Charles Rennie Macintosh  a trăit majoritatea vieţii sale în oraşul prosper Glasgow, care in timpul revoluţiei industriale a avut unul dintre cele mai mari centre de producţie de masini grele şi de construcţii navale din lume. Pe măsură ce oraşul a crescut şi a prosperat, un răspuns mai rapid la cererea mare de bunuri de consum şi arte a fost necesar. Produsele fabricate industrial in masa au început să câştige popularitate. Odata cu revoluţia industrială, stilul asiatic şi noile idei moderniste, au influentat, de asemenea, schitele lui Macintosh.
Acest stil a fost admirat de Macintosh din cauza economiei de mijloace, formelor simple şi materialelor naturale, utilizarii texturii, luminii sau umbrei. În vechiul stil vestic, o piesa de mobilier era văzută ca ornament, afişand bogăţia proprietarului sau, iar valoarea piesei era stabilita în funcţie de durata prelucrarii ei. În arta japoneza, mobilierul este conceput pentru a reda calitatea spaţiului, evocand o stare de relaxare in interiorul organic.
În acelaşi timp, o filosofie noua, preocupata de crearea unui design funcţional şi practic era în curs de dezvoltare din toată Europa: aşa-numitele “idei moderniste”. Conceptul fundamental al mişcării moderniste a fost dezvoltarea unor idei inovatoare şi a noilor tehnologii: proiectarea era orientata catre prezent şi viitor, mai degrabă decât catre istorie şi tradiţie. Ornamentaţia greoaie şi stilul traditional au fost lasate deoparte. Chiar dacă Macintosh a devenit cunoscut ca de pionier al mişcării Moderniste, desenele sale au fost departe de utilitarismul sec al acesteia. Preocuparea sa a fost construirea în jurul nevoilor oamenilor, văzuti ca indivizi care nu aveau nevoie de o “maşină pentru locuit”, ci de o operă de artă. Macintosh s-a inspirat din stilurile arhitecturale din Scoţia, din stilul Art Nouveau, alaturi de simplitatea formelor japoneze.
În timp ce lucra în domeniul arhitecturii, Charles Rennie Macintosh a dezvoltat propriul stil: un contrast puternic între unghiuri drepte si motive florale. Proiectul care a contribuit la realizarea reputaţiei sale internaţionale a fost Scoala de Arta din Glasgow. Asemenea contemporanului său Frank Lloyd Wright, Macintosh includea adesea in desenele sale arhitecturale specificaţii ample pentru decorarea, detalierea, mobilarea clădirilor sale.

Queen’s Cross Church, Glasgow

Queen’s Cross Church este o biserica parohială din Glasgow, Scoţia. Este singura biserica proiectata de Charles Rennie Mackintosh care a fost construita; prin urmare, este de asemenea cunoscuta sub numele de Biserica Mackintosh.
În 1896, Queen’s Cross Church a comandat o noua biserica biroului arhitectural Honeyman & Keppie, urmand să fie localizata în zona de dezvoltare Springbank, lângă Maryhill. Joan Honeyman a dat proiectul tinarului sau angajat, arhitectul stagiar Charles Rennie Mackintosh. În conformitate cu convingerile lor,contractorii doreau simplitate in design. Influentele gotice, cu arcade cu nervuri decorative, vitralii uriase cu modele create de Macintosh, spatiu amplu pe axa verticala, definesc aceasta catedrala conferindu-i un aspect unic.
Cu toate că a proiectat o Catedrala Anglicana pentru Liverpool, ca parte a unui concurs, aceasta nu a fost niciodată construita, astfel incat Queen’s Cross Church a fost singura biserica  a lui Mackintosh ridicata vreodata. Constructia  a inceput la scurt timp după ce Mackintosh a terminat proiectul pentru Scoala de Arta din Glasgow.

Glasgow School of Art

Charles Rennie Mackintosh a câştigat un concurs de design pentru Scoala de Arta din Glasgow, acest proiect reprezentand primul său comision, fiind de asemenea constructia sa celamai importanta. Amplasata la marginea unei foarte abrupte pante inclinate catre sud, clădirea se întinde de-a lungul unei strazi întregi, pana la intersectia acesteia cu o strada principala.
Cladirea pastreaza un aspect eclectic cu influente din arhitectura scotiana (mase volumetrice din zidarie grea), motive Art Nouveau (motive florale si geometrice de fier, gresie, detalii), alaturi de materiale, tehnici moderne utilizate in constructie.
Planul cladirii este un lung “E” cu coridoare de-a lungul coloanei vertebrale, care leaga studiourile de arta situate in mare parte de-a lungul străzii de camerele mici auxiliare, sau de birourile de pe partea din spate. Intrarea este situata dincolo de axul central, conducand la un muzeu luminat de sus, situat în spatele Scolii de Arte din Glasgow.
Partea de nord, cu care este orientata catre strada mare, este alcatuita dintr-o fatada dreptunghiulara simpla, cu ferestre industriale ample care lumineaza studiourile, alternand cu decoratiuni realizate din zidarie. In contrast the east and west facades are narrow, towerlike masonry walls above the steeply sloping streets, into which small paned metal windows recall Scottish baronial architecture. În contrast cu fatada principala, celelalte doua fatade sunt înguste, pereţii de zidărie inaltandu-se asemenea unor turnuri, amintind de arhitectura scotiana. De la sud, pe partea din spate, cele trei componente perpendiculare ale planului in “E” sunt în mod clar evidenţiate. Interioarele au fost proiectate in stilul Art nouveau cu motive florale si geometrice in lungul scarii, corpuri de iluminat, covoare, mobilă, şi faianţă.

Hill House, Scoţia

Hill House în Helensburgh, Scoţia este una din lucrările cele mai cunoscute ale lui Charles Rennie Macintosh, probabil, după  Scoala de Arta din Glasgow. A fost conceputa şi construita pentru editorul Walter Blackie, în 1902 – 1904.
Pe langa casa în sine, Macintosh a conceput ,de asemenea, cele mai multe interioare, mobilierul, elementele decorative. Macintosh a dus atenţia sa pentru detalii pana la a prescrie culoarea florilor pe care familia Blackies le poate aranja pe masa în camera de zi, astfel încât să nu intre în conflict cu restul decorului.
Înainte de a începe crearea unui desen de elevatie sau chiar a unui plan de etaj, Macintosh a petrecut câteva zile în fosta casa a familiei Blackies pentru a observa viaţa lor de zi cu zi, “construind din interior spre exterior”. Prin analiza obiceiurilor familiei, Macintosh era în măsură să proiecteze fiecare aspect al casei în funcţie de nevoile fiecărui utilizator. El credea ca aspectele funcţionale ar trebui să fie rezolvate în primul rând, pentru a permite aspectului estetic sa evolueze din soluţie. Rezultatul ar putea fi doar un client extrem de mulţumit. Fiecare detaliu, fie el inauntru sau afara, a primit atentia arhitectului, Macintosh, care credea ca acesta era singurul mod cinstit de a proiecta.
Tratarea uniforma cu nuante de gri a exteriorului cladirii o face sa se integreze peisajului innorat al Scotiei. Volumul cladirii rezulta din planificarea interiorului acestuia, forma fiind la exterior asimetrica. Decoratiile minimaliste, zidurile grele, ferestrele rectangulare, genereaza un stil constructiv puternic, distins, sobru. Exteriorul cladirii este aproape opus interiorului cald, exotic, decorat cu atenţie. Macintosh preia astfel ideea lui Pugin privind minimizarea decoraţiilor exterioare pentru a sublinia designul din interior.

de Bulău Laura – Teodora

Am incercat sa ma gandesc la un paragraf introductiv pentru articolul despre Horia Creangă. Nimic din ceea ce am sperat nu se întrevedea. Nici un cuvânt pompos  sau ovaţional nu îmi trecea prin minte. Începusem sa cred că este un blocaj, dar de fapt era o abordare total greşită a unui om a cărui viaţă şi operă au fost caracterizate de simplitate, puritate a expresiei, sinceritate faţă de lucrurile din jurul său, faţă de spiritul românesc, de curentul modernist, faţă de opera sa, faţă de sine ca parte integrantă a lumii ce îl reprezintă.
Se naşte în 1892, la Bucureşti, fiul lui C. I. Creangă şi al Olgăi Creangă. În 1906 prinţii săi se despart; mama se mută împreună cu cei 4 copii (Horia, Ionel, Letitia, Silvia) într-o casă modestă pe Strada General Lahovary 23, din cauza împutinării averii. De mic este obişnuit cu gustul amar al sărăciei, aspect contrastant cu al său caracter boem pe care avea sa şi-l dezvolte.
Studiile liceale şi le începe la Liceul „Matei Basarab”, anii terminali făcându-i la Liceul „Mihai Viteazul”. Este remarcat de către profesori ca fiind un elev de excepţie prin firea sa cel puţin excentrică şi prin talentul său de excelent desenator. În această privinţă, este sfătuit de profesorul său protector, Enache Ionescu, să urmeze calea desenului.
Intră după bacalaureat, în 1913 la Şcoala Superioară de Arhitectură, condusă de profesorul inginer Emil Pangrati. În cadrul facultăţii îi este apreciat caracterul. Surprins mereu cu buzunarele îndesate cu creioane, notiţe pe formate inimaginabile şi încercări proprii. Nimeni nu era iertat de tachinările sale voioase, dar deseori maliţioase. În urma discuţiei cu Statie Ciortan se hotărăşte, împreună cu Lucia Dumbrăveanu şi alţi colegi să asalteze reduta Beaux Art-ului din Paris. În urma unei expoziţii de lucrări proprii din anul 1919 reuşesc să strângă bani pentru drum. Reuşeşte să intre din a treia încercare. În orientări occidentale pendula între geometria masivă, dar dinamică a lui Eric Mendelsohn şi elegantul turn vitrat de 30 de etaje al lui Mies van der Rohe, neconvins de purismul ortogonal. Era influenţat de arhitecţii francezi care promovau construcţii moderne din care selecta numai pe cele considerate interesante. Aceste aspecte sunt trăsături ale firii sale deliberate, dublată de siguranţa gustului. Nu avea imbold spre livresc. Nu epuizase valenţele extravaganţelor tinereşti.
În cadrul bibliotecii arhitecţilor, librăria în care se găseau toate cărţile şi proiectele reuşite de la Beaux Arts, tinerii studenţi răsfoiau aceste veritabile cataloage de proiecte remarcând diferitele rezolvări. Tot aici au aflat foarte multe despre Le Corbusier. Creangă, deşi conturat  mai târziu ca un Le Corbusier al nostru, nu l-a cunoscut personal, dar l-a citit din scoarţă-n scoarţă şi chiar la timpul când ideile corbusiene erau în premieră mondială.
Horia Creangă aprecia simplitatea formelor cubice, jocul perpendicularelor şi al orizontalelor, sculptura bazată pe ansambluri de cuburi şi prisme. În opera sa a optat pentru o poziţie clasica, un echilibru între simţire şi raţiune, limbajul formelor cumpănite care se opun modelelor agitate, opţiunea pentru funcţionalismul purist opus celui expresionist.
A absolvit cursurile Beaux Art-ului la 12 noiembrie 1924, obţinând diploma de arhitect     d. p. l. g.( diplomé par le gouvernement).În 1927 revine în ţară. Soţia sa, Lucia Dumbrăveanu ocupându-se cu crearea de noi relaţii pe baza cărora noua echipă Creangă să poată lucra. Se vor face remarcaţi pentru prima dată prin reşedinţa Dr. Petru Groza din  Deva.
Ca orice mişcare artistică, curentul modernist din arhitectură se va face simţit cu adevărat numai prin gesturile mari. Într-adevar, primele forme de manifestare ale acestuia vor fi locuinţele individuale, însă ele sunt simple instrumente de verificare a elementelor ce sunt aduse în discuţie, a conceptelor ce vor fi îmbrăţişate sau respinse deopotrivă. Prima construcţie ce va mişca spiritele în lumea românească va fi clădirea ARO realizată de Horia Creangă, emblematică pentru arhitectura modernă, tributară la rândul său stilului internaţional. Printre principiile estetice si constructive se numără simplificarea geometriei volumetrice de la un simplu paralelipiped la juxtapuneri sau articulaţii de prisme, cuburi, abandonarea simetriei axiale (fără a se axa pe o disimetrie) în vederea marcării elementelor funcţionale şi volumele simple, eliberate de decoraţiile inutile.
Clădirea ARO  era un complex polivalent compus din două volume principale, unul spre bulevard pe regimul P +7 şi un al doilea P +4 spre stradă. Volumele orizontale se opresc într-un turn masiv de colţ cu 10 etaje. Imobilul a stârnit reacţii atât din partea opiniei publice cât şi din partea oficialităţilor, figurând în ghidul Bucureştilor acelor vremuri. Viziunea clădirii este cel mai bine exprimată de către autorul însuşi „Totul se înscrie într-o linie mare continuă, orizontală, în care se încadrează circulaţia vehiculelor. Numai intersecţiile de străzi sunt acuzate prin motive de oprire verticală şi acelea retrase din primul plan, pentru a se face mai puţin simţită această rupere de continuitate.”
După casa Dr. Petru Groza la Deva, Creangă a realizat o serie de vile, tributare aceloraşi principii estetice după care arhitectul s-a ghidat. El susţinea că „arhitectura noastră modernă izvorăşte din nevoile generale ale timpului şi nu din plăcerea de a imita.” Casele sale urmăresc o geometrie simplă dar nu neapărat un cub, fiind de amintit că era un mare admirator al lui Frank Lloyd Wright. Creangă medita profund asupra acestor case chiar dacă rezultatul gândirii părea că se aşterne febril pe un şerveţel la cafeneaua Corso . Creangă nu renega importanţa unei arhitecturi naţionale „ să ne întoarcem la ce avem noi specific în ţară şi să creăm pe baze autohtone o cultură şi o artă care să se poată numi a noastră şi numai a noastră”. Însă din punctul său de vedere acest specific nu se găsea în dantelăriile de la Horez, în turnurile răsucite de la Argeş şi în aurăriile de la Trei ierarhi ci în modestele cule româneşti, înalte şi drepte „Arhitectura acestor cule este simplă şi nu se  îndepărtează de la principiile adoptate de mine. Ea ar fi dimpotrivă, o continuitate şi nu o rupere cu trecutul”.
Pe drumul promovării noului, Creanga nu se va dezice vreodată. El rămâne cu precădere arhitect planşetar, fără sa fie totodată trubadurul înfăptuirilor sale. Pragmatismul sau îl împiedica sa aiba inclinatii catre oratorie sau scrieri, desi după cum vom vedea era  înzestrat si pentru aceste manifestări. Nu agrea de fel savantlâcurile criticii de arhitectura. Nefiind absolutist, era totusi construit astfel : nu agrea dialoguri cu cei care simteau diferit arta si meseria.
Creangă rămâne pentru noi unul dintre reperele arhitecturii româneşti moderne., conducând-o mai aproape de unele valori recunoscute pe plan mondial. Lucrările lui Creangă aduc dovada că sensibilitatea şi logica gândului creator românesc a găsit forme noi, respingând ideile paseiste si folcloriste.

