De achterkant van het paleis Schönbrunn
De vorige keer dat wij er waren stond het helemaal in de steigers.
Toen dus geen foto’s, nu dus des te meer, is het idd gigantisch groot en het Paleis bevat 1.441 kamers las ik.

In de Gloriette waar een restaurant in zit, wilde we nog een koffie en een gebakje laatste Nemen
Heel mooi, dat wisten wij nog van de vorige keer, maar zouden we het redden qua tijd?
Hoelang zouden we er meer dan lopen met bagage, stops om achterom te kijken en te fotograferen

Schönbrunn op vrijdagmorgen al in de mist gezien, ’s avonds nog ff in het donker op de foto kunnen zetten.

Op maandag de dag dat we terug naar huis gaan en nog tot half een de tijd hadden eer we terug moesten naar het vliegveld… breekt de zon door en hoe…..

Waar ga je dan nog ff heen, naar Schönbrunn, we zaten er maar 10 min vandaan…
Dus de bagage mee en de camera en nog ff veel foto’s maken.

Ze waren volop aan het werk, stond vorige keer de achterkant in de steigers, nu waren ze volop aan de voorkant bezig, met de beelden.

Schönbrunn <<

We zijn er een paar jaar geleden al ingeweest, heel mooi , maar helaas mag je er niet fotograferen.
Nu ga ik er meer heen voor de tuin en de Gloriette, zeker met mooi weer.
Word vervolgd.

Nach zwei bangen Jahren konnte der Tiergarten Schönbrunn Panda Fu Long loswerden. “Endlich frei”, so der Sprecher des Zoos in einer knappen Pressemitteilung. Die Realität hinter der Meldung sieht freilich viel düsterer aus.

Franz S. war seit jeher im Geheimen für den Bären verantwortlich. Verschanzt hinter einem Gerüst aus leeren Pflaumenweingläsern sitzt der gezeichnete Mann und zuckt beim Anblick von Schwarz-Weiß-Bildern nervös zusammen: “Wir lebten eine Lüge, niemand wollte die Wahrheit hören.” Dass Pandas reißende Bestien sind, die in allem nur den nächsten Futterhappen erkennen, das sei eben unpopulär.

Daher blieb nur die Haltung im Tierpark. “Unsere einzige Chance war, ihn permanent gesättigt zu halten, die Gitterstäbe hätten ihn sonst doch nie aufgehalten”, sagt der Pfleger. So wurde in den vergangenen zwei Jahren alles Geld in Lebendfutter investiert, um das Untier zu besänftigen. Die Wirtschaftskrise bedeutete eine zusätzliche Verschärfung, da das – sarkastisch ‚Jausengeld’ genannte – Budget knapp wurde. Die Folge: Nulllohnrunde, unbezahlte Überstunden, keine Weihnachtsfeier mehr. “Zuletzt mussten wir dazu übergehen, Tiere aus dem Park direkt an Fu zu verfüttern, und auch ein paar weniger beliebte Kollegen.” Der Direktor habe ebenfalls einen Beitrag geleistet und sich von seinem Dackel getrennt. Alles zu wenig, der Panda war kaum mehr zu bändigen. Die jetzt vollzogene Abschiebung verhindert für S. die drohende Eskalation: “Er hätte Wiens Status als Millionenstadt innerhalb von Tagen beendet.”

Verschlingt einen erwachsenen Menschen in 3,7 Sekunden und bleibt dabei stets herzig: der Panda

Die Besucher freilich sahen immer nur einen ruhigen Riesen, ein kuscheliges und sanftmütiges Wesen, das Bambus knabberte. “Die Ignoranz der Leute ist kein Wunder”, meint Wärter S. kopfschüttelnd und schnapsschluckend. Heutzutage lerne in der Schule niemand mehr, dass das Bevölkerungswachstum in China jahrhundertelang durch Herden von frei lebenden Pandabären begrenzt wurde. “Für Goethe und dieses Internetz, da ist Geld da, aber für die Wahrheit nicht.”

Über die verbreiteten Panda-Klischees kann er nur lachen: “Bambus, das ist bessere Zahnseide für die Tiere und schärft deren Fänge.” Sonstiges Grünzeug fressen die Bären zwar durchaus, aber “nur um fit zu sein und schneller töten zu können.” Dass sein Schützling zukünftig tausende Kilometer entfernt sei, das beruhige ihn schon, sagt S.: “Zumindest für den Moment, die Viecher sind verdammt flink, 150 Stundenkilometer und mehr schaffen die leicht.”

Seine eigene Zukunft sieht der erfahrene Pfleger nach der Abreise von Fu Long noch offen, er habe allerdings bereits lukrative Angebote aus der Spielzeugbranche und der Rüstungsindustrie: “Mit Wissen über Pandas kannst du bei Kindern und Generälen gleichermaßen punkten.” Sein Herzensziel sei aber, die Angelegenheit vor den Sicherheitsrat der Vereinten Nationen zu bringen. Denn eines sei klar: “Am Ende des Tages wird ein Zusammenleben Mensch-Panda ohne Atomwaffen nicht verwirklichbar sein.”

Schon mit seiner Geburt wurde der Pandabär Fu Long wohl zu einem der bekanntesten Kunden von UNIQA. Nun übernimmt UNIQA auch die Versicherung für seine Reise in sein zukünftiges Zuhause. Inkludiert ist der Transport vom Tiergarten Schönbrunn zum Flughafen per LKW, sowie die Flugreise mit China Air Cargo nach China.

