poem,înseamnă a da formă naturii.Înţelegând aceste fenomene îmi scriu poeziile pe care le voi aduna într-un volum.Incă nu i-am găsit titlu. >>>>

În romanul Tânărul Veronel, încă nepublicat, la care am lucrat patru ani, am pornit de la ideea că nu există teme importante şi teme derizorii, superpersonaje şi personaje minuscule. Ecranul vieţii este atât de larg, imprevizibil, dinamic, încât numai presiunea sub care trăiesc, mediul social şi istoric dau adevărata dimensiune personajelor şi întâmplărilor la care iau ele parte. Înainte de orice, sunt oameni, care au intuiţia propriului destin pe care eu, ca autor, încerc să le-o confirm. În acest fel călătoresc într-o lume necunoscută, fără să cunosc drumul întoarcerii. Mare lucru nu pot face, doar le domolesc moartea zilnică, le dau proteine şi sânge proaspăt şi ele îşi văd de treabă, deoarece sunt timpul: efemeride şi frunze care cad, pânza de păianjen şi puful păpădiei. Locuind în sufletul clipei, autorul şi eroii săi ascultă inima infinitului. >>>>

După apariţia anul trecut în Australia şi România a prozei romantice Iubire în India, dedicată omagial lui Mircea Eliade, la centenarul naşterii marelui scriitor, anul acesta continui tematica printr-un volum nou. Se numeşte Mesagerii iubirii: Ecouri la proza romantică IUBIRE ÎN INDIA. Titul sugerează pe drept ceea ce a urmat adoptării ideilor iubirii eterne de semantică indiană: cititorii încearcă să aplice dimensiunea sacrului iubirii la viaţa de zi cu zi. Temele realităţii metafizice revin în năzuinţa perfecţiunii în iubire. Sufletele îngemănate sunt prinse în căutarea perpetuă a perechii ideale, încercând să sacralizeze mediul obişnuit prin conştientizarea treptelor eternităţii iubirii. Volumul va cuprinde o colecţie de scrisori ca ecouri la cartea Iubire în India, într-o gamă vastă, de la relatările condiţionărilor în viaţa de familie, până la transcenderea profanului cotidial şi ascenderea către dimensiunea cosmică a unei viziuni vivifiante a iubirii. >>>>

Scrisul este, pentru mine, calea unică de autodepăşire, „nevoinţa spre desăvârşire”, iar cartea, prin excelenţă, trebuie să dovedească şi să împărtăşească înclinaţia spre perfectibil, ascensiunea anevoioasă spre înalt cu paşi înainte şi cu paşi înapoi, ambele stadii fiind esenţiale în drumul plin de străduinţă şi rigori al scrierilor. Din imposibilitatea de a face o ierarhie calitativă a cărţilor încheiate, dar nepublicate încă, sau în pregătire sau doar a proiectelor, le voi descrie cronologic.

Prima carte ca proiect, scrisă împreună cu sora mea, Ioana Negru, se numeşte Murray Rothbard şi Şcoala economică austriacă. Ea conţine traducerea din engleză de Ioana Negru şi Anca Negru a celor mai importante eseuri pe praxeologie aparţinând lui Murray Rothbard, eseuri şi note de Ioana Negru, Stephen Parsons şi Anca Negru, toate cu referire la praxeologie şi metodologia Şcolii Austriece şi un studiu introductiv al Ioanei Negru cu prezentarea contextului istoric, filozofic şi economic ce a dus la publicarea eseurilor economistului Murray Rothbard. >>>>

În urmă cu două decenii călătoream cu tramvaiul prin Bucuresti. Intrucât aveam de parcurs un traseu mai lung, m-am străduit să-mi obţin un loc. Aveam o stare de apăsare, de tristete sporită de tot ceea ce vedeam de-a lungul străzilor care erau străbătute de linia de tramvai: multe gunoaie ridicate uneori în aer de vântul care bătea în rafale din când în când, case în paragină cu pereţii coşcoviţi, brazdaţi de crăpături ori chiar erau formate adevarate “insule” din cauza tencuielii căzute, lăsând să se vadă cărămizile dezgolite, case vechi de peste o sută de ani, cu acoperişuri din tablă ruginită, alternând cu altele mai bine întreţinute, tot vechi, cu o arhitectură admirabilă aparţinând – dupa forma stâlpilor – fie stilului doric, fie celui ionic. Cu siguranţă, în urmă cu un secol, adică atunci când casele acestea erau noi-nouţe, ofereau privirii o imagine încântatoare ceea ce a atras dupa sine şi calificativul atribuit oraşului: Micul Paris. >>>>

