E senin, dar frig, foarte frig. In ciuda vantului taios ma duc sa vad apusurile.

De cateva zile, desi nu-mi place vremea rece, ies din casa seara de seara. Simt nevoia sa ma misc, sa-mi reiau vechile drumuri, cele care ma limpezesc. Pe cat de bine mi-e printre oameni, in egala masura as fi numai cu mine uneori.

Merg pana se face intuneric, pana mi-e cald, pana apar stelele, pana la un punct luat drept reper.

La intoarcere am jocurile mele. De exemplu incerc sa inaintez cat mai mult cu ochii inchisi, sau, mai nou, exersez echilibrul pe semirotundul bordurii care separa pista de spatiul pietonal. Parca as pasi pe spinarea unui sarpe urias. Animal fantastic, iesind din asfalt, pierzandu-se in noapte, ma tine prezenta pentru fiecare miscare. Mainile intinse lateral se pot transforma oricand in aripi, stiu bine. Oasele mi se fac usoare, ca de pescarus. Vantul sufla cat sa-mi incerce determinarea. Eu ma tin bine. Talpile se rotunjesc dupa forma suprafetei cu o naturalete pe care nu le-o cunosteam.

In cap imi suna versurile lui Morisson…

Ride the snake, ride the snake

To the lake, the ancient lake, baby

The snake is long, seven miles

Ride the snake…he’s old, and his skin is cold

           E oarece vreme de când a început la noi discriminarea profesionistului. Stau şi mă întreb dacă mai are leac boala asta. E înrădăcinată adânc şi pe măsură ce trece vremea devine cronică. Se folosesc toate canalele pentru ca profesionistul să fie eradicat: politice, media, educaţionale, administrative etc. etc. Profesionismul a devenit mai degrabă o boală ruşinoasă, un fel de blenoragie de care trebuie să te fereşti cu orice chip. Dacă a dat năpasta peste tine, şi te-a făcut Dumnezeu cu handicapul acesta, atunci ascunde-te în gaură de şarpe. Altminteri, oprobriul public te va târnosi sănătos, căci multe figuri ce s-au impus, şi sunt vocale, şi ştiu legile spectacolului, şi au nevoie de bunăstare – mai ales au nevoie de bunăstare – îţi vor mânji figura cu catran. Te vor înmuia în miere, te vor tăvăli în fulgi şi te vor alunga în stradă să fii lapidat de mulţime.

            Te uiţi la feţele oamenilor, îi auzi vorbind şi simţi că în adâncul conştiinţei lor înţeleg minciuna,  îi zgâlţâie fariseismul, simt dureros lipsa de sinceritate şi de onestitate; le lipseşte atât de mult, şi totuşi… Şi totuşi îi preferă pe saltimbanci, pe vânzătorii din templu, pe furi, pe jefuitori, pe necuraţi.

            Oră de oră, viaţa ne este organizată de filosofiile perfide ale unor indivizi aleşi cu grijă să  ştie lucruri puţine, temeinic fixate. Îmi aduc aminte de activiştii de pe cele timpuri  care la orice întrebare stânjenitoare, răspundeau invariabil: Da, dar tovarăşul Lenin  a spus… Urma un citat ca nuca-n perete, dar aplaudacii se repezeau în urale şi totul … era rezolvat în cadru restrâns. S-a schimbat ceva? O, da!, s-a schimbat. Aceia erau nişte necunoscuţi, umili şi slugarnici, care sfârşeau, de cele mai multe ori într-un cotlon. Aceştia, sunt tiranici şi vehemenţi, intolerabili, şi contaminează totul în jur. Sunt nişte viruşi mai periculoşi decât cei ai sifilisului, sau ciumei, creând pandemii mortale.

            Mă întreb: cum Dumnezeu nu v-aţi săturat? Vă aud, în fiece zi spunând cu năduf că suferiţi, dar le urmaţi fidel exemplul. Vă aud durerea surdă ce vine din viaţa voastră  tot mai anapoda, dar le justificaţi minciunile, şi matrapazlâcurile. Tânjiţi să faceţi la fel, să fiţi la fel, doar pentru doi arginţi. Cei mai mulţi dintre voi nu puteţi! Pur şi simplu nu puteţi; n-aveţi atâta neruşinare, atâta lipsă de bun simţ, dar totuşi visaţi la ziua când… Şi iarăşi încercaţi, iar deveniţi o copie mizeră a unui nespălat, pe care în fond îl urâţi, pentru că vă distruge viaţa, vă umileşte mereu, vă dă cu tifla şi vă bagă mâna în buzunar.