de Stanciu Răzvan

Să nu uităm!

Un Apel din partea lui Sorin Iliesiu

Să nu uităm că România a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa anilor 1950-1980: teroare, spaimă, frig, foamete, întuneric şi totdată cele mai multe victime faţă de numărul populaţiei şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică.

Să nu uităm că România a fost singura ţară în care s-au înregistrat victime la căderea comunismului: nu au fost câteva victime, a fost un genocid deliberat cu 1600 de oameni masacraţi la întâmplare (peste 1400 fiind sacrificaţi de neocomunişti după 22 Decembrie 1989).

Nu ne vine să credem, dar acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, la 20 de ani de la căderea acestui cumplit regim comunist, asistăm la un spectacol abject al amneziei, al cinismului, al sfidării memoriei eroilor masacraţi, al amoralităţii, al iresponsabilităţii, al lipsei totale de patriotism şi de demnitate, spectacol al complicităţii în diferite grade la crime neocomuniste, spectacol al dezonoarei absolute  în care candidatul Traian Băsescu este:

-        singurul candidat la Preşedinţia României care promovează adevărul despre crimele comuniste, inclusiv despre genocidul neocomunist din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990;

-        singurul candidat care şi-a asumat reformarea morală a societăţii prin adoptarea legilor şi măsurilor pentru decomunizarea României;

-        singurul candidat care a cerut şi care cere Justiţiei să lupte împotriva corupţiei;

-        singurul candidat care ar putea solicita Justiţiei să cerceteze modul în care s-a reconsolidat oligarhia securisto-comunistă în România şi să verifice corectitudinea privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat fraudulos puterea economică în România;

-        singurul candidat care credem că va cere SRI şi SIE să predea către CNSAS cele aproape 97.000 de dosare considerate abuziv “de siguranţă naţională” (2.000.000 de dosare fiind deja predate).

-        singurul candidat care credem că va acţiona pentru condamnarea naţională şi internaţională a Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi a consecinţelor lui, ca ilegitime şi criminale;

Să nu uităm că Preşedintele Băsescu a condamnat regimul comunist ca ilegitim şi criminal la cererea fermă şi argumentată a societăţii civile. Până în acel moment, nici un preşedinte al României nu a răspuns vreunui apel al societăţii civile. Apelul meu, lansat la GDS în 10 martie 2006, a fost semnat de peste 700 de personalităţi (reprezentând elita culturii române începând cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca), de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale reprezentând peste un milion de sindicalişti.

Prin actul condamnării comunismului din 18 decembrie 2006 – unic în istorie – Preşedintele Băsescu şi-a asigurat două locuri privilegiate: unul în rai pentru condamnarea demonului comunist care a stabilit recordul mondial al criminalităţii şi unul în istoria reformării României.

Condamnarea oficială a fost făcută în baza unui Raport Final edificator şi substanţial, elaborat de Comisia Tismăneanu, operă colectivă asumată de toţi membrii comisiei (în număr de 39). Excepţionalul raport de condamnare a constituit o premieră mondială, “un miracol şi o enigmă”, un document exemplar pentru viitoarea condamnare internaţională a crimelor comunismului.

Raportul asumat de Preşedintele Băsescu are nu numai virtuţi congnitive, ci şi terapeutice. Terapia vindecării de sechelele cancerului comunist constă în măsurile şi legile decomunizării propuse de autori şi asumate de şeful statului.

Să nu uităm că actul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui Băsescu a însemnat un moment de răscruce: începutul renaşterii morale a României şi totodată cel mai important eveniment din istoria noastră postcomunistă alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE.

Să nu uităm nici faptul că Preşedintele Băsescu a fost suspendat la iniţiativa predecesorului său Ion Iliescu, implicat în crimele comuniste ale reprimării studenţilor protestatari din 1956-57 şi a celor din 1968, precum şi – Doamne Dumnezeule! – în masacrul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 şi în fratricidul neocomunist din 13-15 iunie 1990.

Cum a fost posibil ca poporul român să aleagă de trei ori un asemenea preşedinte?

Răspunsul poate fi aflat citind manualele diversiunii fără Dumnezeu studiate în tinereţe la Moscova de cel care va deveni „blestemul şi nenorocirea României postcomuniste”. Aceste diversiuni cu efect de genocid la propriu şi la figurat au fost puse în aplicare începând din seara zilei de 22 Decembrie 1989 când a început o terifiantă tragedie naţională care ar trebui încheiată definitiv acum, după 20 de ani de dezonoare în care un miraculos act de onoare a fost condamnarea comunismului prăbuşit prin masacru şi salvat prin genocid de vedeta acestui ticălos şi însângerat „bal mascat” în care poporul nostru a fost jertfit fără vreo remuşcare.

19 noiembrie 2008

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html

M-am intors de la Boston unde am participat la conventia organizatiei profesionale American Association for the Advancement of Slavic Studies. Dezbateri fascinante, conversatii febrile legate de anul 1989, de confruntarea cu trecutul totalitar, de Rusia si dilemele ei (vechi si noi), etc etc  Mi-am amintit de conventia din noimebrie 1989, de la Chicago, cand am vorbit alaturi de regretatul Mihai Botez, incercand sa anticipam ce avea sa urmeze in Romania…

Am lansat cu acest prilej volumul Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe, editat de mine si aparut la Central European University Press. Au vorbit Brad Abrams, specialist in istorie ceha si ambasadorul Thomas Simons (ambii prezenti cu studii in volum). Am participat la o masa rotunda, impreuna cu Peter Gross (University of Tennesee) , Grigore Pop-Eleches (Princeton) si Peter Wagner (University of Wisconsin) despre alegerile din Romania (2008 si 2009).  Am vorbit despre ceea ce eu consider a fi miza alegerilor de duminica viitoare si din 6 decembrie: se va termina sau nu sistemul Iliescu?

Maine, chiar in ziua aniversarii sfarsitului Zidului Rusinii, moment simbolic suprem al incheierii ciclului istoric inaugurat de Primul Razboi Mondial si revolutia bolsevica, incepe o conferinta internationala despre dramaticul, formidabilul, incredibilul, incandescentul an revolutionar 1989 si consecintele sale.  O inlantuire de evenimente care au marcat o generatie. Unul din acele puncte nodale ale istoriei, pe drept cuvant numit de Papa Ioan Paul al II-lea annus mirabilis.

Cum scrie The Economist in editorialul sau din 7 noiembrie 2009:

“The destruction of the Iron Curtain on November 9th 1989 is still the most remarkable political event of most people’s lifetimes: It set free millions of individuals and it borught to an end a global conflict that threatened nuclear annihilation.  For liberals in the West, it still stands as a reminder both of what has been won since and what it is still worth fighting for.”

Iata mai jos anuntul Institutului Cultural Roman, principalul sustinator al acestui proiect intelectual realizat in colaborare cu University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for Scholars, Georgetown University si Ambasada Romaniei de laWashington.  Este a treia conferinta menita sa construiasca punti intre intelectualii din Romania ori originari din Romania (istorici, filosofi,  specialisti in drepturile omului si retorica, politologi, scriitori, jurnalisti) si colegii lor din Occident.  Prima conferinta din aceasta serie a avut loc in 2007 pe tema stalinizarii Europei de Est si Centrale.  Volumul nascut din acel eveniment a aparut luna aceasta la Central European University Press si va fi oficial lansat la Boston, la conventia anula a organizatiei academice American Association for the Advancement of Slavic Studies sambata, 14 noiembrie.

“În zilele de 9 şi 10 noiembrie 2009, Institutul Cultural Român şi profesorul Vladimir Tismaneanu, directorul Center for the Study of Post-Communist Societies (University of Maryland-College Park), în colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, Edmund Walsh School of Foreign Service (Georgetown University) şi Ambasada României în S.U.A., vor organiza conferinţa “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”. Acest eveniment este al treilea dintr-o serie de conferinţe organizate de instituţiile amintite mai sus începând cu anul 2007. Prima s-a numit ”Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe and the Dynamics of the Soviet Bloc” (Washington D.C., 29-30 noiembrie 2007), iar a doua “Promises of 1968: Crisis, Illusions and Utopia” (Washington D.C.,6-7 noiembrie 2008).

Evenimentul din acest an are ca obiectiv analiza naturii, semnificaţiilor şi consecinţelor revoluţiilor din anul 1989 atât într-un cadru european cât şi global. Organizatorii doresc să ofere o privire de ansamblu interdisciplinară şi complexă a acestui moment de turnură al istoriei contemporane. Dispariţia regimurilor comuniste în Europa Răsăriteană şi idealurile politice propuse de tumultul anului 1989 au provocat o reconsiderare a semnificaţiei unor concepte esenţiale pentru lumea în care trăim: democraţie, liberalism, societate civilă, egalitarianism, naţionalism, şi, de ce nu, chiar acela de revoluţie.”

Lista participantilor:

Dr. C.D.Mote – President, University of Maryland – College Park

State of Maryland Senator Jim Rosapepe – Former U.S. Ambassador to Romania

H.E. Adrian Vieriţă  -Ambassador of Romania to the U.S.A.

