Ziele trecute, în drum spre locul de muncă, am realizat că şoferii bucureşteni sunt din ce în ce mai inventivi atunci când vine vorba de traficul din Capitală. Bărbaţii citesc despre meciurile de fotbal pierdute sau se uită la poze în Cancan, iar femeile fie se rujează în oglinda retrovizoare fie vorbesc cu “fetele” despre una, despre alta.

Oricum o dai, oricum o-ntorci tot acolo ajungi: în trafic se face orice numai de condus, nu se conduce. Pentru că nu e bine să fi cu nervii întinşi atunci când eşti cu covrigul în dinţi – cică riscul de accident e mai mare atunci când eşti nervos – eşti nevoit să-ţi găseşti o preocupare pe timpul celor 20 de minute petrecute la fiecare semafor în parte.

Ajunsă într-o zonă „de lux” a Capitalei am aruncat şi eu un ochi pe geamul din dreapta să văd ce are sectorul 1 şi nu am eu în Rahova. De ce e acolo mai cu moţ decât la mine în spatele blocului. Şi atunci mi-am zi: copacii sunt vinovaţi – sunt mai verzi, par mai luminoşi şi sunt mai frumos aranjaţi; după am zis că lipsa tonelor de magazine alimentare îi dă un aer mai pompos. În fine, am continuat aşa până am găsit răspunsul: oamenii sunt cei care fac diferenţa.

Pe o alee a unui parc am observat un bărbat, să fi avut 40 de ani, care mergea în cârje şi îşi plimba căţelul la 8 dimineaţa. O să spuneţi…şi ce? Eiii bine, acel bărbat care se deplasa foarte greu, nu doar că a scos câinele afară – nu cum face vecina mea, care îi dă drumul pe scara blocului să-şi facă nevoile – ci s-a aplecat şi a strâns după el, atunci când şi-a făcut nevoia. Era echipat cu mănuşi, pungi din plastic şi o sticlă cu apă pentru a curăţa şi spăla după câinele lui.

În Rahova avem repartitoare la apă, iar pungile din plastic sunt scumpe . Din acest motiv sectorul 1 e mai cu moţ decât sectorul 5. Are un om de nota 10!!!

O altă superbă ruină neîntâmplătoare, la periferia nordică…

… a Pieţei Romane

Piaţa Romană nr. 7 (zona alb-negru)

(probabil va urma)

__________________________________

P.S. – Un bun prieten mi-a trimis, tocmai de la Bruxelles, acest link către blogul domnului Romulus Cristea, care, într-un foarte bine documentat articol analizează şi atrage atenţia asupra situaţiei scandaloase a imobilului din Piaţa Romană nr. 7 / Str. Cihoschi nr. 3, care, am aflat, se mai numeşte şi Casa Lalu.

Pentru a se putea vedea frumuseţea trecută a acestei case, vă prezint o fotografie de detaliu, culeasă de pe Flickr şi aparţinând lui Noridamar, însoţită de un fragment din comentariul original:

© Noridamar

De asemenea, şi revista “Dilema Veche” deplânge soarta aceastei superbe clădiri într-un articol semnat de Andrei Pippidi, articol pe care îl reproduc mai jos.

Eu am fotografiat casa întâmplător, printr-un gard de şantier, venind pe Cihoschi dinspre liceul pe care l-am frecventat, destul de regulat, acum treizeci şi ceva de ani.

Puteam, la fel de bine, să fotografiez, cu mai mult timp în urmă, casa deja disparută astăzi de pe str. Visarion nr. 8, din Bd. Lascăr Catargiu, la doi paşi de Piaţa Romană.