            Dar ceea ce este cel mai grav, vă secătuieşte fiinţa, vă fură speranţele, aspiraţiile, visele. Vă fură nădejdea!

            Şi toate astea, doar pentru doi arginţi, pe care vi-i aruncă din când în când la picioare să-l alungaţi pe Profesionist.

5 moduri prin care afli daca esti roman:

1.    Daca vezi posterul unui film nou  in statia de metrou si iti trece prin gand ca diseara il cauti pe torrente.

2.    Daca te duci sa colinzi magazinele cautand articole de imbracaminte in noiembrie si astepti pana in ianuarie ca atunci vin reducerile.

3.    Daca te plimbi cu prietena prin orash shi te afli in dreptul unui restaurant si ea iti spune ca ii e foame si tu o duci la shaormeria de langa.

4.    Daca cauti o oferta atat de buna la un anumit obiect si benzina consumata costa mai mult decat obiectul respectiv.

5.    Daca cumperi din real 30 de beri la pret de 28 si te lauzi prietenilor ce oferta misto ai gasit.

Atunci…probabil esti roman.

Shi nu uita: daca gandesti romaneste, esti roman!

PS: Cum eu nu am chef sa va amuz, acest text v-a fost ofesit direct din buda, unde a fost Sarpe creativ.

Muscaturile de sarpe pot fi mortale. Este important sa reactionati rapid la muscaturile de sarpe. Daca aveti cum sa contactati ajutor medical de urgenta, sunati imediat la 112. Daca va aflati intr-o zona izolata, obtinerea de ajutor medical este vitala.

Iata ce trebuie sa faceti:

1. Siguranta este cea mai importanta! Indepartati-va de sarpe. Acesta este probabil motivul pentru care a muscat.
2. Sunati imediat la 112. Sa asteptati aparitia durerii poate duce la deteriorarea permanenta a tesuturilor.
3. Nu va ridicati. Tineti muscatura sub nivelul inimii.
4. Spalati zona cu apa calda si sapun.
5. Indepartati hainele stranse sau bijuteriile care strang. Zona se poate umfla si obiectele care strang pot cauza moartea tesuturilor.
6. Daca sarpele este un crotal sau o cobra, infasurati extremitatea cu un bandaj elastic. Incepeti din punctul cel mai apropiat de inima si continuati inspre degete. Continuati sa tineti muscatura sub nivelul inimii.
7. Continuati cu metodele de baza de prim ajutor pana cand apare ajutorul medical. Aveti in principal grija ca victima sa nu intre in soc.

Sfaturi:

* NU TAIATI SI NU SUGETI SANGELE DIN RANA! Taierea nu poate cauza decat infectarea.
* O farama de prevenire e mai valoroasa decat primul ajutor:
- purtati pantaloni lungi si ghete peste glezne.
- evitati tufisurile inalte si crevasele adanci si intunecoase.
- faceti zgomot si creati vibratii cand mergeti.
- nu va apropiati de serpi. Evitati-i!
- nu va asteptati ca serpii cu clopotei sa faca zgomot.
* Daca sarpele este mort, aduceti-l cu dvs la spital. Aveti grija, serpii morti pot musca din reflex pana la o ora dupa ce au murit.
* In ziua de azi este usor sa faceti poze. O poza facuta chiar si cu telefonul mobil poate ajuta personalul medical sa identifice sarpele. Serpii cu clopotei fac parte din familia viperelor si pot fi identificati prin ridicaturile din lateralele capului care par niste urechi. Crotalii sunt serpi sunt mici si au benzi rosii marginite de galben pal sau alb. Cobrele au glugi care li se intind in spatele urechilor.
* Uneori nu este chiar atat de important sa identificati sarpele. Personalul medical din zonele cu serpi veninosi pot identifica sarpele prin intermediul muscaturii. Muscatura viperelor e formata din doua mici gauri. Crotalii vor lasa o urma de muscatura formata dintr-un sir de intepaturi mici.

Dumnezeu a creat lumea. L-a facut pe om, iar sarpele a pacalit femeia sa muste din fructul oprit. Astfel, pacatul a intrat in lume.
Daca Dumnezeu l-ar fi omorat pe om in potop, hotarat sa creeze omul din nou pentru a-i da o noua sansa, a doua oara cand sarpele ar fi cautat femeia in gradina Edenului sa o ispiteasca sa muste din fruct, ar fi gasit-o mestecandu-l deja. Pentru ca pacatul a intrat in lume cu fapta primului om.

