la mine ultima saptamana a fost saptamana patimilor. una hardcore de tot…incepand de miercuri incoace , m-am tzacanit de cap complet:

-miercuri si joi stres maxim la lucru – nervi,certuri, diverse..de dimineatza pana seara… automat 2 zile pauza mancare,  2 nopti pauza somn, diaree (jenant dar asta este) etc etc

-vineri program de munca hardcore de la 7 dimienatza la 9 seara… evident din nou cu mult stress,nervi si tot felul… probleme, complicatii …..

-sambata  un fel de chef  in comun cu  Locco (ziua lui e maine)…. numai ca evident trebuia sa se intample ceva..  si singurii mei 2 invitati ( separat de prietenii comuni) au plecat suparati dupa 10 minute.. cauza nu conteaza… si atunci cum sa mai ai kef de “‘chef”?..evident se “rupe filmul” si ti-ai dori sa fii oriunde  altundeva decat acolo.. ce pot sa zic decat sa “multumesc ” unui prieten pentru asta 

-duminica musafiri alea alea.. pe al 12 noaptea culcarea.. lal 1:40 suna telefonul si sa vedeti dialog de genul:

-ceaaau la multi anii..ce faci? ( o voce euforica)

-multumesc ..pe acasa…dorm ce sa fac la ora asta.

-da? ma mir… (!!) 

- cum adica te miri? maine pe 7 dimineata trebuie sa fiu la lucru..unde as putea fi la 2 noaptea?  

-pai nu stiu..

-continaurea discutiei e prea deplasata pt un blog, [...]  si sincer discutia asta (continuarea) m-a dezamagit profund… si n am mai adormit pana pe  la 5.. 

si de azi dimineatza de la 5 si pana acuma la ora 12:30 ma doare capul si ma arde stomacul de mor … depresia e spre +infinit

daca nici toate astea no sa ma omoare zilele astea, o sa traiesc 5000 de ani…

si atunci ce sa zici celor ce te suna sa te felicite? ca eshti ok? ca totul e roz si frumos?  ca viata la 30 de ani e cea mai frumoasa?sau   ca ai prefera sa nu fie 30 ci 80 sa vina sfarsitul mai repede?  ca fericire nu a fost si nici nu va fi? ca viata mai nou  e doar o insiruire de zile fara rost? 

ce sa zic? 

(v-am zis ca m-am tzacanit de cp..nu m-ati crezut)

Sfanta Lumina se aprinde pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos in Sambata Mare, ziua, intre orele 12.30-13.30, in timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata.

Sfantul Mormant este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini – un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mari peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la capete, in forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului pana cand se aprinde Sfanta Lumina. CITESTE TOT ARTICOLUL DESPRE LUMINA SFANTA

Alte articole :

Saptamana Patimilor

 Saptamana aceasta, cand toata suflarea ortodoxa evoca Patimile Mantuitorului intru iertarea firii omenesti se cuvine sa ne recunoastem multele, ori putinele, grelele, ori maruntele pentru care nu ne simtim curati, sa cautam iertarea celor ce le-am adus mahnire si sa iertam celor ce ne-au mahnit.

                 Sa luam aminte cand ne rugam, daca ne mai rugam. Iata,  un fragment din Tatal nostru: “…precum si noi iertam gresitilor nostri…”  Intelegem oare ca vom fi iertati in aceeasi masura in care iertam?  Singuri ne semnam sentinta de nu o facem. 

                 In Joia Mare, cand Iisus a spalat picioarele ucenicilor sai, ingenunchez in fata tuturor carora le-am gresit si smerit cer iertare. In ziua vanzarii imi cercetez punga si cei treizeci de arginti imi ard degetele, treizeci de zeci si sute si mii de ori, cate treizeci pentru fiecare vanzare,  treizeci de arginti care imi intuneca inima si cugetul

                 Iertate sa imi fie trufia si neinfranarea, dispretul si amagirea. Iertat sa imi fie si pacatul cel de capatai, pacatul cuvantului intemnitat in cel mai intunecat ungher al firii, vanzarea si ratacirea de pe urma.

                  Inghetat pe buze si spus in taina in fiecare noapte, indepartat din soapte si pastrat in ganduri, ca o pecete a nedemnitatii, cuvantul ce nu-l strig  si stiu ca in veci nu va fi auzit, implorand iertare pentru ceea ce nu poate fi iertat. Suflet cernit  port sub straiul luminos , strai ce nu-i decat o noua tencuiala peste aceeasi hidoasa ruina. Cum sa platesc pentru raul facut ma intreb zi de zi.

Mergi la cer si Te aseaza
Langa Tatal Creator,
Tu ce lasi in lume pace,
Iisuse salvator

Drumul Crucii…

VIDEO-RASTIGNIRE-Drumul-Crucii-2009-pentru-a-sasea-oara-in-Baia-Mare

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer. ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

Când Iisus Hristos deschis-a larg braţele spre a-i îmbrăţişa, oamenii L-au răstignit. ( N Petrescu – Redi )

Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la obârşia ei divină. ( Constantin Galeriu )

Daca Socrates ar intra în camera, toti ne-am ridica în picioare ca sa-i dam cinste, dar daca ar intra Iisus Hristos, I-am cadea toti la picioare.
( Napoleon Bonaparte )

Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit.
( Sfânta Evanghelie după Ioan )

Sibilla

citate preluate de pe www.citapedia.ro

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse

Ministrul Culturii si Cultelor, Toader Paleologu, a indraznit sa propuna, in Saptamana Mare, in Saptamana Patimilor, ca o parte din banii destinati bisericilor sa fie orientati spre programe culturale.