În curând va apare volumul doi al Antologiei “Dor de Dor” (lirică, epică)o lucrare ce cuprinde 39 de poeti şi prozatori din mai toate regiunile ţării, aprecieri din partea multor personalităti ale culturii românesti cu prilejul a doi ani de aparitie luna de lună a revistei “Dor de Dor” (revistă de literatură pentru toate genurile şi vârstele care acum, în luna iulie implineşte patru ani de apariţie fără nici o intrerupere ori întârziere) şi de asemeni, lucrarea aflată in curs de apariti (fiind la corectura a II-a, mai cuprinde un număr important de corespondente care au fost păstrate şi vor vedea lumina tiparului. >>>>

Prima mea carte de poezii, “Anahata”, a fost lansată pe 8 noiembrie 2004, în cadrul clubului “Societatea literară”, condus de poetul Virgil Diaconu. Editorul cărţii a fost “Vasicos Media”. Anahata este numele centrului energetic al omului, situat la nivelul inimii, care mediază iubirea… Prin această carte, am dorit să aduc aminte de miracolul iubirii, şi am dedicat-o fiului meu, Horia, miracolul meu!
A doua carte de poezii şi eseuri, “Nsoromma”, am scris-o în trei luni. Aceasta a apărut la editura Carminis şi am lansat-o pe 30 mai 2007, la Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu”. Titlul cărţii este un simbol adinkras, “copilul cerurilor”, şi reprezintă protecţia supremă, unul dintre ochii lui Dumnezeu.>>>>>>>

După “Hristos şi tinerii” şi “Tinerii pe calea întrebărilor” revin pe piaţa de carte ortodoxă cu un nou titlu, încheind astfel o nesperată trilogie publicistică adresată îndeosebi tinerilor. Ţin să precizez că maniera aceasta de a alcătui o carte, tip colaj, o socotesc una circumstanţială şi nu o doresc permanentizată. Lucrez deja la mai multe cărţi care „epuizează” o singură temă (iubirea, muzica rock, filmele etc.). Luna aceasta trimit la tipar materialul celei de-a treia cărţi. Ea cuprinde articole publicate în ultima vreme. Încă nu am hotărât un titlu pentru acestă carte, de aceea vă cer ajutorul, vă cer să facem un brainstorming. Ce titlu aţi pune unei asemenea cărţi?
Cuprisul cărţii este următorul: >>>>

Cartea la care lucrez acum se numeste “ENCICLOPEDIA IMNURILOR DE STAT DIN TOATE TARILE LUMII” si cuprinde un numar de 197 de Imnuri nationale, toate deja traduse de mine in limba romana. Dupa reproducerea notelor muzicale din fiecare imn, sub care exista textul versurilor in limba respectiva, este prezentat istoricul fiecarui imn in parte, precum si drapelul impreuna cu stema statului al carui imn national a fost prezentat. Este pentru prima data cand va aparea o asemenea lucrare masiva in Romania.

Am intitulat, această carte, RUGURI – pentru că Rugul şi luminează, dar şi consumă pe luminător…În această lume şi-n această ţară – adică, în lumea de la cumpăna mileniilor 2 şi 3, în România de pe Planeta Terra – trebuie să fie cât mai multe Ruguri, aprinse unul de la altul, „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”… – doar aşa Neamurile Metafizice, în general, şi Neamul Metafizic Românesc, în special, nu vor fi private, respectiv, nu va fi privat de Misiunea Lor/Sa Sfântă, de către Dumnezeu! Puţin contează, în macroistorie, dacă cel care s-a făcut Rug s-a consumat ori ba – dacă el, Rugul, n-a şi luminat! Puţin contează, în macroistorie, cât de puternic ai fost 70 sau chiar 100 de ani – dacă n-ai lăsat, în urma ta, fie şi o cărămidă, folositoare pentru construcţia uneia dintre treptele evoluţiei spirituale a Neamului tău, în particular, şi a Planetei Spirituale Terra, în general!