Şi pentru că blogul meu este, totuşi, un blog cu înclinaţii politice, reamintesc celor din provincie şi din străinatate ca locaţiile în cauză  se află în sectorul I, unde primar este domnul Andrei Chiliman de la P.N.L., pe care, dacă ar avea curaj sau energie, ar trebui să-l ia la întrebări “şeful” pe linie de partid Crin Antonescu, chiar dacă şeful pe cealaltă linie, Dinu Patriciu, îl lasă în pace sau, poate, chiar îl încurajează, de când e mai mult afacerist decât arhitect.

Cam cât face kilul de teren pe taraba 7 din Piaţa Romană nici nu vreau să mă gândesc!

Anul IV, nr.163 – 23 martie 2007

Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Cînd o să se oprească?

«Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă “închisă şi pustie” din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu. Peste cîteva săptămîni n-o să mai fie. În jurul acestei splendide case (1890? 1900?) se foiesc acum muncitorii. Azi, făceau ţăndări cu pickhamerele clădirea care leagă locuinţa principală de construcţia din fundul curţii, condamnată şi ea.

Uşa de la intrare era deschisă spre scara care urcă spre un parter înalt. Parter şi etaj – casa pare opera unui arhitect francez, care a împodobit-o cu mascheroane şi amoraşi de ghips deasupra intrării şi în jurul unui fronton somptuos. Peste toată scena plutea un nor alb: praful ridicat din sfărîmarea zidurilor. Ferestrele, încadrate de ornamente ca ramele oglinzilor de odinioară, sînt deschise sau sparte, ori astupate cu placaj. E spintecată şi marchiza, iar tencuiala are nenumărate julituri.

A apărut o pancartă care anunţă că autorizaţia de “desfiinţare” a fost eliberată de primăria sectorului 1 în decembrie 2006, pentru corpul 2. Va să zică, clădirea din spate, cu ieşirea pe strada Cihoski, la fel de impunătoare, dar mai sobră ca decor: un perete a căzut şi rana se cască, largă. Beneficiara acestei acţiuni de vandalism se numeşte Curta Ruxanda Ianula. Prin urmare, dna Curta, avînd de demolat o clădire valoroasă într-o zonă protejată (protejată cum se vede!) s-a adresat Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu (încă director: acelaşi Ştefan Damian responsabil pentru multe avize de acest gen) şi a primit de acolo asigurarea că, nefiind monument istoric, casa poate fi sacrificată. De altfel, nu există nici o garanţie că, după prima etapă, nu vine rîndul corpului 1 (eventual, victima unui accident…).

Iarăşi se nimicesc amintiri. Socrate Lalu a fost profesor de farmacologie, la Iaşi (1913-1920) şi la Bucureşti (1920-1940), printre cei cărora acest domeniu ştiinţific le datorează mult. Născut la Piatra-Neamţ, îşi făcuse studiile la Paris, unde a şi publicat, în anii 1902-1912, lucrări de fiziologie comparată, medicină experimentală şi toxicologie. Înaintea lui, proprietarul casei, cel puţin din 1911, a fost colegul lui de la Facultate, medicul Ion Nanu-Muscel (1862-1938). O stradă din Bucureşti îi poartă numele.

Anul trecut, într-un ziar care, în suplimentul săptămînal, publica “portretele” unor case istorice, am văzut fotografia imobilului din Piaţa Romană, nr. 7, cu o prezentare entuziastă. Acum înţeleg că, de fapt, era reclama pentru vînzare. Una după alta, casele de această vîrstă sînt atacate, ca la un bombardament. Direcţia “de cultură”, care, de fiecare dată, îi satisface pe solicitanţi, ar trebui să se cheme Direcţia demolărilor. În afară de biserici, oricum refăcute toate, nu mai există în capitală clădiri mai vechi decît vremea Unirii, ba chiar, ca aspect exterior, epoca Independenţei. Din cauza acestei epidemii mortale pe care a provocat-o specula de terenuri în centrul oraşului, n-o să mai rămînă nici generaţia aceea de case de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Aceste ravagii le face ignoranţa unor oameni cărora nu le-a spus nimeni să preţuiască trecutul şi care, ori urmăresc pur şi simplu cîştigul, ori sînt nerăbdători să imite mode străine. Adică, în loc să aibă mîndria de a se instala în case de nobilă tradiţie, îşi doresc sticlă şi beton, aceşti cititori ai revistelor cu hîrtie lucioasă, din care au învăţat cum să se îmbrace şi să blindeze ferestrele cu termopan.»«

