Zilele trecute am fost in vizita la un prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp si cum stateam noi de vorba observ ca avea ceva semne pe fata si pe gat si, dupa ce termina de povestit o chestie pe care oricum nu o mai tin minte pentru ca eram prea concentrat la semnele respective, il intreb “Frate, ce-ai pe fata?!” Si uite asa a inceput povestea despre o chestie care, cel putin pentru mine, a fost de-a dreptul socanta.

Incepe sa-mi povesteasca cum a fost la o petrecere intr-un loc unde prietena lui e asociata si ca a trebuit sa plece la un anumit moment, insa ea l-a sunat dupa ceva timp sa-i spuna sa se intoarca pentru ca este un tip care pur si simplu o sufoca, ii face avansuri si culmea, nu pentru el, ci pentru ca vrea sa-i faca cunostinta cu un alt tip. Se intoarce omul linistit, ajunge acolo si inainte sa plece cu prietena lui se duce sa discute cu tipul respectiv, pe care, intamplator, il stia prin intermediul unui prieten. Se aseaza langa el, il intreaba care daca are vreo problema, iar tipul se ridica brusc si adopta o atitudine foarte agresiva. Prietenul meu se ridica si el, face un pas in spate, iar tipul respectiv vine spre el si, din senin, fara sa-i spuna nimic, pur si simplu il musca de fata!!! Da, il musca de fata!

Acum spuneti-mi cum ati reactiona daca vine un tip destul de dubios la voi si, fara sa spuna nimic, pur si simplu va musca de fata. Nu primiti un pumn, nici macar o palma, nici macar o injuratura ceva, ci va musca de fata si, culmea, va mai lasa si un semn. Ceea ce e mai ciudat este ca nu stii cum sa reactionezi intr-o asemenea situatie; adica oricine a avut altercatii de acest gen, dar sa te muste de fata, e ca si cum joci fotbal si adversarul ia mingea in mana si da gol. E complet ciudat.

Stiti persoanele alea care au semne pe gat de la partenerii lor care, intr-un moment de pasiune sublima, se hotarasc sa ii muste de gat? Bineinteles ca dupa o asemenea descatusare pasionala ramane un semn de care nu esti tocmai mandru. Ei, fix asa arata si semnul amicului meu, singura diferenta fiind faptul ca era PE FATA!

Dupa aceasta intamplare, pentru mine expresia “imi mananci capul” a capatat o noua dimensiune, a trecut din tabara metaforelor, in cea a realitatilor la care ma pot astepta in asemenea situatii.

In concluzie, aveti grija cu cine va certati sau cu ce fel de persoane aveti conflicte pentru ca va puteti trezi cu tot felul de reactii dubioase, de la clasicele palme si lovituri de tot felul, pana la pahare in cap si, the ultimate experience, cineva va incerca intr-o zi sa va muste!

Trist…

Tot mai des se strecoară în media materiale despre insatisfacţie, despre schimbare, despre dorinţa de recâştigare a unor valori. Despre Morală şi Mentalitate. Tonuri grave, arţăgoase, misterioase, aproape apocaliptice ne scriu şi ne vorbesc despre câte şi mai câte  trebuiesc schimbate rapid, radical. Ar trebui să fie bine, nu? Ar trebui să fie un semn. Ar trebui să ne aşteptăm la un gest, la o iniţiativă, ceva! Dar totul merge înainte netulburat.

            Am tot mai mult impresia că trăim o lecţie învăţată pe dinafară. O lecţie citită în cărţi care nu mai sunt astăzi în circulaţie, descoperite cine ştie pe unde şi buchisite. Toate afirmaţiile zilei sunt aproape nişte citate învăţate pe de rost, recitate pentru alţii. Ele ar fi tare bune pentru noi, dacă ar fi respectate de cei din jur. Nimic nu se asumă, nimic nu vine din credinţă, din îndemnul intim, secret ce-mi spune că trebuie să-mi schimb viaţa, s-o trec în alte limite. O, nu!, ei trebuie să-şi schimbe viaţa, pentru că: am citit eu într-o carte, că…

            Şi viaţa noastră trece netulburată.

            Ar trebui să vină cineva şi s-o schimbe. Ar trebui să se înfiinţeze o comisie, o organizaţie, un departament ceva, orice, responsabil cu schimbarea vieţii în momentele ei de insatisfacţie, de cumpănă, de răstrişte. Dar nimeni nu are o astfel de iniţiativă şi doar plătim impozite, avem dări la stat! Ce fac politicienii?! Dar Primarul, cu ce se ocupă Primarul?!?

