Sexul de placere: Cand respectiva sau respectivul vrea sa isi testeze cele mai ascunse perversiuni, iar zicala “Practica este mama teoriei” functioneaza perfect pentru el/ea.

Sexul cu obligatie: “Nu am chef acum sau nu imi face placere cu el/ea, dar il/o iubesc si nu pot sa fiu chiar atat de nesimtit/a.

Sexul inconstient: “Dupa cateva pahare de vodca mi-am pierdut cunostinta, efectiv nu mai eram eu, habar nu am cum am ajuns sa iau parte la gang bang-ul ala…”

Sexul de plictiseala: Seamana cu sexul din obligatie un pic, numai ca aici intervine teoria: “Pe mess nu mai am cu cine sa vorbesc… La shopping ies mai pe seara, dar pana atunci ce ma fac? Wanna fuck?”

Sexul inconstient – Versiunea 2: “Nu imi place sa pun cauciuc iubita mea… Ma jeneaza grav, de ce nu vrei sa ne bucuram amandoi cum se cuvine? “. Zis si facut, apoi vor urma lacrimi varsate de ambele tabere pe tastatura cand poate vor avea ocazia sa citeasca ASTA.

Rau de tot chiar, somnul noaptea lipseste cu desavarsire de ceva timp… Si impreuna cu somnul dispar si ideile ca sa mai scriu cate ceva pe aici, sa mai plictisesc un pic lumea (aia foarte putina) care intra si citeste in graba vreo chestie.

Noapte buna Bucuresti! Sau buna dimineata, ca e deja 6:30.

“Iisus nu este fiul lui Dumnezeu”, titlu care apare la OTV in miez de noapte, cand unii inca se mai uita (sau din greseala ajung sa se uite) si, poate la fel ca si mine, se intreaba: “De unde mortii tai ai mai aparut si tu ma?”

Am inteles ca in Romania se promoveaza geniile astea, dar pe boul ala ar trebui sa vina cineva sa il scoata in suturi din studioul ala.  Nu de alta dar, dupa emo si punkeri, satanistii vor fi urmatorii care se vor inmulti pe strazile Bucurestiului dar si in celelalte orase.

P.S: Pentru cine va vedea vreo reluare cu emisiunea de cacat, sa observe la vita aia incaltata, ca nici macar dictie nu are atunci cand citeste lucrurile alea de cacat insemnate pe hartiile alea.

-Ai spasme la orice atingere tandra.

-Iti ruleaza filme prin cap de gen “2 morti si 2 raniti intr-un accident de masina” atunci cand mergi singur pe o strada din cartier cu 30 km/h.

-Razi cel putin 20 de minute de diverse obiecte cum ar fi: Frigidere, torpedouri, manusi, sticla de cola.

-Iti imaginezi cum ar fi sa dai foc unui camp plin de “iarba” si apoi sa razi de pompieri ca vor sa stinga incendiul.

-Ai tendinta sa te dezbraci si sa bei multe lichide.

-Ai prea multa energie si nimeni din jurul tau nu te intelege.

Trec printr`o perioadă mai … deprimantă să zic așa. S`au adunat mai multe. Mai marunte, mai mari .. Dar s`au adunat. Stres, sesiune, oboseală .. diverse. De`asta nici nu am prea mai postat ..

Uneori când mă mai „apucă” .. Mă tot gândesc că aș vrea să fiu ceva obiect. Să nu simt.

Nu, nu e leapșă cu „spune ce obiect ai fi în altă viață sau dimensiune” .. Nu, nu sunt nebună. Fiecare are câțiva pitici. Eu am o armată întreagă .. plus serviciile secrete. Și treaba cu obiectul, e piticul meu ..

Aș vrea uneori să fiu un servetel .. Să șterg lacrimile celui care plânge [a se citi lacrimi, a nu se înțelege muci]

Aș vrea uneori să fiu o veioză/lampă .. Să luminez o încăpere pentru cineva care se simte lăsat în întuneric.

Aș vrea uneori să fiu o pernă .. Să pot să îl liniștesc pe cel care doarme ..

Aș vrea uneori să fiu un calorifer [cu toate că uneori chiar sunt] și să îl încălzesc pe cel care e privat de căldură .. [o ardem plastic, deci a se înțelege căldura sufletească]

Aș vrea uneori să fiu o pereche de pantofi .. Ca să poată și altcineva să meargă în pantofii mei .. și eu în ai lor .. [cu toate că uneori nu îi doresc nimănui să meargă în pantofii mei, dar nimeni nu știe .. deci facem blat ]

Aș vrea uneori să fiu un încărcător .. Să pot să transmit energie ..

Aș vrea uneori să fiu o cană de cafea .. Să pot să trezesc la realitate consumatorul

Aș vrea uneori sa fiu scrumieră .. Pentru că și în scrum găsești bijuterii ..

Aș vrea uneori să fiu un pulover .. Ca cel care mă poartă, să se simtă veșnic îmbrătișat [nu sugrumat, să ne înțelegem ..]

Aș vrea uneori să fiu un mp3 player .. Să transmit muzică și să limpezesc gânduri .

Aș vrea uneori să fiu o carte .. Să mi se citească povestea.

Aș vrea uneori să fiu un creion .. Ca cel care scrie, să poată să își înșire și el povestea .. Poate dorește și el sa devină o carte .. intr`o zi.

Aș vrea uneori să fiu o ușă .. Să mă închid și să mă deschid doar când trebuie ..

Aș vrea uneori să fiu o cheie .. Să nu deschid ușa de mai sus cui nu trebuie ..