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Cat costa sa-ti recuperezi masina? 833 lei. Pretul este valabil doar in cazul masinilor mici, urmand ca la fiecare 24 de ore taxele sa se dubleze. Iar acesta este doar inceputul!

Cum se ajunge la aceasta suma colosala? Foarte simplu, din prisma primariei sectorului 1 si a societatii comerciale de exploatare si transport auto “C.F.R. TRANSAUTO” S.A.: 238 lei, taxa de ridicare; 238 lei, taxa de transport; 357 lei, taxa de depozitare pentru masinile auto mai mici de 3,5 tone, respectiv 476 lei, pentru masinile de peste 3,5 tone.

La toate acestea se adauga sanctiunea contraventionala de 120 lei, aplicata de politia rutiera, pe langa cele trei puncte de penalizare. Taxele de depozitare auto se dubleaza la fiecare 24 de ore, iar in cazul in care te prezinti sa-ti ridici masina in cel mai scurt timp posibil, pretul nu este redus.

Mai mult, autovehiculele nerevendicate de proprietari in termen de 30 de zile de la ridicare vor fi declarate abandonate si, ulterior, valorificate, fara ca proprietarul sa fi luat insa la cunostinta cele intamplate.

Si totusi, aceasta hotarare emisa de primaria sectorului 1 exista! In conditiile in care afli unde este masina dupa zeci de telefoane la primariile de sector, politia comunitara, rutiera, parcuri auto s.a.m.d., pentru ca nimeni nu are bunavointa sa te instiinteze in prealabil. Mai mult, informatiile sunt eronate: in cazul sectorului 1, angajatii primariei informeaza ca taxa este de doar 200 lei, urmand ca, la fata locului, sa afli cu stupoare adevarata suma, “umflata” de tva, dar si de faptul ca agentii economici au mana libera de la primarie sa perceapa ORICE pret vor; Toate acestea, bineinteles, in conditiile in care, la orele de varf, dar nu numai, nu ti se ofera alte variante cu privire la locurile de parcare.

Momentul adevarului

Doi portari care au dispozitie de la sefu’ sa nu lase sa intre mai mult de o persoana, pentru ca “mai iese scandal din cand in cand”, doua gherete, una pentru plata taxei la politie, iar alta pentru taxa perceputa de primarie, doua masini de tractare auto, respectiv doi soferi, doi agenti de politie comunitara si doi “superiori” (care nu iti pot da mai multe informatii decat casiera), o masa si cateva scaune, o umbrela, ca de’, a venit vara… si multa voie buna. Asa arata ieri incinta din Aleea Matelotilor, nr.31-43 (undeva pe langa Gara Baneasa, fostul strand Baneasa) unde sunt transportate masinile ridicate din sectorul 1. Peisaj cu mult diferit de aglomeratia din sectorul 1 la orele pranzului.

Maximum 15 masini se aflau in locatia respectiva, unde incap sute, si nu neaparat toate “culese” in aceeasi zi. Insa nici nu ar fi nevoie de mai multe, din moment ce, la un simplu calcul, pentru doar 15 masini pe zi, cu cea mai mica taxa, de 833 lei, castigul lunar ar fi enorm: aproximativ 249.900 lei. Masinile sunt cu precadere mici si de valoare medie, in nici un caz nu sunt ridicate masini de genul celor parcate zi de zi pe trecerile de pietoni din Dorobanti.

