Astazi: Temple de Sagrat Cor (The Church of the Sacred Heart). Din oras vezi o biserica cu o statuie uriasa deasupra ei. Cand ajungi acolo insa, ei bine, incepi sa te simti ca in Stapanul Inelelor. Pentru ca acolo sunt nu una, ci doua, o biserica si o catedrala si nu una langa alta ci una deasupra celeilalte. Pozele de mai jos stau marturie.

Interiorul bisericii de jos este fascinant prin nivelul de detaliu al picturilor si prin delicatetea sculpturilor atat interioare cat si exterioare. Odata coplesit de cele vazute gura de aer de la iesire este binevenita caci pentru a ajunge la catedrala de deasupra trebuie sa urci cateva trepte care alaturi de privelistea orasului iti taie respiratia. Brusc catedrala si statuia de deasupra ei te fac sa te simti mic caci catedrala emana forta bruta din arhitectura ei iar statuia imensa pare vie. Linistea revine insa in interiorul de o simplitate dezarmanta.

Excursia poate fi completata foarte bine cu o experienta placuta in parcul de distractii aflat la cativa metri sau cu Torre de Collserola cu ascensoare transparente care se ridica la 288 metri inaltime. Sau, de ce nu, cu relaxare la barul cu terasa de unde puteti admira Barcelona in toata splendoarea sa.

Ca sa ajungi in varful muntelui sunt mai multe variante, cea mai la indemana fiind autobuzul T2 din Plaza Catalunya, atentie insa, nu circula in toate zilele saptamanii.

Expoziţia sculptorului Radu Dumitru de la Gal. Simeza evocă – sub titlul “Eterna întoarcere” – rigoarea şi abstractizarea cu care era tratat lemnul la precedenta expoziţie, de la Sala Rondă a TNB, adăugând un nou element, bronzul.
Născut în ‘57, la Valea Mare, în jud. Vâlcea, absolvent al Institutului “I. Andreescu” din Cluj – secţia Sculptură şi membru al U.A.P., artistul se află la cea de-a cincea sa expoziţie personală, plasată sub zodia cercului, aici simbol al ciclicităţii. Banalul element uzual, funcţional este abstras din cotidian şi transformat în artă – fragmente de roţi adevărate, din lemn, provenind de la care; bronzul pe alocuri coclit, păstrând uneori vagi urme de vopsea. O posibilă contaminare cu sfera aşa-numitei “arte povera”?

Lucrările, de dimensiuni mai mici (panouri) sau mai mari (cu desfăşurare autonomă în raport cu peretele), se constituie într-un discurs sobru, coerent şi unitar, exploatând la maximum cele câteva motive, ce se repetă aproape obsesiv, dar niciodată monoton: micii vizitii încremeniţi în bronz conduc, într-un act imaginar, care abia schiţate, trase de animale invizibile, ca într-un joc de copil.
Jocul vid-plin propune un echilibru extrem de fragil, un ritm tensionat, fiind greu de precizat, în ansamblu, cui îi aparţine victoria.
Paleta cromatică are propriul ei cuvânt de spus, un cuvânt important, cu atât mai mult cu cât ea se bazează pe tonurile naturale ale lemnului şi ale bronzului, ce păstrează patina timpului: de la nuanţe de verde până la cele de galben şi brunuri.
În ansamblu, raportarea lucrărilor la spaţiul avut la dispoziţie este una fericită, bazată pe armonie. Există o dispunere suficient de aerisită a operelor, pentru ca acestea să fie bine puse în valoare.

Nota de rigurozitate şi unitate se traduce şi la nivelul titlului purtat de opere, acel invariabil şi obsesiv “Eterna întoarcere”, îngânat, de la o lucrare la alta, aproape ca o litanie.

Pe data de 27 noiembrie curent sa produs o revenire,care deja de mai multi ani din diferite motive nu a fost posibila.Este vorba de copia sculpturii vechi etrusce cu imaginea lupoaicei alăptându-i pe întemeietorii oraşului Roma – personalităţile legendare Romulus şi Remus  care a fost instalată la sfârşitul anilor 80 în faţa Muzeului de Istorie a Republicii Moldova. Această sculptură simbolizează originea latină a românilor basarabeni. Pe postamentul sculpturii este gravat un citat din poetul Mihai Eminescu, referitor la provenienţa naţiunii româneşti.Sculptura are o semnificatie patrimoniala,nationala si istorica,pe suprafata acesteia cu litere turnate din bronz este scris textul eminescian fixat pe postamentul sculptoral ci inscriptia:”Da de la Roma venim Din Dacia Traiană” (M.Eminescu).