Dovada in filmulet! Uitati-va cu atentie nu e o gluma chiar a murit cel mai mare sarpe din lume!

ce-ar fi fost daca aia doi n-ar fi muscat din mar?

e cate un mar pentru fiecare…iar sarpele ala si-acum te indruma spre el. te rascoleste si te invrajbeste sa vrei marul tot mai tare, chiar daca nu ti-e foame.
si dupa ce-l inghiti chiar asa, cu stomacul plin, incepe sa-ti placa, te simti bine ca l-ai mancat…dar nu esti curios ce-ar fi fost daca n-ai fi muscat din el?

…’cause I am.

O familie din statul american Illinois a ajuns fara sa vrea la jurnalele de actualitati dupa ce a gasit in curtea casei un sarpe cu doua capete.

Este vorba de un pui de sarpe de apa, care se furisase prin iarba din curte. Copiii familiei s-au laudat pe strada tovarasilor de joaca si de aici pana la sosirea echipelor de reporteri n-a fost decat un pas.Acum ziaristii si vecinii intrigati se perinda de dimineata pana seara prin gradina sotilor Williamson. Acestia spera ca interesul sa scada curand, pentru ca si-ar dori sa pastreze vietatea supradotata.(Sursa: www.stirileprotv.ro)

O familie din statul american Illinois a ajuns fara sa vrea la jurnalele de actualitati dupa ce a gasit in curtea casei un sarpe cu doua capete.
Este vorba de un pui de sarpe de apa, care se furisase prin iarba din curte. Copiii familiei s-au laudat pe strada tovarasilor de joaca si de aici pana la sosirea echipelor de reporteri n-a fost decat un pas.

Acum ziaristii si vecinii intrigati se perinda de dimineata pana seara prin gradina sotilor Williamson. Acestia spera ca interesul sa scada curand, pentru ca si-ar dori sa pastreze vietatea supradotata.
Sursa:ProTV

Se numeste Manoharan, are 27 de ani si este realizatorul unuia dintre cele mai bizare si mai dezgustatoare spectacole realizate vreodata. Ciudatului personaj ii place sa isi treaca serpi vii prin fosele nazale, sa ii scoata pe gura si, uneori, sa ii manance de vii. Sarpele Manu, asa cum prefera sa i se spuna, detine chiar si un loc in prestigioasa Carte a Recordurilor, pentru cei mai multi viermi mancati in 30 de secunde. Pentru a realiza aceasta neobisnuita performanta, Manoharana ingurgitat nu mai putin de 200 de viermi, unii masurand peste 10 centimetri.

Sarpele Manu si-a inceput performantele inca din liceu, atunci cand isi distra colegii introducandu-si bucati de creta in nas si scotandu-le pe gura. La varsta de 18 ani, dupa cum singur declara, a incercat acelasi experiment cu un sarpe de apa. In prezent, Manoharan sustine ca preferatii sai sunt puii de cobra, deoarece sunt extrem de agili si de veninosi. Consumul serpilor a devenit o pasiune in momentul in care, in timpul unei reprezentatii, un sarpe i-a ramas blocat in trahee. Manoharan a avut de ales intre a fi muscat si a inghiti un sarpe viu. Alegerea sa s-a dovedit inspirata, facand loc unei noi reprezentatii de succes in repertoriul bizarului personaj.

Sursa: eAmazing

“Descoperirea răului şi lupta împotriva răului constituie începutul oricărei plăceri – şi chiar al oricărei comedii. Acum, când şarpele fusese omorât, priveliştea sălbatică părea prietenoasă.”

(G. K. Chesterton – Hanul zburător)

Moto: 1. “…Sa vina un barbat sa-ti dea o palma (nu pumn) iti pierzi cunostinta”. 2.”Vei avea parte de o viata mediocra, pline de “mujishi” cu mainile paroase si braturi tari, si niciodata no vei intelege gustul adevarat si profund al gingasiei, al frumosului la urma urmei.“ (Witcher)