Ideea acesta pacatoasa i-a venit nemernicului dupa ce Ministerul a fost pagubit de vreo 28 de milioane de lei. Deh, e criza.

Insa numai pentru cultura. S-a inteles? Cultele nu au de ce sa sufere.

Biserica nu trebuie sa sufere, a indurat suficient pentru ea Isus, nu? Isus, stiti voi, tipul ala care ii vorbea de rau pe preoti si a facut scandal prin marele lor templu…

Nu mai conteaza asta acum. Sa revenim la propunerea ticaloasa a ministrului, acest Iuda al zilelor noastre ce fix in Saptamana Patimilor supune Biserica la asemenea emotii tragice.

Lui Toader Paleologu nu ii ramane decat o singura solutie: se realizeze programe culturale in care elevii sa mearga si sa construiasca biserici.

Traditii si obiceiuri in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor.

Saptamana Mare, ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere.

Pentru a simti bucuria pascala trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat ne sta in putinta macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.

Postul Negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului si-l va ajuta la necazuri si nevoi.

Pentru Saptamana Patimilor sunt caracteristice urmatoarele traditii: pastrarea linistii, a tristetii generale; focuri rituale; respectarea stricta a postului; interdictia unor importante lucrari casnice; ingrijirea locuintelor; curatenia prin curti; intreruperea provizorie a lucrarilor principale in camp; confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare; taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori; tocmirea lautarilor pentru hora satului; impartasirea la biserica; iertarea reciproca intre oameni.

Numita si Saptamana Neagra in Bihor si Maramures, Saptamana Mare gaseste pe toata lumea ocupata, toti se pregatesc sa intampine marea zi a Invierii Domnului.

In aceasta saptamana se face curatenie generala in casa, in curte si in acareturi: se matura curtile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc peretii, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. Se face curatenie si in grajdul animalelor, varuindu-se inauntru.

Barbatii muncesc la camp pana cel tarziu in ziua de joi, cand revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.

In Maramures, in aceasta saptamana oamenii poarta haine de doliu, iar casa o imbraca tot in negru si albastru inchis. Stergarurile se schimba in ziua de Inviere cu cele albe, iar femeile isi schimba portul.

Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Pasti, fiecare credincios luand aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducand in aceasta zi mir si ungandu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vandut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tarziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptamanii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.

In Joia Mare, oamenii merg la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Tot in Joia Mare, in Maramures nu se da prescura acasa, ci se opreste de la toata lumea, caci din ea se pregatesc pastile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toti in haine de doliu, facute din panza alba si cusute cu negru.

Vopsitul oualor in rosu se face in Joia Mare, urmand ca in Sambata Mare sa se coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.

Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.

Exista si cateva superstitii referitoare la aceasta zi:
- nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va ramane lenes un an intreg;
- daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va face incapabila de lucru tot anul;
mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pana in sambata dinainte de Rusalii;
- in credinta populara aceasta zi este termenul final cand femeile trebuie sa termine de tors canepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
- se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzand pentru fiecare mort cate o gramajoara, daca vreti sa fie si ei luminati pe lumea cealalta in unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci;
- o alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat;

In Vinerea Mare, nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, se tine post negru si nu lucreaza nimeni nimic, nici macar clopotele nu se trag. Daca trebuie vreun mort ingropat, se-ngroapa numai cu bataie de toaca. De cand se slujeste Punerea in Mormant si pana in ziua Invierii, nu se trag clopotele.

Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, care se afla acum in mormant. La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand gospodinele pregatesc cea mai mare parte a mancarurilor traditionale, definitiveaza curatenia si fac ultimele retusuri la hainele pe care le vor imbraca la Inviere si in zilele de Pasti.

Traditii in Sambata Mare:
- se sacrifica mielul si se prepara drobul, friptura si borsul de miel. De Paste nu se pregatesc foarte multe feluri de mancare.
- pe vremuri era obligatoriu ca femeile sa imbrace, la slujba de Inviere si in zilele de Pasti, macar o camasa noua, cusuta in orele de taina ale noptii, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua.

La miezul noptii, lumea porneste in liniste spre biserica, pe drum se vorbeste in soapta, iar la slujba toata lumea sta cu mare evlavie. Dupa ce iau lumina, oamenii merg in cimitir la capataiul mortilor familiei si aprind si acolo lumanari, ca si cei trecuti dincolo sa stie ca a venit Invierea Domnului. Lor li se da de pomana si in ziua de Inviere, dar si peste o saptamana, cand e Pastele Mortilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouale de Pasti nu se arunca, ci se pastreaza o saptamana, cand se rosesc din nou oua, se duc la biserica, se slujesc si apoi se duc afara, la morminte, si se dau de sufletele celor dusi.

Copiii abia asteapta sa vina de la slujba de Pasti, ca dorm o ora, doua, si se scoala sa mearga prin vecini, sa vesteasca Invierea si sa primeasca oua rosii si banuti. Baietii merg intai, in zori, si apoi fetitele, dupa ceasurile zece, unsprezece. Ca asa e credinta, in ziua de Pasti trebuie sa-ti intre intai in casa un baiat, ca sa ai spor si bogatie, ca daca-ti intra o fata, ti-aduce saracie si ghinion.

La masa de Pasti, la amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. Batranii ies apoi la portile caselor si vorbesc, povestesc.

In Maramures si Bihor se fac vizite in sat la alte familii, a doua si a treia zi de Pasti, cand se organizeaza si hora satului sau higheghe. Se angajeaza lautari, si acolo, in mijlocul satului, se aduna toti, tineri si batrani, si petrec.