Soarta individuală, dacă nu e pusă în Slujba Sfântă a Neamului Metafizic, cel trans-istoric, sau a Lumii Spirituale Terestre – riscă să se stingă inobservabilă, în neant… – dacă nu e conjugată, în mod desăvârşit corect, cu Soarta Colectivă, a Neamului Metafizic-Metaistoric, respectiv cu aceea a Lumii Transistorice – SOARTĂ care conţine, dimpreună, precum un singur mănunchi de energii şi „ipostazuri”, Trecutul, Prezentul şi Viitorul, cu oameni, soartă şi spaţiu – un spaţiu sacralizat nu doar prin locuire, ci prin jertfa de sine, îmbibată, de multe ori, cu sânge şi infinit zbucium spiritual, pentru a merita locul acela UNIC- numit PATRIE…Toate Patriile la un loc, în transistorie, vor re-forma/re-formula, cu divină formulă, PARADISUL!

O frumoasă experientă de credintă ,trăită ieri aici în Shanghaiul amestecat cu atâta lume: m-am trezit la ora 4 a.m., am scris aceste rânduri pe care vi Le trimit cu bucurie si ,poate, se vor aseza la rând cu altele în cartea mea despre China , fără un proiect limpede, fără un plan anume si chiar fără un titlu. Mai sunt încă cinci luni de stat aici, unde fiecare zi e o nouă experientă care mă tine in tensiunea scrisului, în bucuria de a comunica celor dragi impresiile mele.
AUREL ANGHEL

Debutul editorial s-a produs cu volumul de elegii “Vesperale”, prefatat de distinsul meu “nas” literar, criticul Artur Silvestri, Editura Litera, Bucuresti, 1983.Au urmat: “Sfera rostirii” – poeme, prefatata de criticul Mircea Moisa, Editura “Spirit romanesc”, Craiova, 2002; “Prelat in regatul Cuvantului” – poeme, Editura “Spirit Romanesc”, Craiova, 2002; “Lacrimi de diamant” – poeme metafizice, cu o prefata semnata de Florea Miu, Editura MJM, Craiova, 2005.
Sant in curs de aparitie volumele de poeme metafizice: Oraniana si Ochiul de foc.
Dupa ce s-a rotit in jurul universului terestru prin Singapore, Filipine, Japonia, India, Tibet, Canada, USA, Mexic, Australia, Spania, Elvetia, Italia, Germania si Franta, volumul de poeme “Lacrimi de diamant” a ajuns la locuri de cinste in bibliotecile “Fundatiei Nobel”, cea a “Institutului Herder”, “Vatican” si chiar in “Academia Regala” din Marea Britanie. >>>>>

Scriu o carte despre text şi in mod concret despre Gheorghe Iova, un nume de renume al Textului,ca modalitate de i.e.ş.i.r.e din tradiţional şi convenţional, ca modalităţi de transfigurare a realităţii pentru că:
„Trăim puţin, Dar gândim repede, NE doboară media informatică mai ales cu politica şi dezastrele de tot felul, romanul fluviu, dacă nu a secat din prea multa căldură solară va seca, iar noi vom înota în ape din ce in ce mai mici cum AR Fi: pârâiaşul, fântâniţa, văniţa, bălţiţa şi guriţa de APĂ. Ce v-am trimis este deja un Text,ca formă de aderare la exprimarea unor dureri mari în cuvinte puţine, puţintele şi ele ,pe măsura dilatării spaţiului dintre stele prin poluare, nepăsare, zadarnică şi inexpresivă ecologistă strigare. Vom pieri oare, NE vom comprima intr-un singur text,>>>>> Aurel Anghel

Duminica, 21 oct. 2007 , Prefaţă la un viitor volum…

Mă întreb şi te întreb /Şi pe tine, /Precum /Întrebau pruncii mei- /Ce-i Lumea /Aceasta /Care /Ne ţine, /Ce-i dincolo /De marginea /Ei?! /Acum, /Când îţi scriu /Aceste cuvinte