Pe o vreme cu ploaie marunta de o raceala de gheata, am privit prin Bruxelles oarecum catre cele mai putin vizibile, cu acea pasiunea pentru inedit ca intr-o galerie de antichitati… Asa am gasit pe un perete estic al unei biserici gotice de beghinaj, Eglise Saint-Denis, statuia, coplesitoare pentru mine prin dramatismul reprezentarii, la care s-a adaugat forta de modelare a timpului in carnatia lemnului de stejar, un Christ en croix (sec. al XVII-lea, sculptor anonim).

Avem plăcerea de a vă invita la vernisajul expoziţiei

Georgeta Grabovschi – Săndică

pictură,

Elena Surdu Stănescu

sculptură,

ce va avea loc sâmbătă, 21 noiembrie 2009, ora 12.00, în saloanele

Palatului Jean Mihail

Cuvântul de deschidere – Marius Tiţa, critic de artă.

CV Elena Surdu Stănescu

CV Georgeta Grabovschi Săndică

Elena Surdu Stănescu

n. 15 septembrie 1942, Bucureşti

Studii:

1957 – 1961 Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, Bucureşti

1962 – 1965 Institutul Pedagogic, Facultatea de Arte Plastice, Bucureşti

1978 – 1982 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, secţia sculptură, cu profesorii Eugen Lungu, Constantin Baraschi şi George Apostu

Activitate:

1965 – 2000 Profesoară de sculptură şi desen la şcolile de profil din Bucureşti

1970 Membră a Societăţii Internaţionale a Profesorilor de educaţie plastică INSEA UNESCO

1982 Membră stagiară a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Sculptură

1990 Membră deplină a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Sculptură

1997 Membră fondatoare a Fundaţiei „Elena Teodorini”; preşedinte de onoare Sir Paul Getti

1990 – 1998 Inspector general de specialitate şi directorul Departamentului „Artă” la Ministerul Educaţiei Naţionale

2004 Pune bazele Fundaţiei Culturale „Elena Surdu Stănescu”.

Expoziţii de grup:

1972 – expoziţii republicane, regionale şi municipale organizate de Ministerul Culturii şi UAP din România

1973 – „Kunstgalerie”, Klopeinersee, Austria;

1992 – Galeria „Artbeam”, Seul, Coreea

1993 – Biella, Italia

1996 – Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti; Salonul de toamnă, Arad.

1997 – BANCOREX, Bucureşti.

1998 – Galeriile „Orizont”, Bucureşti

2000, 2003, 2004 – „Shop Art”, World Trade Center, Bucureşti

2001 – „Salonul de sculptură mică”, Galeriile „Orizont”, Bucureşti; Salonul de Toamnă, Bucureşti; UNESCO, TNB, România; Salonul „Dantes”, Ravenna, Italia.

2002 – 2005 – Salonul de sculptură mică, Bucureşti

2005 – Bienala Naţională de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ; Saloanele Moldovei, ediţia XVI, Bacău – Chişinău.

2005 – 2006 Salonul Naţional de Artă, sala Constantin Brâncuşi, Palatul Parlamentului, Bucureşti;

2006 – Salonul de vară, Galeria „Senso”, Bucureşti; Salonul „Poduri europene”, Galeria „Senso”, Bucureşti.

2006 – 2007 Galeria „Aripa”, Torino, Italia

2007 – Târgul Internaţional de Arte Vizuale, TIAV, UNESCO, ROMEXPO, Bucureşti

Expoziţii personale:

1973 – Teatrul Mic, Bucureşti

1973, 1974, 1979, 1991, 1995, 1997 – Galeria „San Vidal”, Veneţia, Italia.

1989, 1990, 1996 – Centrul Cultural Român., New York, S.U.A.

1993 – Lefkada, Grecia

1994 – Galeria UAP „Romatza”, Piatra Neamţ; Galeria UAP „Galateea”, Bucureşti

1995 – Casa Americii Latine, Bucureşti

1996 – Centrul Cultural Român, Washington,D.C.

1995 – 1997 – Galeria „Calderon”, Bucureşti.