Die Kooperation von UNIQA mit dem Tiergarten Schönbrunn zum Schutz der Pandas startete bereits mit einer maßgeschneiderten Transportversicherung für die Überstellung der beiden Elterntiere aus ihrer Heimat nach Wien. Die Volksrepublik China – der eigentliche Besitzer der beiden großen Pandas – hat auch für den Aufenthalt der Tiere diverse Garantien vertraglich festgesetzt. Daher galt es für eine Art Haftpflichtversicherung für das Schönbrunner Pflegepersonal einen Versicherer zu finden.

UNIQA hat eine auf die individuellen Bedürfnisse maßgeschneiderte Versicherungslösung kreiert, in die Fu Long schließlich mitaufgenommen wurde.

UNIQA Vorstand Dr. Johannes Hajek: “Schon die Übergabe der Versicherungspolizze für den damals noch ganz jungen Fu Long war für uns ein besonderes Ereignis. Nachdem seine Abreise nun wie geplant bevorsteht war es für uns eine Selbstverständlichkeit auch dafür den Versicherungsschutz zu übernehmen.”

Dr. Dagmar Schratter, Direktorin des Tiergarten Schönbrunn, gegenüber gratiszeitung.at: “UNIQA hat uns nicht nur bei Fu Long, sondern auch schon bei seinen Eltern geholfen, die vertraglichen Bedingungen mit China optimal zu erfüllen.

Für uns ist es ein gutes und beruhigendes Gefühl zu wissen, dass UNIQA nun auch den Versicherungsschutz für den Heimtransport von Fu Long nach China übernommen hat!”

Wir wünschen dem Pandabären eine gute Reise.

This venue has recently been added on Expopedia, the tradefair service finder. Visit our website for more information.

SchloB Schönbrunn Tagungszentrum
Meidlinger Tor
1130 Wien (Austria)
More information about SchloB Schönbrunn Tagungszentrum …

An overview of the available activities for SchloB Schönbrunn Tagungszentrum …

• Childcare

Stummfilm, s/w; 76 Minuten
Deutschland, 1928

Regie: Rolf Raffé

Darsteller: Fritz Spira, Erna Morena, Maly Delschaft, Leni Riefenstahl u.a.

Uraufführung am 16.11.1928 im Waterloo-Theater, Hamburg

Einziger Spielfilm mit Leni Riefenstahl als Schauspielerin (in der Rolle der Baronesse Mary Vetsera), in dem nicht Arnold Fanck oder Leni Riefenstahl selbst Regie führte, und der nicht im Bergfilm-Genre angesiedelt war.
Der Film blieb in seiner Zeit relativ unbeachtet, und auch Leni Riefenstahl war mit ihrer Rolle, in die sie zunächst viele Hoffnungen gesetzt hatte, sehr unzufrieden, weil ihr Part aufgrund einer Erkrankung bei den Dreharbeiten auf Schloß Schönbrunn in Wien stark gekürzt werden mußte. Nach eigenen Angaben habe sie den fertigen Film selbst nie gesehen.

“Das Schicksal derer von Habsburg” erzählt die familiären Verstrickungen am österreichischen Kaiserhof zu Beginn des 20. Jahrhunderts um Kaiser Franz Joseph I., Kaiserin Elisabeth I. und deren Kindern, Kronprinz Rudolf und dem Thronfolger Franz Ferdinand, der schließlich 1914 in Sarajevo einem Attentat zum Opfer fiel, dem Auslöser des I. Weltkriegs. Im Film sind vom Regisseur Rolf Raffé zur Spielfilmhandlung original Dokumentaraufnahmen eingeschnitten worden.

Der Film galt lange Zeit als verschollen. Laut Rainer Rother existieren im Bundesarchiv-Filmarchiv Berlin zwei kurze Fragmente von etwa 11 Minuten Dauer.
Am 18.08.2001 zeigte die Bonner Kinemathek anläßlich des 17. Bonner Sommerkino-Festivals eine restaurierte italienische Fassung (76 Minuten) mit den erhaltenen deutschen Untertiteln oder übersetzten italienischen Untertiteln. Die Basis dieses restaurierten Films bildete eine Nitratkopie der Cineteca Paolo Venier (1706 m). Da einige Teile stark beschädigt waren, wurden gut erhaltene Fragmente aus dem Bundes-Filmarchiv (382 m) und dem Filmarchiv Austria (335 m) eingeschnitten. Völlig unbrauchbare Teile der italienischen Kopie mußten jedoch durch Standbilder ersetzt werden. Die italienische Fassung war zur damaligen Zeit zu propagandistischen Zwecken umgearbeitet worden.

Am 29. August 2002 zeigte das Filmuseum Potsdam anläßlich der Ausstellung “90 Jahre Babelsberg” vermutlich die gleiche Fassung von 76 Minuten Dauer.

Der Film ist derzeit weder als Video noch als DVD erhältlich.
Einen kleinen Eindruck kann folgendes RealMedia-File bieten:
“Das Schicksal derer von Habsburg”
Dauer 4:31 Minuten / Dateigröße zum Download 7,4 MB!