Aș vrea uneori, dar doar uneori, să fiu … o piatră. Să nu simt nimic.

Și aș mai vrea uneori .. să nu fiu nimic .. pentru nimeni.

]]> http://cocotherealone.wordpress.com/2010/01/28/spune-nu-tigarilor/ Thu, 28 Jan 2010 16:46:35 +0000 cocotherealone http://cocotherealone.wordpress.com/2010/01/28/spune-nu-tigarilor/

Precum un mort trezit din somnul etern, m-am trezit si eu si am realizat ca trebuie sa ma las de fumat. Pentru cei care ma cunosc este un soc, avand in vedere ca am ajuns la “performanta” de a  fuma minim 2 pachete pe zi. Astazi discutand cu un prieten mi-a impartasit vestea ca este predispus la cancer la ficat.

La doar 21 de ani sa ajungi la faza asta, consumand in exces Cola, tigari si dormind pe apucate nu poate insemna decat inconstienta. Inspirat de el, de astazi aleg Tic-Tac in detrimentul tigarilor, apa plata/minerala sau sucuri naturale inlocuind Cola/Pepsi. Plus ca 20 Ron pe zi pot fi folositi in alte scopuri mult mai practice si mai sanatoase. Macar acum sa ne trezim cei care au inceput sa fumeze doar de dragul anturajului, a nevoii de a parea interesanti. Alegeti o viata sanatoasa, consumati o sticla de vin cu iubita sau prietenii, mergeti la fotbal pe un teren sintetic sau prin parcuri la alergat. Spune nu tigarilor!

Cu Microsoft Silverlight. A aparut de ceva timp iar pentru cei ce nu stiu despre ce este vorba puteti afla AICI. Un software minunat, invatat si folosit cum trebuie impreauna cu un “Visual Studio 2010” aduce multi bani in buzunar.

In seara asta m-am jucat un pic cu Silverlight & Visual Studio 2010, iar concluzia nu poate fi decat: Tehnologia este geniala! Recomand o testare cat mai curand posibila, fiind foarte probabil ca ulterior sa cadeti de acord cu mine.

Nimic mai simplu! Nu ai nevoie decat de putina miscare pe trotuarele din capitala si totul e rezolvat. Din fericire nu am patit nimic, doar o mica manevra de alunecare evitata cu brio. Ca un sfat de final: Nu iesiti prea mult pe strada deoarece este un frig de nici cainii vagabonzi nu mai au chef sa latre la tine. Iar daca frigul nu vi se pare o problema, atunci mare grija la mersul pe jos, evitati sa va tineti mainile in buzunare (exceptie cazurile in care sunteti nevoiti sa circulati prin Zabrauti), pentru ca s-ar putea sa luati la cunostinta cat de alunecoase si cat de jegoase sunt trotuarele din Bucuresti. Peace!

Inspirati de sport.ro si idolul nostru Ion “Iron” Oncescu ne-am gandit sa ne jucam un pic. Asta seara in mijlocul unei intalniri intre prieteni, ne-a venit ideea sa aruncam un voucher de 100 de dolari (oferit de mine), intr-un concurs de skandenberg contra lui Marius “Grasu”.

Cateva date despre Grasu:

Varsta: 19 ani

Inaltime: 1.70 m

Greutate: 105 Kg

Marime biceps: 47 Cm

Tehnica: Top Roll

Si ca sa incepem usor am hotarat ca el se va bate cu 50 de adversari pentru acest premiu. Mai multe update-uri saptamana asta, suntem curiosi doar sa vedem daca ideea prinde. Asadar va asteptam cu eventuale inscrieri.

Pentru ca s-ar putea sa ai nevoie de el cand nici nu te astepti. Spre exemplu cand trebuie sa te intalnesti cu o persoana cu care nu ai mai tinut legatura de ceva timp, sa stabiliti un loc de intalnire, iar prin minune ambele persoane sa nu se vada una pe cealalta, iar la -10 grade nu prea iti “arde” nimic si de nimic. Plus ca risti sa devii un om de zapada mobil, iar daca mai esti incaltat si cu adidasi sport (de sala) atunci te poti considera un om cu degeraturi. Note to myself: Desi urasc telefoanele totusi le voi cara dupa mine, macar sa am la indemana un 112 in caz ca ma hotarasc sa mai stau ca un bou asteptand pe cineva aproape necunoscut.

Te-ai plictisit de aceeasi gaura? Esti un frustrat care nu a avut puterea de convingere asupra femeilor, drept urmare ai fost virgin pana la 20 chiar 30 de ani? Nu sti cum sa faci rost de ceva mai proaspat decat vechea pasarica pe care probabil o vezi destul de rar si pe aia? Ai o nevasta/iubita la fel de proasta ca tine? Buuuuun! Atunci poti incerca cu succes the new wave, ultima fitsa, ultimate game challenge: Schimb de iubite a.k.a Swinging, procedeu prin care nevasta-ta se craceste in fata unui strain (care mai mult ca sigur fute mai bine ca tine si o are si mai mare), in timp ce tu vei avea ocazia fericita de a penetra pe una care, repet, in cel mai fericit caz sa fie mai supla decat nesatula si vaca de nevasta-ta. Eventual, sa iei si niste gonoree, sifilis sau mancarimi la pachet si sa pleci cu ele ranjind spre casa, ca si cum ai cara niste bagaje. Iar apoi dai si interviu in care sa narezi cum viata ta sexuala si sentimentala s-a imbunatatit … Pai te cred si eu! nevasta-ta probabil se saturase de tine, iar faptul ca i-ai pus pe felie ocazia sa se imperecheze cu altii nu poate fi decat cel mai bun cadou din lume. Evident, si ea a fost de acord ca tu sa te sui pe alta (la urma urmei e mai bine decat sa tot murdaresti prosoape si altele, facand laba in fata calculatorului) ca sa fie egalitate si armonie. Acum sa recapitulam:

(1) S-au inmultit homosexualii?

