Iti vine sau nu sa crezi sunt tip care a invatat sa lucreze foarte mult cu mouse-ul la inceputurile mele in aceasta  arta  a technologiei , iar la ora actuala desi cunosc majoritatea (nu toate) scurtatturilor din tastatura , nu ma pot dezlipi chiar asa de usor de mouse. Imi place ca mouse-ul sa aiba o marime normala si o oarecare greutate sa stea cat mai tapan pe birou. Poate din acest motiv prefer si la ora actuala acele mous-uri cu design-ul clasic , la fel cum se gasea la kit-urile cele albe de la Microsoft cu mouse optic , din urma cu cativa mii de ani.Momentan am un kit multimedia , obisniuit wirlesse de la Microsft care aduce foarte mult cu acele kit-uri de care vorbeam mai sus… detaliat

Merita vazut aces bebe, este un scumpic, cu toate ca nu cred ca are mai mult de un anisor se misca demential Iubesc bebei si poate de aceea sunt asa mai “innebunita” dupa ei si implicit dupa aces videoclip

Am ramas restant de la santieru’ lu’ peste prajit cu mobila de bucatarie cea noua, ca deh, casa noua si mobila veche e cam de porc; pe aialalta parte, cum banii nu se fac de la sine (desi au aceasta calitate cand e vorba de a fi cheltuiti) a trebuit sa ma ocup si de firma, ca umblatu’ brambura prin magazine nu produce nimic.

Dar, veni si ziua cumparatului de mobila de bucatarie. Ma rog, de fapt ziua umblatului dupa mobila de bucatarie.

Am inceput cu IKEA, aka pomul laudat nr.1, unde bineinteles ca ori am gasit niste rahaturi, ori la o suta de milioane bucata de bucatarie. Da, ok, o fi calitate, desi am dubii mari in tot ce priveste calitatea IKEA, dar fie ca o fi calitate. Totusi, de la afisu’ ala de pe strada cu “bucatarie jucausa cauta nush ce” la fo 1900 lei pana la 9900 e cale lunga.  Asa ca nu numai ca nu am gasit ceva ok pt mine, dar m-am si enervat, mergand cu un set de asteptari si gasind acolo cu totul altceva. Si nu e prima oara, asa am patit si cu birourile pt firma, pe care le-am luat de la Elvila.

Apropo de frustrare, bineinteles ca s-a dublat, macar pt ca am stat o mie de ani  incercand sa trec dracu de pod / pasaj / groapa /santier sau ce dracu o fi. Cacat.

De acolo am taiat-o prin spate pe la Baneasa, pe unde a ciordeles Popoviciu terenurile de la agronomie, am iesit prin Bucurestii Noi -> Chitila -> Soseaua de centura -> Kika, un alt pom laudat degeaba. Unde, bineinteles, am gasit, la fel ca si data trecuta. Adica cacaturi scumpe sau mobile ok dar enervant de scumpe. Partea buna e ca am facut drumu’ de la intersectia cu groapa din Baneasa pana la Kika in cam acelasi timp pierdut asteptand sa ies din Bucuresti dupa care sa intru din nou. Mortii mamii lui de pasaj. Vorba lu’ Nicu Ceasca, ca retarzii astia nu-s in stare sa zugraveasca ce a construit tac-su. Absolut corect.

Dupa Kika, deja cu nervii intinsi, am luat-o frumos, ca tot eram in afara orasului, spre Bragadiru, la Modul Design. Au niste showroomuri si prin oras, da mie in ziua aia se pare ca imi placea soseaua de centura. Asa ca tzup la fabrica, la showroomul de acolo. Showroom fara fitzele, brizbrizurile si luminitzele de la Ikea, Kika sau Mobexpert. In schimb cu niste mobila misto, la preturi decente. Mie personal mi-a placut asta: Mobila de bucatarie Viva. Numai ca cred ca totusi varianta pe wenge.

Am uitat sa zic de Mobexpert. Ei bine, Mobexpert never again. Pe langa Mobexpert, IKEA e un depozit fara fitze si ieftin ca braga. Adica scump Mobexpertu’, da’ scump, de parca erau facute din haurrrrr. Si nu vorbesc de canapele din piele, care e normal sa fie scumpe, vorbesc de rahatele pe care le gasesti la juma de pret. Ce-i drept, nu in conditii atat de “stralucitoare”. Deci fara Mobexpert.