După cele 2 zile pierdute pe drum (prima, a doua) am ajuns în sfârșit în orașul muzicii. Ne-am cazat la hotelul Best Western Reither la recomandarea lui Lucian Stanciu și nu am regretat nici o secundă. Din ce bănuiesc hotelul este deținut de un român astfel încât personalul era în proporție destul de mare din România, inclusiv cei care îl administrau zi de zi. Acesta a fost un lucru bun pentru că engleza mea cu care am pretenția că mă pot descurca oriunde a fost un pic inutilă prin Austria, lucru ce l-am descoperit destul de repede (să nu uităm și doamna din vamă ce vindea vignete și care nu vorbea engleza).

Am lăsat mașina în fața hotelului (după ce ne-a fost confirmat faptul că nu riscăm să ne trezim cu ea ridicată sau cu o amendă – de fapt parcarea gratuită în fața hotelului a fost un bonus consistent, pentru o zi de parcare în centru trebuind să scoți din buzunar 17 euro) și am plecat pe jos fără o țintă anume. Am luat o hartă (gratuită, binețeles) din holul hotelului și în cele din urmă am ajuns la Schönbrunn și am făcut o plimbare (nu foarte scurtă pentru că parcul e imens) și primele poze din Viena prin grădinile ce înconjoară palatul. Ne-am întors apoi la hotel trecând printr-o zonă plină de magazine și restaurante chinezești. Dar cum mâncare chinezească pot găsi și în Galați am preferat să mâncăm la hotel câte un schnitzel vienez cât se poate de original (cel puțin așa am fost asigurați). La masă am avut încă o dată probleme cu engleza, domnișoara care ne-a servit vorbind doar germana (aveam să descoperim în curând că mai toți chelnerii deși vorbesc cu tine numai în germană vorbesc o engleză perfectă când îți aduc nota). Din fericire am fost ajutați de unul din românii care am observat că făceau de toate prin hotel, care ne-a și făcut câteva recomandări. Am încheiat seara cu o altă mică plimbare cu același scop de a găsi un bancomat (bancomatele nu sunt așa de multe ca în România, lucru normal pentru că poți folosi cardul la orice magazin) descoperind o zonă comercială care se anima cu precădere seara.

Schonbrunn, vedere din spate

Grădină laterală de la Schonbrunn

Nufăr la Schonbrunn

A doua zi planul includea în principal palatul imperial și zona centrală. Am plecat nu foarte devreme după un mic dejun bufet căruia nu am avut ce să îi reprosăm și primul lucru a fost să ne cumpărăm abonamente de 3 zile pe transportul în comun (varianta a doua era Vienna Card, dar cum nu eram convinși că o să vizităm multe muzee ca să se merite reducerile, am ales un simplu abonament). O altă lovitură în orgoliul meu de român ce se vrea educat a fost lipsa barierelor la intrarea în metrou. Poate intra oricine, nu există cineva care să te urmărească, nu cred că sunt nici camere. Noi a trebuit să validăm abonamentul prima dată, dupa aceea era suficient să îl avem la noi. Și contrar așteptărilor nu avea nici un chip sau ceva magnetic care să sune alarma, era o simplă bucată de hârtie. Am rămas cu această imagine și am încercat să îmi închipui un București cu aceleași obiceiuri, dar nu am reușit. Vorba cuiva, probabil eram puținii români care mergeau cu bilet în Viena.

Am reușit să vedem apartamentele imperiale, colecția de argintării și muzeul Sisi, dar din amintirile mele nu se apropie de ceea ce am văzut la Peleș. Aici am fost un pic dezamăgit, însă muzeul merită vizitat, fără doar și poate. Apoi am făcut o plimbare pe lângă Parlament, ajungând la Primăria, în fața căreia era organizat un festival de film, și terminând cu Votivkirhe ce era în renovare. Ne-am restras apoi spre hotel, fiind rupți de oboseală. Am descărcat pozele și am făcut uz de conexiunea wireless gratuită ca să arătăm celor de acasă pe unde am umblat.

Intrarea in palatul imperial

Biblioteca națională

Primăria văzută din fața palatului imperial

Serviciu de masă imperial

Parlamentul, în renovare

Ecranul din fața primăriei

Votivkirche și parcul Sigmund Freud

Ziua a treia a constat într-o vizită la Donauturm, o plimbare cu vaporul pe Dunăre și o vizită prin grădinile palatului Belvedere. Turnul din Viena e plasat un pic cam departe de orice stație de metrou (10-15 minute de mers lejer până la Alte Donau), dar plimbarea prin parcul în care este situat merită, mai ales că puteți vedea lebedele care au supraviețuit invaziei din anii ‘90 . Un alt interesant care poate fi văzut în drum spre turn este stația de metrou Donauinsel localizată chiar pe un pod ce traversează Dunărea.

De la turn am cumpărat un bilet combinat care include o urcare cu liftul și o croazieră pe Dunăre, economisind astfel vreo 3 euro de persoană (știu nu e mult, dar dacă oricum aveam în plan o croazieră, de ce să nu profităm?). Așteptând liftul am remarcat sistemul care îți arată poziția celor 2 lifturi din care puteai deduce viteza de urcare destul de mare (22 km/h), dar mult mai mică decât cea experimentată în CN Tower (15 m/s = 54km/h). Odată urcați în lift am putut să urmărim cum liftul urcă prin interiorul turnului datorită deschiderii din tavan, iar la coborâre am fost  pregătit și am făcut chiar și un film. Priveliștea este, după cum probabil vă așteptați, incredibilă, parcul de sub turn fiind o pată extraordinară de culoare. Merită și o cafea băută la înălțime, cele două restaurante (de fapt o cafenea și un restaurant) fiind rotative, o rotație completă fiind efectuată în aproximativ 25 de minute.