            Şi viaţa noastră trece netulburată.

            În autobuz, în tren, la cozile de la ghişee aud mereu vorbindu-se despre automobile, case, terenuri, împrumuturi la bănci. Un orizont strâmt, limitat precis de obiective măreţe: la anu’ îmi schimb maşina. Pe timpuri nu puteam citi pentru că nu se edita, azi pentru că nu cumpărăm cărţi. Sunt scumpe! Cum pot să dau atâţia bani pe o carte. La anu’-mi fac o casă la munte. Pe pereţi pun cópii, sau fotografii, n-am bani de tablouri. Sunt prea scumpe.

            Şi viaţa noastră trece netulburată.

            Am câştigat deplina libertate. Oare?!? Să fie ea, deplina libertate, cu totul în afara noastră, sau cu totul în fiinţa noastră?          

Şi viaţa noastră trece strecurată printre paradoxuri.

A agata o fata este mult mai usor decat pare si in practica acest lucru este posibil in mai putin de 10 minute daca sunt urmate niste principii simple. Trebuie sa aveti in minte imaginea urmatoare: imaginati-va o pisica uluita de un fir de ata. Atata vreme cat acel fir se misca asa cum vreti voi, iar ea nu ajunge la el, pisica va face tot posibilul sa-l prinda. Cand o va face, iar acesta va pica in puterea ei, jocul s-a terminat. Isi va pierde interesul si va cauta altceva la fel de fascinant. Asta se intampla si in viata reala, iar daca stiti cum sa trimiteti anumite semnale, orice fata va va gasi fascinant si va face orice pentru a va atrage atentia. In viziunea ei, ea v-a ales pe voi si nu invers.

Puteti incerca aceasta metoda de seductie cu fetele de la care oricum nu aveti asteptari de reusita (pentru ca daca va straduiti prea tare, nu o sa o cuceriti niciodata). Trebuie sa emanati incredere de sine excesiva. Neaparat. De asemenea, trebuie sa demonstrati ca aveti valoare (un talent/aptitudine .. orice). Ca sunteti diferiti de ceilalti, iar asta in preajma “tintei”, niciodata in mod direct. La inceput prefaceti-va ca nici macar nu o observati. Castigati-i prietenii si fiti amuzanti.

… am sa continui maine articolul sau oricand am timp. scuze

RazvanG

tumultul anost de vrăji și schele

teama de a nu adormi pe sticlă

suspiciunea se naște din ani și frică

golful terminal zbor în jos

visul imposibil realitatea s-a întors

corpul vast element bizar

torța semantică algele cu har

impertinent zgomot fond amar

criminal cutremur carnagiu cezar

sînge actual moartea în zadar

temnița adîncă luată în rîs

catacombe gri întrebări fără muls

arbori mitici pitici exclusiv bej

fertilitate izgonită far oligarh

mozol referat în anii de noapte

hilar baston hortensia vrea fapte

pistol energetic descărcat

glob vizionar particula de heliu

tinctură glorie supozitoare ceai luptă

prefăcut în inaniție văd invizibilul

doar tu intri în plămînul drept

fum canceros războiul începe

unghia sanitară nor lună zenit

forța incredibilă

măcelărit o furnică te desparte de abis

odontoblast  catalige ecologie iris  împrăștiere  ferestrui

incremental adenocarcinom cosmodrom portbaionetă  portavoce  hipo

aromitor ecliptic fonologie maniament  eolian almintere

oftare  făuriște  hidronim  inerent homopter  integra

protomă  fîsăitură buiestru plămădeală  primăriu ponderabil

întortochere  șampon mina anagnost orb țiteră

marsupializare  pus plinișor bimbașă  chimen corodare

îndrăzneală  asonantă

Aaron Russo, regizorul filmelor “Trading Places” şi “America: Freedom to Fascism” relatează informaţii uluitoare despre 11 septembie 2001, CFR, elita globală şi Noua Ordine Mondială.

Aaron a dezvăluit că scopul final pe care aceşti indivizi îl au în minte este de a crea un Guvern Mondial, condus de sistemul bancar, de către bancheri. Acest ţel îl ating eşalonat, în etape. Uniunea Europeană, moneda comună: euro şi constituţia europeană este una din ele. Acelaşi lucru se încearcă acum în America: Uniunea Nord Americană, unde vor să creeze o monedă comună, amero.