Mai am de trecut pe la Elvila, care la faza cu birourile a reusit sa ma surprinda in mod placut, desi nu imi amintesc sa fi excelat la capitolul mobila de bucatarie. Dupa care vedem. Ma hotarasc si mai scriu.

Intrarea lui C. Ronaldo pe stadion

Prezentarea lui C. Ronaldo

85.000 de oameni au luat cu asalt stadionul Santiago Bernabeu pentru a-l vedea pentru prima oara in tricoul lui Real pe Cristiano Ronaldo, cel mai scump transfer din lume.
La noi in tara nici nu avem stadio cu acest numar de locuri, este incredibil.
Ronaldo va juca cu numarul 9 pe tricou, pe spatele caruia va scrie simplu: RONALDO: “Mi-am indeplinit un vis”, a spus vizibil emotionat portughezul.

Vroiam sa scriu despre cafea, despre faptul ca imi place s-o savurez si cu atat mai mult sa fie pe masa unei cafenele frumoase, pe terasa daca se poate pentru ca tot e vara, si insotita de un pahar de vorbe fine, decat de unul de apa plata. Si asta pentru ca beau espresso. Mai am si alte vicii grozav de enervante, cum ar fi cititul unor reviste precum Elle, visatul la vreo geanta Louis Vuitton din mai sus mentionata revista, sau cautarea unor sandale care se se conformeze tendintelor sezonului cat si stilului meu dar cu ceva milioane mai putin decat cele care au lansat trendul trespectiv. Ma face asta plina de “fumuri”? Poate, dar trebuie luat in considerare faptul ca in timp ce in viata ideala as urca la volanul Smart-ului meu cu o geanta fara logo (dar posibil Louis Vuitton sau Prada), in cea reala ma urc in tramvai (pentru ca n-am carnet, cu atat mai putin Smart) cu o geanta de la Parfois in cel mai fericit caz, sau cu o gentuta roz adorabila pe care am gasit-o intr-un magazinel ratacit cu 90 de lei.  Singura fita cu care ma mandresc este telefonul meu LG Prada II, pentru care am muncit aproape un an, si asta nu pentru ca ravneam la logul Prada ci pentru ca tastatura Qwerty facea ravagii in sufletul meu si asa chinuit de hainele mult prea frumoase vazute in reviste. Incerc sa ma consolez cu faptul ca sunt femeie, si femeile poftesc la haine, cum poftesc barbatii la o shaorma mare cu de toate. Sigur, este o diferenta considerabila intre cele doua, dar ce-ar fi sa ma bucur de mofturile mele atat cat imi permit? Nu atac fetele din Dorobanti cu geanta Prado sau poate chiar Prada decat daca sunt prost imbracate sau daca sunt atat de disperate dupa un logo fara a vedea un obiect ca ceea ce este. Cat timp esti imbracata cu bun-simt si deloc ostentativ nimeni nu o sa se gandeasca ca bratara de la mana este primita de la cine stie ce domn burtos si ca pentru achizitionarea ei ti-ai dat virtutile peste cap. Si totusi, nu am vrut sa critic pe nimeni.

Inchei scurt, repetand ceea ce sigur am mai spus, si anume ca imi plac oamenii frumosi. Frumosi pe dinauntru si ingrijit pe dinafara, si imi place sa-i am alaturi la o cafea nu foarte scumpa, poate doar potrivit de scumpa.

Conform site-ului www.transfermarkt.co.uk jucatorul Universitatii, Florin Costea este cel mai bine cotat jucator din campionatul intern, acesta fiind evaluat la 4.000.000 Euro. Afla de aici cotele celorlalti componenti ai Craiovei!

Iata  si top 5 cei mai bine cotati jucatori din Liga 1!

Cu cinci ani întârziere şi ceva mai scumpă, prima autostradă din România construită în regim de concesiune va fi gata abia în 2014, urmând ca un consorţiu franco-elen să o administreze timp de 26 de ani şi să perceapă o taxă de acces.

Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a anunţat ieri că asocierea Vinci (Franţa) –Aktor (Grecia) a fost declarată câştigătoare, urmând să construiască tronsonul de autostradă, contractul având valoarea de 1,507 miliarde de euro. În 2004, ministrul Transporturilor de la acea vreme, Miron Mitrea, încredinţase construcţia tronsonului Ploieşti – Braşov, pe secţiuni, mai multor firme, printre care şi Vinci. Imediat după schimbarea politică, noul Guvern condus de Călin Popescu Tăriceanu şi în care portofoliul Transporturilor era deţinut de Gheorghe Dobre (PD) a anulat contractul semnat de Mitrea, invocând existenţa mai multor nereguli.

În varianta Mitrea, pentru porţiunea Comarnic – Braşov, suma care urma să fie plătită era de numai 1,3 miliarde de euro, după cum a recunoscut ieri şeful comisiei de evaluare a ofertelor, Dana Galbeni. Ea a ţinut însă să precizeze că “din punct de vedere tehnic nu se poate face comparaţie între cele două proiecte”.

Întrebat de Gândul, Berceanu a recunoscut că autostrada ar fi putut fi deja practicabilă în momentul de faţă, dacă ar fi fost vorba de o concesiune corectă. “Acea chestiune, că altfel nu pot să-i zic, era o atribuire pe o legislaţie aşa-zisă de parteneriat public-privat. Nu poţi compara ceva ilegal cu ceva legal. Dacă s-ar fi semnat, acum vă povesteam cum vă povestesc de Bechtel”, a spus ministrul.

După ce, în 2005, contractul negociat în vreme ministeriatului lui Miron Mitrea a fost dat uitării, a mai fost nevoie de încă doi ani de zile pentru a se lua decizia de a se încheia altul. Abia în 2007 Ministerul Transporturilor a reluat procedurile pentru selectarea consorţiului care va construi şi administra tronsonul de autostradă, din care a dispărut porţiunea Ploieşti – Comarnic. Ieri, ministrul Berceanu a precizat că şi acestă porţiune va fi scoasă la licitaţie “în curând”.

Exproprierile, marea problemă

În termen de maximum un an şi jumătate, statul român este obligat să-şi onoreze prima obligaţie, aceea de a pune amplasamentul la dispoziţia constructorului, adică să facă exproprierile.
Dana Galbeni spune că documentaţia este pregătită pentru 80% din terenuri, urmând să se exproprieze pe măsură ce se vor găsi resurse financiare la bugetul statului.

Când se va întâmpla acest lucru nu se ştie. “Este greu de stabilit cu precizie când o să avem banii”, recunoaşte şi Berceanu. Salvarea vine însă tocmai de la proiectul tehnic, care prevede construcţia de tunele pe o distanţă de 20 km, din totalul de 55 km cât are tronsonul de autostradă.

Astfel, trebuie expropriate doar terenurile de la intrarea şi ieşirea din tunel. Pe de altă parte, 80% din terenurile necesare construcţiei se află în proprietatea Romsilva şi a Companiei Apele Române, fiind mai uşor de realizat exproprierile. În al cincilea an de la semnarea contractului, statul român va face prima plată. Suma plătită concesionarului a fost stabilită la 180 milioane de euro pe an, timp de 26 de ani şi ea se diminuează corespunzător cu încasările realizate din taxa de acces.

Info Plus
10 lei pentru 55 km

Taxa care va fi percepută pentru accesul pe autostrada Comarnic – Predeal a fost stabilită, în urma negocierilor, la 1,75 euro/osie/100 km. Cum autostrada are o lungime de 55 km iar un autoturism este dotat cu două osii, rezultă o valoare de 1,92 euro. Dacă adăugăm TVA, ajungem la un tarif de 2,29 euro, care la cursul actual înseamnă 9,62 lei. Prin rotunjire, se va ajunge la o taxă de 10 lei pentru un autoturism. Suma este bătută în cuie numai pentru primul an de operare. Ulterior, concesionarul poate majora tariful în funcţie de evoluţia preţurilor de consum. “Oricum, nu va majora prea mult, pentru că dacă va fi prea scump nu o va mai lua nimeni pe autostradă”, a precizat Berceanu.