(2) Fetele proaste fac copii incepand cu varsta de 14 ani?

(3) Youporn.com este templul lagabiilor care refuza sa mai socializeze cu reprezentantele sexului frumos?

(4) Decat sa traim cu impresia ca suntem inselati, unii dintre noi de bunavoie ne oferim femeile spre futai?

(5) O sa invatam ce inseamna bun simt, egalitate si fidelitate intr-o relatie?

(6) O sa intelegem ceva din “articolul” asta?

Si acum intrebarea: Cum sa nu fim un neam de idioti, cand copiem si noi ce sa mai p(f)utem, si cum sa ne mai miram ca omenirea ajunge de bunavoie sa se auto-extermine?

De obicei nu mă bag la astea ) Dar am văzut că este despre cărți .. Deci mulțumesc Treipuncte .

1.   Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

de obicei folosesc semn de carte. s`a mai întâmplat să fiu în mijloace de transport și să nu găsesc semnul de carte și să improvizez ceva .. un șervețel, un creion, o țigară )

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

nu am mai primit de mult cadouri .. deci nici cărți )

3. Citiţi în baie?

citesc oriunde apuc ..

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

m`am gândit, dar mi`a trecut repede ..

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

eh ..

6. Care este cartea preferată?

nu am doar una : Moromeții- Marin Preda * Noaptea de sanziene- Mircea Eliade * Rosu si negru- Stendhal * Sub cerul liber- Mark Twain * Elevul Dima dintr`a saptea- Mihail Drumes * Arta deceptiei- Andrei Pavel * Metafore ale naturii- Andrei Pavel * Dragoste in vremea holerei- Gabriel Garcia Marquez … și mai am ) dar altă dată ..

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

păi cărțile preferate sunt cele pe care le`aș reciti oricând ..

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

nu plănuiesc să mor foarte curând, deci prefer să întârzii un pic mai mult la întâlnire .. având în vedere că nu se grăbesc nicăieri, sunt sigură că nu o să se supere ..

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

nu prea, dar dacă apare în subiect nu o să evit să discut ..

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

dacă îmi place titlul, o iau .. mai citesc din când în când și prima pagină .. dar rar se întâmplă asta

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

de gustibus non est disputandum .. fiecare are dreptul să`și aleagă materialul cu care să își încânte ochii și mintea ..

12. Care este locul preferat pentru lectură?

oriunde , dar în general, prefer undeva comfortabil, dar nu prea comfortabil să nu mă fure somnul .. mă rog, dacă e cartea bună imposibil să mă fure somnul ..

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

depinde de stare uneori pun ușor muzică pe fundal, ceva chill fără versuri

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

am încercat, am și reușit .. dar nu îmi place .. pe lângă faptul că mă obosește, nu se compară cu senzația de a da pagina, de a citi la lumina caldă de la veioză, de a mirosi cartea … intri altfel în lumea respectivă ..

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

citesc tot ce îmi pică în mână și mi se pare interesant, că e al meu sau nu ..

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

relaxare, calmare, liniște, o altă lume …

Leapșa merge către :
* Crampei de viata

* Embrionu’

* Lexa

* Mace

* Terra

* Visare controlata

Enjoy, my children

Am avut ca temă la Arta regiei să fac un decupaj regizoral după un anunț din ziar. M`am tot uitat peste anunțuri și nu găseam nimic interesant. Până când … ÎL VĂD !

“Badea, Epigramist, 75 ani, problemist, sah/mate, finalist sah, capitala, doresc matematiciana-atee, tot IQ super, varsta 70 plus/minus 5. Testare 1) nr ABCD este pe sfertul nr DCBA, calculeaza-l, 2) nr. Munchen este dublul lui Bayern, calculeaza-l, 3) rc7, dc6, ne8, ce6, pg6, rh8, tg3, mat in 2 mutari+ cursa nf 7, succes! 077*******, 031*******”

Am zis că nu e adevărat …  Dar am hotărât că asta o să îmi fie tema. Așa că m`am pus pe scris …

Personaj principal – Un domn, în vârstă de 75 de ani, pe nume Badea.

Nea’ Badea a fost matematician si mare șahist la viata lui. Toata viata a avut doua mari iubiri : matematica și șahul. A ajuns bătrân și a început să simtă că nu îi mai ajung. Și că dorește ceva mai mult. Ceva care sa îl iubeasca înapoi. Așa că s`a hotărât între două mutări pe tabla de șah și o problemă să dea un anunț la matrimoniale. A zis să scrie exact așa cum este el, să nu se umfle în pene cum fac altii. Și așa, nea’ Badea s`a pus pe căutat. Doar că în zilele de azi, cam greu să dai peste o șahistă atee la 70 de primăveri care să mai fie și veselă încât să facă să pară că toate problemele de matematică sunt flori de cireș.