Un obicei, in zona Bihorului este Ruga pentru ploaie. Se face dupa Pasti, aproape de Rusalii, cand vremea e secetoasa si holda de grau are nevoie de ploaie. Se aduna sapte feciori (cate zilele saptamanii), in fata bisericii, fiecare cu cate un snop de spice in mana. Merg in cimitir si scot doar cu mainile goale cea mai veche cruce. Insotiti de preot si de tot alaiul satului la Valea Chijicului, crucea este pusa sa pluteasca pe apa si preotul citeste de dezlegarea ploii. Apoi, toata lumea arunca cu spice si cu flori peste crucea din apa, rugandu-se sa aduca ploaie si sa fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei sapte feciori scot crucea din apa si o duc la loc, in cimitir.

In intervalul dintre rastignirea pe cruce si Inviere, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mantuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorat la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamant inaintea Sa, Vestea cea buna a mantuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

De ce se tine post? E trendy? E la moda? E cool sat ii post? Ceva de genul “Ce faci fata? / Tin post fata!”

Religia? Credinta in cine? In Dumnezeu, in Iisus, in Allah, in  ceva sau in nimic? Suntem la o varsta la care credinta in Dumnezeu este ultimul lucru care ne trece prin cap. Dar, in ajunul unor astfel de sarbatori toata lumea tine post. De ce? Daca in ultimul an nu ai fost la biserica decat la nunta unui prieten sau la botezul vreunui nepotel? Daca tii post…adica fara carne, lactate etc  si tu injuri de mama focului, faci sex, iesi la bere si fumegi un pachet de tigari pe zi, o barfesti pe cea mai toampa dintre toampe….unde e postul?

Saptamana patimilor. Are atat de multe conotatii religioase ca m-am plictist sa citesc despre ele. Cu toti sfintii, cu iertarea pacatelor. De fapt gandirea asta ingusta si pacatoasa a omenirii dorinta de a face lucrurile repede si prost duce la aberatia asta…tin post in ultima saptamana, sambata seara iesim la disco si apoi la biserica, luam lumina ajungem acasa si bagam in noi ca porcii si dupa amiaza mergem la un gratar, lasam gunoaie ascultam manele la maxim si ajungem in Rai.

Pana la urma ce este Biserica si ce vrea ea de la noi? Indoctrinare? Inchinare? La cine, la ce si de ce? Umilinta? Pocaire? Nu inteleg. Chiar e  nevoie de un post, de o sarbatoare religioasa sa ma simt spiritual mai aproape de ceea ce se cheama Divinitate? Chiar cred oamenii ca daca fac artificii din astea, ca daca fenteaza asa cum fac in general in viata de zi, Dzeu inchide ochii si vede doar de sarbatori?

Hristos sa va lumineze! Ca mare e gradina lui!

Un post asemanator, aici

http://pisoiufurios.blogspot.com/2009/04/azi.html

Săptămâna Patimilor – Pilde şi Învăţături !

În Săptămâna Patimilor, creştinii se pregătesc pentru Înviere, căci, la Paşti nu se ajunge decât printr-o stare de înnoire. În această Săptămână, fiecare din noi încercăm să ne transfiguăm propria viaţă, prin Post şi Rugăciune să ne depărtăm de slăbiciuni,deşărtăciuni, de purtările neplăcute de Dumnezeu Tatăl, luând aminte la Pildele dăruite nouă oamenilor de Iisus, căutând să găsim Calea către dobândirea Duhului Sfânt, să ne desfătăm cu starea de veghe duhovnicească şi mai ales cu cea de fericire imensă a întâlnirii cu Dumnezeu, nu oriunde ci, în interiorul nostru numit pe bună dreptate Ierusalimul nostru lăuntric iar în cele din urmă să gustăm din bucuria Veşniciei care este Învierea.

Postul şi Rugăciunea nu presupun doar să ne abţinem de la mâncare şi să rostim cuvinte doar de dragul de-a le rosti, fără să le trăim, simţim, presupun însă schimbare a purtărilor noastre,mărturisirea din adâncul inimii a crezului nostru, lepădare de vechile obiceiuri şi-mbrăţişare a înnoirii din chiar înlăuntrul nostru. Aşadar, Postul ţi Rugăciunea au însemnătate în ceea ce priveşte viaţa spirituală şi nici o legătură cu banul, puterea, minciuna şi făţărnicia, ipocrizia, purtările de faţadă, afacerile murdare, pornirile diavoleşti pe care unii încearcă în deşert să le ” îmblânzească ” în ochii celorlalţi prin ” acte de caritate ” , dar, vai, atât de făţişe şi pline de spoială, fără de nici o tangenţă cu smerenia,căinţa, dorinţa de înnoire.

Despre ce fel de pocăinţă, căinţă, smerenie poate fi vorba când rosteşti în gura mare pentru urechile altora : ” Eu ţin Post. ” , ” Fac o donaţie, haide-ţi să mă filmaţi ! ”, etc. dar, poate că te abţii de la mâncare, bucurându-te în ascuns de bani murdari câştigaţi necinstit şi nefericindu-i pe alţii, în acest timp urechile tale sunt surde la Învăţăturile Sfinţilor noştri Părinţi şi dovedind prin purtările tale că n-ai înţeles nimic din Pildele lui Iisus. Postul îl ţii, nu-l răcneşti pentru că ” dă bine ”, căci pentru tine-l ţii, iar Rugăciunea o faci din suflet ca să capeţi Lumina Înnoirii, să te schimbi, să primeşti tăria de a te lepăda de necurăţire şi să îmbraci ” haine noi ”, purtări plăcute Lui şi binefăcătoare ţie.

În Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor, fiecare Zi are o Semnificaţie deosebită, după cum urmează :

Sfânta şi Marea Zi de Luni – ne arătăm preţuirea şi dragostea de Dumnezeu lepădându-ne de starea smochinului ( smochinul fără rod se usucă iar omul ce nu se gândeşte şi caută şi la aproapele său, se pierde şi se îndepărtează de Tatăl ), devenind milostivi,ajutând, dăruind celor de lângă noi, aproapelui din oricât de puţin avem . Chiar şi mângâierea unei vorbe e mai presus de orice strălucire a banului, dacă e dăruită necondiţionat şi la momentul potrivit, aducând alinare .

Sfânta şi Marea Zi de Marţi – Dumnezeu este al Dreptăţii,al mâniei faţă de farisei, făţarnici, necinstiţi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este al Iubirii, este Iubire. Relaţia cu aproapele nostru e importantă pentru că noi fiinţăm în comuniune socială şi doar prin exemplu personal putem oferi model, să ” ne iubim aproapele ca pe noi înşine ”, dezamăgirea ce-o aducem Lui e mai ales prin dezinteres faţăde aproapele nostru.

Sfânta şi Marea Zi de Miercuri – Pe placul lui Dumnezeu e să trăim în Lumină, îndepărtându-ne de întuneric, căci, Dumnezeu este şi al Luminii. O Lumină simţitoare şi Lumină a Înţelegerii, căci, ” .. cel ce umblă pe întuneric nu ştie unde merge.. ” , şi, : ” Eu Lumină am venit înlume,pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. ”

Sfânta şi Marea Zi de Joi – însemnătatea acestei zile e imensă, căci, pe de o parte ne împărtăşim pătrunzând în taina dumnezeirii cu Sfântul Trupşi Sfântul Sânge al lui Hristos ” Pomeneşte-mă, Doamne, într-u împărăţia Ta ” şi pe de altă parte înţelegem din cele 12 Evanghelii că Unitatea în Credinţă este de-o importanţă copleşitoare. Să cerem prin rugăciunile noastre Lumina Înţelegrii de-a vieţui prin unitate în credinţă precum Sfânta Treime.

Sfânta şi Marea Zi de Vineri – Ziua Răstignirii Mântuitorului, a punerii în mormânt, o zi tristă pentru creştini, semnificaţia acestei zile fiind ceea ce noi trebuie să înţelegem : că noi, creştinii în zminteala noastră l-am ” plămîdint ” pe Iisus după dorinţele noastre, l-am răstignit şi el a murit pe Cruce pentru iertarea, mântuirea noastră… suferinţa care mântuie… Dar, pentrucă Iisus a Înviat : ” În mormânt, Viaţă, pus ai fost Hristoase… ”. Iată că Dumnezeu s-a smerit pe sine în faţa omului, creaţia sa. Îndemnul acestei Sfinte zile câtre mai ales mai marii la putere de pretutindeni e de înţelegere a faptului că : ” a fi cel mai mare înseamnă să fii slujitorul tuturor ”… Dumnezeu, Iubirea absolută, ne-a umilit în această zi…

Sfânta şi Marea Zi de Sâmbătă – o zi în care tot creştinul se minunează de ceea ce a făcut pentru noi Dumnezeu, care iubindu-ne atât de mult ne-a dat nouă pe Fiul ce s-a sacrificat pentru noi.. o Zi a Tăcerii, căci Dumnezeu este vederea nevederii şi trupul trebuie să tacă în faţa ei, a minunii.

Sfânta şi Minunata Zi a Învierii lui Iisus, Mântuitorul nostru – o Zi de cea mai mare însemnătate, o Zi în care Iisus ne dăruieşte Lumina Sfântă, viaţa veşnică, ” cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.. ”… În Învierea lui Iisus Hristos găsim Lumina, bucuria, iubirea, măreţia, vindecare, iertare, mântuire, apa vie, viaţa, nemurirea. În Această Sfântă Zi a Învierii, Dumnezeu a arătat limpede oamenilor cât de mult ne iubeşte, prin Învierea lui Iisus pe care noi l-am răstignit pe Cruce s-a săvârşit Minunea !

Sărbători în Lumină, vă doresc tuturor !

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

DACA DORITI O COPIE A ACESTUI ARTICOL, ARANJATA ESTETIC APASATI PE
SAPTAMANA PATIMILOR

Sa facem din “Saptamana Patimilor” din anul 2009, o saptamana de meditatie si rugaciune personala si/sau colectiva ! Sa apelam la sursa primara(Evangheliile) referitoare la aceste evenimente care sunt relatate pe zile asa cum le aveti in articolul de mai jos.

Pentru sursa foto apasa pe imagine.