Sursa: Gandul.info

Sunt născut în Braşov, dar o parte din copilăria mea mi-am petrecut-o într-un sat transilvănean. Bunicii mei – care acum sunt plecaţi în lumea îngerilor – erau nişte giganţi ai muncii. Se trezeau de dimineaţă să aibe grijă de animale, să facă de mâncare, să aibe grijă de curte, grădină, să cultive ogoarele. Eu îi ajutam. Îmi plăcea să fac treabă. Îmi aduc aminte ce plăcere nebună de a face una sau alta aveam, îmi aduc aminte câte curiozităţi aveam, îmi aduc aminte de meciurile de fotbal pe care le făceam cu băieţii din sat… şi câte şi mai câte nu faceam; îmi era milă de miei când era treaba de a fi tăiaţi şi făceam foarte urât (mă ataşam de ei ca orice copil inocent, nici acum nu pot să manânc carne de miel), dacă-mi pica ceva scris în mână, citeam tot… nu conta că era carte, ziar sau bucata de ziar cu care bunica înfăşurase vreun ou. Ascult şi acum cu plăcere muzică populară (în special, ardelenească) şi m-aş băga oricând la o învârtită.

De aici am eu respect pentru ţăranul român, pentru munca bine făcută, respect pentru adevăratele valori. De aceea, nu sunt fiţos şi nici nu cred că voi fi, nu sunt jmeker şi nici nu vreau să fiu. Lumea privită de acolo părea simplă, eu aveam vârsta pe care o aveam, aveam familia mea, preocupările şi visele mele.

Dar eu nu voiesc să scriu amintiri din copilărie. Motivul sau intenţia acestei postări este de ce iubesc/nu iubesc ţara în care trăim.

Îmi iubesc ţara pentru că aici trăieşte familia mea, îmi iubesc ţara pentru că tot aici sunt şi cei mai mulţi prieteni ai mei. Îmi iubesc ţara pentru cei câţiva campioni şi olimpici care mai fac să se audă de bine şi de noi. Îmi iubesc ţara pentru că e atât de frumoasă. Mă bucur pentru că încă mai avem libertate de exprimare (sau măcar iluzia acestei libertăţi). Îi mulţumesc lui Dumnezeu că trăim în pace. Iubesc România pentru acei oameni care şi-au mai păstrat valorile, omenia şi bunul simţ nealterate.

Urăsc România pentru că în decembrie 1989 au murit nişte oameni ai căror asasini nu au fost prinşi şi pe nimeni nu mai interesează. Urăsc să ştiu că minerii lui Cozma şi Iliescu au omorât atâţia studenţi în Piaţa Universităţii pentru că au îndrăznit să se manifeste şi lumea a uitat. Urăsc să văd că în România totul este pe bază de şmechereală, urăsc să văd că atâţia sunt bogaţi, dar nu au produs nimic în viaţa lor şi au făcut doar afaceri cu statul, urăsc să intru în spital din cauză că niciunui doctor nu-i pasă de tine şi trebuie să-ţi goleşti buzunarele şi conturile dacă lei ai doar pentru a te băga în seamă. Urăsc să ştiu că românii care au probleme în ţări străine, nu sunt apăraţi de ambasadorii plătiţi să fie la dispoziţia acelor cetăţeni, urăsc să văd că legea se interpretează întotdeauna în favoarea celui care are partea leului, urăsc felul iresponsabil în care votează românii şi modul în care se lasă păcăliţi. Urăsc faptul că la sarmale şi mititei din bani publici ies în străzi românii cu sutele/miile, dar pentru cauze adevărate cum ar fi condiţii de muncă mai bune, protecţia mediului sau alte multe cauze nu iese mai nimeni. Urăsc faptul că avem cele mai multe impozite şi una dintre cele mai mari fiscalităţi. În acelaşi timp, noi avem printre cele mai puţine firme pe cap de locuitor din UE, nu avem nicio economie şi nu producem nimic. Urăsc că avem ţara plină de bănci străine care înrobesc de-a dreptul pe românul naiv ce-şi face credit la oricare dintre ele, urăsc că au comisioane şi dobânzi pe care în ţările lor de origine nu le au şi le pot modifica după cum vor muşchii lor, iar statul nu face nimic. Urăsc magazinele moderne care ne vând legume, fructele şi carnea injectate cu coloranţi şi alte chimicale la preţurile pe care le vor ei, preţuri care mai tot timpul sunt mai mari decât în Germania sau Spania. Urăsc că nu avem nici agricultură, nici turism. Îi urăsc pe politicieni că promit mereu, nu fac nimic din ce promit şi-i urăsc pe alegători pentru naivitatea lor. Urăsc să ştiu că avem cel mai scump metru pătrat de autostradă din lume, dar nu avem nicio autostradă. Urăsc să văd tineri absolvenţi de facultate capabili angajându-se vânzători la tarabe şi urăsc să văd oameni fără studii şi care nu ştiu nici să scrie corect româneşte ocupând funcţii importante. Urăsc să văd televiziuni care au doar programe de îndobitocirea populaţiei. Urăsc vedetismele. Urăsc  ziarele  care transformă orice subiect în pornografie, urăsc noile coduri juridice conform cărora actul de viol cu un bebeluş este considerat la fel cu actul de viol cu un minor de 17 ani. Urăsc că ne-am vândut şi resursele şi depindem de alţii. Urăsc faptul că nu s-a construit nimic din ‘90, iar când cineva vrea să facă ceva, intâmpină sute de piedici (cazul aeroportului de la Braşov). Urăsc faptul că am preluat muzica şi limbajul ţiganilor. Urăsc să văd politicieni care-şi asumă răspunderea, dar nimeni nu plăteşte nimic. Urăsc faptul că singurele idei de a trece peste această criză sunt concedierile şi creşterea taxelor şi impozitelor. Urăsc faptul că România este într-o criză continuă de aproape 20 de ani. Urăsc sentimentul că orice ai face, nu prea ai nicio şansă dacă nu eşti de-al lor. Urăsc faptul că tot mai mulţi români îşi pierd omenia şi bunul simţ.