Ce poate fi mai urât pe lume decât omul spân? Poate doar un şarpe. Chiar dacă la prima vedere pare una din rudele mele îndepărtate, doar un pic mai alungită, totuşi îmi reţin cu greu dezgustul la vederea lor. Probabil sunt o greşeală a naturii sau ispăşesc o pedeapsă divină (pentru că i-au ispitit pe Adam şi Eva, corupându-i), dar lipsa totală a părului pe corpul lor demonstrează fără putinţă de tăgadă că natura şi-a bătut crunt joc de ei. Urâţenia i-a înrăit atât de rău, încât li s-a răcit şi sângele de ură, ranchiună şi invidie. Se târăsc lipsiţi de demnitate pe pământ şuierând cu răutate spre toţi care îi întâlnesc în cale. Anume din cauza lipsei părului, aceste târâtoare sunt detestate de toată lumea, care şi le aplică în consecinţă tratamentul cuvenit. Cine nu şi-ar dori să le strivească capul sub călcâi? Şi ei ştiu asta. De aceea îi urăsc cu înverşunare pe cei înzestraţi din belşug cu  păr – capodopere ale naturii, frumuseţea în sine, calităţi din care decurge implicit şi virtutea lor celestă. De aceea şerpii chelboşi se furişează tot timpul pe urmele animalelor cu blană sau păsărilor cu pene, ca să le injecteze veninul ucigător, să se răzbune pe nedreptatea pe care le-a cauzat-o natura sau Creatorul care nu i-a înzestrat cu straie, inducându-le complexele şi frustrările specifice fiinţelor inferioare.

Eu zic să nu-i mai luăm în seamă. Să ne bucurăm de părul dăruit de Natură şi Bunul Dumnezeu, şi să-i lăsăm pe cei solzoşi să crape de ură şi invidie, pentru că nu pot profita de viaţă aşa cum numai noi ştim să o facem.

O familie din Florida a identificat zilele trecute in preajma locuintei sale un sarpe de dimensiuni uriase si a anuntat autoritatile.

Acestea, impreuna cu specialistii invocati spre a captura reptila, s-au declarat inspaimantati atunci cand au dat ochii cu monstrul. In urma masuratorilor, s-a constatat ca era vorba despre un Crotal-estic-cu-spate-diamant (sarpe cu clopotei), lung de aproximativ 2,5 metri, botezat acum “Crotzilla”.

Sursa: Izismile

SCRISOARE ADRESATA DE ALEXANDRU VLAHUTA FIICEI SALE MARGARETA

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna. Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete” care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa; cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita. A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat! Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine”! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata”. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi. Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta. Cand ai implinit saptesprezece ani”"

Citind aceasta epistola, a unui mare scriitor roman, unul care si-a iubit tara, a descris-o, in cuvinte nepieritoare, intreb: unde este romanul Vlahuta, din noi ?

Dincolo de geam , noaptea curgea lichidă şi grea şi numai o stea şi aceea aproape ştearsă  mai clipocea la celălalt capăt al lumii .Profesorul se ridicase şi clătina nehotărât din cap . Frizerul părea obosit şi resemnat şi mâinile îi cădeau neputincioase pe lângă corp .Doctoriţa se topise în fotoliu , se subţiase parcă şi acum arăta iar foarte tânără iar domnul X fuma cu un zâmbet răutăcios pe buze . Eu mă înviorasem şi îi priveam pe toţi ca şi cum aş fi aşteptat ca cineva să continue . Şi până la urmă , profesorul a fost cel ce a început să vorbească .