Întreaga agendă este de a crea un Guvern Mondial, unde fiecare va avea un CIP RFID implantat în corp. Toţi banii vor fi în aceste CIP-uri şi nu vor mai exista monede sau bancnote. De fiecare dată când vei avea bani în CIP, ei pot să ia cât vor şi când vor. Îşi vor lua impozitele direct din CIP-ul tău, în mod digital. Dacă vei protesta împotriva lor, vor bloca aceste CIP-uri şi nu vei mai avea nimic. Nu vei mai putea cumpăra alimente sau nimic altceva.

Acest CIP va fi conectat la o bază de date, ce conţine înregistrări despre persoana ta, activităţile tale, totul. Ei controlează acele CIP-uri, controlează oamenii, îi transformă în sclavi, în servitorii lor. Aceasta este intenţia lor.

Aaron Russo afirmă că, Nick Rockefeller i-a mărturisit despre evenimentele ce vor avea loc pe 11 septembrie 2001, şi anume, prăbuşirea turnurilor gemene ale World Trade Center, cu 11 luni înainte de producerea lor. Rockefeller nu a precizat multe detalii cu privire la aceste evenimente, doar că acestea vor fi, iar în urma lor, Statele Unite vor invada Afganistanul, ajungând în marea Caspică, vor invada Irakul, ca să preia rafinăriile de petrol din Orientul Mijlociu şi sa le includă în planul Noii Ordini Mondiale, apoi vor merge dupa Chavez în Venezuela.

La scurt timp dupa 11 septembrie 2001, Russo se întâlneşte din nou cu Rockefeller, care îi împărtăşeşte din nou planurile pe care Noua Ordine Mondială le are. I-a mărturisit lui Aaron că îi vor urmării prin peşteri pe cei din Afganistan, Pakistan şi că vor declanşa Războiul împotriva Terorismului, care de fapt nu este un inamic real, că totul este o mare făcătură, că e modul prin care guvernul va controla poporul american.

De ce credeţi că s-au întâmplat atentatele de la 11 septembrie 2001, iar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic? Credeţi că apărarea este atât de grozavă încât să nu mai fie posibil un alt atentat, să doboare un alt avion?

Atentatele de la 11 septembrie au fost opera unor indivizi din guvernul american, bancheri pentru a instaura o stare de frică poporului american, ca să-l poată subordona şi sa facă ce vor ei cu el. Asta a fost pentru a crea acest nesfârşit război împotriva terorismului. Aceasta a fost prima minciună.
Următoarea minciună a fost născocită pentru a putea invada Irakul, pentru a putea confisca armele de distrugere în masă ale lui Saddam.

Au realizat un război fără inamic, fără a putea definii un învingător, prin care au atras de partea lor poporul american. Acest război împotriva terorismului este o fraudă.
Până vom descoperi ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001, cine este responsabil pentru asta, e bine de ştiut că acest război declarat terorismului este provocat de ele. Ele sunt începutul. Şi până vom ajunge la rădăcina atentatelor de pe 11 septembrie vom avea parte de acest război contra terorismului.
Nick Rokefeller i-a recunoscut lui Russo că majoritatea oamenilor care fac afaceri cu fudaţia Rockefeller cred că fac lucruri bune, o parte din ei cred că e bine să fi socialist, şi că ei conving oamenii că socialismul este identic cu capitalismul, tansformând astfel America din zilele noastre într-o ţară comunistă.

Aaron dezvăluie adevăratul scop pentru care a fost creată mişcarea feministă. Nu este pentru a da femeilor aceleaşi drepturi ca bărbaţilor, nu este pentru a permite femeilor să muncească, să primească salarii, să voteze, etc. Nick recunoaşte că fundaţia Rockefeller a realizat mişcarea feministă pentru două motive: primul pentru că nu puteau impozita toată populaţia înainte ca femeile să muncească, nu puteau să controleze financiar toată populaţia.

Al doilea motiv a fost că acum copii merg la şcoală de la vârste foarte mici, îi pot îndoctrina pe copii cum să gândească asupra noţiunii de familie… copii privesc statul ca pe o familie; scoala, autorităţile sunt familia lor. Nu mai sunt părinţii cei care-i educă.