Si da .. cu siguranta nu ai sa-l gasesti aici. De ce nu ai pune, la urma urmei, un titlu inutil ?! Dejaba!

Si da .. sa incepem cu vraja marii initiale : respect pentru oamenii care de 1 mai sparg seminte, in pauza, la lucru si nu la coltul blocului sau la colt de poienita; pentru cei care nu abereaza ( gen “stii vorba aia ? ce mananci … mananci ca ti-e foame ” ); pentru cei ce vad in Zara o pizzerie de la Motovelo ( Suceava ) si nu haine de la o firma cu acelasi nume; pentru cei cu nume de Radu ce beau Ruborg pentru ca le place litera R si au un animal de companie un Rinocer.

Pentru cei ce vad in Mercedes o fitza ce poate sa mai astepte si nu un “must” ( pe engleza )de a agata, non-stop ,copile de 16 ani; pentru cei ce merg la examene pregatiti si-l pica pentru ca nu au putut copia ; pentru cei ce se intorc din alte tari si stiu limba romana ( fara sa o fi uitat pe aeroport ); pentru cei ce nu confunda geamandura cu o minge mare in larg ; as mai putea scrie alte chestii.. dar ce rost ar avea ?!

Pace!

LE : De 1 mai razi!

via

Am făcut astăzi o vizită pe la Tabac ca să mă aprovizionez cu de-ale gurii (a se citi “tutun, foiţe şi filtre”). Surpiză tare neplăcută. A ajuns criza şi la Tabac. Preţuri falimentare… pentru mine. Magica pungă de Bali Shag a ajuns 30 de lei, filtrele 3.8 lei şi foiţele OCB standard… 1 leu. În condiţiile astea, umilul fumător de shag va fi nevoit să-şi cumpere tutun de pe net. E mai ieftin la cutie, dar în România nu aduce nimeni aşa ceva.

Bleah. Sunt sărac.