Lebede pe lacul de lângă turn

Viena din turn

Amenajare văzută din turn

Croaziera pe Dunăre este plăcută dacă nu este o zi prea însorită sau dacă  prinzi loc la umbră. Din păcate noi nu am reușit să ne încadrăm în nici una din categorii, dar experiența trecerii printr-o ecluză este interesantă (jumătate din croazieră are loc pe canalul ce trece prin oraș).

Intrarea în ecluză

După ce am părăsit vaporul ne-am oprit pentru câteva zeci de minute la muzeul fluturilor amenajat în Casa cu palmieri de lângă palatul imperial (care ne-a cam dezamăgit, ne așteptam să vedem mult mai multe specii) iar apoi am luat-o încetișor spre palatul Belvedere unde am petrecut câteva zeci de minute prin grădini (care parțial erau în renovare, din păcate) ajungând apoi la un monument ridicat în cinstea soldașilor ruși și la o arteziană spectaculoasă, care ne-a dăruit și un foarte frumos curcubeu. De acolo drumul ne-a dus tocmai la hotel unde am luat o cină serioasă, ca pentru niște oameni ce sunt la cură de îngrășare

Muzeul fluturilor

Grădina de la palatul Belvedere

Palatul Belvedere

Arteziană și curcubeu

Ziua a patra a fost cea care m-a surprins cel mai mult. Am început cu o vizită la Haus de Meeres, un fel de grădină zoologică indoor care este un adevărat paradis atât pentru copii cât și pentru părinți. Câteva lucruri care m-au impresionat: acvariul de jos unde poți băga mâna și să atingi peștii, traseul amenajat pentru furnicile tăietoare de frunze și casa tropicală unde păsările sunt libere și zboară în jurul tău alături de maimuțe de talie mică (marmoset) care vin incredibil de aproape de oameni. A urmat o vizită prin parcul de distracție Prater, unde mă interesa în mod special un roller-coaster interesant numit Volare. Pot să vă spun că senzația este extraordinară, cred că este aproape de ce simt piloții de formula 1, la sfârșit mușchii gâtului s-au resimțit pentru câteva minute. Ziua am încheiat-o la Subway unde am încercat câteva sandwich-uri noi (de când am descoperit Subway în Ottawa sunt un mare fan).

Marmoset pe balustradă la Haus de Meeres

Pasăre din casa tropicală

Joaca cu peștii

Ultima zi petrecută în Viena a fost dedicată palatului Schönbrunn unde am preferat să cumpărăt un Classic Pass Light ce permitea turul mare al palatului, acces la grădina privată, acces la Gloriette și Labirintul. Interiorul palatului este mai frumos decât cel imperial, grădinile și fântânile sunt extraordinare, priveliștea de pe Gloriette este impresionantă (cam multe cuvinte mari, dar meritate cu prisosință). O vizită la Tiergarten, cel mai vechi zoo din Europa este obligatorie și trebuie să recunosc că deși spațiul este mult mai mic decât în cazul altor grădini zoologice pe care le-am vizitat, organizarea este foarte bine pusă la punct. Vedetele grădinii sunt urșii panda gigant care sunt extraordinari, dar nu aș renunța la urangutani, lei, urși polari, bizoni (nu cei din trafic) și nu numai. La ieșirea din zoo am trecut prin grădina japoneză și apoi am intrat în Labirint. Trebuie să recunosc că este mult mai interesant decât mă puteam gândi inițial, ne-am simțit cu adevărat bine când am ajuns la capăt. Toate acestea ne-am ocupat o zi întreagă, ajungând rupți de oboseală la hotel. Și când ne gândeam că urma să plecăm a doua zi…

Grădina privată de la Schonbrunn

Schonbrunn văzut din spatele fântânii

Gloriette

Vedere de la Gloriette

Urși cu monoclu

Urangutani la Tiergarten

Vedeta parcului

Alex The Lion

Melman, tu ești?

King Julian

Marty se ascunde

Skipper, să evadăm!

Acest articol participă la concursul organizat de visurat.ro și sponsorizat de Arsenal Park.

Al patru-lea weekend prelungit.

Drum de 7 ore, un apus de soare iar apoi o ceata groasa. In masina cand frig cand cald, la radio schimbat posturi unguresti foarte des, uneori muzica buna. Ajunsi pe pamant austriac mai mergem un pic si intram in oras si totul e atat de cunoscut: in stanga niste uzine luminate puternic, in dreapta un parapet? inalt de beton. Si mergem si mergem, atenti la indicatoare, suntem inca pe A4 dar imediat trecem pe B 221. Mai trecem un pod, mai un semafor, o intersectie si in stanga apare Schonbrunn-ul. Noi o luam la dreapta, mai mergem 1-2 km si parcam. E ora 21.

Urmeaza o noapte in asternuturi calde si o dimineata matinala: la 6:30 ma trezesc. Mic de jun, povestit, uitat la tv si hai in Schonbrunn. Afara e frig insa nu conteaza. Drumul spre palat de 15 minute, e incarcat de frunze galbene si aurii. Imi tarai picioarele si ma bucur de fosnetul frunzelor uscate. Zambesc.