Mişcarea feministă părea un lucru nobil, dar când vedem intenţiile , provenienţa şi scopul fundaţiei Rockefeller, după ce vedem răul din spatele acestei mişcări, nu mai este un act nobil.
Fără a exagera, planurile pentru Noua Ordine Mondială sunt perfect identice cu proorociile apostolului Ioan în cartea Apocalipsa, în ceea ce priveşte semnul fiarei şi supunerea omenirii la picioarele acestei fiare.

Un semn amuzant…

Wow....ele chiar nu au ce avem noi

Daca acele bari de metal pe care se monteaza mai nou semnele de circulatie si indicatoarele se rup daca sunt atinse putin,poate noua metoda va creste siguranta soferilor in orasul nostru,si semnele vor ramane la locul lor…pana bate un vant mai puternic

“Cuando el amor te haga señas, síguelo aunque sus caminos sean duros y escarpados; y cuando te envuelva entre sus alas, doblégate a él, aunque la espada escondida entre sus plumas pueda herirte; y cuando te hable, cree en él, aunque su voz pueda despedazar tus sueños. Porque así como el amor te ciñe una corona, así también te clavará en la cruz. Que hermoso despertar al alba con un corazón al lado y dar gracias por otro día para amar.”

ger în lumea de soare

margină cotor arc semn

os sugrumat printre greieri

verde sigur impuls închis

rombul rustic

romb în abis

De ce când fumez mai mult de zece ţigări pe zi, sughit. E un semn că trebuie să mă las de fumat ?

AVANPREMIERA EUROPEANA

Im Oktober erscheint die siebenbürgische Anthologie “TRansilvania mon amour”. Ich möchte Sie bitten, mir Ihr Einverst#ndnis und den genauen Quellennachweis Ihrer Gedichte und den Quellennachweis der von Ihnen übersetzten Gedichte möglichst postwendend zu schicken. Das Buch soll schon im Oktober erscheinen.
Mit herzlichen Grüßen Dieter Schlesak

Anbei das Inhaltsverzeichnis.

Dieter Schlesak

TRANSILVANIA MON AMOUR

Siebenbürgische Elegien / Elegii ardelene
Und Übersetzungen aus der Lyrik siebenbürgischer Kollegen
Şi traduceri din poezia colegilor ardeleni

Meinen Eltern und Großeltern
Părinţilor şi bunicilor mei

Unter Mitarbeit von Cosmin Dragoste / În colaborare cu: Cosmin Dragoste

Anders rauschen die Brunnen, anders rinnt hier die Zeit.
Früh faßt den staunenden Knaben Schauder der Ewigkeit.
Wohlvermauert in Grüften modert der Väter Gebein,
Zögernd nur schlagen die Uhren, zögernd bröckelt der Stein.
Siehst du das Wappen am Tore? Längst verwelkte die Hand.
Völker kamen und gingen, selbst ihr Namen entschwand.
(…)Ehern, wie die Gestirne, zogen die Jahre herauf,
Ach, schon ist es September. Langsam neigt sich ihr Lauf.
(Adolf Meschendörfer, Siebenbürgische Elegie)

Altfel murmură fântânile, altfel se scurge aici timpul,
Devreme-l cuprinde pe băiatul mirat fiorul eternităţii,
Adânc zidite-n cripte ale străbunilor oseminte,
Ornicele bat şovăind, şovăind se fărmiţează piatra.
Vezi stema de pe poartă? De mult s-a ofilit mâna.
Perindatu-s-au neamuri, până şi numele lor s-a pierdut.
[...] ca stelele de bronz trecut-au anii,
Ah, deja-i septembrie. Încet se-ndreaptă spre asfinţit.
(Adolf Meschendörfer, Siebenbürgische Elegie)

Transilvania mon amour II

Ciorans Satz verführt mich dazu, “Niemand” gross zu schreiben. Seducţia propoziţiei lui Cioran mă face să scriu „Nimeni” cu majusculă