Ca tot am vazut ca ati mai cautat si cate una alta despre peste …. m`am pus si eu sa caut si am gasit o mica chestie pe gazetadeagricultura.info ia uita`te :
Morunul, nisetrul, pastruga si cega sunt cele mai intalnite specii de sturioni din Dunare. Un exemplar de 100 de kilograme poate avea circa 10 kilograme de caviar. Sturionii sunt adevarate fabrici vii de icre negre.
Pe piata neagra din Romania, icrele negre se comercializeaza sub 500 de euro/kg, iar la oficial sub 1.000 euro. Preturile din Occident sunt de 5-6 ori mai mari, astfel ca restaurantele si magazinele din Romania vad in fermele de sturioni o reala alternativa. Daca icrele de morun sunt cele mai scumpe, ajungand la 6.000 de euro kilogramul in vest, carnea de cega este considerata cea mai gustoasa, fiind si specia care depune cel mai repede pretiosul caviar, respectiv dupa 4-5 ani. Morunul ramane insa principala tinta a braconierilor. Carnea sa este evaluata la 10-15 euro/kg. Un exemplar de 200 de kilograme, cu 20 de kg de caviar, poate valora “la negru” peste 10.000 de euro. Cel mai mare morun inregistrat s-a capturat in Marea Caspica, considerata cea mai bogata in sturioni din lume, si a avut aproape doua tone greutate. In Romania exista dovezi cu un morun prins la inceputul secolului trecut, de circa 1.000 kg.
Sturionii sunt considerati relicve animale vii. In epoca miocen, acum 5-7 milioane de ani, ridicarea muntilor a dus la formarea unui urias bazin de apa, Marea Sarmatica. Aceasta se intindea de unde este astazi Viena si pina in Asia Centrala. Apa acestei mari, complet izolata de oceanul planetar si alimentata de diverse fluvii, s-a indulcit treptat, astfel ca multe specii au disparut, fiind inlocuite cu altele. Si astazi, salinitatea Marii Negre este mult mai redusa decit cea a oceanelor (1,7 fata de 3,3 la suta). In aceste conditii au aparut sturionii. Dovada originii lor este modul de reproducere. Pentru a-si depune icrele, pestii migreaza in amonte pe fluviile care se varsa in Marea Neagra sau Marea Caspica (Dunare, Prut, Nistru, Nipru, Don, Volga).
Dupa inaugurarea barajului de la Portile de Fier, numarul exemplarelor de cega, nisetru, morun si pastruga, care traiesc in Marea Neagra si “urca” pe Dunare in perioada de reproducere, s-a micsorat dramatic. In Germania, ultimul sturion a fost pescuit in urma cu 18 ani, iar in Ungaria acum un deceniu, iar forurile mondiale monitorizeaza de mai mult timp aceasta specie pe cale de disparitie.
Prof. dr. ing. Dorel Lazu, specialist in ihtiocultura la Facultatea de Zootehnie a Universitatii de Stiinte Agricole a Banatului, explica ce a condus la initiativa studierii acestor pesti: “Sturionii de Dunare sint exemplare extrem de valoroase, specia avind o vechime de aproximativ 3.000 de ani. Sint unii dintre cei mai batrini pesti si dintre cei mai longevivi, putind ajunge si la 150 de ani. Traiesc si se hranesc in Marea Neagra, iar pe Dunare migreaza pentru a se reproduce. Noutatea este ca aici, la Timisoara, se va realiza pentru prima data in Romania un studiu privind reproducerea acestei specii in captivitate”.
La infiintarea statiunii a participat si Institutul de Cercetari Piscicole din orasul german Wollershoff, care a donat bazinele si rezervoarele de apa. Prin aceeasi relatie, un doctorand si un student de la Facultatea de Zootehnie, Sectia de Acvacultura, au fost la un stagiu de pregatire in Germania.
Sturionii sunt pesti mari, primitivi, cu scheletul in cea mai mare parte cartilaginos. Speciile de sturion se deosebesc intre ele prin cele 5 randuri de scuturi osoase de pe corp si prin gura orientata inferior care este precedată de 4 mustati. Ei se hranesc prin gasirea urmelor prazii iar apoi absorbtia organismelor. Prada este detectata cu ajutorul mustatilor lor foarte sensibile si a organelor ampulare (electrice) localizate pe partea inferioara a rostrului aplatizat. Desi multe feluri de gunoaie gasite in stomacul lor indica un mod de hranire detritivor, totusi marea parte a dietei lor este reprezentată de nevertebrate, iar pestii devin o prada tot mai importanta pe masura ce sturionii cresc. Majoritatea pestilor cu care se hranesc sunt probabil prinsi pe timpul noptii cand este dificil pentru un peste sa evite un sturion mare, desi sturionii sunt oarecum lenesi.
Principalele specii de cultura ce pot fi crescute cu succes in tara noastra si cu valoare economica deosebita sunt:
· Morunul – Huso huso;
· Nisetrul – Acipenser gueldenstaedti;
· Păstruga – Acipenser stellatus;
· Cega – Acipenser ruthenus; La aceasta specie se mai dauga varietatea albino cu valoare economica ridicata datorita caviarului auriu produs.
Sursa:gazetadeagricultura.info