11 IUNIE, 2004
O ZI LA BIBLIOTECA “MIHAI EMINESCU”- CRINGILA, N.S.W
Aceasta dimineata frumoasa de Ciresar, luna cireselor si bucuria copiilor, era pentru mine inceputul unei zile incarcate de evenimente. Ziua de 11 iunie, cadea tocmai de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Vartolomeu si Varnava, era zi de Vineri, data anuntata de un grup de cititoare romance din Sydney, a vizita biblioteca “Mihai Eminescu”.
Era si este de fapt in obiceiul meu, a ma trezi devreme si a-mi pune in ordine treburile prin gospodarie, dar acum se anunta a fi o zi cu totul speciala. Cititoarele aveau sa soseasca cu masina, iar dupa cum era si de inteles, dadura dumnealor telefon cu o zi inainte, dar ora sosirii nu putea fi data cu precizie. Doamna Cornelia Toma, proprietara masinii, m-a asigurat ca intre orele 9 si 10 dimineata, cu siguranta vor ajunge. Oricum, un drum de 100km, ce era de parcurs, dovedea cu prisosinta dragostea romancelor noastre pentru o carte romaneasca !
Ma uit la ceas, ma uit in susul strazii ! Hmm. E ora zece trecut! Nimeni. Suna telefonul. Alerg, ridic receptorul , raspund: “Daa, eu sunt ! “Oo! Nici un necaz, se intampla, si eu mai gresesc >>>>>Ioan Miclău>>>>>

Este în curs de realizare o antologie a poeziei române în limba coreană. Iniţiativa aparţine scriitorului şi traducătorului Dan BRUDAŞCU. Acesta, în cursul anului 1999, a contribuit substanţial la încheierea acordului de înfrăţire şi parteneriat dintre municipiile Cluj-Napoca (România) şi Suwon (Coreea de Sud), iar în toamna aceluiaşi an a efectuat prima vizită oficială în Coreea de Sud, la invitaţia Primăriei şi consiliului local al municipiului partener.
Ulterior, Dan BRUDAŞCU a tradus şi publicat poezie, proză scurtă, roman, piese de teatru, fabule, mituri, legende etc. coreene în cele 7 cărţi apărute până în present, precum şi în diverse reviste literare româneşti.
În anul 2003, la invitaţia sa şi a conducerii Societăţii culturale “Lucian Blaga”, poetul sud coreean Ko Chang-soo a participat la lucrările Festivalului internaţional “Lucian Blaga” fiindu-I conferit Marele Premiu Internaţional de Poezie.
La începutul anului 2004, ca o recunoaştere a contribuţiei ce-şi adduce la dezvoltarea legăturilor cultural-literare dintre cele două ţări, Dan BRUDAŞCU a fost invitat de Korea Foundation într-o vizită de documentare în Coreea de Sud. Deoarece la acea dată era şi secretarul Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Dan BRUDAŞCU, >>>>>

Aveam 8 ani când am făcut prima călătorie în Regatul Cuvintelor. Atunci am descoperit prima dată universul lor miraculos si rătăcind in lumea lor am scris prima mea poveste. Apoi in timp alte si alte plăsmuiri ale minţii mele s-au intrupat chiar dacă a fost vorba despre iubire, deznădejde, pasiune, tandreţe sau pur si simplu despre emoţiile pierdute ale copilăriei. Trebuie doar sa le-o cer, să le rog. Atingerea mea le dă puterea de a se transforma, adaptându-se la nevoile mele de a transmite altora patima aceasta a mea. Au darul acesta de a se transforma cameleonic, infâorindu-se odată cu mine, iubind si urând, au darul acesta de a transmite tot ceea ce simt. Frânturi din vieţile altora, din viaţa mea iau fiinţă şi se înşiruie pe colile albe.Arta se naşte din ele şi lumea mea este datorită lor altfel, diferită, plină de savoare..,, Cuvintele cresc, descresc şi mor. Locuiesc pe insule şi munţi, pe şesuri,călatoresc pe ape. Există o civilizaţie a cuvintelor, aşa cum există o civilizaţie a materiei organizate in cristale,, Nichita Stanescu. (Despre cuvinte si limbaj).
Şi în toată această dulce nebunie a scrisului îmi amintesc mereu de prima mea călătorie.
Sunt binecuvântată. >>>>> Loredana A. Ştirbu