După multe jocuri solitare de șah, și multe zile de așteptare, într`o zi sună telefonul. La celălalt capăt o voce ușor pitigăiată care spunea că a rezolvat testarea din anunt, și are 70 de anișori, nu crede Dumnezeu și o cheamă Ilinca. Nea’ Badea tremură de emotie. Se decide întâlnirea. Urmează pregătirile. Nea’ Badea se bărbierește, se aranjează, se parfumează, mai face două mutări, își dă singur șah mat [crede că așa o sa`i dea și lu’ Ilinca] își pune palaria în cap și pleacă.

Pe drum, rezolvă sudoku. Că doar nu putea să stea aiurea`n tramvai. Ajunge înaintea distinsei doamne. Sfertul academic. În final ajunge și ea. De statura medie, parul prins în coc, albit de primăverile apuse, cu ochelari pe nas, îmbrăcată modest dar totuși elegant. Cei doi dau mâna oficial. Merg la o cofetarie să discute în liniște. Orele trec fără ca cei doi să își dea seama. Nea’ Badea, mai îndrăzneț de felul lui, întreabă dacă nu dorește o partidă de șah. Ilinica se emoționă un pic, dar își aduse aminte repede că are totuși o vârstă. Și a avut multe partide la viața ei. De șah, bineînteles. Cei doi se îndreapta tiptil tiptil spre domiciliu lui Nea’ Badea. Ajunși odată acolo, Nea’ Badea pune de un ceai. Între timp, Ilinca se uita prin casă. Observând cât de draguț este amenajată casa pentru un bărbat singur. Se așează la masă, se pun pe jucat șah. Se face tarziu. Ilinca când observă cât este ceasul decise să nu mai meargă acasă. Oricum hrănise pisicile de 2 ori in ziua respectivă. Dimineață, Ilinca se trezi și puse de o cafea. Nea’ Badea se simțea ca la 35 de ani, pe un picior. A decis că Ilinca este femeia … zilelor rămase. Au trăit fericiti și și`au tot dat șah mat, până când Ilinca a vărsat cafea pe o culegere de matematică veche și Nea’ Badea a dat`o afară. Și atunci și`a dat șah mat singur.

pi es- nu am rezolvat problemele )

Ce sunt cuvintele? Combinatii de sunete sau de simboluri ce ne duc cu gandul la niste ideei sau imagini. Nu stim cu siguranta daca fiecare le intelege la fel asa cum nu putem fi siguri ca fiecare vede culorile la fel. Da, toti stim ca cerul este albastru pentru ca am fost invatati de mici asta, dar oare toti l-am vazut la fel de albastru atunci cand ni s-a spus ce culoare este. Cum poti sa descri o culoare sau un gust dincolo de insusi cuvantul ce il descrie. Cum as putea descrie eu albastrul meu? Poate in realitate albastrul meu nu seamana deloc cu al altuia. Poate altcineva vede galbenul asa cum vad eu albastrul, dar amandoi am fost invatati ca respectiva culoare poarta respectivul nume.  De fapt, ce sunt culorile? Si ce sunt sunetele? Exista ele in realitate sau sunt doar perceptii ale noastre? Cum ar fi daca lumina s-ar opri in drum dinspre obiect spre retina ochiului si noi am putea surprinde toata aceasta scena din mai multe perspective si am observa din exterior procesul in care cunoastem lumea prin imagine? Nu ar exista diferente de culori si nici de luminozitate, acestea fiind doar perceptii subiective ale fiecaruia. Ar exista doar o lume facuta din lucruri care nu se vad si totul ar fi gol si descoperit.

Cum ar fi lumea “vazuta” prin “ochii” lui Dumnezeu? Cum arata realitatea in realitate? Cum ar fi sa cunoastem lumea dincolo de iluzia culorilor si a sunetelor?  Cum ar fi sa vedem dincolo de cuvinte?

La începutul lui decembrie, FTW și Sony, au organizat un concurs de fotografie. La care am participat cu “George Bacovia – Plumb”. Nu mă așteptam să câștig .. Celălalt câștigător a fost Alex Mazilu. Mă înclin și felicitări !

Mai jos, aveți montajul făcut la fotografiile pentru “Plumb”. Ca să curgă treaba mai bine pentru doritori ..

Mulțumesc mult încă o dată !

mai ti minte cand eram pe un ceas amandoi, cand eu eram secundarul iar tu minutarul si ne intalneam minut de minut ? apoi eu am devenit orarul si tu, tot minutar; ne vedeam mai rar..ora de ora..dar tot era bine…iar, mai ti minte cand s-a stricat ceasul si am stat unul langa altul la dinstanta de o secunda timp de cateva luni…ce vremuri…acelasi ceas vechi, acelasi oras..cat timp impreuna si totul doar pentru ca proprietarul e un om sentimental si nu ne-a inlocuit pe masura ce timpul ne-a luat din poleiala…as vrea ca toate ceasurile sa aiba astfel de oameni un jurulul lor..in fapt ..as vrea ca oamenii sa fie astfel de ace de ceas cateodata

daca as avea un prieten si as stii ca nu poate ridica o greutate l-as pune sa o faca si sa nu-l ajut ?
daca as avea un prieten l-as duce pe mare cu mine daca nu ar stii inota ?