1997 – Centrul Cultural Român, Budapesta, Ungaria

1998 – Centrul Cultural Român, Paris, Franţa; Galeria „Leda”, Bucureşti

1999 – World Trade Center, Bucureşti

2000 – Sala „Constantin Brâncuşi”, Palatul Parlamentului, Bucureşti

2001 – Centrul Cultural Francez, Sanaa, Yemen; Fundaţia Culturală Abu Dhaby, Emiratele Arabe Unite

2002 – „U” Art Gallery, Bucureşti; Centrul Cultural de Cooperare Internaţională, Cairo, Egipt

2003 – Centrul Arganzuela, Madrid, Spania; Casa de Caracoles, Castellon, Spania; Muzeul Universităţii Alicante, MUA, Spania; Muzeul Padrao dos Descobrimentos, Lisabona, Portugalia

2004 – Casa „Veritas”, Bucureşti; Galeria „Metopa”, Piteşti.

2005 – „Fundaţia Culturală Naţională”, Kolkata, India; Centrul Cultural Francez, New Delhi, India; Galeria „Metopa”, Piteşti; Galeria „Hidalgo”, Focşani.

Are lucrări în colecţii particulare şi de stat în: România, Canada, Egipt, Elveţia, Franţa, India, Irlanda, Italia, Malta, Portugalia, Spania, S.U.A., Ungaria.

Georgeta Grabovschi Săndică

n. 1954, Craiova, România

Studii:

Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti

Şcoala Superioară de Artă „Francoise Conte”, Paris

Membru U.A.P. din România

Membru de Onoare al „Salonului Independenţilor”, Paris

Membru al „Federaţiei Internaţionale Culturale Feminine”, Paris

Distincţii:

Medaliată cu medalia „Merit şi Devotament Francez”, 2003.

Expoziţii:

1990 – Bucureşti

1991 – Bucureşti, Dusseldorf

1992 – Paris

1993 – Koln

1994 – Nisa, Cannes, Essen

1997 – Paris

1998 – Paris

1999 – New York

2000 – Bucureşti

2001 – Koln

2002 – Paris

2006 – Madrid, Guijon

2007 – Galeria Orizont, Bucureşti; New Delhi; Calcutta.

2008 – Nisa

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

   Păstorul – prelungind în prezent slendoarea încremenită a unei vârste demult apuse (sculptură de Bertel Thorvaldsen) .

sau ceea ce admir mai mult in lume in materie de arta : geniul său universal este oglindit deopotriva de pictura, desen, sculptura si arhitectura..

se spune ca, intrebat odata de cineva care este secretul sculptatului , Michelangelo a raspuns simplu “dintr-un bloc mare de piatra se indeparteaza ceea ce este in exces !” Asta da viziune de geniu!

Dacă până acum nu ştiaţi ce să faceţi cu materialele reciclabile, v-aţi putea inspira din creativitatea oamenilor care au realizat lucrări incredibile. Puneţi-vă şi voi imaginaţia la contribuţie. Nu-i chiar aşa greu să creezi artă din materialele care pot fi reciclate.

Vezi câteva exemple pe bravonet.ro!

   Dezolarea – fără cuvinte întotdeauna – de spus, de găsit, de alinat (sculptură de Vincenzo Vela) .

   Cupidon si Hymen – sculptură de Bertel Thorvaldsen .

- concurs internaţional de pictură, sculptură şi fotografie

- temă liberă

- taxă de participare 40 de Euro dacă se trimite o lucrare şi 70 de Euro dacă se trimit 2 lucrări, pentru fiecare secţiune (pentru studenţi va fi 35 de Euro, respectiv 60 Euro)

- Termene limită: pentru aplicaţii prin poştă : 15 noiembrie 2009

pentru aplicaţii on-line (e-mail)  : 26 noiembrie 2009

- oricine poate participa, indiferent de vârstă, cu 1-2 lucrări la una sau mai multe din cele 3 secţiuni

- premii: premiul I pentru fiecare dintre secţiuni este de câte 5.000 Euro

- alte premii speciale

- juriul va fi format din experţi în arta contemporană

link: Arte Laguna Art Prize 2009

http://www.artelagunaprize.com/index.php/applicationapplication.html

Sculpture from Bruno's Art and Sculpture Garden

(nu cred ca este nevoie sa scriu ca imaginile mari de pe blogul meu se pot vedea in intregime prin dublu click )

   Un sarut dainuind dincolo de timp (sculptura de Denys Pierre Puech) .

Este interesant şi emoţionant pentru un artist al secolului XXI să  păşească pe meleagurile cucuteniene de astăzi. Pentru mine personal a fost o experienţă frumoasă, am intrat pentu oscurtă perioadă într-o bulă a timpului.

