De cealalta parte a oglinzii

Stefan — Wed, 11 May 2011 07:34:30 +0000

Nu stiu sa fi auzit pe cineva care sa nu vrea la un moment dat ceva nou. Reinnoirea e o tentatie pentru toti, dar nu toti o trateaza serios. Unii vor reinnoirea hainelor, a conturilor, a locului in care traiesc sau a locului de munca. Reinnoirea pentru cei mai multi are loc prin (1) noi lucruri, (2) noi inceputuri sau (3) noi atitudini. La categoria noi inceputuri am spus duminica de faptul ca incercam sa ne astamparam pofta de proaspat sau sa ne innecam gustul de vechi si obosit prin (a) noi relatii (ce inseamna evident terminarea celor vechi, uneori fara alt motiv decat ca sunt vechi), (b) noi obiective si planuri cu activitati noi sau (c) un fel de revenire la radacini. Suna familiar? Si daca suna familiar ziceti-mi daca au avut efectele asteptate, pentru ca din cate imi dau eu seama, toate se invechesc si din moment ce ai renuntat o data la ele pentru ca erau vechi, fie nu mai renunti la ele de frica durerii ce o sa ti-o provoace degeaba, fie o sa iti creeazi un ritm din a pune capat lucrurilor vechi si de a incepe altele. Nu stiu insa daca senzatia de vechi ne paraseste. Motivul ar trebui sa fie unul destul de simplu – schimbarea adevarata vine din interior in exterior si chiar daca uneori noi incercam o implozie, sa faci unele lucruri doar pentru reinnoire, mi se pare insuficient.

Ceea ce suntem noi in interior va determina cine suntem in exterior intr-o maniera mai facila decat determinismul invers. Atitudinile, obiectivele si planurile sunt consecinte ale reinnoirii, nu mijloace catre aceasta. Si printr-o mica analogie ajungem la ceva diferit si foarte strans legat de acest subiect. Reinnoire fata de ce, cautam? Fata de ziua de azi, de ultimul an? Eu cred ca daca ne uitam bine in oglinda, ne dam seama ca lucrurile de care incercam sa evadam sunt mai vechi. Snut deseori lucruri care le-am mostenit de la parinti, bunici si alti oameni pe care i-am intalnit si au avut efecte dramatice asupra noastra. Dumnezeu ne lasa sa suferim de pacatele parintilor si bunicilor nostri (Exod 20:5). Si cred ca noi vrem sa ne reinnoim ca sa scapam de anumite sentimente, obiceiuri sau nevoi dupa care tanjim. Si e evident ca daca te duci si iti iei un televizor extra-lat sau un telefon de ultima generatie, te face sa te simti mai valoros, mai important. Daca ai o prietena noua sau un prieten nou, te simti dorit, iubit cum poate nu te simti in relatia cu parintii si crezi ca din moment ce cineva te palce, mai multi te plac. uneori doar ca sa fii sigur de asta incerci un nou inceput.

Insa lucrurile astea nu sunt atat de usor de evitat. Mostenim pacatul parintilor nostri, nu ca o judecata sau condamnare ci ca efecte si din cauza efectelor suferim si de o pofta interioara care ne impinge spre multe greseli. Insa noi avem liberul arbitru inclusiv pentru a scapa de blestemele determinismului. Avem o alegere de facut. Si putem face mai mult decat sa ne plangem si mai mult decat sa ne ingropam capul in nisip cu noi inceputuri. Plecand de la concluzia ca pacatele noastre exterioare sunt consecinta pacatului nostru interior, sunt doi pasi catre o reinnoire profunda. Si reinnoirea asta profunda va aduce cu ea roadele vizibile exterior, dar pentru noi, cei reinnoiti, ele nu o sa mai conteze la fel de mult.

[In urmatorul articol pe tema asta ma voi contrazice cu privire la anumite aspecte din acest articol, asa ca nu luati ce am scris mai sus ca pe o lectie in sine.]

schimbare-interioara « WordPress.com Tag Feed

De cealalta parte a oglinzii