SAPTAMINA PATIMILOR
Relatarea din cele 4 Evanghelii

MATEI MARCU LUCA IOAN
Cap 21-28 11-16 19:29-24:53 12-21
*****************************************************************
Duminica Mt 21:1-11 Mc 11:1-24 Lc 19:29-44 In 12:12-19
Intrarea triumfala a lui Isus in Ierusalim
..daca vor tacea ei,pietrele vor striga
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Luni Mt 21:12-22 Mc 11:15-26 Lc 19:45-48
Curatirea Templului,uscarea smochinului
Vizita grecilor,necredinta iudeilor – – – In 12:20-50
Casa Mea va fi o casa de rugaciune.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Marti Mt 21:23-26:16 Mc 11:27-14:1 Lc 20:1-22:6 -
Controversa cu carturarii si fariseii
Cu ce putere? Mt 21:23-27 Mc 11:27-33 Lc 20:1-8
Nici Eu nu va voi spune
Pilde -cei doi feciori Mt 21:28-32 – -
-viei Mt 21:33-46 Mc 12:1-12 Lc 20:9-19
-nuntii fiului de imparat Mt 22:1-14 – -
Birul cezarului? Mt 22: 15-22 Mc 12:13-17 Lc 20:20-26
Dati cezarului ce-i al lui
Cum vom fi dupa inviere? Mt 22:23-33 Mc 12:18-27 LC 20:27-40
Vom fi ca ingerii
Care este porunca cea mai mare? Mt 22:34-40 Mc 12:28-34 -
Sa iubesti pe Dumnezeu
Al cui fiu este Hristos? Mt 22:41-46 Mc 12:35-37 Lc 20:41-44
Al lui David?
Condamnare farisei si carturari Mt 23:1-39 Mc 12:38-40 Lc 20:45-47
Nu faceti ce fac ei…..!
Discurs apocaliptic
Semnele sfirsitului Mt 24:1-35 Mc 13:1-13 Lc 21:5-19
Indemn la veghere Mt 24:36-51 Mc 13:14-37 Lc 21:20-38
Pilde pentru veghere Mt 25:1-30 – -
(cele 10 fecioare,talantii)
Judecata viitoare Mt 25:31-46 – -
VENITI….sau…DUCETI-VA…
Vaduva saraca – Mc 12:41-44 Lc 21:1-4
A dat cel mai putin dar a dat cel mai mult(tot)
Mirul turnat pe capul lui Isus Mt 26:1-13 Mc 14:1-19 -
Mi-a uns trupul mai inainte de ingropare
Tirgul lui Iuda Mt 26:14-16 Mc 14:10-11 Lc22:1-6
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Miercuri
O zi de meditatie in Betania
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Joi Mt 26:17-27:10 Mc 14:12-72 Lc 22:7-71 In 13:1-18:22
Ultima cina cu Isus Mt 26:17-35 Mc 14:12-31 Lc 22:7-38 In 13:1-17:26
Am dorit mult sa maninc pastele acesta cu voi…
In gradina Ghetsimani Mt 26:36-46 Mc 14:32-42 Lc 22:39-46 In 18:1
Rugati-va sa nu cadeti in ispita
Arestarea lui Isus Mt 26:47-56 Mc 14:43-52 Lc 22:47-53 In 18:2-11
Toti cei ce scot sabia de sabie vor pierii…
Tagaduirea lui Petru Mt 26:69-75 Mc 14:66-72 Lc 22:54-62 In 18:15-27
A iesit afara si a plins cu amar…
Condamnat inaintea Sinedriului Mt 26:57-68 Mc 14:53-65 Lc 22:63-71 In 18:12- 27
Esti Hristosul ,Fiul lui Dumnezeu?…
Sinuciderea lui Iuda Mt 27:3-10 – – -
Am pacatuit ca am vindut singe nevinovat…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vineri Mt 27:1-61 Mc cap15 Lc cap 23 In 18:28-19:42
Procesul inaintea lui Pilat Mt 27:1-2;11-25 Mc 15:1-20 Lc 23:1-25 In 18:28-19:16
Eu nu gasesc nici o vina in(Isus) omul acesta
Rastignirea si Moartea lui Isus Mt 27:32-56 Mc 15:21-41 Lc 23:26-49 In 19:17-37
Tata in miinile tale imi incredintez duhul
Ingroparea lui Isus Mt 27:57-61 Mc 15:42-47 Lc 23:50-56 In 19:38-42
L-a pus intr-un mormint nou
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Simbata Mt 27:62-66
Pecetluirea mormintului Mt 27:62-66 – – -
A zis ca dupa 3 zile va invia
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Duminica Mt cap 28 Mc cap 16 Lc cap 24 In cap 20-21
Invierea lui Isus Mt 28:1-7 Mc 16:1-8 Lc 24:1-8 In 20:1-10
Pentru ce cautati intre cei morti pe CEL ce este viu?
Aratarile lui Isus dupa inviere Mt 28:8-15 Mc 16:9-14 Lc 24:9-45 In 20:11-23
Uitati-va la miinile si picioarele mele….
Marea insarcinare Mt 28:16-20 Mc 16:15-20 Lc 24:46-53 -
Duceti-va in toata lumea
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Saptamina Patimilor(cele 4 Evanghelii)

(15 februarie, seara – Matei 27:27-50 )

Oricâte cuvinte am căuta şi oricâte fraze am compune, înţelesul ultimelor ore pe care Domnul Isus le-a petrecut în chin ne scapă. Reuşim câteodată să ne imaginăm scenele, adesea ajutaţi de diverse imagini cinematografice foarte plastice, îl vedem căzut sub greutatea crucii, auzim parcă biciul roman cum şuieră şi mulţimile îmbătate de sânge cum se îngrămădesc. Dar importanţa şi semnificaţia acelor ore ne scapa dureros de mult şi oricâte cărţi am scrie tot nu am reuşi să-i înţelegem pe dea-ntregul jertfa şi nu putem măsura magnitutidea momentului şi implicaţiile lui pentru istoria omenirii.

Priviţi la oamenii care s-au adunat buluc în jurul evenimentului de pe străzile Ierusalimului, care îşi ucidea încă o dată prorocii şi refuza cu forţă orice cercetare din partea Stăpânului. Cei de ieri parcă sunt cei de astăzi, cei de atunci parcă se multiplică şi se regăsesc adesea printre noi.