Vladimir Tismaneanu – Director, Center for the Study of Post-Communist Societies, Professor, Department of Government and Politics, University of Maryland

Horia-Roman Patapievici  -President, Romanian Cultural Institute

Charles Gati – Adjunct Professor of Russian and Eurasian Studies, School of Advanced International Studies/Johns Hopkins University

Agnes Heller – Hannah Arendt Professor of Philosophy and Political Science at the New School in New York

Gale Stokes – Mary Gibbs Jones Professor Emeritus of History, Rice University

Jeffrey Isaac – James H. Rudy Professor of Political Science and Director of the Indiana Democracy Consortium at Indiana University

A.Ross Johnson – former director of Radio Free Europe and senior scholar at the Woodrow Wilson International Center for Scholars

Jeffrey Herf – teaches Modern European and German political and intellectual history at the University of Maryland in College Park

Konrad Jarausch – Lurcy Professor of European Civilization at the University of North Carolina at Chapel Hill

James McAdams – William M. Scholl Professor of International Affairs and Director of Nanovic Institute for European Studies University of Notre Dame

Karol Soltan – Associate Professor of Government and Politics at the University of Maryland in College Park

Victor Zaslavsky – Professor of Political Sociology and the Director of the Transition Studies Center at the Free International University for Social Sciences, Guido Carli, Rome

Charles King – Professor of International Affairs and Government at Georgetown University

Vladislav Zubok – Professor, Department of History at Temple University, Philadelphia

Tom Gallagher – Professor of Ethnic Conflict and Peace at University of Bradford

Thomas Blanton – Director of the National Security Archive at George Washington University

Mills Kelly – Associate Director or the Center for History and New Media at George Mason University

Nick Miller – professor of history and chair of the department of history at Boise State University

Bradley Abrams – President of the Czechoslovak Studies Association

Emil Hurezeanu – former director of the Romanian department of Radio Free Europe

Catalin Avramescu – Assistant Professor in the Department of Political Science, University of Bucharest

Ioan T. Morar – Romanian journalist and civil society activist

Iulia Motoc – member of the United Nations Human Rights Committee and she teaches at the University of Bucharest

Noemi Marin – Director of Peace Studies Program, and Associate Professor of Communication at Florida Atlantic University

Lavinia Stan – Associate Professor at the Political Science Department of St. Francis Xavier University

Cornel Ban – fellow at the Watson Institute for International Studies, Brown University

Bogdan Iacob – PhD student, Central European University

In EvZ de astazi un editorial al Ioanei Lupea si cateva articole excelente pe tema Ion Iliescu. De asemenea, analize legate de noile documente iesite la lumina gratiei istoricilor de la Arhivele Nationale.

Urmasul (era sa scriu alt cuvant, dar ma abtin) lui Ceausescu nu intelege sa se pensioneze, sa se odihneasca si sa lase viata politica romaneasca sa ajunga la un atat de necesar calm. Este macinat de ambitii, temeri, ranchiune. Continua sa manipuleze, sa dea note, sa sanctioneze. Este dirijroul campaniilor de demonizare a lui Traian Basescu.

Atunci cand am facut o carte de dialoguri cu Ion Iliescu, l-am intrebat cum vede bilantul comunismului in veacul XX (ma gandeam la liderul comunist francez Georges Marchais care sustinea ca a fost unul “globalement positif“). Era in 2003, Iliescu poza in om de stat “venerabilizat”, deschis spre Occident. Invoca traditiile stangii democratice. Mi-a raspuns fara sa clipeasca: “global negativ”. 

In cartea mea Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc (aparuta in engleza la University of California Press in 2003 si in traducere romaneasca la Polirom in 2005), am scris pe larg, pe baza de documente, despre biografia politica a acestui demnitar comunist si post-comunist.  De asemenea, poate fi consultat Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste din Romania (Humanitas, 2007).  Reiese limpede ca pentru fostul aparatcik ideologic Ion Iliescu despartiea de comunism nu s-a consumat niciodata complet. Nu a existat in cazul sau o metanoia. A favorizat solutii autoritar-colectiviste in anii de tranzitie, a incurajat violenta, a recurs la solutii extra-legale (mineriadele) pentru a-si intimida critcii si pentru a amuti societatea civila, a fost si ramane protectorul marii coruptii, a detestat si continua sa deteste pluralismul (politic, economic, spiritual).  Idila sa cu ceea ce s-a numit revizionismul marxist a fost una pur formala, fara efecte palpabile in mentalul acestui leninist impenitent. 

Asa va judeca istoria rolul lui Ion Iliescu. Putea fi un Imre Nagy, un Aleksander Dubcek ori macar un Mihail Gorbaciov al Romaniei. A ales sa fie un Deng Xiaoping.

Remarcabil articolul semnat de jurnalistul Piotr Smolar in influentul cotidian Le Monde (31 oct.-1 noiembrie 2009).  Aflam lucruri fascinante despre situatia arhivelor, despre acele 3% din doasarele securitatii pe care SRI nu le preda CNSAS intrucat ar fi “de siguranta nationala”, despre amintire, adevar, mistificare si uitare. Despre persistenta suspiciunii in climatul public, mostenire otravita a dictaturii comuniste.  Despre abjectia delatorilor si despre curajul celor care au infruntat sistemul. 

Sa spun ca (si)  in virtutea biografiei sale, Piotr cunoaste in chip exceptional istoria Europei de Est (tatal sau, Aleksander Smolar, a fost unul dintre liderii revoltei studentesti de la Universitatea din Varsovia din martie 1968, a fost inchis, apoi a emigrat in Franta unde s-a afirmat ca unul dintre cei mai avizati analisti ai Estului european). La Bucuresti, ziaristul francez a stat de vorba cu Alexandru Gussi, consilier prezidential si politolog specializat in chestiunea memoriei comunismului, cu scriitorul si profesorul Stelian Tanase, cu istoricul Marius Oprea, presedintele IICCR, cu Germina Nagat, directoarea departamentului de investigatii din CNSAS, cu Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Nationale, cu George Maior, directorul SRI. Un articol onest, informat si necesar despre dilemele si imperativul confruntarii cu trecutul traumatic.  Citind acest articol, dar si meditand asupra atacurilor ignobile impotriva demersului intiat de Traian Basescu, mi-au revenit in minte cuvintele lui Traian Ungureanu despre activitatea Comisiei Prezidentiale pe care am condus-o: “Unii dintre noi am crezut ca e vorba de autopsia cadavrului politic al comunismului romanesc. A fost de fapt o vivisectie”.

http://www.lemonde.fr/archives/article/2009/10/31/roumanie-le-poison-dans-les-veines_1261107_0_1.html

O discutie fascinanta s-a purtat ieri (24 octombrie) la conferinta de la Princeton, in legatura cu destinul politic si statutul epistemic (“production of knowledge“) a ceea ce s-a numit sovietologie. Nu a fost vorba in aceasta directie istorico-politologica de o naratiune dominanta (presupus partizana), menita sa justifice fobiile “complexului militar-industrial”.  Cunoscutul critic cultural Paul Berman, autorul volumului Terror and Liberalism (tradus in romaneste la Curtea Veche in colectia “Constelatii”)  a avansat ipoteze extrem de incitante pe acest subiect. Departe de a fi fost produsul exclusiv al Razboiului Rece, cum se afirma adeseori, sovietologia  a demarat de fapt inca din anii ‘20. Cunoasterea fenomenului sovietic ca expresie a noului sistem care a fost totalitarismul s-a datorat, in mare masura, emigrantilor politici din Rusia (anarhisti, socialist-revolutionari si mensevici), apropiati de sindicatele americane si de formatiunile stangii anticomuniste. Berman a amintit rolul unei publicatii precum The New Leader.

In interventia mea am reamintit contributiile clarificatoare (stiintific si moral) ale unor Boris Nikolaevski, Robert Conquest, Boris Souvarine, Aleksandr Dallin, Adam Ulam, Henry Roberts, Leonard Shapiro, Raymond Aron, Zbigniew Brzezinski, Richard Pipes, Martin Malia. Cand a scris Originile totalitarismului, Hannah Arendt s-a documentat din aceste opere analitice.  Nu mai putin importante au fost marturiile unor Arthur Koestler, Viktor Kravcenko, Jan Valtin, Whittaker Chambers, despre care a scris o carte superba, aparuta in 2009,  John Fleming, profesor la Princeton, cu titlul The Anticommunist Manifestos. As mai spune ca volumele de istorie rusa scrise de un Orlando Figes combina traditia sovietologica si directia de analiza a subiectivitatii in anii dictaturilor comuniste. Cat priveste ceea ce s-a numit “scoala revizionista”, am amintit ca istorica Lynne Viola,profesoara la University of Toronto, a publicat recent u volum cu titlul The Unknown Gulag, despre stramutarile fortate de populatie din perioada colectivizarii staliniste. Un titlu de negandit in anii 70.  Arhivele comunismului, indiferent de tara, au confirmat intuitiile sovietologiei, au probat defintiv, dincolo de orice indoiaala rationala, ca sistemele leniniste au fost intemeiate pe constrangere, violenta si minciuna.

Am afirmat ca intre Cold Warriors si fellow travellers, adevarul istoric a fost de partea celor dintai. Lucrul acesta reiese dintr-un volum in onoarea lui Robert Conquest, editat de Paul Hollander, despre care am scris o recenzie ce va apare in numarul pe luna octombrie al revistei Society. Sovietologia a studiat patologiile interne ale sistemului comunist si a spulberat iluziile privind pseudo-legitimitatea acestuia.  Mai trebuie spus ca nu a existat un front, un bloc sovietologic. S-au exprimat voci si pareri diverse, dar nu s-au facut concesii la capitolul recunoasterii violentei intrinseci a bolsevismului, in oricare din ipostazele sale.  Sovietologia a anticipat prabusirea din 1989-1991.

Voi reveni cu impresii de la aceasta conferinta de o impresionanta calitate a dezbaterilor, cu lucrari subsantiale scrise de cercetatori tineri, cu comentarii profunde venind de la senior scholars.  Un film despre demonstratia din Piata Tienanmen si masacrul ordonat de birocratia comunista a fost de asemenea un prilej de a reconsidera semnificatiile dramatice ale anului revolutionar 1989. Tot in interventia mea, in cadrul panelului despre idealurile revolutiilor din 1989, m-am referit la filmul lui Corneliu Porumboiu “A fost/n-a fost”, la ambiguitatile halucinante ale unei revolutii soldate cu atiatia morti, dar si cu o guvernare neo-nomenklaturista de un cinism nepereche. Un film examinat ca emblematic petnru priceperea a ce s-a petrecut in 1989 in cartea lui Stephen Kotkin, The Uncivil Society. Un film despre care profesorul Kotkin imi spunea la la Princeton ca il considera o mini-capodopera.

22-24 octombrie: Princeton University, Conferinta despre anul revolutionar 1989 (”The Global 1989: A New Generation”) . Participa Adam Michnik, Stephen Kotkin, Jan T. Gross, Breyten Breytenbach, Istvan Rev, Klaus Leggewie,Sean Wilentz, Vladimir Tismaneanu, Stanley D. Katz, Martin Butora, Caterina Preda, Paul Berman, Mark Kramer si multi altii, profesori, jurnalisti, doctoranzi, participanti la evenimentele care au marcat decisiv istoria contemporana.

http://www.princeton.edu/cch/events/conferences/

In New York Review of Books, prima parte a unui eseu de Timothy Garton Ash intitulat “1989!”. Cunoscutul istoric britanic insista asupra naturii multicauzale a ceea ce s-a intamplat in acel an extraordinar si polemizeaza cu teza noi lucrari a lui Stephen Kotkin (in colaborare cu Jan T. Gross), Uncivil Society (Modern Library, 2009). Am examinat cartea lui Kotkin (co-organizator al conferintei de la Princeton, autorul influentei carti Magnetic Mountain), impreuna cu alte volume despre 1989 (discutate si de Garton Ash) in eseul “They wanted to be free” care va apare saptamana viitoare in Times Literary Supplement. Chiar daca exista o doza de exagerare la Kotkin atunci cand respinge  paradigma societatii civile in explicarea colapsului (cu exceptia Poloniei), cred ca este vorba de un efort intelectual extrem de patrunzator, captivant si menit sa deschida noi directii de interpretare.  Iar analiza cazului romanesc este cat se poate de profunda.

