Matei 8: 5-13
Vindecarea robului unui sutas

Isus se afla in Capernaum cand vine la El un om, nu de rand ci un sutas, ce avea  oameni care il slujeau. Omul acesta vine la Isus pentru ai cere vindecarea nu a sotiei, a copiilor ci  a unuia dintre acesti sutasi. Nu putem spune ca nu s-ar fi descurcat fara el; aceasta cerinta catre Isus aratand dragostea  pentru supusii lui.
Domnul faca o remarca surprinzatoare : “Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare” , prin asta dorind sa spuna ca credinta omului acesta e mai mare decat a multora din poporul in care s-a nascut  Domnul,  poporul ales.

Daca ne uitam la credinta acestui om ne putem intreba oare credinta noastra cum e? Am putea sa ne imaginam ca Isus trece prin oras, un cunoscut de-al nostru, mai indepartat totusi, ar fi bolnav ; am merge oare sa-L cautam pe Isus pentru a-L ruga sa-l vindece pe cunoscutul nostru? Nu este asta doar un fapt al credintei ci si o implinire a poruncii iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
In zilele noastre cand cineva iubit este bolnav mergem sa luam medicamente, mergem la cei mai cunoscuti medici, de multe ori doar ca ultima solutie incercam rugaciunea. Dar atunci cand cineva care nu ne e asa de apropiat si drag este bolnav ce facem? Nu spunem oare las c-am sa ma rog pentru tine si de cele mai multe ori uitam s-o facem sau nici nu ne gandim sa cerem din toata inima si cu toata credinta vindecarea lui.
De cele mai multe ori ne temem sa ne rugam cu credinta, iar daca primim raspunsul ne miram si ne vine greu sa credem ( intamplarea cu Petru eliberat din inchisoare, Faptele Apostolilor 12: 13-17)
Dorinta Domnului pentru ziua de astazi ar fi o credinta care se bazeaza pe El, crede imposibilul cand il vede si cere ca lumea sa se trezeasca si sa-L vada pe El. Cand credinta si iubirea sunt in inima unui om acesta nu poate sta linistit fara sa doreasca ca cei din jurul lui sa se bucure impreuna cu el, sa aiba partasie cu ei si nu poate rezista fara rugaciune si citirea Scripturii.
Sa nu-l lasam doar pe sutas sa creada cu toata inima in Domnul ci sa ii urmam exemplul.

Bere Viorelia, Cluj-Napoca,

Luca 2:14
S-a născut adevărul, pacea şi dragostea!

Venirea Mântuitorului în această lume reprezintă Darul Suprem făcut de Dumnezeu omenirii. Trebuie să întelegem că Mesia a venit să Se nască si să răscumpere sufletele oamenilor. S-ar fi gândit vreodată oamenii la aceasta? Un copilas să Se nască într-un staul pentru a salva omenirea de la moarte?

Noi nu trebuie să facem altceva decât să acceptăm acest dar suprem, pe Isus, în inimile noastre. El este regele regilor si Domnul Domnilor! Iar cei ce L-au primit în inimi sunt fii de rege! Orice om trebuie să I se închine pruncului Isus; dar nu este un singur prunc. Este Mântuitorul omenirii! S-a bucurat cineva de nasterea Mântuitorului? ,,Când au văzut ei steaua n-au mai putut de bucurie.” Magii au venit să I se închine lui Isus cu bucurie, asemeni unui rege. I s-au închinat mai înâi cu fiinta lor, iar apoi cu aur, tămâie si smirnă.N-ai vrea ca tu să primesti adevărul, pacea si dragostea în viata ta? Bucurati-vă! Bucurati-vă, căci vestea bună a nasterii Mântuitorului a ajuns până la noi! Ne bucurăm noi de nasterea lui Isus Cristos asa cum s-au bucurat păstorii si îngerii? Luca 2:14 ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pământ între oamenii plăcuti Lui.”Bucuria nasterii Mântuitorului nu trebuie să fie o bucurie de moment, ci o bucurie permanentă. Cristos a venit să Se nască într-o iesle, a trăit simplu, a luat chip de om ca să ofere omului ceul întreg.

Marilena Colda