Sunt, pe de o parte, soldaţii romani. Oricât de viteji s-ar fi crezut şi oricât de încercaţi ar fi fost de focul luptei, mulţi dintre ei nu suportau o crucificare dacă nu erau suficient de beţi. Era prea mult şi pentru ei, prea multă cruzime şi prea mult sânge de la un singur om, prea cumplită tortură. Dar odată aflaţi sub însemnul alcoolului slujba ingrată devenea o plăcere ba chiar găseau şi resurse să se distreze copios, să joace zaruri, să se închine în chip de batjocură şi să împartă între ei o pradă săracă. Câţi ca ei şi astăzi! Ascunşi din cauza loviturilor vieţii ei îşi ridică imediat capul cum un succes de moment, o bravură vinovată sau un interes meschin îi îmbată. Pentru cupa de venin dulce al lumii sunt gata să răstignească, să jefuiască şi să batjocorească o dată în plus pe Fiul lui Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui. Ce tristă amăgire!

Apoi, sunt preoţii şi cărturarii, intriganţii de serviciu ai acelor zile. Ei stau pe margine, cunosc bine mulţimea şi mai ales  subiecţii din ea pe care îi pot folosi în interese proprii, numai buni pentru a face treaba lor murdară. Un cuvânt spus atunci când trebuie, o aluzie potrivită la momentul oportun, o pungă de bani când este absolut necesar şi Cel care nu se potrivea cu ideile lor, Cel care a cunoscut fundamentul  corupt şi a declarat public adânca lor corupţie este deja în drum spre moarte, cu crucea în spate. Cruzimea lor este curată, ei nu se murdăresc cu sânge şi nici nu pot fi găsiţi vinovaţi direcţi dar orice formă ar îmbrăca, cruzimea rămâne cruzime iar o crimele au şi vinovaţi morali. Câţi ca ei şi astăzi! Orice părere ce nu se supune sistemului lor, orice om care nu se încadrează în limitele descrise de ei, orice îndrăzneț care vrea să descopere adevărul este imediat exclus şi trimis către crucificările moderne. Ei sunt curaţi pe dinafară, au ştiut să păstreze imaginea inocenţei dar pe interior poartă vina miilor de crime ai căror autori morali sunt! Au cheile Împărăţiei dar le ţin în seif iar seiful este prăfuit!

Priviţi mulţimea, cea care ieri îl primea pe Învăţătorul călare pe măgăruş şi care acum îl scuipă, batjocoreşte şi insultă. Ei, cei care ieri mâncară din pâinea şi peştii înmulţiţi de El, ei cei care văzură cu ochi lor minuni fără număr şi semne fără tăgadă, ei sunt acum instrumentele torturii, agenţii activi ai preoţiei. Mulţimea de ieri care Îl crucifica pe Prinţul Păcii şi dăruitorul mântuirii a construit apoi ruguri pentru “eretici” în pieţele oraşelor, a mărşăluit în cruciade iar umple astăzi stadioane întregi închinându-se oamenilor, bunăstării şi binelui personal. O mulţime fără păstor, bătută de vântul interesului şi purtată de valul prostiei.

“Sub crucea Ta, Doamne Isuse

Vreau să rămân pe veci plecat

Sa-mi plâng viaţa mea trecută

Şi-amarul negrului păcat

Sub crucea Ta voi pune totul

Şi Ţie-n veci voi fi supus

Plângând voi spune tuturora

Că-atât de bun eşti tu Isus

În noaptea grea şi fără urme

Cărarea Tu-mi vei lumina

Şi oricâte vânturi de vor bate

Voi sta mereu sub crucea Ta!”

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

Cele mai vii pilde care amintesc de sacrificiul Mantuitorului pot fi regasite in istoria recenta a Romaniei
In Saptamana Patimilor, crestinii de azi incearca sa gaseasca exemple de urmat in Vietile Sfintilor, carti care povestesc diferite intamplari miraculoase petrecute cu secole in urma. Cu toate acestea, cele mai vii pilde sunt tocmai cele din istoria recenta a Romaniei. Sunt exemplele de sacrificiu personal ale celor care au platit cu viata pentru ca nu au renuntat la crezul lor si au refuzat sa faca pactul cu regimul comunist.

Sute de martiri ai credintei si-au purtat crucea in inchisorile comuniste. Unii dintre ei au reusit sa vada sfarsitul regimului ateu. Altii au murit cu gandul la clipa prabusirii acestuia. Ortodocsi, catolici sau protestanti, martirii secolului XX au avut in comun credinta nestramutata in Iisus Christos.

Sute de martiri ai credintei crestine si-au purtat crucea in inchisorile comuniste. Unii dintre ei au reusit sa vada sfarsitul regimului ateu care i-a persecutat pentru ca si-au pastrat convingerile. Numele altora sunt necunoscute. Ortodocsi, catolici sau protestanti, martirii secolului XX au in comun credinta lor nestramutata in Iisus Christos. Crestinii de azi incearca sa gaseasca exemple de urmat in Vietile Sfintilor, carti care povestesc diferite intamplari miraculoase petrecute cu secole in urma. Cu toate acestea, cele mai vii pilde sunt tocmai cele din istoria recenta a Romaniei. Exista persoane care au refuzat, cu demnitate, sa incheie compromisuri cu regimul comunist. Una dintre aceste persoane este parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali ortodocsi.