Trec de intrare, o iau prin stanga apoi in dreapta si patrund in splendoarea de copaci colorati. Floriile din vara nu mai sunt, insa iarba a ramas la fel de verde. Lume e destula si incep sa-i ocolesc. Ajung la fantana, ma intorc o secunda sa privesc in spate si incep sa urc cararea in zig-zag spre Gloriette. Cand ajung sus privesc din nou inapoi si raspir adanc. Privelistea e minunata, aerul tare si rece. Trec de lac si ma avantur prin padure. Aici covorul de frunze e si mai des, linistea mai pura. Imi port pasii pe cararea lata si la un moment dat imi apare in cale o veverita.  Nu se sperie si continua sa mearga cativa metri in dreptul meu, apoi dispare.  Ajung jos si traversez din nou platoul larg marginit pe o parte si alta de paleta de culori galbene-maronii. Inapoi acelasi drum, acelasi fosnet. Zambesc.

A doua zi merg la cumparaturi. Prima tura o dau dimineata. Hai la U-bahn, cu U3-ul pana la WestBahnhof si ies pe Mariahilfer Strasse. Merg prin cateva magazine, imi cumpar cate ceva si ma intorc. Dupa masa la fel. E ora 18-19 si strada si magazinele sunt la fel de pline ca dimineata. De data asta parcurg strada aprope in intregime si ma intorc si mai epuizata. A urmat o noapte lunga (cred ca atunci am visat ca m-am casatorit cu o femeie si cu un barbat in acelasi timp; adica erau ei doi si eu ma casatoream cu ei )

Urmatoarea zi ma trezesc tot devreme pe la 7 si ce sa vezi cand ma uit pe fereastra: ninge. Fulgi mici cad din imensitatea cenusie insa se topesc cand ating pamantul. Fac un dus, bagajul si hai acasa. Trecand granita spre Ungaria am lasat in urma fulgii pufosi de nea si ne-am continuat drumul. In Budapesta ne-am plimbat vreo trei ore: imi place nebuneste sa merg pe podurile peste Dunare. As vrea ca intr-o zi de vara sa ma abandoneze cineva, acolo, pe unul dintre podurile alea.

Si am ajuns si la vama noastra. Nenea ne cere pasapoartele si noi o luam la goana pentru inca 20 de minute. Dupa vreo 10 minute apare indicatorul “Municipiul Arad” si mie incepe sa-mi fie dor de Viena. Ajung acasa, despachetez, beau un ceai, ma pun in pat si inchid ochii. De maine revin la normal. Noapte buna.

The Schonbrunn Palace

Schönbrunn Palace- one of the chief tourist spots of Vienna in Austria catches the attention of almost 8 million tourists every year. Being one of the most cultural monuments, The Palace also rests contentedly in the list of UNESCO World Cultural Heritage Sites since 1996. After the end of monarchy, in 1960, the palace and its Gardens were discovered as a frivolous place by the people of Vienna.

The place, being a masterpiece, has its roots in the artesian well (Schonbrunn)  from which the court used to consume water. The beautifully designed manifestation reveals the tastes, interests and ambitions of the Habsburg monarchs.

The Great Parterre:
This is the chiseled garden between the palace and the Neptune Well. Several other attractions are accompanied by the garden like  Tiergarten, world’s oldest existing zoo, an orangerie, a Palm house and a botanical garden. Around 32 sculptures of deities and virtues lining the Parterre are a’ not to miss affair’

Gloriette:
The axis of the Gardens points out to a 60 meters higher hill crowned by Gloriette structure. However, the structure serves as a café today and gives the view of the city to the viewers.
The new decorations of the palace were done by the Empress of Austria, Maria Theresa.

Schedule:

The schedule of  the palace will make the visit more convenient:

Schönbrunn Palace is open daily, including public holidays!

1st April to 30th June
1st July to 31st August
1st September to 31st October
1st November to 31st March    8.30 am to 5.00 pm
8.30 am to 6.00 pm
8.30 am to 5.00 pm
8.30 am to 4.30 pm

Park
1st April to 31st October
1st November to 31st March    6.00 am - 6.30 am

Gloriette viewing terrace
1st April to 30th June
1st July to 31st August
1st September to 30th September
1st October to 2nd November
9.00 am to 6.00 pm
9.00 am to 7.00 pm
9.00 am to 6.00 pm
9.00 am to 5.00 pm

Då sitter jag på bussen på väg mot hemstaden igen. Varje gång jag besöker en huvdstad tänker jag att det är dax att dra vidare. Jönköping är för litet för att jag ska trivas till 100 %. Visst trivs jag bra där vi bor just nu, men som de säger i SPP-reklamen så kan man vara absolut nöjd.

När jag var liten trodde jag att jag var en landsortstös som inte ville ta mig utanför 50-skyltarna. Nu är det annorlunda. Jag vill kunna gå kvällspromenader och se de mest magnifika byggnader man kan se en söndagkväll klockan 20.
När jag sa det till gubben igår så sa han att det är få städer där man kan se det som vi såg under vårt år i Wien. Och det kan ju bara betyda en sak. Jag ska tillbaka. Förr eller senare.

Jag har aldrig mått så bra som jag gjorde där. Kan det bero på att jag levde ett lyxliv. Vi bodde på Europas största shoppinggata, jag läste tyska 2 timmar om dagen och vi hade några få timmar på tåg för att ta oss till medelhavet, andra huvudstäder och alperna.