daca eu, me, myself este motto-ul meu prezent as cere prietenilor sa ma urmeze in cautarea comorii de pe insula ? poate ca deja am si cerut asta…au venit cativa si doar putini au urcat pe barca-mi incropita din vise…au stat cu mine, au suferit de setea zilelor pierdute pe oceanul inconsitentei mele din lipsa de apa dulce, au slabit de foamea sufletului meu ce nu a stiut sa ii hraneasca fiind prea preocupat cu vesnica comoara numita “ce vreau eu” …am strans din dinti, s-au luptat cu toti demonii mei, au ars si au avut oase rupte …pe unii i-am pierdut in aceste lupte interminabile..cei 1,2 cati mai sunt zac in barca sunt aproape morti, batuti de vesnica-mi cautare…. incet, incet inteleg ce cautam…acea prietenie care merge pana in ultimul pas, care nu spune NU, care tace si face ….si , tarziu, am inteles ca prostie mai mare nu puteam face; eu, me, myself ce dracu de prietem eram cand nu am stiut sa fiu bland cu ei, cand nu am stiut sa ma opresc din goana din cand in cand; ce folos ca inteleg oceanul acum mai bine cand am pierdut atat de mult, pretul invatatii cuvantului sacrificiu imi arde inima… la ce folos comorile univesului cand intre ele nu pot face loc si unui prieten drag; mi-am ostenit sufletul indurerat lovind in cei dragi; am fost bun cu strainii , dar am uitat sa imi indepartez pe cei de langa mine pentru a putea fi bun si cu ei; i-am tinut in cusca dorintelor mele; i-am schingiuit cand eram trist in timp ce imi doaream o simpla mangaiere dar nu stiam sa o cer; am urlat catre prietenul cel mai bun cand nu stiam a ii cer o incurajare; am cerut, am pretins, am luat ..cand doar trebuia sa spun: imi e greu, ajuta-ma te rog…

in fapt mai am un singur prieten…pe unii i-am pierdut in lupta cu demonii mei, altii au abandonat barca pentru un vapor mai sigur..cat timp mai e ?..nu stiu..incotro ?..as vrea sa stiu

sa vedem care ; )

Nu pot decât să vă doresc un An Nou fericit, plin de bucurii
Să petreceți cum vreți și cu cine vreți ..

La mulți ani … și în noul an să nu uitați să râdeți … că doar atât ne`a mai rămas …

Nu am apucat să vă fac urări de Crăciun din lipsă de timp. Am ajuns acasă, unde am început în forță pregătirile de Crăciun. După care, a venit Crăciunul, și nu am mai avut chef de net sau de blog )
Așa că …. Sper că ați avut un Crăciun pe placul sufletelor voastre. Și sper că ați fost cuminți și a venit Moșu’ pe la voi. Dacă nu a venit, înțelegeți și voi că e criză, și au fost și zăpezi … Poate la anu’ aveți mai mult noroc.

Numai bine vă doresc !

pi es- Să cânte Hrușcă )

Poate ca nu o data am simtit nevoia unei mangaieri,setea de lacrimi,foamea de cuvinte sau simpla revelatie a lui Dumnezeu in suflet. O revelatie interna care sa-mi aduca din strafundul sufletului un zambet si o simpla alienare in clipa de restriste. In unele momente am avut, in altele nu,iar cand am avut m-a mangaiat drumul la Biserica.Ce este Biserica acum pentru mine? Ce vreau de la ea? Vreau sa o simt exact asa cum o percep si sa raspund la aceste intrebari.
Biserica pe care toti o stim este casa lui Dumnezeu,locul unde se savarseste reamintirea vietii lui Hristos si locul unde credinciosii vin cu mai multa sau mai putina evlavie.Pt. mine insa, Biserica este sufletul, este locul unde jertfa o simtim,patimile le traiesti,simti fericirea nasterii fara Proscomidiar,simti cum Dumnezeu lucreaza in tine. Trebuie doar sa crezi.Este un proverb romanesc care zice:”Cel mai mare dusman al tau esti chiar tu!”,iar eu zic:”Cel mai greu loc unde poti ajunge doar cu jertfa este sufletul tau!”.
Avem un mare sfant necanonizat,Valeriu Gafencu,”Sfantul inchisorilor”,geniu prin excelenta,credincios de fel si devotat patriot.Acest Valeriu, pe timpul comunistilor, a suferit pentru ca deschidea mintea oamenilor.Douazeci si cinci de ani de munca silnica,atat a primit pedeapsa pentru faptul ca era BUN! Dar nu a cartit.Focul lui avea sa se aprinda odata cu izolarea,cu jertfa personala. Asa L-a cunoscut,intr-adevar, pe Dumnezeu. A intrat in suflet si a scos miezul credintei crestine si l-a prefacut in pom roditor. Cat de minunat! Ce poate insemna jertfa si un sambure de credinta in vreme de restriste.El nu a ajuns nebun,cum doreau comunistii,ci a ajuns sfant in frigul inchisorii.Acolo nu mai avea Biserica,nu mai avea jerfa far` de sange,se avem doar pe el:Biserica launtrica in care Dumnezeu lucra!
Astfel,povestesc cei ce l-au cunoscut,ca privea in noaptea de Pasti oamenii cum mergeau la mica Biserica de pe deal,vis-a-vis de inchisoare.Era uimit si plangea ca nu putea sa duca si el lumanarea in mana ca aceia pe care ii vedea. Iar asta ii intarea si mai tare credinta.
A patimit, dar nu a cartit si a murit triumfator ca a salvat o viata: pastila ce putea sa-l vindece a dat-o altuia, preot protestant dar cu credinta in Dumnezeu. A murit fericit…