Aici, în acest spaţiu, în 1909, deci cu 100 de ani în urmă, cercetătorul H. Schmidt a constatat existenţa straturilor de locuire din fazele de dezvoltare A şi A-B ale culturii neolitice Cucuteni. Mărturie a cercetărilor de-a lungul timpului stă Muzeul de Arheologie din localitate, dar care, din păcate nu este foarte vizitat de turiştii străini sau români. Mă întreb de ce? Oare începem să ne uităm istoria? Nu ne interesează fondul cultural al umanităţii? Atunci s-au pus bazele artei! Vizitarea acestui muzeu ne oferă o reîntoarcere în copilăria umanităţii. Construcţia extrem de interesantă din punct de vedere arhitectural, realizată în 1982, adăposteşte numeroase mărturii începând cu neoliticul şi mergând pe firul istoriei până în perioada dacică.

În mijloc de august comuna Cucuteni devine pentru scurtă perioadă gazda ,,Simpozionului Internaţional de Arte Vizuale HUMAn” organizat de Asociaţia Ars Continua Iaşi condusă de Ionela Mihuleac, artist plastic născut pe plaiurile cucuteniene şi care doreşte să continue ceea ce strămoşii ei au început acum 5000 de ani. Artist de valoare incontestabilă, Ionela Mihuleac oferă de opt ani oportunitatea de a se exprima prin propriile limbaje plastice artiştilor vizuali de astăzi. De-a lungul timpului pe aici au trecut mai mulţi artişti din care citez căteva nume: Elena Aliţei, Eugenia Pop, Maria-Magdalena Pop, Marcel Stanciu, Draga-Irina Popa, Violeta Radu, Ovidiu Purice, Tasi Iosif Ştefan, grupul ,,focAR”, Dorel Găină, Manea Emlian, Vasile Tudor, Damian-Ioan Popa, Eugen Petri, Molia Efremov, Dragoslav Nikitovik (Serbia), Marija Milin (Serbia), Ghenadie Popescu (Republica Moldova), Philip Firsov (Anglia), Ramon Sadîc, Virginia Toma, Oana Toderică, Mihai Soare.

Anual comuna este străbătută de figuri artistice contemporane şi de aceea poate locuitorii nu se mai miră văzându-i, ei implicându-se prin intermediul celei mai tinere generaţii.  Copiii din Cucuteni participă cu drag la după-amiezi de creaţie, spaţiul curţii, dar şi al atelierului fiind populat de ei, citindu-li-se pe feţe dorinţa de a învăţa, dar şi emoţia de a cunoaşte persoane noi. Lucrările lor sunt expuse în galeria comunei, pentru că există un astfel de spaţiu expoziţional aici. Sub îndrumarea artiştilor participanţi la simpozion, copiii învaţă diferite modalităţi de a se exprima plastic. Numărul lor creşte anual, astfel că am avut bucuria, ca personal să lucrez anul acesta cu o mare parte dintre ei, fiind impresionată de faptul că îşi perfecţionau limbajul şi îndemnarea, mulţi dintre ei dorind să urmeze cursurile Liceului de artă din Iaşi şi chiar să păşească mai departe pe porţile universităţilor de arte din Iaşi şi Cluj.

Tematica simpozionului a fost mereu alta la fiecare ediţie, anul acesta cei şase artişti români (Andra Baban, Ileana Danci, Adriana Goilav, Bogdan Onofrei, Cristina Oprea, Mircea Mocanu) şi doi francezi (Agnès Birebent si Stanislas Deveau) fiind reuniţi în jurul problemei ,,in SEMN”. Semnele culturii Cucuteni constituie şi astăzi o sursă de inspiraţie, chiar dacă semnificaţia lor s-a pierdut de-a lungul timpului. Artiştii participanţi la această manifestare culturală au readus vechile semne la viaţă, le-au ,,retrezit”, incluzându-le în propriile compoziţii. Totul începe cu o cercetare asiduă şi apoi cu materializarea proiectelor.

Ca participant la acest simpozion nu pot decât să o felicit pe Ionela Mihuleac, dar şi autorităţile implicate în realizarea acestui simpozion, deoarece demonstrează că mai există interesul pentru istoria locală şi naţională.

Dacă  ajungeţi pe aceste meleaguri cel mai bun ghid este domnul  Mihai Tun fost primar al localităţii timp de 36 de ani (din câte am înţeles) şi care ştie să vă conducă fizic şi spiritual, cu o mare dragoste, pe locuri încărcate de istorie. Deci permiteţi-mi să vă ofer un sfat: chiar dacă nu sunteţi artişti şi plecaţi în vacanţă, păşiţi pe drumurile Moldovei şi nu ocoliţi CUCUTENI. Aveţi ce vedea şi învăţa.