Articolul lui Garton Ash poate fi accesat la:

www.nybooks.com

La sfarsitul saptamanii trecute, am fost la New York pentru doua zile. Am participat, vineri 9 octombrie, la Institutul Cultural Roman, la o masa rotunda prilejuita de aparitia excelentei lucrari a lui Andrei Oisteanu, Inventing the Jew : Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other East-Central European Cultures (University of Nebraska Press, 2009, traducere in engleza de Mirela Adascalitiei, prefata de Moshe Idel). In sala in care se aflau peste 80 de persoane, au luat cuvantul, comentand bogatia documentara si profunzimea interpretativa a cartii, Randolph Braham (distinguished professor of political science, CUNY), Moshe Idel (Hebrew University, anul acesta Fellow la New York University, unul dintre cei mai respectati specialisti in gandirea religioasa iudaica), Vladimir Tismaneanu si autorul cartii.

Recenzia mea la volumul lui Andrei Oisteanu a aparut intr-o versiune mai scurta in Times Literary Supplement si va fi publicata in extenso intr-o revista academica americana si in revista 22. Sa spun in treacat ca foarte curand va apare in TLS recenzia mea la cartea Martei Petreu despre relatia dintre Mihail Sebastian si Nae Ionescu. Dezbaterea de la ICR New York s-a caracterizat prin impecabilul profesionalism al organizarii si inalta calitate a interventiilor (intrebari, comentarii). Am intalnit printre participanti vechi cunostinte bucurestene, medici, istorici de arta, filologi, arhitecti, oameni cu cariere impresionante la New York, Philadelphia etc, precum si multi  doctoranzi originari din tara. Erau prezenti si numerosi americani fara radacini romanesti dar interesati de subiect, limba utilizata fiind in chip normal engleza.

Sambata trecuta am avut bucuria sa vizitez retrospectiva Vasily Kandinsky de la Muzeul Guggenheim. Am petrecut acolo cateva ceasuri de neuitat in compania lui Andrei Oisteanu si a prietenului nostru comun Stefan Benedict.  Am vazut panze de Kandinsky pe care le stiam de la Munchen, altele de la MOMA, multe pe care le cunoasteam doar din albume. Intregul Muzeu Guggenheim este in aceste saptamani un spatiu Kandinsky. Am fost din adolescenta atras de expresionism, de culorile magice ale artistilor grupati in Der Blaue Reiter. L-am iubit, il iubesc si acum pe Franz Marc. Cartea lui Kandinsky despre spiritualitate in arta (1913) a fost una din lecturile mele formative. Dezagregarea formelor traditionale si reconstructia lor intr-un alt univers vizual si metafizic au facut din Kandinsky, ca si din Paul Klee, unul dintre marii deschizatori de drumuri ai artei moderne.

In dupa-amiaza aceleiasi zile ne-am intalnit cu poetul si eseistul Valery Oisteanu si sotia sa Ruth la ei acasa, in East Village. O conversatie fabulos-arborescenta, eruditie, umor irezistibil, dar si un fel de tristete, de Weltschmerz, pentru valorile disparute ale unei Europe distrusa de comunism si fascism. Il cunosc pe Valery de ani de zile (de prin 1966, poate mai devreme, a fost coleg de clasa in liceu cu sora mea Rodica), si il consider drept unul dintre cei mai rafinati si avizati specialisti in avangarda secolului XX, de la cubism si expresionism la expresionismul abstract, de la dadaism si suprarealism la experimentele cele mai recente.  Am vorbit pe larg despre expozitia Entartete Kunst (Arta degenerata) organizata de Hitler si Goebbels in 1937 pentru “a demasca” modernismul artistic.  O expozitie in care picturile lui Kandinsky erau stigmatizate precum acelea ale altor genii ale artei secolului XX. Tot asa cum erau arta moderna fusese excomunicata de comisarii bolsevici ai “iluminarii maselor”.

Iata mai jos linkul la articolul sau despre expozitia Kandinsky aparut in revista new-yorkeza Brooklyn Rail.

http://www.brooklynrail.org/2009/10/artseen/vasily-kandinsky

Se publica tot felul de speculatii despre faptul ca activitatea Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste nu ar fi fost decat praf in ochi, un exercitiu de imagine, ca Presedintele tarii nu s-a implicat de fapt in implementarea recomandarilor Comisiei. Ceea ce este fals. Depun marturie publica pentru faptul ca interventia lui Traian Basescu a facut posibila deschiderea Arhivelor Nationale pentru membrii si expertii Comisiei. Tot Traian Basescu l-a sustinut constant pe dl Dorin Dobrincu in eforturile de a democratiza Arhivele Nationale.  Nu este nimic encomiastic in ceea ce afirm aici, ci un simplu adevar factual.  Presedintele, in virtutea prevederilor constitutionale, nu are drept de initiativa legislativa.  In schimb, poate merita sa ne amintim ca, pe vremea cand era Presedintele Camerei Deputatilor, dl Bogdan Olteanu nu a facut nimic pentru a promova proiectul Legiii Lustratiei (desi promisese reprezntantilor societatii civle ca va actiona in acest sens).  Nici guvernul Tariceanu, nici guvernul Boc nu au facut ceea ce se putea face fara probleme: instituirea prin ordonanta guvernamentala, a zilei de comemorare a victimelor comunismului. CPCADCR si IICCR au propus acest lucru. Din pacate, nu a fost vazut ca o prioritate (este o recomandare explicita din Raport).  Pensiile securistilor sunt un alt subiect semnificativ, dar iarasi, ele nu vor fi reconsideratate prin interventia sefului statului, ci prin dezbaterea/adoptarea unei legi care sa priveasca aceasta tema.  Cat priveste un Muzeu al Dictaturii, sa spun doar ca in Biroul Camerei Deputatilor a existat rezistenta fata de insasi ideea, propusa de Adminstratia Prezidentiala, a unei expozitii pe tema propagandei totalitare si a mitologiei Omului Nou in sediul Parlamentului. Intre altii, din cate cunosc, s-a opus dl Adrian Nastase…

Iata replica domnilor Dorin Dobrincu si Cristian Vasile data unui articol din ceea ce eu numesc ex-Cotidianul. Poate ma insel, dar acest text nu a fost publicat in acel ziar, desi a fost trimis directorului (Cornel Nistorescu). A aparut in revista 22 si il reiau aici.

Recomandarile Raportului Final al CPADCR

La 25 septembrie 2009, domnul Cristian Oprea a publicat în ziarul Cotidianul articolul “Condamnarea comunismului în era Băsescu. Torţionarii comunişti şi securişti, condamnaţi la bunăstare pe viaţă”. Ne exprimăm surprinderea faţă de maniera în care sunt prezentate responsabilităţile privind aplicarea recomandărilor Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR). Din titlu şi din modul în care îşi construieşte demonstraţia domnul Oprea reiese că responsabilitatea neaplicării unora dintre recomandări revine preşedintelui României. Ceea ce este pur şi simplu fals. În respectul faptelor, trebuie amintit că preşedintele României a condamnat regimul comunist din România la 18 decembrie 2006. Preşedintele i-a omagiat pe cei care au rezistat şi au suferit de pe urma regimului comunist.

Printre consecinţele condamnării comunismului se număra desecretizarea arhivelor Securităţii, la CNSAS fiind predate nu mai puţin de două milioane de dosare, la intervenţia directă a CSAT. Directorul general al Arhivelor Naţionale, fost expert al CPADCR, a iniţiat, cu sprijinul ministrului Cristian David, o reformă radicală a instituţiei, ceea ce a permis cercetătorilor accesul liber, total şi egal la numeroasele documente ale comunismului românesc.

Între realizările importante merită amintite publicarea Raportului final la Editura Humanitas; apariţia unui manual (O istorie a comunismului din România, la Editura Polirom, deja în două ediţii, rezultat al colaborării dintre IICCR România şi CPCADCR); începerea editării unor volume de documente (primul a şi apărut sub titlul Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej la Editura Humanitas).

Este regretabilă ignorarea faptului că multe dintre recomandările Raportului final nu puteau fi puse în practică de către Administraţia Prezidenţială, sarcina implementării lor revenind altor instituţii ale statului, în principal parlamentului.

* coordonatori ai CPCADCR

Invaluite ani de zile in falsa glorie a unei propagande desantate, bazate pe duplicitate, teroare, conformism si frica, dictaturile comuniste s-au prabusit asemeni unor castele din carti de joc.  Acum doua decenii, pe 7 octombrie 1989, in Berlinul de Est, avea loc parada militara menita sa salute, cu martiala pompa, ziua de nastere a ceea ce s-a numit “Republica Democrata Germana”. Fondata din ordinul lui Stalin la 7 octombrie 1949, in zona sovietica de ocupatie, die sogennnante DDR a fost o constructie artificiala, intemeiata pe mitul comunist despre “primul stat german al muncitorilor si taranilor” A fost de fapt o sinistra dictatura birocratica, un despotism totalitar in care Partidul Comunist (SED) si-a exercitat puterea inainte de toate prin utilizarea politiei secrete, terifianta Stasi. Oricine a vazut filmul The Lives of the Others stie despre ce vorbesc.  Miscarile protestatare din RDG, adesori sustinute de Bisericile catolica si luterana,  s-au configurat ca actiuni de rezistenta civica inspirate de ethosul luptei anti-autoritare, de constiinta culpei tacerii generatiei care nu si-a ridicat glasul imptriva nazismului.  Victoria Solidaritatii in alegerile din Polonia si formarea guvernului Mazowiecki au catalizat aceste forme de contastatie. Disidenta est-germana s-a transformat in opozitie. 

Albert Hirschman, marele ganditor social american, a scris la inceputul anilor 90 un articol celebru in revista World Politics cu titlul “Exit, Voice, and the End of the GDR”, aplicand categoriile propuse de el intr-o carte extrem de influenta. Exitul s-a realizat prin exodul populatiei din Germania de Est. In august 1961, Zidul Berlinului (numit, pe buna dreptate, al Rusinii) a fost inaltat pentru a impiedica cetetenii est germani sa voteze cu picioarele. A fost simbolul cel mai socant, cel mai dezgustator si cel mai palpabil al Razboiului Rece, in chiar inima Europei Centrale.

Anul revolutionar 1989 a radicalizat miscarile contestare nascute la baza (grassroots). Intre acestea, miscarile pacifiste si ecologiste independente din RDG. Societatea civila era numele si esenta ideii care a torpilat ordinea totalitara. Vocea, puterea celor fara de putere (despre care Vaclav Havel a scris un eseu nemuritor) a inceput sa fie auzita tot mai rasunator. In vara acelui an miraculos, prin Ungaria, s-a produs un nou exod. In loc de a impiedica tranzitul in masa al turistilor est germani catre Austria, cum le-ar fi impus-o “internationalismul socialist”, autoritatile de la Budapesta, primind semnalul verde al Kremlinului, l-au favorizat. Honecker si camarila sa erau sa faca apoplexie. S-au plans lui Gorbaciov, insa fara nici un rezultat. La sesiunea Pactului de la Varsovia desfasurata la Bucuresti (iulie 1989), liderul est german lesina si era dus de urgenta la Spitalul Elias. A doua zi era transportat cu avionul catre Berlinul de Est unde avea sa fie diagnosticat cu cancer. A ramas in toate acele luni (si mai tarziu, pana la moarte) un stalinist infocat, s-a opus oricarei reforme. Aparenta era a unui militant auster, de-a dreptul spartan: in fapt, era un afemeiat inrait, un personaj avid de functii, medalii si onoruri.  Mana sa dreapta era criminalul Erich Mielke, seful Stasi, cel care isi incepuse cariera ca bataus de strada implicat in cateva omoruri si care, in Spania Razboiului Civil, se specializase in lichidarea fizica a militantilor anti-stalinisti (anarhisti si trotkisti).  Fara reticente si fara scrupule, Honecker a ordonat arestari, batai, represiuni. Pentru el, timpurile lui Brejnev reprezentasera paradisul. A ramas de pomina scabrosul sarut dintre cei doi tirani. Liberalizarea gorbaciovista era neindoios, pentru Honecker, ca si pentru Ceausescu, o tradare a sacrelor principii bolsevice, o impardonabila blasfemie.