1.
Si m-am apucat sa scriu…asternand slove pe-o foaie ingalbenita si plictisita de culoarea pixului meu. A ingalbenit de la vreme,acel strajer a toate care marcheaza profund orice fiinta,lucru,dar mai ales subconstientul. Scriu pentru ca foaia s-a ingalbenit compatimindu-ma in urma actiunilor mele vegheate de ea. Mi-a fost martor in tot acest timp la tot ce timpul a insemnat pentru mine. Linistita,mi-a ingaduit sa capat experienta;acum am datoria de a reda – intr-o forma sau alta – ceea ce timpul a cladit din mine. Nu e pocainta.Nu am de gand sa scriu cu inima zdrobita,ingenunchiat si cu acte de cainta.Scriu pentru ca consider ca asta imi va rezuma timpul pana la clipa in care am inceput sa astern cuvinte goale.Si voi scrie fara exacerbare exact ceea ce
simt.
Simt cum imi curge pixul pe foaie fara voia mea. Mai iau o gura din cafeaua care pana acum incerca sa-mi tina si de foame si de sete;acum nu mai vreau nimic. Si iar simt ca toata energia mea se transforma in ganduri si meditez profund la toate. De multe ori ma gandesc de ce a trebuit eu sa trec prin atatea momente care m-au ridicat si m-au daramat si iarasi m-au ridicat…dar am ramas daramat din cauza… .
Ma opresc si respir greu; gandul ma zapaceste.De multe ori prefer sa ma consider res cogitans decat hommo faber.Consider ca am si motive.Iar acest rex cogitans este om ce traieste in societate. Ideea christica bazata pe iubire imi mustra constiinta caci stiu ca omul impreuna cu aproapele formeaza un tot.Si ce este mai frumos pe lumea asta decat ideea de familie, mama si tata. Ce poate fi mai sublim decat asta! Se intr-ajutoreaza,isi unesc destinele si intregesc acel tot christic,intaresc temelia casei,asumandu-si impreuna datoria de a lupta. Imi lipseste…imi lipseste putinul barbatesc,poate parte integranta din tot,acel pe care il cunosc atat de putin.
Am avut insa parte si de oameni care au compensat prin putina iubire si compasiune pe care am primit-o.Fie ca este vorba de un profesor,doctor sau simpla cunostiinta,am avut puterea de a plange pe umarul lor.Insa nu tin loc de tata! Dar am scris in timp , in incercarea de a-mi aduce lamuriri,asa:

Eram prea mic a intelege
Ca tata nu iti este cel
Ce este scris in act, de lege
Ci cel ce-ti da viata din el.

Cel ce-ti zice-o vorba buna
Stergand lacrimi pe-obraz,
Din inima cuvinte-ti suna
Ca o colinda la pervaz.

Inca-i zaresc fata senina
Ca un luceafar stralucind,
Si glasul dulce, vorba lina
Ce ne mustra, povatuind.

Nu-i tata – caci greu mi-l amintesc…
Insa-i strain, cu suflet mare
Ce m-a-nvatat cum sa traiesc
Cantand incet…dar cu ardoare.

Si-au trecut anii, timpul trece
Si ma-nvatat in cei cinci ani,
C-o lacrima se poate sterge
Si cu cantarea cea din psalmi.

Acum e singur, cine stie
Cati isi mai amintesc de el,
Macar acum , la pribegie
Cat viata ii mai da un tel.

Acela de a-I fi alaturi
La bucurie si necaz,
Caci viata are multe coturi
La fiecare ,dupa caz.

Insa si-acum ii vad sclipirea
Cu care spinteca pamantul,
Inca ii simt in piept iubirea
Cu care ne-a-nvatat el cantul.

Ne va ramane vesnic tata
Prin ceea ce ne-a invatat…
Ne va ramane vesnic soare
Prin viata sa ce ne-o a dat.

Exista un raport intre fiinte ce numai Dumnezeu are capacitatea necesara de intelegere,caci e lucrarea Lui. Fiecare om are nevoie de aproapele,de familie si mai ales de sine;de sine lucid traind fara tentatii din afara. Nu s-a oferit libertate;trebuie sa ne-o asumam. Este un dar,dar si un blestem. Este un vis frumos din care foarte usor ne putem trezi.
Am nevoie si de acesti oameni de care am vorbit,dar si de cel al carui sange imi curge in mine. Am nevoie de toti,caci numai asa devenim un tot. Daca unul cade in fuga pt.victorie,lasa medalia.E fratele tau in suferinta.Asa spune Hristos.Nu ne invata sa luptam pentru noi.Daca te doare o mana o bandajezi;daca te doare un picior il menajezi;daca te doare capul,tot corpul e-n repaos.Iar capul este sufletul fiecaruia. Ru mai doare si amara plangere este mai presus de orice durere fizica. Atunci se vede cine-ti este cu adevarat frate. O vezi,o simti,dar mai presus de toate o gusti. Gusti aerul din jur si-ti dai seama de dulceata lui.Acela-i omul bun. Nu toti gustam.Insa toti simtim; dar simturile sunt adesea tulburi si inselatoare.Gustand,gandim.Analizam si percepem.Dar mai presus de toate suntem oameni.Gandim si simtim.

Intr-o zi, m-a atins un fulg de nea. Fulgii de zapada traiesc, la fel ca si noi, multi ani doar ca timpul trece mai incet in lumea lor. Bineinteles ca nu doar un singur fulg m-a atins in acea zi dar nu mi-ar ajunge timpul daca as vrea sa spun povestile tuturor. Se numea Nea si era un firicel de gheata cristalina intr-un noian de fulgi, cat vezi cu ochii, miliarde de miliarde si inca de un miliard de ori atatia fulgi prinsi in dansul lor nesfarsit. Steluta noastra de zapada sclipea voios, dansa si se rotea in timp ce aluneca prin curentii de aer in ritmul unei melodii imperceptibile ce rezona in fibrele ei de cristal. Dar, cu toate acestea, Nea nu avea nimic deosebit fata de ceilalti fulgi de zapada. Simetria ei nu era perfecta, marimea si stralucirea ei erau obisnuite si totusi era unica in felul ei, unica in felul in care nadajduiesc sa o prezint.