-Uneori  mă întreb dacă fără întuneric am putea percepe lumina , chiar aşa , cum oare ar arăta o lume  scăldată într-o  lumină albă şi orbitoare ?  Cam fără gust…Zâmbea uşor trist… Şi cine ar putea înţelege cu adevărat binele dacă răul n-ar fi …? Mă întreb , dar de răspuns nu-mi răspund …Mai degrabă îmi văd de ale mele . Predau istoria la colegiu şi am o viaţă absolut obişnuită , sau o aveam , să zicem . Îmi place să mă plimb şi să mă pierd în mulţime , să îi ascult pe ceilalţi şi să-i pricep , fără să mă dezvălui prea mult . De fapt , fără să fiu câtuşi de puţin timid  ,am rămas un singuratec . După ore ies în fiecare seară şi fac câţiva paşi . Uneori mă mai însoţeşte câte un prieten , dar de cele mai multe ori , prefer să fiu numai cu mine . Într-una din seri , în timp ce mă întorceam spre garsoniera mea mă opreşte o ţigancă . În general ,  nu am nimic cu ţiganii dar regula  e că nu cumpăr niciodată nimic de la ei . Cea care mi-a ieşit în cale avea însă mâna plină de ceasuri. Nu ştiu ce mi-a venit să mă uit . A început să scoată ba unul , ba altul şi să le laude , aşa cum fac ei . Mi se făcuse lehamite şi voiam să plec . M-a ghicit…S-a uitat , parcă cu teamă în stânga şi în dreapta şi a scos de undeva un ceas argintiu cu o sumedenie de ace . Părea şi ceas şi cronometru şi busolă şi încă ceva pe deasupra . Să fiu sincer , mi-a luat ochii . Cadranul juca în ape  şi cifrele străluceau sau se stingeau în funcţie de cum roteai ceasul.M-am pomenit întrebând preţul…800 , pentru tine…şefu’ . Chilipir…Mi-am întors buzunarele pe dos dar n-am dat decât de o hârtie de 500 . …Atât mai am …am spus şi am dat să plec. Ţiganca  zâmbea batjocoritor…Ia-l…o să-mi rămâi dator…acum ia-l şi du-te…mi-a mai zis şi eu…pe naiba dator …dar l-am luat şi m-am dus . Acasă l-am pus pe noptieră , era o nebunie , acele care indicau orele se roteau în sensul lor iar celelalte două , fosforescente în sens invers . Părea mai mult o jucărie care ticăie şi în bătaia lui egală am aţipit în cele din  urmă . Când m-am trezit , dârdâiam de frig . Ştiţi podul de la capătul oraşului . Eram aşezat pe o bornă , gol puşcă…se înroşise la faţă şi se vedea că se căzneşte să-şi învingă sfiala . M-am ciupit să mă trezesc dar tot ce am obţinut a fost o durere care s-a adăugat la senzaţia de frig. Era teribil de real totul. Doar că podul era mult mai lung şi apa care bolborosea pe dedesubt era neagră şi uleioasă de nici stelele nu luceau în ea . M-am ridicat să mă mişc şi în tălpi simţeam fiecare piatră . Şchiopătam ;  pe lângă mine treceau maşini negre , cu farurile aprinse . Încercam să-mi ascund goliciunea şi parcă vâsleam prin noaptea vâscoasă . La volanul uneia dintre ele  am zărit-o pentru o clipă pe ţiganca ce-mi vânduse ceasul . Am dat să o strig dar a trecut în viteză . Apoi am văzut-o iar în altă maşină şi apoi în alta până ce am înţeles că toate maşinile care treceau în trombă pe lângă mine erau de fapt una şi aceeaşi de parcă aş fi privit totul printr-un caleidoscop pentru copii . Cu cât înaintam pe pod  , cu atât capătul se îndepărta şi el şi mă târam , mă târam până ce , îngheţat şi frânt de oboseală m-am oprit  să răsuflu . Am închis ochii care mă dureau şi când i-am deschis din nou eram în pat la mine . Am visat…mi-am zis dar când m-am ridicat mi-am văzut picioarele zdrelite şi murdare . Eram mai slab şi nebărbierit . La şcoală am stat ca pe ace . Imediat ce am terminat orele , am luat un taxi şi am cerut să mă lase la pod .Era sigur cel din noapte ce trecuse , doar că mai mic . Am luat ceasul şi i-am dat drumul de sus în apă . L-am auzit plescăind şi m-am simţit mai uşurat . M-am întors acasă pe jos . Nu-mi era bine de loc . Nu mâncasem nimic toată ziua şi simţeam un soi de sfârşeală . Am deschis cu greu uşa şi am auzit iar ticăitul egal al ceasului . Era tot pe noptieră . Cele două ace fosforescente se roteau în sens invers ,  la fel ca şi în noaptea ce trecuse. Şi la fel ca aceea noapte au fost toate până acum…

Frizerul rămăsese cu gura întredeschisă şi transpira vizibil .Doctoriţa asculta uşor neatentă iar domnul X mângâia sticla de coniac ca şi cum ar fi mângâiat o femeie . Tăcea. O bufniţă aciuată într-un pod  din apropiere ţipa a pustiu , felinarele pâlpâiau chioare pe alei şi noaptea se încolăcea peste noi , umedă şi alunecoasă ca un şarpe…

Prin sat bantuia un sarpe care muscase atat de multi oameni incat nimeni nu mai indraznea sa iasa la camp. Faima Maestrului a crescut enorm dupa ce se spune ca ar fi convins sarpele sa ii devina discipol si sa urmeze disciplina non-violentei.

Satenii si-au dat seama rapid ca sarpele nu le mai face niciun rau. Fericiti, ei au aruncat cu pietre in sarpe, l-au tras de coada si l-au chinuit in fel si chip.