När jag gick och strosade i Oslo, som den turist jag är, kom jag till slottet och det påminde mig om Schönbrunn. Därav kopplingen till Wien.

Igår när gubben kom hem från jobbet tog jag honom i handen för att tillsammans lalla runt på Karl Johan i den femgradiga höstkvällen för att sedan ta oss vidare till Hegdehaugsveien och restaurang Olivia. Vilken underbar restaurang. Vi satt på uteserveringen där varje stol var klädd i fårskinn.
Vi beställde in varsin ljuvlig pasta. Vi försökte föreviga denna stund, men en magisk stund gör sig inte riktigt på foto.

D had to work, so the lads and I joined D-bro and his friend M on a long walk through Schönbrunn today, up to the Gloriette and back. Followed, as always, by cake. Lil G astounded us all with his lightening quick moves. Not only did he eat apple (!), but dunked his little fist into some vanilla sauce and spent about ten minutes licking it off.

Ein spaziergang durch wien – beginnend mit einem Frühstück auf der Gloriette……  mehr Fotos dazu HIER…

Nach fünf tollen Tag in Wien bin ich nun wieder zurück im Lande. Wetter war fast ausschließlich sonnig, der Flieger pünktlich und das Hotel akzeptabel. Es blieb kaum Zeit für Pausen, weil die Stadt so voller Sehenswürdigkeiten ist, dass man sie eigentlich auch in einer Woche nicht bewältigt kriegt. Wir haben uns daher auf Haupt-Touristenziele konzentriert, wenigstens waren alles nur Highlights:

• Stephansdom mit Blick über die Stadt
• Hofburg und Prunksaal der Nationalbibliothek
• Regierungsviertel bzw. Ringstraße
• Donauinsel und Handelskai
• Naturhistorisches Museum
• Schloss Schönbrunn und Tiergarten
• Prater und Riesenrad
• Stadtpark und Volkspark

Für mehr hat leider die Zeit nicht gereicht, und das obwohl wir meistens auf CityBikes unterwegs fahren, übrigens einer meiner Geheimtipps für angehende Wien-Besucher. Die Karte zum Entleihen von Fahrrädern kostet Touristen 2€ am Tag, die erste Stunde ist immer gratis. Wirklich ein guter Service, da Wien auch eine sehr Radfahrer-freundliche Stadt ist. Aber auch sonst kann man sich über die Transportmöglichkeiten nicht beschweren: Eine Wochenkarte für die Kernzone (hier liegt quasi alles Interessante) kostet gerade einmal 14€, ist man nicht gerade Schüler und Student sollte man über eine Wienkarte nachdenken, die kostet 18,50€ für drei Tage freie Fahrt, bringt aber viele Rabatte mit sich, auch fürs Essen, denn in Wien ist eben alles ein wenig teurer.

Wer hier günstig etwas zu essen und trinken bekommen möchte, der sollte  gleich die Supermärkte wie Zielpunkt ansteuern, in den zahlreichen Bäckereien wie Der Mann oder Tauber belegte Brötchen kaufen oder auch bei den Würstelständen wie Leo’s an der U6 Nußdorfer Straße lecker und günstig etwas Warmes essen. Regionale Spezialitäten gibt es beim Palatschinkenpfandl, hier kostet ein Menü mit Vor- oder Nachspeise gerade einmal 9,50. Auch All-Time-Favorites wie Chinesisches oder Lieferdienste sind preislich akzeptabel im Vergleich zum Großteil der Straßencafés oder Restaurants, preisliches Highlight war eine Eisschokolade aus dem Tetrapack mit einer Mini-Kugel Vanille-Eis und Sahne für 4€. Doch auch bei den meisten großen Ketten wie Starbuck’s oder KFC zahlt man gut 20% mehr als ein Deutschland, bei McDonald’s war ich aus persönlicher Antipathie gar nicht erst.

Besonders zu empfehlen ist das gigantische und preiswerte Naturhistorische Museum mit Millionen verschiedener Exponate, von Dinosauriern über Edelsteine bis hin zu einer ganzen Etage mit Tierbälgern. Wir waren so lange da bis man einigermaßen alles entdeckt hat, dass man kaum etwas anderes schafft, es sei denn man kommt zum langen Mittwoch, da hat das NHM extra bis 21 Uhr geöffnet. Das Kunsthistorische Museum gegenüber haben wir nicht gesehen, dort warten Schätze u.A. aus dem alten Ägypten. Wer einen guten Ausblick über die Stadt haben will muss auch hier oft tief in die Tasche greifen, so zahlt man für einen Aufstieg auf den Stephansdom 3,50€ zu Fuß und 4,50 mit dem Aufzug und auch eine Fahrt auf dem berühmten Wiener Riesenrad (mit Mini-Museum) schlägt 8,50€ zu Buche. Auch hier kann gespart werden: Wer außerdem noch den Tierpark Schönbrunn (14€) besuchen will, bekommt eins von sechs Kombi-Tickets “Riesenrad und Zoo” für nur 18,50€. Doch davon abgesehen ist es ratsam nicht zu wenig Geld und Ersatzakkus für die Kamera einpacken. Insgesamt haben ich und meine Freundin nämlich über 500 Fotos aufgenommen, und fast 200 davon habe ich bei Flickr hochgeladen und ein paar Teaser auch hier bei WordPress reingestellt. Viel Spaß beim Angucken.