Dar, inainte sa ajungem la intalnirea noastra, trebuie sa mai fac anumite precizari cu privire la fulgii de zapada. Un lucru pe care trebuie sa il stim de la bun inceput este ca ei in general sunt niste caractere tacute, majoritatea din ei pot parea reci si distanti la prima vedere, dar ceea ce surprinde pe oricine ajunge sa le cunoasca societatea sunt stransele legaturi ce se pot forma intre ei. Ei isi traiesc viata linistiti, si se pare ca nu au nimic asemanator gandurilor ce-i insufletesc pe oameni. Pentru ei toata lumea oamenilor este doar o poveste. Se spune ca unii fulgi de nea chiar au intrat in contanct cu oamenii, insa ce inseamna asta ar fi greu de explicat, pentru ca totul se bazeaza pe credinte vechi si nu pe dovezi concrete. Zice-se ca atunci cand un fulg intalneste aceste creaturi numite oameni, e asa de fericit si e cuprins de dorinta de a-i da omului tot ce are mai bun, de a-i comunica cumva natura lui. Fulgul se topeste de dor si renunta la fiorul de gheata din sufletul sau fiind sigur ca atingerea lui rece e poate cel mai bun lucru pe care l-a facut vreodata. Dar cei care judeca lucrurile la rece nu pun mare pret pe asemenea legende, pentru ei lumea oamenilor e un mit la fel de fantastic cum ar fi bunaoara pentru oameni lumea lor.

Ceea ce poate fi uimitor pentru noi oamenii in ce-i priveste pe ei, este calmul si seninatatea, care parca sunt inscrise in cristalele lor precum un cod genetic. In zborul lor ametitor intre cer si pamant, cand toate se invart in jurul lor, ei se lasa in voia curentului ce-i poarta si chiar daca totul pare haotic, ei raman increzatori, dobandind astfel o intelepciune sclipitoare si o puritate imaculata. Poate acestea sunt motivele pentru care exista o prejudecata des-intalnita in randul oamenilor, cum ca, toti fulgii de nea ar fi la fel. Adevarul e ca fiecare este diferit, dar oamenii vad doar albul sclipitor si isi inchipuie ca trebuie sa fie toti la fel, sau in orice caz nu foarte diferiti. Judecata aceasta e superficiala pentru ca oamenii nu inteleg ca fulgii nu ar mai fi nici albi nici sclipitori daca nu ar ramane reci si netulburati de nimic, albul lor stralucitor fiind pentru ei ceea ce inseamna pentru noi natura umana.

Si acum sa revenim la micuta noastra protagonista. Pamantul ii era tata iar mama ii era cerul si s-a nascut undeva la inceputul acestei ierni. Steluta noastra cazatoare va fi privit uneori din inaltul cerului intinderea vasta imensa si intunecoasa si poate s-a intrebat ce o asteapta acolo jos. Cate lucruri poti sa vezi in cele cateva minute de zbor? Cate lucruri poti sa simti, sau sa gandesti? Totusi in lumea ei rece fiecare minut se intindea pe zeci de ani, si in timpul acesta s-a gandit la soare, la vant, la Antarctica si la cate si mai cate lucruri ce le-a citit privind cerul clar de stele. Uneori incerca sa inteleaga zborul haotic al fulgilor, pentru ca nimic, absolut nimic nu e la intamplare, si chiar zborul fulgilor de nea viscoliti nu ar fi putut fi altfel decat este.

M-a atins usor pe obraz, si mi-a spus povestea ei. Mi-a spus cat de fericita era ca i s-a ingaduit sa existe, ca viata e un dar, un privilegiu pentru care nu are nici un merit. Foarte bine ar fi fost posibil ca ea sa nu existe, si atunci lumea ar fi pierdut ceva nespus de valoros, prin faptul ca niciodata un fulg ca si ea nu ar fi existat. I-am spus atunci:

-          Esti intr-adevar unica, esti frumoasa, dar toti fulgii de nea sunt unici… De fapt, toti sunteti la fel prin faptul ca sunteti unici, chiar daca semanati ca niste picaturi de apa.

-          Oh.. te inteleg prea bine. Tu imi spui ca as fi mai apreciata daca as fi diferita in timp ce toti ceilalti fulgi de nea ar fi la fel. Atunci as fi cu adevarat unica si toata lumea ar vrea sa ma vada si sa-mi auda povestea.

-          …Poate chiar esti, am zis eu zambind, n-am mai intalnit nici un fulg care sa-mi vorbeasca cum o faci tu… de fapt, ce prostii spun?, fulgii de zapada nu vorbesc!

-          Ai dreptate, sunt doar gandurile tale, dar daca nu eram eu nu le aveai, asa ca intr-un fel sunt si gandurile mele, dar nu voi termina niciodata ce am de spus daca ma tot intrerupi, si n-as vrea sa ma topesc pana nu iti spun totul. Am avut timp sa ma gandesc la toate acestea pe cand eram inca un fulg sclipitor dansand in vazduh.

Vocea ei era stinsa insa foarte melodioasa, si uneori capata accente grave. Nu voi putea sa redau exact ceea ce mi-a spus fulgul de nea, nici nu imi mai amintesc totul fiindca, recunosc, la inceput n-am prea fost atent iar mai apoi nu stiu sigur care au fost gandurile mele si care au fost ale ei, dar voi incerca sa redau cateva din ideile principale.