I. SIEBENBÜRGISCHE LANDSCHAFT – PEISAJ TRANSILVĂNEAN -
ABGRUND DER ERINNERUNG ABISUL AMINTIRII

Ion Neagoş, Burgplatz (Dieter Schlesak). Piaţa cetăţii
Marius Iosif, Herbst (Dieter Schlesak). Toamnă
Ioana Crăciunescu, Grasfrühstück (Dieter Schlesak). Dejun în iarbă
Mariana Gorczyca, In mir (Dieter Schlesak). În mine
Ion Neagoş, Kreise im Limbus (Dieter Schlesak).Cercuri în limb
Dan Lotoţchi, Fußgänger der Luft (Dieter Schlesak).Sunt cu tălpile puţin
Ich schaue (Dieter Schlesak). Privesc.
Andrei Zanca, General Melas. (Klaus F. Schneider). Generalul Melas
Ioana Crăciunescu, Das Wunder meiner harten Kindheit. Minunea copilăriei mele dură
Martha Izsak, Transsylvanischer Baum (Dieter Schlesak). Arbore transilvan
Ioana Crăciunescu, Im Staub der Strasse (Dieter Schlesak). În praful drumului
Dan Culcer, Am Rande der Herde (Dieter Schlesak). La marginea turmei
Luminiţa Mihai-Cioabă, Jahreszeit in Hermannstadt (Beatrice Ungar). Anotimpo Ando Sibio. Anotimp în Sibiu (Beatrice Ungar)
Christel Ungar, Ober- und Unterstadt. Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos (Beatrice Ungar)
Carmen Elisabeth Puchianu, Herbstbild mit Stadtpark. Motettenabend
Imagine tomnatică cu parc. Concert de orgă (C.E. Puchianu)
Ioan Radu Văcărescu, Halbschatten an der Brücke (Joachim Wittstock und Laura Balomiri). Penumbre lângă pod
Joachim Wittstock, Dunkle Gesteinsmasse. Ziduri sumbre (Grete Tartler)

II. EXIL

Andrei Codrescu, Mein Grund und Boden (Dieter Schlesak). Pământul meu
Paula Elena Albu, Zwischen Ost und West. Hinrichtung (Dieter Schlesak). Între est şi vest. Execuţie
Dumitru Chioaru, Eine schöne Lüge (Dieter Schlesak). O minciună frumoasă
Ioana Ieronim, Homöopathie (Dieter Schlesak). Homeopatie
Andrei Zanca, Pussta auf der Hirnhaut pulsierend (Dieter Schlesak). Pusta pulsînd pe meninge
Eugen Cojocaru, Rolling Stone. Jetzt Plötzlich. (Dieter Schlesak). Rolling Stone

III. ERINNERUNG UND MUTTERS SPRACHE AMINTIRI ŞI MAMĂ LIMBĂ

Ioana Crăciunescu, Obsessionen unserer Unsterblichkeit (Dieter Schlesak). Obsedaţi de nemurirea noastră
Marius Iosif, Sibiu, Constantin Noica und seiner Idee gewidmet (Dieter Schlesak). Sibiu.
Ioana Crăciunescu, Wie ein Behinderter lächle ich der Vollendung zu (Dieter Schlesak). Cun infirm zâmbesc perfecţiunii
Ion Neagoş, Ein Mann am Fenster. Gymnastik Am Abend (Dieter Schlesak). Bărbat la fereastră. Gimnastică seara
Ioana Crăciunescu, Insektengift für die Käfersammlung, mit Schnaken und Faltern. (Dieter Schlesak). Insecticid pentru insectarul cu gâze şi fluturi

IV. VERGEHEN JETZT MESSERWERFER ZEIT. TRECEREA ACUM ARUNCATORUL DE CUŢITE TIMPUL

Mariana Gorczyca, Noch nicht und doch schon (Dieter Schlesak)
Noch nicht und doch schon
Ioana Crăciunescu, Spät. Final (Dieter Schlesak). Târziu
Letitia Ilea, Die größten Schmerzen. An Meiner Statt (Dieter Schlesak). Cele mai mari dureri. în locul meu
Christel Ungar, Erbarmen, Îndurare (Beatrice Ungar)
Traian Pop Traian. (Mein) Trojanisches Pferd (Dieter Schlesak). Calul (meu?) troian

V. HAUS DES SEINS DIE SPRACHE CASA FIINŢEI LIMBA

George Vulturescu, Das Agonale Schreiben (Dieter Schlesak). Scrisul Agonic
Mircea Petean, Schreckliche Konflikte. (Dieter Schlesak). Teribile conflicte
Augustin Frăţilă, Bibliothek (Dieter Schlesak). Biblioteca
Eugen Evu, Gehört mir nicht. Ich schreibe, also bin ich (Dieter Schlesak). Nu-mi aparţine. Scriu, deci exist
Virgil Mihaiu, Auf unserer Haut (Dieter Schlesak). Pe pielea noastră
Ion Mureşan, Das schwimmende Poem (Dieter Schlesak) Poemul plutitor