Platesti, dar nu primesti factura

Intr-un sfarsit, ajungi la casa, cu speranta ca nu ai calculat bine taxele afisate. Insa casiera te instiinteaza printre dinti ca ai de platit 833 lei, mai mult decat un salariu minim pe economie, chiar jumatate dintr-un salariu decent. Fiind informata de catre primaria sectorului 1 de faptul ca taxa este de 200 lei, o rog sa justifice pretul. Imi face un calcul rapid si ajunge la aceeasi concluzie. Cer sa vorbesc cu un superior, pentru ca am fost informata gresit, insa taxa ramane aceeasi. Cer macar o recalculare pentru taxa de depozitare, deoarece mi se pare absurd sa platesc 357 lei pentru faptul ca mi-au tinut masina in soare timp de doua ore. Nici acest lucru nu se poate.

Sunt indemnata sa fac o sesizare, insa dupa ce platesc, cu dezvaluirea ca un anume cetatean “chiar a castigat in istanta”. La rugamintea de a vorbi cu un superior, casiera insista asupra faptului ca imi va da aceleasi informatii. Intr-adevar, vine sefu’, care imi flutura in fata o “lege” trasa la xerox, in care preturile nu au tva, dar o schimba pe cat ai clipi cu un alt xerox, lipit pe geam, cu taxele percepute de firma. Din piosi, agentii devin irascibili: doamna Mariana, care nu a vrut sa-si dea numele complet, mi-a spus sa nu o mai deranjez. Mai mult, a refuzat sa-mi dea factura si mi-a inchis usa in nas. Astfel ca, cei ajunsi pe Aleea Matelotilor, care au parcat, bineinteles, neregulamentar, sunt constransi sa plateasca, stiind ca incepand cu a doua zi taxa de depozitare se va dubla. Suntem condusi cu strictete catre masini si verificati ulterior de portari, care se asigura ca firma si-a primit banii.

Activitatea de pe Aleea Matelotilor continua. Ridicarea, transportul si depozitarea autovehiculelor se desfasoara cu program non-stop. Conducatorii auto pot recupera autovehiculele ridicate de luni pana vineri, intre orele 8.00 si 22.00 si sambata, intre orele 8.00 si 14.00.

Primaria Sectorului 1 a inceput ridicarea masinilor parcate neregulamentar

“Mult timp am sustinut ca nu-i poti cere omului sa parcheze regulamentar decat daca ii asiguri si numarul necesar de locuri de parcare. De aceea, in sectorul 1 nu s-au ridicat masini pana acum”, declara primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, in anuntul din 15 mai 2009, cand a inceput operatiunea de ridicare a masinilor si in sectorul 1. “Dar nu pot sa mai tolerez indolenta multora dintre soferi care, din comoditate sau, mai rau, din lipsa de spirit civic, isi parcheaza masinile pe treceri de pietoni, spatii verzi sau trotuare, atunci cand li se ofera variante de parcare”, a mai precizat primarul.

Tot atunci, acesta anunta ca valoarea totala a taxelor va fi de 700 de lei, chiar si asa, cea mai mare, in comparatie cu alte sectoare: in sectorul 2 soferii au de achitat 440 lei plus TVA, in sectorul 3, 550 de lei, iar in sectorul 6, 500 de lei. Suma este insa alta la centrul de revendicare a masinilor, 833 lei in cel mai bun caz, adica al unei masini mici, revendicata in primele 24 de ore.

Edilul sectorului 1 a subliniat la acea data faptul ca sunt vizate, in primul rand, masinile parcate pe trecerile de pietoni, rampele de acces pentru persoanele cu handicap, in staþiile de autobuz, in dreptul cailor de acces (curti, intrari etc), sau pe calea de rulare a mijloacelor de transport in comun. Masina in cauza nu facea parte din nicio astfel de categorie, nu incomoda traficul rutier, nici pe cel public si nici nu exista in zona vreun semn de ridicare a masinilor. In tot acest timp, alte zone din sectorul 1, precum zona Primaverii-televiziune-Charles de Gaulle si Calea Dorobantilor era intesata de masini parcate neregulamentar, ca de altfel in fiecare zi.