La 7 octombrie, Honecker, Ceausescu, Jakes, Jivkov si alti potentati anti-reformisti au fost martorii unei noi explozii a vocii populare: tinerii din FDJ (Freie Deutsche Jugent), UTC-ul est german, au scandat, in locul lozincilor oficiale, cuvintele: “Gorbaciov, salveaza-ne!”  Prezent acolo, Gorbaciov a urmarit atent ce se intampla. A rostit faimoasele cuvinte” “Viata ii pedepseste pe cei care resping schimbarea”. In acele saptamani, s-a nascut, s-a afirmat  noua viziune: Wir sind das Volk. (noi suntem poporul). Combinatia revolutionara dintre exit si voce  a accelerat colapsul RDG, l-a facut iminent si inevitabil.

Pentru Ceausescu ceea ce a vazut la Berlin a fost un avertisment greu de ignorat, o indicatie ca nu putea astepta nici un fel de sprijin din partea lui Gorbaciov. Dimpotriva, liderul sovietic il detesta cu pasiune pe cel pe care il numea, in conversatiile cu consilierii sai, “Fuhrerul roman”.  Pe 16 octombrie, Honecker era debarcat in urma unei conspiratii la varf. Urmasul sau, o alegere total neinspirata, a fost Egon Krenz, el insusi compromis ca fost supervizor al Stasi din partea Biroului Politic. Intre timp avusesra loc noi demonstratii la Berlin, Leipzig, Dresda, Rostock, urmate de sute de arestari.

Intro- carte recenta, pe care o recomand calduros si asupra careia voi reveni, ziarisul britanic Victor Sebestyen exploreaza declinul Blocului Sovietic si momentele-cheie ale prabusirii fortaretei socialismului militarist numita RDG. Cartea se intituleaza Revolution 1989: The Fall of the Soviet Empire si a aparut anul acesta la editura londoneza Weidenfeld and Nicolson. Extrem de bine documentaa (desi exista si mici, inerente inadvertente), o propun aici drept cartea saptamanii. Volumul contine capitole extrem de percutante despre Romania lui Ceausescu si finalul comunismului dinastic.

Krenz nu a rezistat mult in functie: pe cat de vanitos, pe atat de inept, a comis gafa dupa gafa. Pe data de 9 noiembrie, fara ca macar Krenz sa stie ce se petrece, liderul organizatiei de partid din Berlinul de Est, Gunther Schabowski, a anuntat, intr-o conferinta de presa intrata in istorie, libertatea imediata de circulatie pentru cetatenii RDG. In cateva ceasuri, zeci de mii de berlinezi au luat cu asalt punctele de frontiera, inclusiv Checkpoint Charlie. La ora 10 si 45 de minute p.m.,  se petrecea minunea: se dansa, se fraterniza, se bea sampanie pe Zid.  Se terminase cosmarul, incepea sarbatoarea. Desi era noapte, cetatenii RDG puteau simti ceea ce il facuse pe Hegel candva sa asemuiasca debutul Revolutiei Franceze cu “un superb rasarit de soare”. Era clar ca se apropia clipa recastigarii suveranitatii politice.  Iar justificarile pentru existenta RDG devenisera caduce, penibile, de un infinit ridicol.

Primesc din partea prietenului meu, profesorul Mihail Radu Solcan, o reactie la articolul despre Marek Edelman aparut azi in EvZ.

Reiau aici cateva idei cu semnificatie generala:

“Citatul din interviul lui Edelman cu Krall mi-a dat efectiv un material serios de reflectie. (…)  Iata un pasaj interesant din Martin Buber:

“Hasidismul a intetit in discipolii sai bucuria de a trai viata -asa cum este ea-, de a accepta lumea, ‘asa cum este ea’, fiecare moment al vietii in aceasta lume asa cum apare.”

Textul citat apare pe coperta traducerii romanesti a “Istoriei hasidismului” a lui Simon Dubnov (marele istoric ucis de nazisti). De altfel, pe coperta, citatul din Martin Buber este urmat de unul din Gershom Scholem, care spune ca Buber nu pricepe mare lucru din hasidism.

Hasidismul este insa aici doar contextul. Buber spune ceva foarte tare.
Ce inseamna “lumea asa cum este ea”?  Si cu razboaie, genocid si altele?
Daca mai am zece minute pana la executie trebuie sa ma bucur de ele?
In fond, sunt un “moment al vietii”!  Este foarte tare spus, dar poate ca aici rezida ceva din explicatia acelui mers “atat de linistit catre propria moarte”.

As face un salt de la Buber la “Dona Dona”. Idis este o limba cu multe subtilitati, care mie evident imi scapa. Pe pagina in germana a Wikipediei scrie ca “Dona” ar fi o forma scurta de la “Adonai”. Adica pe romaneste ar fi “Doamne, Doamne”. Suna insa prea patetic asa spus in romaneste. In idis ar fi doar o aluzie fina. Foarte interesant este ca pagina vietnameza a Wikipediei are si o versiune in franceza. Nu prea are mare legatura cu textul idis (asa sunt traducerile frantuzesti !). Este vorba despre un copil. Cand creste ‘il a decouvert la vie / Les amours decues, la faim et la peur’.”

Radu Solcan, fiind de acord ca interpretarea Lisei Fishman este impresionanta, imi sugeraza si o alta interpretare, aceea data de Chava Alberstein

“Chava Alberstein este nascuta in Polonia. Are parca si alta pronuntie.
In orice caz interpretarea Chavei este o incheiere muzicala la citatul din Martin Buber de la inceput.”

A incetat din viata Marek Edelman, la varsta de 90 de ani, ultimul supravietuitor al insurectiei ghetoului din Varosvia. Viata acestui personaj legendar s-a intersectat tragic cu catastrofa Holocaustului si cu totalitarismul comunist. Pe data de 19 aprile 1943, Edelman a fost unul dintre liderii celor 220 de luptatori din ghetoul varsovian care au deschis focul impotriva soldatilor germani si a colaboratorilor lor ucrainieni, lituanieni si polonezi veniti sa ridice noile victime destinate transportului catre lagarele mortii.  Erau dusi in acea Umschlagplatz, gara de unde plecau transporturile mortii, un nume blestemat intrat pe veci in lexicul infamiei genocidare. Era locul unde se poate spune ca transcendenta murise. Edelman si confratii sai au oprit, vreme de trei saptamani, aceasta operatie monstruoasa. Nu ma indoiesc ca Marek Edelman, acest Drept, se afla azi acolo unde ii este locul binemeritat, in lumea celor intr-adevar drepti.

Va propun sa ascultati faimosul cantec Dona Dona interpretat de Lisa Fishman.

http://www.video4viet.com/watchvideo.html?id=0CYquNWnFZc&title=Lisa%20Fishman%20-

 Cu putine arme, dar cunoscand perfect topografia zonei, luptatorii din ghetou au rezistat vreme de trei saptamani impotriva unei uriase masini represive germane. Era efectiv o confruntare in David si Goliat. Dupa infrangerea insurectiei (Edelman a avut intotdeauna rezerve privind utilizarea acestui termn pentru o revolta lipsita din capul locului de sorti de izbanda), supravietuitorul Marek  a luptat, in  1944, in cadrul celeilalte formidabile incercari de sfidare a ocupantilor nazisti, insurectia din Varsovia. Dupa eliberare, a devenit unul dintre cei mai respectati cardiologi ai Poloniei, autorul unui manual despre prevenirea si tratatea infarctului miocardic.  In 1968, cand regimul a utilizat deschis diversiunea antisemita, familia sa a parasit Polonia, plecand in Franta. El a continuat sa-si exercite profesiunea la Lodz. A fost apropiat de sindicatul liber si autoguvernat Solidaritatea pe care l-a sprijinit in calitate de consilier pe probleme de sanatate in timpul negocierilor de la masa rotunda care au dus la democratizarea tarii. A fost senator al Solidaritatii, a ramas mereu alaturi de prietenii sai din directia liberalismului civic anticomunist, Michnik, Mazowiecki, Kuron, Geremek. 

http://wyborcza.pl/0,0.html

Vreme de trei decenii dupa razboi, Edelman a tacut in legatura cu teribilele experiente traite de el si camarazii sai. In 1976 a acceptat sa vorbeasca intr-un faimos dialog cu jurnalista Hanna Krall. Cu acel prilej, Edelman a socat prin prin declaratia sa ca rezistenta cu arma in mana nu era mai eroica decat mersul tacut si demn catre camerele de gazare: “Este un lucru impresionant sa mergi atat de linistit catre propria moarte.  In mod cert este mai dificil decat sa mori impuscand”.  O asemenea pozitie invita filosofia morala si politica la o sobra si adanca reflectie.

Titlul american al cartii Hannei Krall despre Edelman este “Shielding the Flame”.  Michael Kaufman, care semneaza necrologul lui Marek Edelman in New York Times (3 octombrie 2009), el insusi autorul unei dintre cele mai inspirate carti despre miscarile de rezistenta anti-totalitara din tara lui Kolakowski, Kuron, Walesa, Karol Wojtyla, Bujak, Popieluszko si Marek Edelman (Mad Dreams, Saving Graces. Poland: A Nation in Conspiracy, New York, Random House, 1989) citeaza aceste cuvinte ale lui Marek Adelman, erou si martor, un credo de o viata, deopotriva ca luptator si ca medic:

“God is trying to blow out the candle, and I’m quickly trying to shield the flame, taking advantage of his brief intention.  To keep the flame flickering, even if only for a little while longer than he would wish”. 

Cuvinte rostite de un om care a trait si a rezistat intr-o tara a carei istorie a fost numita de profesorul Norman Davies the playground of God. (VT)

Mort de Marek Edelman, commandant de l’insurrection du ghetto de Varsovie

LEMONDE.FR | 02.10.09 | 22h27  •  Mis à jour le 02.10.09 | 22h56

Le dernier commandant de l’insurrection héroïque du ghetto juif de Varsovie contre les nazis en 1943, Marek Edelman, est mort à Varsovie à l’âge de 90 ans, annonce, vendredi 2 octobre soir, le quotidien Gazeta Wyborcza sur son site Internet.

La date exacte de sa naissance n’était pas connue. Mais ses papiers officiels ont retenu celle du 1er janvier 1919, considérée comme la plus probable. Né à Homl, une ville maintenant située au Bélarus, dans une famille de juifs engagés dans le parti socialiste juif Bund, le jeune Edelman est dès l’enfance imprégné de l’idéologie de ce parti ouvrier antisioniste de l’Europe de l’Est. Sa famille s’était installée à Varsovie quand il était tout petit. “Varsovie est ma ville. C’est ici que j’ai appris le polonais, le yiddish et l’allemand. C’est ici, qu’à l’école, j’ai appris qu’il faut toujours prendre soin des autres. C’est aussi ici que j’ai reçu pour la première fois un coup dans la figure seulement parce que j’étais juif”, avait dit Edelman quand il fut fait citoyen d’honneur de Varsovie en 2001.

Quand éclate la seconde guerre mondiale, il se retrouve enfermé par
les Allemands avec près d’un demi-million de juifs dans le ghetto de
Varsovie. Coursier dans un hôpital, il publie des revues clandestines
du Bund, dont il est devenu membre, comme ses parents.

SURVIVANT DU GHETTO DE VARSOVIE

En avril 1943, les Allemands décident de liquider le ghetto, où il ne
reste plus que soixante mille juifs, la majorité ayant déjà été
déportée vers le camp d’extermination de Treblinka. C’est alors que
les organisations juives du ghetto décident d’attaquer les nazis dans
un combat pour l’honneur. “On savait parfaitement qu’on ne pouvait en
aucun cas gagner. Face à deux cent vingt garçons mal armés, il y avait
une armée puissante”, a par la suite expliqué Edelman. “Nous, nous
n’avions pour nous tous qu’une seule mitrailleuse, des pistolets, des
grenades, des bouteilles avec de l’essence et tout juste deux mines
dont l’une n’a même pas explosé”, a-t-il raconté.

L’insurrection a pourtant duré trois semaines. Lorsque Mordechaj
Anielewicz, 24 ans, le commandant de l’insurrection, pris au piège,
s’est suicidé, c’est Edelman qui a repris le commandement pour les
derniers jours de combats. Pour venir à bout de l’insurrection, les
Allemands ont décidé de brûler tout le ghetto, maison par maison. “Ce
sont les flammes qui l’ont emporté sur nous, pas les Allemands”,
soulignait Marek Edelman.