Nicolae Steinhardt s-a nascut in anul 1912, intr-o familie evreiasca ce locuia in comuna Pantelimon de la periferia Bucurestiului. Printre colegii sai de generatie si de scoala s-au numarat Mircea Eliade, Dinu Pillat sau Constantin Noica.
Nicolae Steinhardt a frecventat Cenaclul literar “Sburatorul” al lui Eugen Lovinescu, unde si-a descoperit talentul literar. El si-a luat licenta in Drept si in Litere. A devenit avocat si si-a luat doctoratul in Drept constitutional la Universitatea din Bucuresti. In paralel, si-a inceput activitatea literara. Preocupat de conceptia crestinilor asupra evreilor, Nicolae Steinhardt a publicat volumul in limba franceza “Essai sur la conception catholique du Judaisme”. In anul 1944, el incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale. In anul 1947, incepe prigoana comunista impotriva sa. Nicolae Steinhardt este concediat de la revista si dat afara din Barou. El a devenit un marunt slujbas. In anul 1958, a fost arestat, alaturi de prietenii sai Constantin Noica si Vladimir Streinu. Desi era evreu, el a fost acuzat, paradoxal, in lotul unor presupusi legionari.

Nicolae Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de munca silnica. In inchisoarea Jilava, in anul 1960, a a decis sa se converteasca la crestinism. Intelectualul evreu a fost botezat clandestin in celula transformata in capela de ierarhul ortodox basarabean Mina Dobzeu, un alt martir al prigoanei comuniste. Mina Dobzeu a platit si el pretul rezistentei anticomuniste. El a fost condamnat si pentru faptul ca s-a opus incorporarii Basarabiei in Uniunea Sovietica.
Nasul sau de botez a fost Emanuel Vidrascu, fostul sef de cabinet al maresalului Ion Antonescu. La ceremonie au asistat si doi preoti romano-catolici, doi greco-catolici si un pastor protestant.
Evenimentul ii inlatura “orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire”, dupa cum marturisea Nicolae Steinhardt in volumul sau, numit “Primejdia marturisirii”.
A fost purtat prin inchisorile din Gherla si din Aiud, unele dintre cele mai infioratoare temnite comuniste. In anul 1964, el a fost eliberat, ca urmare a gratierii detinutilor politici, gest prin care conducatorii comunisti incercau sa castige bunavointa Occidentului. Nicolae Steinhardt, imediat dupa eliberare, a intrat in schitul Darvari de langa Bucuresti, unde a fost cuminecat prima data.

Nicolae Steinhardt a inceput sa scrie “Jurnalul fericirii”, testamentul sau literar, nascut din experienta suferintei in inchisoare. Manuscrisul i-a fost confiscat de Securitate, insa, dupa interventii repetate, i-a fost restituit. O parte a manuscrisului sau a ajuns la Paris, la sectia romaneasca a Radio Europa Libera, unde a fost radiodifuzat de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca. In Romania, “Jurnalul fericirii” a fost publicat in anul 1991 si a primit premiul criticii literare in anul 1992. Pana atunci, Nicolae Steinhardt a intrat in Manastirea Rohia din Tara Lapusului. Aici, el a devenit calugar in data de 16 august 1980, la o zi dupa ce participase la liturghia de Sfanta Maria Mare.
Acolo, in manastirea situata pe culmea unui deal din tinutul unde odinioara haladuia Pintea Haiducul, el a pus in ordine vasta biblioteca a manastirii, care contine peste 23.000 de volume. In data de 30 martie 1989, inainte sa apuce sa vada sfarsitul comunismului, a murit in spitalul din Baia Mare. Cel care il botezase, colegul sau de celula, parintele Mina Dobzeu, i-a fost alaturi in ultimele zile.

Nicolae Steinhardt este inmormantat intr-un cimitir modest, la marginea unei paduri seculare ce strajuieste Manastirea Rohia.

Marton Aron

A devenit prietenul romanilor in inchisoare
Una dintre cele mai interesante figuri ale rezistentei anticomuniste a fost episcopul romano-catolic Marton Aron, de la Alba Iulia. In perioada interbelica, el a fost in relatii reci cu romanii, pe care ii considera drept cotropitorii Transilvaniei. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, atitudinea sa s-a modificat radical. In biserica romano-catolica “Sfantul Mihail” din Cluj-Napoca, el si-a ridicat glasul impotriva fascismului. El l-a somat pe regentul Ungariei, Miklos Horthy, sa opreasca deportarea evreilor ardeleni la Auschwitz. Celalalt protector al evreilor ardeleni a fost episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Tocmai pentru ca Miklos Horthy a refuzat deportarea evreilor, el a fost demis de Adolf Hitler si inlocuit cu Ferenc Szallasy, conducatorul partidului nazist al Crucilor cu Sageti. Monseniorul Marton Aron a fost arestat de comunisti. In inchisoare s-a apropiat extrem de mult de romani. Un preot greco-catolic roman, inchis in aceeasi celula cu monseniorul Aron, povestea ca i-a spus acestuia: “Preasfintite, daca scap de aici, ii impusc pe toti comunistii!”. Cu umor, episcopul maghiar i-a raspuns: “Fiule, tu impusca-i, iar eu o sa ma rog pentru tine!”.

ISTORIE

Evreul care a devenit predicator protestant
Dintre protestantii din Romania, cel mai cunoscut oponent al regimului comunist este Richard Wurmbrand. Este vorba de un evreu nascut la Bucuresti si care, in tinerete, a simpatizat cu comunistii. Dupa studii facute la Moscova, el a fost inchis la Doftana de autoritatile romane. Richard Wurmbrand s-a stabilit apoi la Brasov, unde s-a convertit la crestinism, dupa ce a descoperit Biblia. El a devenit pastor luteran pentru germani, si pentru numerosii evrei pe care i-a convertit la crestinism. Pentru ca a criticat deschis regimul comunist, pastorul a fost arestat in anul 1948. El a executat 14 ani de inchisoare, timp in care a fost coleg de suferinta cu Nicolae Steinhardt sau cu parintele greco-catolic Tertulian Langa, unul dintre conducatorii clandestini ai eparhiei din Cluj. In anul 1965, el a fost cumparat de la comunisti, cu suma de 10.000 de dolari, de catre o organizatie crestina norvegiana si, impreuna cu familia, s-a stabilit in Statele Unite ale Americii. Dupa caderea regimului comunist, pastorul luteran a revenit adesea in Romania. Richard Wurmbrand a murit in California, in anul 2001.

