De curand, mergand prin Bucuresti cu masina, cu treaba prin oras cum se spune, am retinut un nesimtit. De ce nesimtit? Deoarece crede ca acest carosabil pe care cu totii circulam este un fel de ghena, un fel de cosul lui de gunoi. Ma si te astepti ca lucrurile astea sa se intample mai mult din partea celor mai fara scoala, mai fara cultura, mai spre cocalar asa..dar nu te astepti sa vina de la un …intelectual sau un domn care este imbracat bine si nu pare a fi meltean. Dar aparentele insala de fiecare data.

Simplu, la un semafor si-a facut omul curat in cockpit. Pesemne ca scrumiera dadea pe afara de tigarile nevestasii ce si-a spus omul nostru?..tot stau la semafor ia sa arunc si eu ceva pe covorul asfaltic ..sa las in urma mea ceva, la propriu. Si uite asa scoate scrumiera pe geam si bashtz in stanga sa cu mucurile de nu se vad.

Chelios, taran, opel astra new, B-88-YBE.

Alooo chelie, la ghena cu tine!

Tipul se scruge greu.

2 minute par doua ore, iar o melodie o vesnicie. Placerea acestei stari este ca noaptea e intotdeauna mai lunga. Mult mai lunga. Sunetul trece pe langa tine, imaginile se blocheaza in tine. Jumatate tu, jumatatea se da mai departe si se ajunge din nou la doua persoane. Numarul magic e doi, nu trei. Niciodata jointu nu se opreste la trei, ci intotdeauna la doi. Exista mereu la indemana doua lucruri, apa si ciocolata. Sunt doar doi care se uita la tine.

Soarele nu mai vine, noaptea se lasa usor lasand in urma nuante mov-albastrui. Este ultimul moment al soarelui. Noaptea aduce linistea, muzica, ciocolata, iarba, apa, liptonul, distractia. Noaptea te duce la mare, marea iti da sarea, sarea iti da tequilla, tequilla aduce visarea. Ca sa ajungi in nirvana nu trebuie sa fii tailandez, japonez sau de la cine o fi pornit asta, ca sa ajungi in nirvana iti trebuie 4*f + 1*i. Sa vezi locuri minunate, elefantei mov, ingerasi certareti, multe saarmaleeee, sa te temi de-o clanta, sa vorbesti la scoica.

Noaptea e lunga, e aici, viseaza si parcurge lumi minunate. Muzica in surdina, tigara prin scrumiera, jocul in fata, jack-ul te asteapta impreuna cu animalutele insulei pufoase si roz.

A candy and a movie. <break/>

O cana de cafea sleita si rece, sta uitata langa o scrumiera deja inabusita de mucurile de tigari fumate la nervi si suparare. Fumul este singurul care stie in ce stare se afla ea.

Acum nu simte, nu aude, nu vrea.

Deja plictisita de tacere, scoate un scurt oftat, dupa care isi aprinde o tigara. Zgomotul hartiei si al tutunului ars, este in armonie cu bataile inimii sale.

Pentru ea, acum, aerul cel mai curat este un fum cenusiu ce ii inunda gura, ca mai apoi sa ajunga in plamani, singurul lucru ajuns atat de aproape de sufletul ei.

Egoista, nu mai vrea sa renunte la fumul ce a facut-o sa se simta pe ea insasi, dar in lupta cu dorinta, corpul castiga.

Un val gri a aparut in fata ei, imprastiindu-se in jurul ei, in urma sa lasand in gust crud de nicotina si tutun.

Rezultatul serii trecute si a gandurilor, prea multe la numar si prea dureroase, este o lacrima timida ce zace in coltul ochiului, nestiind daca sa se prelinga pe obrazul obosit.

O clipire a fost parca un indemn, ceea ce a facut acel ser sarat sa alunece, lasand in urma lui o dara neagra, singura ce amintea de seara trecuta.

S-a facut ca nu simte. Poate chiar nu a simtit. Acum singurul lucru deranjant pentru ea era scrumul tigarii. Nu-i venea sa indeparteze scrumul de la capatul tigarii simtind ca isi scrumeaza gandurile si sentimentele, iar viata ei se va scurta in simturi si in existenta, precum acel sul de hartie de care era dependenta.

Adierea vantului, ce intra neinvitat in camera, pe geam, a facut-o sa se cuibareasca in fotoliul cald. Nu avea starea necesara sa ii inchida calea de acces, musafirului nepoftit, bazandu-se pe caldura sa proprie ca isi va reveni. Sau poate va ramanein starea asta pentru inca mult timp de acum incolo.

Constiinta, ca si gandurile ei, se ridicau odata cu fumul tigarii, tigarea intruchipand jertfa adusa bunastarii ei, iar fumul, cel ce i-o va reda.

Se pare ca totul e in zadar. In transa fiind, nimic nu o mai putea trezi la realitate.  In mintea ei derula un film prost in care actorii joaca aceleasi roluri la nesfarsit, neexistand pauze intre scene, in care totul sa revina la normal.

Totusi, soneria suna.

Se pare ca sunetul iritant al acesteia o aduce cu picioarele pe pamant, si adunandu-si ultimele puteri, se ridica, ajunge la usa si deschide.

Povestea nu s-a terminat aseara. Doar a inceput.

Multe scrumiere vor mai fi umplute si golite de acum inainte.