Il a réussi avec quelques derniers combattants à sortir du ghetto le
10 mai par des égouts. Il a ensuite rejoint la Résistance polonaise.
Plus d’un an après, il a participé en 1944 à l’insurrection de
Varsovie, qui coûta la vie à deux cent mille Varsoviens, insurgés et
civils, et se solda par la démolition quasi totale de la ville par les
nazis.

MILITANT DE LA DÉMOCRATIE

Après la guerre, il fait des études de médecine et devient un
cardiologue connu. Bien que la majorité des survivants juifs ait
émigré en Israël, lui a décidé de rester en Pologne. “Il fallait bien
que quelqu’un reste ici pour s’occuper de tous ceux qui y ont péri”,
répondait-il.

Il s’est engagé du côté de l’opposition anticommuniste dès les années 1970, puis dans Solidarité, ce qui lui a valu d’être interné lorsque le général Jaruzelski imposa la loi martiale en Pologne le 13 décembre. A la chute du communisme en 1989, il fut élu sénateur sur les listes de Solidarité puis de l’Union démocratique, parti fondé par le premier ministre Tadeusz Mazowiecki, dont il est resté un fidèle. De Lodz (centre) où il habitait, il n’a cessé jusqu’à sa mort de dénoncer le racisme et l’antisémitisme en Pologne et dans le monde.

Tocmai a aparut in revista Dissent online interventia mea despre aniversarea revolutiilor din 1989. Sunt publicate si alte comentarii pe acelasi subiect semnate, intre altii de Shlomo Avineri, Ana Seleny, Paul Berman si Jeffrey Wasserstrom. 

Imi amintesc seara din ianuarie 1990 cand am primit acasa la Philadephia un telefon neasteptat: “It’s Irving Howe” mi-a spus persoana care sunase. Il vazusem conferentiind pe legendarul editor al lui Dissent, ii citisem cartea devenita clasica despre roman si politica, stiam multe despre polemicile cu stanga pro-sovietica, cu directia New Left,  dar si cu neoconservatorii.  Irving Howe si Michael Harrington au incercat sa reconstruiasca socialismul democratic, un fel de via media intre comunism si liberalism. Li s-a asociat filosoful politic Michael Walzer.  Din opera lui Howe raman notabile multe eseuri literare, cartea despre emigrantii evrei din New York (The World of Our Fathers), studii de istoria ideilor, in primul rand despre traditia gandirii socialiste anti-autoritare. A fost unul dintre cei patru protagonisti ai filmului Arguing the World (impreuna cu Irving Kristol, Nathan Glazer si Daniel Bell).

Mi-a cerut atunci un articol pentru numarul special al revistei dedicat revolutiilor din Europa de Est. L-am scris si aparut sub titlul “From Euphoria to Rage”.  Ulterior, am ramas in contact cu editorii de la Dissent, in special cu prietenul meu Mitchell Cohen, autorul biografiei lui Lucien Goldmann aparuta la Princeton University Press, profesor de stiinte politice la City University of New York.  Intre contributing editors se numara ganditori de care ma simt extrem de apropiat: Agnes Heller (New School University) si Jeffrey Isaac (Indiana University).   Irving Howe s-a stins din viata acum cativa ani.  In urma cu o luna am fost abordat de redactia revistei spre a scrie, alaturi de alti politologi, istorici, sociologi, un scurt bilant al celor decenii scurse de la momentul intr-adevar world-historical (weltgeschichtlich, in sens hegelian) al revolutiilor din ‘89.

TWO DECADES have passed since the extraordinary tumult called by many “the upheaval in the East”—the chain of dramatic events that led to the accomplishment of what most of us thought to be unthinkable: the collapse of communist regimes and the end of a system that seemed destined to last forever. In spite of many critical retrospective assessments, the revolutions of 1989 fulfilled our most important aspirations: they irretrievably shattered Leninism and opened the path to the self-empowerment of the citizens of Eastern Europe. But the most important result—the new idea brought about by the year 1989—was the re-thinking of the notion of citizenship.

The struggles that followed during post-communism were fundamentally centered on the concepts of civility and accountability. Politics, culture, social relations all were connected in one way or another to definitions of what it means to be a citizen. The immediate aftermath of 1989 showed us two possible paths to follow: the one where the revolutions succeeded in instilling a sustainable sense of civic belonging, and those cases where the revolutions themselves were temporarily sidetracked and even negated, aborted, or abducted. All in all, it seems that Ralf Dahrendorf’s synthetic formula remains brilliantly enduring: “citizens in search of meaning.” The crucial challenge after 1989 was that of successfully (or at least satisfactorily) building a moral and political consensus based on shared trust in accountable institutions and predictable procedures.

Exceptional reportajul din fosta inchisoare Doftana scris de Eugen Istodor. Muzeul Doftana a simbolizat unul dintre principalele lieux de memoire ale comunismului romanesc. L-am vizitat, ca atatia alti pionieri din RPR/RSR, ni s-a vorbit despre “Sectia H”, despre eroismul celor care au suferit pentru ideile lor.  A merge la Doftana era un rite de passage al mecanismului propagandistic comunist.  Nu neg ca era vorba de oameni care credeau sincer in tezele bolsevice.  Un N. Moraru, de pilda, nu a contenit sa invoce cei “zece ani de la Doftana”.  Chiar si atunci cand incerca sa combata, de pe culmile ridicolului, “iestetica burgheza”.  Care zece ani au fost reali, doar ca nu justificau nicicum propulsarea acestui impostor in fruntea “sindicatului artelor si culturii”. La Doftana s-a acumulat resentiment zi de zi, ceas de ceas si in proportii de secta. Ura stransa in suflet la Doftana s-a revarsat asupra Romaniei dupa 1945 cu o intensitate patologica.

Cantecul “Privesc din Doftana” a fost, in economia simbolica a comunismului ajuns la putere, un fel de imn al mitologicului proletariat revolutionar. Se canta pe o melodie populara ruseasca, iar versurile au fost scrise de Teodor (Fedia) Rudenko, prieten cu Gheorghiu-Dej, spion sovietic, devenit dupa 1948 sef de sectie la CC al PMR, apoi ambasador in China maoista.  Cantecul se invata in scoli, se canta la serbari, devenise un fel de ecou obsedant, era inganat chiar si de adversarii regimului.

“Privesc din Doftana prin gratii de fier/Departe in zare un petic de cer/E cerul sub care inchisa si ea/Se mistuie-n chinuri tovarasa mea”.

Tovarasa era Ivanka Rudenko, sora lui Petre Gheorghe, seful organizatiei Bucuresti a PCdR in anii celui de-al II-lea razboi mondial, cazut victima luptelor intestine din conducerea acelei secte mesianice.  Vaduva lui Petre Gheorghe a fost temuta, fanatica Ronea, vicepresedinta Comisiei Controlului de Partid, nemiloasa anchetatoare a diverselor “devieri” de la linia partidului.   In 1971, Ivanka Rudenko primea titlul de “Erou al Muncii Socialiste” si medalia de aur “Secera si Ciocanul”. Impreuna cu alte ilegaliste, y compris Ghizela Vass, Stela Moghioros, Constanta Craciun, Ofelia Manole, Ana Toma (sotia lui Pantiusa), Tatiana Bulan (quel nom!), Zina Brancu, Ecaterina Micu-Chivu.

http://uichendist.ro/telega-puscaria-doftana-reportajul-meu-oameni-interviuri.html

Iata comentariul meu pe care il reiau aici:

Draga Eugen:

Detinutii de la Doftana avea statutul si drepturile de condamnati politici: primeau pachete, aveau acces la carti, conversau intre ei. Si-au organizat celula de partid in chip ierarhic, cu Dej si Ilie Pintilie la varf. Vorba lor, au transformat temnita in “universitate”. Unde il studiau cu ardoare pe Stalin. “Eroismul” lor a fost cel al subversiunii si resentimentului social. Erau inchisi pentru ca participau la o continua conspiratie contra statului de drept.

Detinutii din inchisorile comuniste, cei marcati de infamantul apelativ “dusman al poporului”, nu s-au bucurat de aceste privilegii. Erau fericiti daca izbuteau sa mai apuce o zi, nici nu visau pachete, reviste, carti. iar familiile lor adeseori nici nu stiau daca mai sunt in viata. Multi au ajuns in inchisori fara a sti macar de ce, pentru delicte de opinie ori pur si simplu pentru ca fusesera denuntati de vreun informator ordinar.  Au existat evident opozanti, dar ei nu au primit regim de conndamnati politici. Sa (recitim) amintirile lui Annie Bentoiu, cartile unor Ion Ioanid, Paul Goma, Virgil Ierunca (”Pitesti”), Petre Pandrea, Adrian Oprescu, Florin Const. Pavlovici si lista este evident incompleta.

Sunt lucruri care se uita si trebuie rostite mereu, apasat, grav si onest.

Cu bune ganduri,
Vladimir

Incetarea din viata a lui Irving Kristol a readus in dezbaterea intelectuala  tema neoconservatorismului.  Unul din forumistii care au comentat articolul meu din EvZ in memoria acestui ganditor de exceptie ma intreba de ce nu explorez substanta, corpul ideatic al neoconservatorismului.

I-am raspuns ca am scris pe larg pe acest subiect. Am fost eu insumi vreme de peste 10 ani contributing editor al revistei ORBIS (A Journal of World Affairs) publicata la Philadelphia de Foreign Policy Research Institute.  Am publicat in ORBIS numeroase articole si recenzii, mai ales in perioada cand editor era Daniel Pipes, unul dintre neoconservatorii proeminenti, fiul istoricului Richard Pipes, el insusi istoric al Orientului Mijlociu.  Am participat la numeroase evenimente organizate in anii 80 la FPRI, inclusiv prezentarile facute de Midge Decter, Irving Kristol, Adam Ulam si Richard Pipes. In Commentary (revista lunara editata vreme de decenii de Norman Podhoretz, iar acum de fiul acestuia, John) am citit eseul lui Leszek Kolakowski “Totalitarianism and Lie” in care ilustrul filosof polonez scria ca minciuna este sufletul nemuritor al comunismului (am scris un rejoinder publicat in sectiunea “Letters“).   Tot  in Commentary am citit articolele lui Podhoretz despre Soljenitin, precum celebra interventie a lui Daniel Patrick Moynihan pe tema antiamericanismului de la Natiunile Unite (“The US in Opposition“).  Tot acolo am citit articole despre efectele perverse ale actiunii afirmative, despre noul antisemitism de stanga si cate altele.

Din mai tanara generatie de ganditori apropiati de neoconservatorism sa-i pomenesc pe Carl Gershman (actualul presedinte al NED-National Endowment for Democracy), pe Penn Kemble (plecat prea devreme dintre noi), pe Arch Puddington, pe Richard Perle, pe Ken Adelman, pe Paul Wolfowitz, pe Francis Fukuyama (care s-a delimitat insa in anii recenti de ceea ce el priveste drept un triumfalism riscant legat de nation and state-building) si pe Joshua Muravchik, astazi cercetator la American Enterprise Institute. Cartea lui Muravchik, Raiul pe pamant: Marirea si decaderea socialismului, a aparut in romaneste in 2007 la editura Brumar din Timisoara in traducerea lui Dorian Branea. Intr-un fel, mediat dar incontestabil, ideile lui Kristol il vor fi influentat si pe Mark Lilla, candva ginerele sau, fostul student al lui Harvey Mansfied la Harvard…

Midge Decter, sotia lui Norman Podhoretz, autoarea unor studii importante de demascare a feminismului radical, a ipocriziei unor intelectuali incapabili sa se desparta de mirajul socialist si a exhibitionismului camp,  a condus un panel in timpul conferintei pe care am organizat-o, in octombrie 1987 la New York, pe tema “Will the Communist States Survive?  The View from Within”. In anii 80, Midge Decter a condus the Committee for the Free World. Printre participantii la acea conferinta de neuitat se numarau Agnes Heller, Ferenc Feher, Miklos Haraszti, Jan Vladislav (traducator, poet, disident), Jan Kavan (editorul lui East European Reporter, avea sa devina in anii 90 ministrul de externe al Republicii Cehe), Antonin Liehm (editorul lui Lettre Internationale), Dorin Tudoran, Mihai Botez, Richard Pipes, Aleksandr Zinoviev, Carlos Franqui, disidentul din Nicaragua devenit apoi ministru al culturii, Umberto Belli, Arthur Waldron, Svetozar Stojanovic, Hellmut Sonnenfeldt (celebru pentru controversata “doctrina” ce i-a purtat numele), Daniel Pipes, William Luers (fostul ambasador american la Praga, apoi presedintele lui Metropolitan Museum of Art), Paul Hollander, Michael Radu (s-a stins din viata in martie 2009), Jakub Karpinski (disident, sociolog polonez, a incetat din viata acum cativa ani), Irena Lasota, Aleksander Smolar, Carl Gershman, Carlos Alberto Montaner.  Cuvantul de deschidere l-a rostit Jerzy Kosinski, scriitorul american de origine poloneza, autorul lui Being There si The Painted Bird. In sala se aflau figuri de seama ale lumii intelectuale si politice new-yorkeze, inclusiv Susan Sontag.  Am editat ulterior, impreuna cu specialista pe problemele Chinei comuniste, Judith Shapiro, volumul bazat pe lucrarile conferintei, Debates on the Future of Communism (Macmillan, 1990).