AMINTIRI
Pastele in inchisoare
Cei care au trecut prin inchisorile comuniste isi amintesc ca, in perioada Pastelui, lumina Invierii era mai puternica decat opresiunea. Oamenii spun ca, in Noaptea Invierii, in ciuda interdictiilor gardienilor, imnul “Christos a inviat din morti” rasuna din toate celulele inchisorilor din Gherla, Aiud sau Sighet. De asemenea, au fost cazuri in care gardienii au fraternizat cu detinutii. Un preot inchis in beciurile Securitatii din Bistrita a reusit sa celebreze liturghia dupa ce un gardian i-a strecurat cateva boabe de struguri, din care a stors sucul si a obtinut vinul necesar pentru cuminecatura. Painea a pus-o deoparte din ratia sa de detinut.

ASUMARE
“Credinta noastra este viata noastra”
Daca o serie de inalti prelati ortodocsi au acceptat sa colaboreze cu regimul comunist, Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, si-a asumat confruntarea deschisa cu regimul ateu. De altfel, Biserica Greco-Catolica a fost singura interzisa total in timpul prigoanei comuniste. Nici unul dintre ierarhii romani uniti nu a acceptat pactul cu Diavolul.
Cardinalul Iuliu Hossu, primul roman care a primit purpura de print al Bisericii Catolice, le-a spus emisarilor guvernului, care i-au oferit demnitatea de Mitropolit al Moldovei, chiar in locul IPS Irineu, in schimbul renuntarii la catolicism, celebra fraza: “Credinta noastra este viata noastra!”.
Episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, impreuna cu episcopul vicar Vasile Aftenie din Bucuresti, cu administratorul apostolic al Mitropoliei din Blaj, PS Ioan Suciu, cu arhiepiscopul ad personam Valeriu Traian Frentiu, eparh de Oradea, cu episcopul Ioan Balan al Lugojului si cu episcopul de Maramures, Alexandru Russu, au fost arestati si ucisi in temnitele comuniste. Lor li s-a adaugat, pe lista martirilor, episcopul Tit Liviu Chinezu. El a fost consacrat in clandestinitate, alaturi de Eminenta Sa Alexandru Todea, cel care avea sa devina cel de-al doilea cardinal roman, de arhiepiscopul Ioan Chertes al Clujului, de PS Liviu Hirtea, de PS Ioan Ploscaru si de PS Ioan Dragomir.
In total, au fost 12 episcopi greco-catolici incarcerati. sapte au murit in temnita. Prima victima a fost PS Vasile Aftenie, caruia securistii i-au smuls mainile si picioarele.
Ceilalti episcopi au trecut prin temnita de la Sighetu Marmatiei. Aici, inaltii ierarhi au fost poftiti in celule cu indemnul “Sa bagam bivolii la grajd!”. Cei sapte martiri sunt obiectul unei proces de canonizare aflat pe rolul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor de la Vatican, la finalul caruia vor fi proclamati sfinti ai Bisericii Catolice.

sursa: România liberă 26 aprilie 2008

M-au judecat oameni marinimosi si mi-au dat sentinta cea mai aspra. Ma intreb cum e posibil. Mi-au julit genunchii si fatza, mi-au smuls parul si mi-au dat o cruce mare cu care sa urc treptele. Mi-am amintit de Calvaire in Montmartre.

Apoi, au turnat spirt si m-au crucificat. In stanga si in dreapta mea sedeau doi hoti, dintre care doar unul va fi salvat.

Cerul s-a intunecat si am murit. Da, am murit. Mama mi-a spalat ranile cu apa , tata mi-a mangaiat parul, iar ceilalti au mutat piatra peste mormant.

Au trecut trei zile cu ingeri si povesti.

Noapte.

Noapte.

Lumina mare.

Ma rog tot timpul cu mintea aiurea. Banuiesc ca vreau sa renuntz, si Ii cer ingaduinta. Nu mi-a dat-o niciodata si nici nu am reusit vreodata sa dau drumul cu adevarat.

In Gradina Ghetsimani, mi-am dat toata sinceritatea intr-o ruga si am incetat sa fiu erou. Nu e lasitate.

E atat de intuneric si toti au adormit. A cantat cocosul de 3 ori si ei s-au lepadat de mine.

Mai ales Petru. Sau era celalalt?

Iar tu

M-ai sarutat mai dulce ca si oricine. Pe obraz.

M-au prins.

În aşteptarea Învierii …

Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.  ( Grigore Leşe )

Toaca :

Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii.   ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

“Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege…

Iar vînzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este!

Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te Învăţătorule! Şi L-a sărutat.” (MATEI 26,47-50)

Priceasna :

Rugăciune din Grădina Ghetsimani :

“Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume…

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una…

Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem…”(IOAN 17, 17-23)

Sfânta şi Marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor este plină de semnificaţii legate de suferinţele Mântuitorului, motiv pentru care Biserica a rânduit citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor Domnului la Denia din această seară şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii.

Sibilla

video – youtube

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe www.crisana.ro