Ranit, sarpele s-a tarat pana la casa Maestrului, sa se planga. Maestrul i-a spus:

-Prietene, acum nu le mai produci teama oamenilor, iar acesta este un lucru rau.

-Dar tu m-ai invata sa practic disciplina non-violentei!

-Te-am invat sa nu mai musti, nu sa nu mai sasai!

De curand, recordul pentru cel mai mare sarpe din lume a fost doborat. Pacat ca acest impresionant exemplar a fost gasit mort. Priviti si voi si va minunati.

Ascultati si comentariile celor care l-au gasit!

Rînduri.

Înduri senzaţii din ce în ce mai ciudate.

Ciudat e că sunt tot mai amare.

E amar gustul de ceară încinsă pe limbă.

Ce-a rămas din fata fricoasă care se acundea în spatele pleoapelor cu iluzia că atunci când închide ochii ceilalţi nu o văd?
Nimic.

Nimiceşte tot ce îi stă în cale.
Nu mai are pleoape şi vede.

Vedetă pe limbile de şarpe.

S-ar perinda în faţa lor ca la un spectacol, să o poată analiza în faţă.
Au curaj?
Nu.

Nu se mai ascunde sub haine.
Nu mai răspunde la urlete.
Nu mai plânge la râsete.

S-a terminat repede jocul acela.
După doar câţiva ani.

Dezalcoolizare.

Ar colora frumos ochii tăi cerul.

Ce ruine zac în ai mei.
Turnuri de castele, poduri peste râuri secate şi porţi roase de carii.

Cari în urma ta tăcerea mea.
Car în urma mea lumina ta.

Conştiinţă curată.
Prea curată pentru un om cu un trecut.

Burete.
Sterge din urmă tot.
Eu iau buretele şi storc înapoi în cap tot ce a sters.

Pe papilele mele simt gust de sânge uscat de la rănile tale vechi.
Nu pot fi eu.
Sunt tu.

Oglinda cu chipul în ceaţă, bătrânul cu 10 şi un sfert.
Mai vreau.

Sărutul lui Iuda.
L-am sărutat şi am spus că plec.
Pe Iuda.
I-am iubit pe toţi din viaţa mea.
Pe toţi Iuda.
Şi am sperat în ei ca un copil.
În toţi Iuda.

Corbul s-a mâncat destul singur.

Eu nu mă ascund în spatele “ei”.
Nu vorbesc despre mine la persoana a treia.
Nu vă înconjor cu oglinzi sparte să nu mă puteţi vedea.

Eu am stat singură între oglinzi şi v-am văzut pe voi.
Sunt bucăţi din voi.
Vă port încă saliva pe suflet.
Şi uneori plâng după voi.
E modul meu de a mă elibera.

Post negru de voi.
Şi nu, eu nu mă spurc la apusul soarelui.

O mie şi una de zile.
Nopţile nu sunt ale voastre.
Nopţile mă spală.
Cum spală marea gunoiul de la mal.

Gunoaie ascunse adânc în cap.
Şi vocile tuturor.

Cuvinte.

Cu vin te atrage, cu vin te ameţeşte, îţi amorţeşte mintea şi te ia.
Să nu-l bei.

Sânul celei din care te-ai născut e acolo-n mintea ta.
Ochii te aleargă.
Buzele te vor.
Şi mâna de demon cu colţi ascunşi ce vrea să te o legi.

Alegi ce e bine.
Mereu.

Mă reunesc cu un suflet abia ieşit din Infern.
Eliberat după pocăinţă şi suferinţă.
Acum e rândul meu.

[poza: click! click!]

S-a descoperit primul şarpe din lume cu două capete. Check out the pics!

m-am rătăcit
îl vreau pe Dumnezeul meu înapoi

extensia inimii mele elastice
s-a blocat,
tihna s-a transformat în haos
maidanezii latră şi ei la colţul balconului
schelălăit sumbru după Dumnezeul meu pierdut.
şi ei îl vor înapoi
îl vor pentru mine.

m-am rărăcit
îl vreau pe Dumnezeul meu înapoi

vreau cărţile cu rugăciuni străvechi
de pe lampadarul bunicii, din odaia ei anostă,
cu ştergare mirosinde-a naftalină
peste care s-a aşternut,
îmbolnăvind-o,
praful.

m-am rătăcit
îl vreau pe Dumnezeul meu înapoi

însă, n-am voce să îl strig
mi-am înghiţit înfometată cuvintele,
iar cămările inimii mi-au fost inundate c-o apă murdară
în care-au căzut cadavre,
oase de peşte
şi piele de şarpe.