VI ROTE ZEIT. TOTE ZEIT TIMPUL ROŞU. TIMPUL MORT

Szöcs Géza, Horror in Kolozsvár (Dieter Schlesak). Kolozsvári horror. Horror Clujean (Anamaria Pop şi Mircea Dinescu)
Dieter Schlesak, Verbergen, Aufleben nach dem Ende, Ascundere, reînviere după sfârşit (Cosmin Dragoste)
Ioana Crăciunescu, Jetzt weiß ich alles (Dieter Schlesak). Acum ştiu totul Géza Szőcs, Indianerworte. Im Radio (Eva Zádor). Indián Szavak A Rádióban
Andrei Codrescu, Eine Art Angst (Dieter Schlesak) . Un fel de frică
Alexandru Muşina, Ich Reklamiere (Dieter Schlesak). Reclam

VII. ABGRUND DER EINSAMKEIT ABISUL SINGURĂŢII

Dumitru Chioaru, Es kommt die Zeit (Joachim Wittstock). Vine o vreme
Marta Petreu, Reine Vernunft. Theodizee (Dieter Schlesak). Raţiunea Pură Teodiceea. Tag der Wut. In vorgestellter Erinnerung. (Ernest Wichner) Ziua mîniei. În amintirea imaginară.
Caius Dobrescu, Echt (Werner Dürrson). Deadevă
Dan Dănilă, Brav, Ein … Freund (Dieter Schlesak). Cuminte, Un …
Prieten
Liliana Ursu, Als ginge das Leben weiter (Adrian Wanner).Ca şi cum viaţa ar merge înainte…
Emil Hurezeanu, Annäherung an Joachim (Elisabeth Axmann) . Obişnuinţa cu Ioachim
Ioana Ieronim, März, Elemente (Dieter Schlesak).Martie, Elemente
Joachim Wittstock, Schnee Und Das Sichtbare, Zăpadă (Grete Tartler). Vibilul cu ispita sa
Iustin Panţa, Erstes Bild Kommentar. Im Spiegel (Dieter Schlesak) Prima tâlcuire în oglindă
Ioan Radu Văcărescu, Leere, die brennt (Dieter Schlesak),Golul care frige
Zsófia Balla, Schönes trauriges Land. Schlangenvers (Hans-Henning Paetzke)
Szép, szomorú ország. Kígyóvers
Ruxandra Cesereanu, Nachmittag (Dieter Schlesak) După amiază

VIII
TRANSSYLVANISCHE LIEBE DRAGOSTE ARDELEANĂ

Mariana Gorczyca, Lichtjahr. Weil (Dieter Schlesak). Fiindcă. Ani lumină
Dan Culcer, Ein obskurer Riss (Dieter Schlesak). O crăpătură obscură
Ion Mureşan, September mit Don Quijote (Dieter Schlesak). Septembrie cu Don Quijote
Ioana Crăciunescu, Wie eine Amsel im Schmetterlingsnetz (Dieter Schlesak). Ca mierla în plasa de prins fluturi
Mircea Petean, Annas Poeme (Dieter Schlesak). Poemele Anei
Ioana Crăciunescu, Himbeeren, neue Brombeeren reifen (Dieter Schlesak). Zmeura, mură nouă se coace
Simona Popescu, Kleines Sachsenmädchen als Tirolerin (Dieter Schlesak). Săsoaică mică în tirolez
Zeno Ghiţulescu, Schicksal (Dieter Schlesak). Destin

IX. DIE VÄTER UND DIE TOTEN MORŢII ŞI PĂRINŢII

Simona Popescu, Brief an einen Jungen (Dieter Schlesak).Scrisoare către un băiat
Dieter Schlesak, Geburah. Zornesfeuer und falsches Urteil. Geburah. Focul mâniei şi sentinţa falsă (Cosmin Dragoste)
Ioana Crăciunescu, Einzelheiten und Orte (Dieter Schlesak). Amănunte şi locuri
Géza Szöcs, Portrait eines Janitscharen
Ioana Crăciunescu, Im Vergehen /Dieter Schlesak). ỉn trecere.
Adrian Popescu, Die Brandwunde (Dieter Schlesak). Arsura