Primariile nu se lasa insa si continua ridicarea masinilor parcate neregulamentar, desi nu sunt asigurate locuri de parcare, desi suma perceputa este abuziva, desi ti se ridica masina fara niciun fel de avertisment si dupa cum bate vantul. Ramane sa vedem daca banii stransi la buget in acest fel vor fi utilizati pentru crearea de parcari.

articolul a aparut astazi pe site-ul de stiri www.9am.ro

Aici, Bucurestiul pare mai frumos.

Tocmai ma gandeam ca nu mai scriu nimic despre campania electorala, dar mi-am dat seama ca am uitat sa zic ceva, macar ceva, de un candidat ecologist. Care, din pacate, pare singurul candidat ecologist de pe www. Iar eu alta sursa de informatie cu greu mai gasesc credibila (si curand se duce dracului si asta), asadar… da, ok, e singurul.

Daca v-ati nimerit prin colegiul 2, sectorul 1, nu faceti tampenia sa puneti stampila pentru deputati pe Ciocu-mic Anca Constantinescu PD-L sau pe vreun alt ciudat si no-name de varsta a 7-a. Stampilati un om tanar. Ecologist. Un om care vrea sa putem respira. Un om care vrea ca nepotii nostri sa mosteneasca o planeta care mai are inca apa. Un om care iubeste animalele si nu vrea ca ele sa sufere – inecate in petrol, sugrumate de pungi de plastic, hacuite pentru grasime, jupuite de vii pentru blana. Un om tanar care are nevoie doar de sustinere ca sa prinda putere, chiar daca partidul lui e mic si amarat.

Votati-l pe Dan Dumitrescu.

Dan, daca intri pe aici, te rog sustine si tu in blogul tau campania Vier Pfoten impotriva fermelor de blana!

diana e revoltată de sondajele contradictorii, în particular pe cele care privesc sectorul 1 aşa că lansează o leapşă pentru bloggerii sectorului. aşa mă mobilizez şi eu să scriu despre un subiect de care mă lovesc de vreo 3 săptămâni. strict referitor la sondaje înclin să cred că adevărul e undeva la mijloc, cu sondajul CCSB mai aproape de el. nu cred că Chiliman e un primar atât de strong încât să iasă din primul tur, iar Murgeanu nu e chiar un competitor uşor. cred că Chiliman însă şi-a îngreunat situaţia printr-o campanie slabă, de pe o poziţie arogantă aş spune eu. cel mai bun exemplu e outdoorul masiv care pe mine una mă scoate din sărite. outdoorul e un instrument necesar într-o campanie, dar atunci când eşti the incumbent nu e nevoie să sufoci cu panouri cu faţa ta. asta e util pentru cineva total lipsit de notorietate, înscris târziu în cursă, care are nevoie urgent de notorietate. în plus eu în afară de outdoor nu am văzut decât celebra Strategie de dezvoltare durabilă pe care nici măcar eu, pasionată de subiect, nu am avut răbdarea să o citesc plus un pliant cu nu ştiu ce nene consilier pe zona mea. eu aş fi făcut nişte materiale mai simple, cu bullet-uri, în care să spun x parcuri, x străzi şamd. targetate pe acele zone din sector unde poate nu se vede “Capitala Capitalei” (apropo slogan neinspirat cel puţin). în schimb Murgeanu pe care eu nu l-am văzut decât în outdoor are o imagine potrivită pentru zonele din sector foarte populate şi din câte am văzut prin buletine electorale pe acolo s-a şi dus. eu sunt dezamăgită însă că nu am găsit nimic în cutia poştală de la PD-L de 2 ani de când stau în sector. despre Tudorache nu prea merită să scriu. o singură observaţie prea mult machiaj şi photoshop:)