Spun aceste lucruri pentru ca datorez si datoram neoconservatorilor imaginea netrucata asupra totalitarismului comunist, solidaritatea cu cei care nu au ingenuncheat si faptul ca ei au fost cei care au spus lucrurilor pe nume intr-un timp in care altii predicau “dialogul” cu potentatii comunisti.

Cititorii interesati de analiza pe care am facut-o originilor, continutului si implicatiilor doctrinei neoconservatoare, pot consulta in volumul meu Scopul si mijloacele: Eseuri despre ideologie, tiranie si mit (Curtea Veche, 2004), mai multe eseuri grupate in partea a VI-a, “De la postmarxism la postistorie“. Intre acestea, “Walter Laqueur si polivalenta constiintei istorice”, “Controverse politice si istorie contemporana”, “Marturia lui Whittaker Chambers”, “Memoriile intelectualilor din New York” si, in mod deosebit, “Neoconservatorismul: un proiect de reconstructie intelectuala”.

Amintesc, mai ales pentru cititorii mai tineri, ca aceste texte au fost transmise in epoca la Radio Europa Libera.  Ripostam atunci atacurilor dirijate de aparatul ideologic al PCR imptriva “instigatorilor la un nou Razboi Rece”.  Nu mi-as fi inchipuit, nici in cele mai negre cosmaruri, ca la doua decenii dupa caderea comunismului vom asista la diabolizarea neoconservatorilor de catre tineri ori mai putin tineri publicisti care se declara conservatori. Dar de ce ma mir? O stim prea bine, no good deed goes unpunished…

Am purtat in acei ani numeroase discutii despre neoconservatorism si neoconservatori cu istoricul Vlad Georgescu, cu Daniel Pipes, cu Michael Radu, cu Adam Garfinkle (astazi editorul lui American Interest), cu Carlos Rangel, cu Jean-Francois Revel, cu Midge Decter. M-am intalnit in cateva randuri cu Norman Podhoretz (lucru mentionat si in dosarul meu de urmarire de catre agentura securitatii din SUA).  Ulterior, am intrat in cercul legat de William Phillips si Edith Kurzweil la Partisan Review unde am scris destul de frecvent (ami ales dupa 1971, pana la extinctia revistei).  Exista o legatura intelectuala profunda intre Commentary si Partisan Review, chiar daca uneori pozitiile celor doua publicatii au fost divergente (mai ales in anii 60). Cata vreme un Roger Shattuck, co-editor al Partisan Review, aplauda contracultura, Podhoretz se delimita tot mai transant de Noua Stanga si de simpatizantii liberali ai acesteia, inclusiv vechiul sau prieten, celalalt Norman, Mailer ( a scris despre aceste lucruri in volumul sau Ex-Friends). Tot atunci s-a produs ruptura dintre Podhoretz si Jason Epstein care a culminat in aparitia unui numar din New York Review of Books cu o coperta indicand reteta de producere a cocktailului Molotov. Neoconservatorismul s-a nascut din revolta morala impotriva iresponsabilitatii unor intelectuali pentru care America nu putea avea nicicand dreptate.  Podhoretz a scris o carte pe care stanga nu i-o va putea ierta vreodata: Why We Were in Vietnam.  Astazi el este senior fellow la un think tank apropiat de neoconservatori, Hudson Institute.

Iata un fragment din articolul din 1985 despre proiectul neoconservator:

“Neoconservatorismul nu poate decat sa-i irite pe pontifii socialismului ‘real’. El exprima un salutar consens spiritual asupra unor teme fundamentale pentru viata politica si culturala. Caracteristica sa nu este nicidecum lipsa de flexibilitate, patosul unei credinte presupus infailibile, ci, dimpotriva,vocatia de a tine piept ofensivelor staliniste si neo-staliniste. Neoconservatorismul este expreisia unei reactii intelectuale legitime a unui grup de ganditori ultragiati si revoltati de declinul valorilor care stau la baza democratiilor occidentale. … Situat la antipodul elitismului antiintelectual al contraculturilor stangiste, neoconservatorismul denunta esenta reactionara a ceea ce trece astazi drept liberalism.”  (p. 231).

Este vorba, fireste, de simulacrul de liberalism imbratisat de apostolii unei social democratii care se rusineaza sa-si rosteasca numele. Eseul meu pornea de la contributiile unor ganditori asociati cu neoconservatorismul:  Norman Podhoretz, Walter Laqueur (ulterior s-a detasat de acest curent), Irving Kristol, Gertrude Himmelfarb, Robert Nisbet, Midge Decter, Peter Berger, Jeane Kirkpatrick, Richard Pipes.  Au existat puternice interferente cu ideile unor Michael Novak, Herman Kahn, Daniel Bell, Nathan Glazer, Allan Bloom, Saul Bellow, Seymour Martin Lipset, Paul Nitze, Irving Louis Horowitz (profesor la Rutgers University si editorul revistei Society).  In plan artistic, ideile neoconservatoare au fost articulate de Hilton Kramer, multa vreme chief art critic la New York Times.  Cu sprijinul lui Kristol, Kramer si Roger Kimball au intemeiat revista The New Criterion.  Neoconservatorii au crezut in fundamentele unei lumi eliberata de radicalisme utopice. In anii 70 au infiintat the Committee on the Present Danger, o initiativa care a contribuit in mare masura la configurarea doctrinei Reagan. Au criticat acerb ceea ce ei percepeau drept conciliatorismul lui Henry Kissinger si capitulationismul lui Jimmy Carter.  Politica externa preconizata de ei poate fi privita drept un neo-wilsonism moderat, dar ferm.

Ulterior, in special dupa 11 septembrie, s-a petrecut o radicalizare a viziunii interventioniste neoconservatoare, criticata virulent de un Jacob Heilbrun (fost sustinator) intr-o carte mult-discutata si discutabila.  Sa mai amintesc legaturile politice stranse cu senatorul Henry (Scoop) Jackson, cu Lane Kirkland, conducatorul anticomunist al AFL-CIO (marile centrale sindicale), ori cu Jack Kemp.

Exista un fel de paraliteratura cu ambitii atot-explicative care incearca sa prezinte neoconservatorismul drept un fel de cabala inspirata de tezele celor doi Leoni: Trotsky si Strauss. Mi se pare o simplificare, de fapt o caricaturizare, absolut puerila. Ideea revolutiei democratice globale nu s-a nascut odata cu Kristol si Podhoretz. To make the world safe for democracy este un slogan wilsonian. Neoconservatorii au demonstrat luciditate in raport cu primejdia totalitara sovietica si nu au cedat ofensivelor unui pacifism ruinator. S-au opus faimoaselor eforturi de a ajunge la nuclear freeze. Au sustinut amplasarea rachetelor americane in Germania Federala atunci cand stanga europeana organiza manifestatii mamut de protest.  Cand nu putini militanti liberali (in sens american) deplorau initiativa de aparare stategica (SDI) a lui Ronald Reagan drept o elucubratie, fizicianul neoconservator Robert Jastrow a fost principalul ei avocat.  Scutul anti-racheta, despre care vorbim atat de mult azi, este o urmare a cercetarilor legate de SDI.

Ganditorii neoconservatori au sfidat si au incalcat nu putine tabu-uri ale establishmentului.  Victoria Occidentului in Razboiul Rece a fost, in mare masura, si victoria neoconservatorismului.

Studentilor de la filosofie, stiinte politice si istorie, cititorilor interesati de destinul ideilor in lumea contemporana, de lupta dintre democratia liberala si totalitarism, le recomand un film documentar cu un titlu cat se poate de relevant: Arguing the World. Irving Kristol este unul dintre protagonisti.

Aparuta la editura Hasefer in 2006, in splendida traducere semnata de Eva Galambos si Eva Tutui, cartea de eseuri (lecturi si relecturi) a distinsei ganditoare maghiare Agnes Heller, Hannah Arendt Professor of Political Philosophy la New School University din New York, este o marturie tragica despre o lume disparuta, ori mai precis spus despre un univers anihilat.  Este vorba de spatiul central european, cu ale sale cafenele, burgtheatre, gimnazii, catedrale, shtetl-uri, pasiuni refulate, reviste de avangarda, dezbateri infinite intre liberali, conservatori, sionisti, marxisti de diverse tendinte, bolsevici, cu ale sale nevroze, traume, naluciri, utopii. Lumea lui Herzl si Freud, a lui Milosz si Herbert, a lui Klimt si Mahler, a lui Attila Jozsef si Fejto, a lui Paul Celan, Fondane si Danilo Kis, a tanarului Cioran si a lui Karl Kraus. Un clopot scufundat, spre a-l cita pe Livius Ciocarlie.

Titlul cartii, Fiorul evocarii unor lumi ucise,  spune totul despre dimensiunea metafizica a analizei, despre dificultatile logice si psihologice de a scrie cu constiinta ca vorbesti cumva pentru milioanele de victime ale unor sisteme demonic-nihiliste. “Prin ce este actual un scriitor? Cu siguranta, nu stilul il face actual, desi unii scriitori–mai putin talentati–cred ca da si incearca sa fie cu orice pret ‘actuali’. Scriitor actual este cel care nu minte sau cel putin ne face sa credem ca ceea ce scrie este adevarat, mai exact, impresioneaza pentru ca este adevarat”.  “Adevarul este lucrul vital”, spunea Max Weber pe patul de moarte.  De aceea sunt actuali Camus, Faulkner, Koestler, Thomas Mann, Amos Oz, Havel, Ionesco, Orwell, Soljenitin. Doua fragmente din Singer:

“–Ce sa fac, rabine?

–Sa nu faci nimic rau.

–Asta-i tot?

–Asta-i foarte mult.”

Ori:

“–Ai vazut adevarul?

–Nu intru totul. Dar am vazut minciuna lor, raspunde Ezriel.

–E totuna.”

Unele pasaje mi-au amintit memoriile Nadejdei Mandelstam ori Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt,, altele melancolia ranita a unor pagini din Hannah Arendt ori Walter Benjamin. Priviti atent fotografia de mai jos si veti intelege la ce ma refer.

Este pacat ca, din cate stiu, nu prea s-a vorbit despre aceasta carte. Evocarea/studiu dedicata lui Isaac Bashevis Singer, “Romanul picaresc in umbra Auschwitz-ului”, este extraordinara. La fel, evocarea lui Stefan Zweig, pentru care a trai in Cosmopolis insemna unicul mod de supravietuire. Cand hoardele neo-barbare au distrus acest vis, cand “Lumea de ieri” s-a naruit, Zweig si-a pierdut orice urma de rabdare si s-a sinucis in exilul brazilian. Istoria Europei Centrale este a una a cicatricilor nevindecate, a iluziilor sfaramate, a sarmelor ghimpate, a stelelor galbene, a “soarelui negru”, a “destinelor fara destin”, spre a relua titlul romanului lui Imre Kertesz, alt autor discutat in carte.  Scrie Agnes Heller:

“Simt cat de cumplita trebuie sa fi fost trairea acestei prabusiri. Vorbesc ca membra a unei generatii care s-a nascut in infern si care, dintr-unul din cercurile infernului, a ajuns intr-un cerc superior, apoi, incet, foarte incet, a inceput sa se inalte pana cand astazi, rezistand cu succes vietii, poate sa-si aleaga din nou nu lumea, ci propriul trecut”.