Die Wiener Adventmärkte locken mit Weihnachtsromantik, heißem Punsch, köstlichen Schmankerln und Kunsthandwerk. Erleben Sie das winterliche Wien beim Wiener Christkindlmarkt am Rathausplatz, beim Kultur- und Weihnachtsmarkt vor dem Schloss Schönbrunn und beim Weihnachtsmarkt im Biedermeier-Viertel Spittelberg. 12.11.–23.12. Eine Eispalast-Bar, DJ-Sounds und coole Visuals machen den “Winter im MQ” zum trendig-romantischen Treffpunkt.

• Prima zi – Orientare in spatiu, acomodare si bere.

Asadar, prima zi la Viena. Primul contact cu civilizatia. Nu mai tin minte ce am scris in postul anterior si mi-e lene sa citesc, asa ca o iau treptat. Si cat se poate de scurt. Ne-am cazat, ne-am dushat si apoi am iesit pe strasse. Ne-am oprit la prima terasa si am cerut bere. Buna bere. Ne-am ostoit setea si am plecat in recunoastere. Ne-am acomodat cu metro-ul, am stabilit punctele cheie.Next stop: o cafenea.Cam imbacsita,but we had to pee. Cafea vieneza la ea acasa. Mergand, mergand, am ajuns (sau sa spun “nimerit”) intr-o ditamai piata(Rathausplatz) in care se desfasura un festival de film.

Lume foarte civilizata, fiecare isi lua cocktail-ul, se aseza (pe locurile frumos amenajate) si astepta sa inceapa filmul. Rulau ecranizari ale operelor,concerte etc. Festivalul tine pana pe 30.08 si,serios,daca as avea fonduri, m-as duce o zi. Mai ales ca in una din seri va fi un concert  The Cure. Sau o fi fost. Ce mai conteaza?!

Apoi am ajuns la Parlamentul lor. Cladirea este absolut superba. (Toate sunt asa) Statuile parca sunt abia scoase din cutie (pe jos nu e pic de praf – I checked). Si casuta care se vede la mijlocul pozei,stanga, e pusa acolo pentru ca renoveaza cladirea. I’m telling you, these guys are so..cool! XD Aici am vazut cea mai frumoasa si infricosatoare statuie.

La fiecare pas, o cladire mai frumoasa ca alta, mai mare, mai impunatoare, statui mai frumoase. De-aici si exclamatia “Autiii !!” In drum spre statia de tram ne-am oprit intr-un parc, in fata unei biserici (al carui nume nici acum nu-l stiu) si am stat pe scaunele puse la dispozitie de..probabil primarie. A fost odihnitor si amuzant (copii teribilisti cu sticle de vodka,hahaindu-se si fugarindu-se prin fata noastra.reeaaaally cool!ahaa). Ne-am retras in vastele apartamente si,dupa o dupa-amiaza plina, ne-am culcat(evident).

• A doua zi – Schonbrunn, zoo si ploaie

Ne-am incarcat bateriile si am plecat de dimineata la palatul Schonbrunn(google it). N-am facut poze pt ca era interzis. Si nici nu aveai cand sa faci. 2ore am mers continuu,cu un ghid audio la ureche, cu ochii aruncati peste tot si cu grija sa nu-l calci pe rusu’ din fata. Totul era bine pus la punct. Si daca pe biletul tau scrie ca intri la 12:33, atunci intri; nici mai devreme, nici mai tarziu. Apoi am vizitat curtea interioara (I believe that is called Orangerie)

Nu am cuvinte sa descriu frumusetea locurilor. Si nici in poze nu reiese ca si in realitate. Trebuie sa fii acolo. Asa ca, daca aveti ocazie, mergeti! Dupa ce ne-am odihnit pe-o banca, intr-un parc imens al palatului, a inceput ploaia. Tot timpul a fost noros. Dar asa e frumos. Am ochit repede o terasa,am mancat(snitel vienez,desiiiigur) si apoi am intrat la zoo sa vizitam. N-am putut poza nici acolo pentru ca a plouat mai tot timpul.Si majoritatea animalelor dormeau : )) dar am vazut ursi polari, koala, panda, pinguini,urangutani,iepurasi,porci de mare etc etc. Foarte frumos. Apoi, a inceput o ploaie sanatoasa, direct la metrou’ si apoi acasa, dus cald si ceai si somn. Urmeaza o noua zi in Viena. Ultima.

• Ultima zi – Uno city, moving tower si Dunarea albastra

Excursie cu tramul pana la Prater, parcul lor de distractii. Nu prea ma dau in vant dupa senzatii tari,asa ca am urcat doar intr-o roata care se invartea foarte sus si al carei scop era sa-ti prezinte orasul de sus. In rest, erau toate tipurile de masinarii si..chestii de dat in.Pe care le-am evitat.In schimb, tata..karting,tras cu tirul,din nou karting..si l-am oprit la timp.

Dupa Prater, ne-am aruncat ochii pe-o harta si am hotarat sa vizitam Uno City – United Nations Office. Aici se afla niste birouri ale ONU..si puteau fi vizitate, dupa ce treceai de un control destul de sever, si daca aveai un act de identitate asupra ta. De control am trecut, dar..eu nu aveam niciun act la mine,asa ca n-am putut intra si le-am stricat si entuziasmul alor mei. Dar..a fost frumos si de pe afara

‘Cause you could’ve been number one
If you only found the time
And you could’ve ruled the whole world
If you had the chance

Because it reminded me of the Muse song – Uno .