-          M-am nascut in inaltul cerului, si eram fascinata de stelele ce scaparau pe bolta. La inceput n-am inteles ca exista vreo diferenta intre mine si ele. Doar eram si eu o steluta de zapada, la fel cum imi pareau si ele. Auziseam eu ca stelele traiesc la nesfarsit, si ma simteam si eu nemuritoare, si iata acum, ma topesc aici pe obrazul tau. In primii ani de viata nimic nu imi parea imposibil. Ma gandeam ca din moment ce voi trai vesnic, voi gasi solutia la orice problema, ca totul depinde doar de timp si eram absolut sigura, si poate inca mai cred, ca daca as trai vesnic as putea sa fac orice, da, eu, un simplu fulg de nea.

-          Mai tarziu cand am inteles mai bine pe ce lume traiesc ma intrebam cum e posibil ca stelele sa arate exact ca si noi fulgii de nea, niste mici punctulete albe si sclipitoare, insa in loc de gheata sa aiba in suflet un foc cumplit. Imi imaginam cum ar fi sa stau fata in fata cu o stea adevarata, m-am gandit ce s-ar putea intampla – eu un firicel de gheata fara suflare fata in fata cu o sfera gigantica de foc. Pe cat de mare e diferenta intre noi pe-atat de scurt va fi timpul in care eu nu as mai exista. Stelele sunt infricosatoare si de necuprins pentru mine si totusi imi imaginam cum ar fi fost daca Ziditorul m-ar fi facut stea si nu fulg. Am auzit ca stelele traiesc vesnic… da, mi-ar placea sa fiu o stea adevarata. Noi fulgii de nea suntem fiinte reci, cu un suflet puternic, de clestar, dar inghetul acesta in care ne traim viata imi pare cumplit uneori – spuse Nea si apoi adauga sclipind deodata puternic – dar ce frumos este chiar si acest sentiment cumplit, il simt cum imi topeste sufletul de gheata si in curand se va termina totul; nu as putea niciodata sa traiesc cu un suflet cald daca nu este fierbinte precum soarele. Stiu insa ca dorinta mea va fi implinita odata si sunt sigura de asta. Nu stiu cand, dar undeva de-a lungul timpului sau a vesniciei, eu voi fi o stea incandescenta, pentru ca Ziditorul nu ar putea indura sa stie ca odata un fulg de nea a visat sa fie stea si nimeni nu a stiut niciodata de aceasta, si nimeni nu l-ar fi luat in serios. O nu, El nu va lasa neimplinita nici o dorinta sincera ce s-a nascut vreodata in vre-un suflet. Nici un vis nu se pierde si nici o speranta nu ramane neimplinita in lumea aceasta, dar noi nu trebuie sa ne grabim.

-          O legenda vorbeste despre niste stele care au coborat in lumea noastra, bineinteles ca nu ca mingi de foc, ci… interesant, au luat niste chipuri foarte asemanatoare cu ale voastre, ale oamenilor, doar ca si-au pastrat stralucirea. Oare cine sunteti voi oamenii daca chiar stelele cerului au ales infatisarea voastra? Oare ce visati voi sa deveniti? E o taina prea mare pentru mine, dar odata o voi intelege. In noaptea aceea rece, noi nu am inteles ce spuneau stelele mai mult decat intelegi tu acum atingerea mea de gheata, pentru ca ele vorbeau in grai omenesc, dar ne-am dat seama ca ceva important se intampla, mai ales ca in acea clipa o alta stea nemaipomenit de luminoasa a aparut. Si toate acestea pentru cine? Pentru cine au izbucnit stelele in catari de veselie deasupra acelor campii pustii, in miez de noapte? Se pare ca evenimentele cele mai importante nu au nevoie de multi ochi sa le priveasca. Acele creaturi pline de slava au strabatut universul pentru a straluci deasupra campiilor pusti iar eu, acum, am strabatut cerurile ca sa sclipesc cateva clipe si sa strig lumii – priviti-ma! Asta este tot ce sunt si ma daruiesc voua, si chiar daca nimeni nu ia seama, oh, ce minunte sunt aceste clipe in care mi-am implinit menirea in lumea aceasta, ce fericire de nedescris m-a cuprins chiar inainte sa te intalnesc! De acum nu-mi mai ramane decat sa ma alatur cantarii stelelor intr-un vesnic Aleluia. Sa sti ca in viata cel mai important este sa iti faci datoria, dar ma tem ca aici eu nu am sa te pot lumina, pentru ca nu pricep lumea voastra, a oamenilor. Ce ati fost voi creati sa fiti? Ah, dar odata tot voi sti, atunci cand toate lucrurile se vor uni, pentru ca odata va veni si clipa aceea in care Unul va fi totul in toti. Dar pana atunci poate ai sa ma revezi intr-o noapte senina acolo sus pe bolta, undeva… candva… cumva…

Ultimele ei cuvinte n-au mai fost clare si acum ma intreb daca am reusit sa transform in ganduri adevarul si puritatea sarutului ei de gheata ce mi-a ramas parca pe obraz. Imi pare rau ca s-a topit inainte sa-i raspund si eu ceva, i-as fi spus ca uneori noi oamenii visam sa fim ca o stea de zapada, steluta alba stralucitoare in noapte, sa fim fericiti ca si ea, implinindu-ne scopul pentru care am fost creati.