Este generatia care a invatat din propriile experiente ale supliciului, ale prigoanei, ale pierderii-de-sine si ale izbavirii, ce inseamna liberalismul fricii, concept propus de regretata ganditoare americana Judith Shklar, mentionat de Tony Judt in impresionantul articol in memoria lui Leszek Kolakowski din New York Review of Books din 24 septembrie 2009. Despre Agnes Heller putem spune cu egala indreptatire ceea ce sugereaza Tony Judt in acest tulburator text:

“For two generations of men and women, born between 1880 and 1930, the characteristically Central European experience of the twentieth century consisted of a multilingual education in the sophisticated urban heartland of European civilization, honed, capped, and sideshadowed by the experience of dictatorship, war, occupation, devastation, and genocide in that selfsame heartleand”.

In acest sens, liberalismul fricii inseamna “the uncompromising defense of reason and moderation born of firsthand experience of the consequences of ideological excess; the ever-present awareness of the possibility of catastrophe, at its worst when misunderstood as opportunity or renewal, of the temptation of totalizing thought in all its protean variety”.

Pe YouTube video, un document de o fierbinte actualitate: o rugaciune evreiasca rostita pe pamantul german in 1944.

Remembering on Rosh Hashanah: First Jewish Broadcast on Nazi Soil — Aachen, Germany, 29 Oct. 1944

Cuvintele finale ale lui Elie Wiesel suna ca un tragic avertisment si ca un indemn la neuitare:  May “the memory of evil serve as a shield against evil.”

“The Jewish Service Heard Round the World: Live from Germany” at

Cotidianul New York Times din 18 septembrie 2009 scrie despre descoperirea acestui fragment extraordinar din istoria luptei pentru demnitate.

http://www.bibliotecapentrutoti.ro/

Ştefan Luchian (1868-1916) “Lorica cu crizanteme”, 1912 ; ulei pe pânză, 60 x 76,5 cm; MNAR, Galeria de Artă Românească Modernă (sala 3)

Considerând arta ca reflexie a trăirilor personale, Ştefan Luchian a făcut din pictură oglinda stărilor sale sufleteşti. Urmărindu-i firul vieţii, marcată adesea de suferinţă şi boală, suntem puşi faţă-n faţă cu o personalitate remarcabilă, un adevărat luptător a cărui existenţă se amestecă, până la confuzie, cu arta sa. Un bărbat frumos, cu aer de dandy şi încărcătura pozitivă a unei copilării liniştite, petrecute în peisajele pline de farmec ale ştefăneştiului, Luchian a fost unul dintre cei mai în vogă artişti fin de siècle XIX. Cu atitudinea sa curajoasă şi protestatară, s-a plasat în fruntea artiştilor care au sincronizat arta românească cu modernitatea europeană, devenind personalitatea care domină indiscutabil pictura la graniţa dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Studiile la München şi Paris i-au deschis gustul pentru simbolism şi Art Nouveau, îndepărtându-l de influenţa covâşitoare a maestrului generaţiei sale, Nicolae Grigorescu. 

Lorica cu crizanteme se înscrie în linia lucrărilor cu tematică simbolistă realizate de Luchian în ultimii ani ai vieţii, când boala îl izolase în atelier. Lorica pentru care a pozat din nou un model familiar lui Luchian, nepoata sa Laura Cocea, este surprinsă într-o atitudine pasivă, vrăjită parcă de buchetul de crizanteme pe care îl fixează meditativ. Motivele majore ale simbolismului: melancolia şi florile creează o punte de legătură între lirica lui Ion Minulescu şi plastica lui Ştefan Luchian. Contemporani, ambii artişti au fost marcaţi de mediul parizian, unde simbolismul era în mare vogă. Deşi Ştefan Luchian nu s-a numărat printre artiştii apropiaţi cercului lui Minulescu, plastica sa ilustrează perfect versurile literatului ambii raporându-se la aceleaşi simboluri ale efemerului existenţei umane din care creează lumi multicolore. (Valentina Iancu)

In 1980, poetul Viorel Padina, membru marcant al Cenaclului de luni, a scris un text incendiar, de o mare intensitate etica si analitica. Este vorba de “Apelul catre Europa“, confiscat de Securitate in urma unor delatiuni comise de persoane apropiate de scriitor, inspaimantate de riscul culpabilitatii prin „omisiune de denunt”.  Este un text exemplar al disidentei romanesti, asediata, marginalizata, calomniata si agresata.  Chiar daca nu a circulat masiv si a fost inmormantat in arhivele politiei secrete, Apelul a pus degetul pe rana regimului, fundamentul axiofob al unei constructii faraonic-utopice menite sa distruga demnitatea umana.  Autorul a suferit consecintele gestului sau de revolta: a disparut din peisajul public, a fost abandonat de amici, a fost uitat.  Este si aceasta o expresie a resentimentului: ceea ce o fosta disidenta ceha a numit solidaritatea culpabililor.  Mediocritatea nu poate scuza stralucirea, lasitatea nu se poate reconcilia cu onoarea.  Pentru Viorel Padina, regimurile totalitare sunt de fapt expresii arhetipale ale resentimentului :

“Daca se poate totusi vorbi de o ‚cauza’ a regimului comunist, prin care el subzista, aceasta e resentimentul popular contra elitei. Lipsit de aportul inaltei intelectualitati – pe care de altfel o abhora – si deci aflat in imposibilitate de a-si transfera vitalitatea in sens constructiv, poporul ejaculeaza intr-un jet de aversiune contra elitei si imprumuta aceasta aversiune grupului popular aflat la putere, care o transforma in represiune. Departe de a folosi poporului, istoricitatii sale, acest resentiment, eliberat si permis de catre regimul comunist, nu serveste asadar decat functionarii grupului barbar aflat la putere. Daca acest grup ar fi o elita, ar folosi puterea in sens constructiv ; dar fiind ceea ce este, dictatura proletara nu are decat sensul clasicei barbarii. Prin aceasta, ea resuscita forte stravechi, anacronice, si creeaza grave pericole de deviere a motricitatii specific umane si de deturnare a istoriei.”

Ilustraţie: Devis Grebu

Colonelul Hugo Chavez iubeste Rusia lui Vladimir Putin. A mers acolo pentru a opta ora, a tinut infocate discursuri anti-americane, a comparat Statele Unite cu un fioros sarpe boa care inghite fiinte mici si inocente. Sunt obsesii binecunoscute, parte indestructibila a unei structuri culturale intemeiata pe o mistuitoare manie a persecutiei. Nu doar histrionicul dictator de la Caracas, dar si scriitori celebri, de la Pablo Neruda si Miguel Angel Asturias la Carlos Fuentes si Gabriel Garcia Marquez au pedalat pe aceste fixatii nascute din gelozie nedomolita si narcisism resentimentar.

Tema relatiei dintre America Latina si Statele Unite a fost examinata cu impecabila competenta istorica de catre regretatul ganditor conservator venezuelean Carlos Rangel. Pentru cei care nu obosesc sa-mi rescrie biografia, amintesc ca am fost extrem de apropiat de acest politolog si jurnalist exceptional, un liberal-conservator de orientare aroniana, unul dintre principalii sustinatori ai libertatii pe un continent unde a fost si ramane de bon ton sa aplauzi dictatorii.   Casatorit cu vara primara a tatalui meu, Sofia Imber, directoarea Muzeului de Arta Contemporana din Caracas, Carlos Rangel a fost unul dintre putinii intelectuali latino-americani care au indraznit sa sustina politica anticomunista deschisa a lui Ronald Reagan.

Sofia Imber si Carlos Rangel m-au ajutat in prima perioada a sederii mele in Occident (lucru mentionat si in dosarul de urmarire a mea de catre DIE, infinit mai exact decat basmele scornite acum de unii si de altii).  Am locuit la ei in 1982, am lucrat la Muzeul de Arta Contemporana (Museo de Arte Contemporaneo”Sofia Imber”-MACSI), scrind un capitol din catalogul expozitei marelui artist cinetic Jesus Soto, colegul si prietenul lui Vasarely. La ei in casa am ascultat prima oara discul cu cantecele detinutilor din GULAG  in interpretarea Dinei Verny.  Tot acolo am citit The Open Society and Its Enemies de Karl R. Popper.  Va veni si clipa cand voi povesti pe larg acele momente de neuitat.  Il tin minte pe Carlos citind Canetti, ascultand melancolic un tango cantat de celalalt Carlos, Gardel.

Daca exista o persoana pe care stanga venezueliana a urat-o cu patima, numele sau era Carlos Rangel. Dupa moartea sa mult prea timpurie, Sofia a continuat lupta anti-totalitara. Tocmai din acest motiv, colonelul Chavez a decis sa elimine numele ei din titlul Muzeului pe care ea si Carlos l-au fondat, una dintre institutiile artistice de varf ale intregului continent. Cine va dori, va putea gasi pe web protestele unor Mario Vargas Llosa si Carlos Alberto Montaner.  Tot pe web pot fi gasite si abjectele provocari ale chavistilor impotriva Sofiei sia  memoriei lui Carlos Rangel.

As aminti si o alta carte de Carlos Rangel, El tercermundismo, o demistificare a ideologiei auto-victimizante a intelighentiilor radicale (am contribuit la traducerea in engleza aparuta in 1986 la editura Transaction, Third World Ideology and Western Reality: Manufacturing Political Myth, prefata de Jean-Francois Revel, tradusa de autor cu sprijinul lui Vladimir Tismaneanu, Ralph van Roy si Maria Helena Contreras). Despre Rangel, iata ce scrie Montaner, unul dintre cei mai articulati critici ai dictaturii comuniste din Cuba:

http://independent.typepad.com/elindependent/2009/05/carlos-rangel-el-hombre-al-que-no-le-hicieron-caso-los-venezolanos-.html

Idila dintre Chavez si echipa Putin-Medvedev nu ma surprinde. Gandirea lui Chavez este imbibata cu miturile unei frustrari seculare. I-a daruit, sfidator, lui Barack Obama, o carte a stangistului uruguayan Eduardo Galeano. Ar fi fost superb daca Obama ar fi replicat oferindu-i in schimb o copie a Arhipelagului Gulag.  Tot ceea ce reproseaza Chavez Statelor Unite tine in realitate de comportamentul traditional al Kremlinului: expansionism, imperialism, calacarea in picioare a independentei statelor mici. Ca si Castro, insa, Chavez inchide deliberat ochii in fata agresiunilor rusesti si canta osanale tarismului renascut.

In cartea sa Du bon sauvage au bon revolutionnaire, aparuta la editura Laffont cu prefata lui Jean-Francois Revel, Carlos Rangel a propus o anatomie a iluziilor auto-distructive ale stangii latino-americane.  A demonstrat cu impresionanta precizie ca originile anti-americanismului dominant in randul elitelor Americii de Sud si Centrale provine din incapacitatea de a recunoaste falimentul colectivismului etatist care a sufocat timp de secole libera initiativa si autonomia civica. A scris cu curaj despre mit ca forma de sublimare compensatorie si despre resentiment ca substrat al unui orgoliu steril si paralizant: “Istoria Americii Latine pana in ziua de astazi, scria Rangel in 1976, este una a esecului.  Nu spun aceasta pentru a soca. Este pur simplu adevarul, iar noi, latino-americanii, suntem perfect constienti de acest lucru. Este un adevar care doare si pe care il mentionam arareori, insa el tisneste de fiecare data cand ne privim in fata cu onestitate.  Ne percepem propria istorie ca pe una a frustrarii.”  In prefata sa, Jean-Francois Revel scria: ” Acesta este primul studiu contemporan al civilizatiei latino-americane care discuta acest continent de o maniera originala si, in opinia mea, adecvata.”

Contrastul dintre esecul latino-american si succesul marelui vecin din nord explica persistentul resentiment al celor care au crezut si cred ca autoritarismul si teroarea sunt superioare, ca solutii istorice, democratiei si tolerantei.  Nimic nu hraneste resentimentul mai puternic si mai durabil decat un complex de inferioritate transfigurat in fulminant rechizitoriu.