In acest Uno city locuiesc si cei care lucreaza pentru ONU si care, evident, nu sunt din Austria, Viena. La capatul “orasului” este un parc imens si un turn. Un turn inalt in care am urcat, am admirat panorama si apoi,am mancat.Snitel vienez,din nou. Si cu o salata foarte buna. Un sos, cartofi si baby salad. Cea mai tare parte a turnului era ca se invarte si vedeai toata Viena. Si bineinteles ca a inceput si ploaia la un moment dat : ) .

Vedere din turn – locuintele Uno City

‘ Dunarea albastra’  

Dupa vizita la inaltime, iar am luat harta in mana si am ales Stadionul. Era si in zona,la vreo 2 statii de metro. Foarte frumos si stadionul. Tata era in extaz. Dupa stadion, am mers la catedrala Sf. Stefan (pe care n-am putut s-o vizitam pt ca incepea slujba). In fata catedralei, printre zecile de oameni, niste tineri imbracati in haine de epoca, ne-au abordat. Vindeau bilete la un concert.Mozart. Strauss. Bineinteles ca mergem. Palatul Pallfy. L-am gasit destul de greu, dar a meritat. N-am reusit sa pozez mai nimic pentru ca..ei bine, am ramas fara baterie. Cand or sa inventeze astia iesirea usb umana, o sa ma conectez si o sa descarc imaginile. Si sunetele. Concertul a fost extraordinar. Really nice memories.

In ultima seara, ne-am plimbat hai-hui prin oras, pana acasa. Nu-mi amintesc exact cand am vazut tinerii eleganti – el in frac negru, ea in rochie rosie, cu o esarfa care flutura din cauza pasilor grabiti. Se duceau la Opera probabil sau la teatru. Erau atat de frumosi. Si indragostiti. Si à propos, in caz ca uit sa spun cand ajung la capitolul Paris, orasul este intr-adevar Orasul Indragostitilor si al iubirii (ci sunt romantica de felul meu,da). So, french guy – wait for me!

A Brno street with cathedral

We left Prague two days ago.  (I’ve completely lost track of what day it is.)  The bus took us to Brno, which is the second largest city in the Czech Republic.  Nonetheless, it has a small town feel.  We were just in Brno for one night.  We had a couple of hours for sightseeing in the afternoon, then another hour in the morning.  The choir performed in Brno, but I bagged that concert.

Yesterday morning, the bus set out for Vienna in Austria.  The ride took about three hours. The surprising thing about both the Czech and Austrian countryside is that there are no houses.  There are lots of villages, but practically no houses outside the villages.  I wonder why.

Austrian windmills

What the Austrian countryside does have is windmills.  Big, multimegawatt units are all over  the place.  While we were driving by, they were barely turning over.  The wind must have been light.

Vienna appears to be a much bigger and richer city than Prague.  We took a bus tour through the old parts of the city last night, and there was a castle, a church, or other significant public building on every corner.  I can’t say I know what any of them are, though.

Schönbrunn Castle

Afterwards we went to Schönbrunn castle, built by one of the Hapsbergs.  It was large, ornate, and hot inside.  In fact, heat has been a problem on this trip.  It was hot but bearable in Prague, but Prague is at a high altitude (200 meters?) and since we left, we’ve been at low altitudes and the temperatures have been high.  None of our hotels are air conditioned, and I’ve only seen four ice cubes in the whole trip (to be shared among 72 people).  The Czech bus that took us from Prague to Vienna had air conditioning, but it wasn’t strong enough to cool the bus.

After the castle, we went back to the hotel and went out for food on our own.  We found a fine little sidewalk bistro a couple of blocks away, but not until we found out that the three nearest pizza places (according to Google Maps) are all closed in August.  I can’t blame them, given the heat.

Today, we went to Baden, which is a hot spring resort town 26 km from Vienna. We went into the local church and the choir climbed into the [place at the back of the church where the choir and organist perform].  Our organist got to play the big organ, and the choir sang.  It was a planned event but completely informal — there was no audience except for random lucky tourists.  The music was Mozart’s Ave Verum Corpus.  The piece was composed for, and was first performed at, that church.  Four pages of the original score were on display on the wall, as well.  So it was a history-drenched moment.

The view from the choir

Because it was informal, I wandered around the chapel shooting video of the choir and the interior.  I won’t know how it came out until we get home – the netbook hasna’ the power t’ play it.  But the audio seems to sound fine from the Flip Video’s tiny speaker.  The actual experience sounded amazing.  Next, the organist and Caleb, our 12-year-old soloist, did his solo from Chichester Psalms.  Finally, the organist played Organ Fanfare by Proulx (I think.  I just got a glimpse of the music, as I’d climbed into the choir by then.)

After we left the church, we saw the house where Beethoven composed his ninth symphony and the house where Johann Strauss and Franz Schubert had lived.  Then we dispersed for lunch.  Anne and I went to a grocery store called SPAR and bought some bread and yogurt.  Thus, we took the SPAR at Baden. (-:

Then we went to Eisenstadt and saw Esterházy Schloß, where Josef Haydn had lived.  Anne and I elected not to take the castle tour, since I hadn’t been able to hear anything in Schönbrunn castle.  Instead, we walked to the Orangerie, which is a greenhouse on a grand scale.

It is now late Tuesday night (I did figure out what day it is) and I’ll write about the rest of today later.