X LICHTSUCHE CĂUTAREA LUMINII

Martha Iszak, Der Zohar (Dieter Schlesak). Zoharul
Ion Mircea, Die Ikonen im Herbst auf Holz (Reimar Alfred Ungar).Ce
Marius Iosif, Glas Ikone (Dieter Schlesak). Icoană pe sticlă
Minerva Chira, Jener der. Es schreit nicht (Dieter Schlesak). Cel care. Nu strigă
Dan Constantinescu, Anonymes Bild I. Anonymes Bild II (Dieter Schlesak). Tablou anonim I. Tablou anonim II
Magdalena Constantinescu, Schweigende Zeit, (Dieter Schlesak)
Eugen Evu, Feierliche Euphonie (Dieter Schlesak). Eufonie solemnă
George Vulturescu, IV (Psalm für das Blinde Auge) (Dieter Schlesak)
Psalm pentru ochiul orb
Nicolae Szekely, Post-Genese. Psalm (Dieter Schlesak). Post-genză. Psalm
Ioana Crăciunescu, Der Herrgott dreht sich auf die Andere Seite (Dieter Schlesak). Dumnezeu se întoarce pe partea cealaltă
Mircea Ivănescu, Über den Tod als Wiedersehen (Dieter Schlesak). Despre moarte ca revedere

Profesorul: De ce ai intarziat?
Bula: Din cauza semnului.
Profesorul: Ce semn?
Bula: Semnul pe care scria: Scoala inainte. Incetiniti.

Destept om…

CORESPONDENŢE DE SUFLET

Dragă Eugen,

Esti nemapomenit.Cred că dacă aş mai avea o viaţă nu mi-aş dori altceva decât să trăiesc acolo sus, în Meria, să nu am altceva de facut decât să privesc Cerul, munţii, şi ierburile acelea atât de vii. Eu cred că asta a vrut Dumnezeu de la om:dragoste pentu creaţia Lui, nu ura. Omul şi mai abitir cel modern a întors spatele creatorului slăvindu-şi cu ipocrizie malversaţiunile sale.Ce ni se întâmplă nouă azi este o pedeapsă pentru
lipsa de curaj de an ne fi luat acum 20 de ani destinele în propriile mâini şi a nu lăsa pe aceşti fii ai comuniştilor din linia a doua să ne terflească şi
puţinii a ce ne-au a rămas.
Povestea cu D Mircea Cipariu, cobtracandidat unic contra lui Niki, este o mascaradă. Fanarioţii de care spui au fost copii în comparaţie cu e se întâmplă de 4 ani la USR.

Ion Merianu

Din jurnalul lui Constantin Noica:

„ Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit”.

O urăsc! Am o poză cu voi doi. Era îmbrăcată cu o bluza mov-syclam cu flori și o jacheta albastră de catifea raiată. Erați în fața unui magazin. Tu purtai acel paltonaș maro cu dungi negre. Era sfârșitul lui aprilie atunci când mi te-a luat. Atunci a început totul. Tot calvarul meu. Luni de zile am trăit cu senzația că te pierdeam, iar tu negai, îmi demonstrai că nu e așa doar ca să mă amăgești. Până la urmă, tot ai plecat de lângă mine, te-ai dus la ea și m-ai lăsat să mă lupt singură cu toți. O urăsc, jur, o urăsc din tot sufletul! Nimeni nu mi-a facut mai mult rău decât ea, iar tu știi asta! Nu nega! Dacă nu era ea, rămâneai la mine, cu mine, lângă mine… Toate acele momente s-au pierdut odată cu tine undeva… Dacă măcar aș știi unde să le găsesc… Cred că le-aș lua înapoi.

Ții minte când am fugit de tine, ziua aceea de 6 iulie când nu am vrut să te văd, când am vrut să mă gândesc la ce va fi urmat?… Ai venit după mine. Am mai avut nenumărate zile ca aceea de când ai plecat. Chiar și anul ăsta, dar nu mai venea nimeni după mine. Nu mai aveam decât visele în care lucrurile ar fi stat altfel.

Sau ziua când te-ai teleportat pe strada mea… cred că atunci m-ai impresionat cel mai tare. Te gândeai mereu la mine. Cine va mai face asta vreodată? Cine va mai știi să mă aprecieze ca tine? Cine va știi să mă iubească și să mă respecte ca tine? Cine va mai știi cu adevărat cine sunt? Oare am să las vreodată pe cineva să mai descopere asta?

Ții minte ziua de 16 decembrie? Trecuseră doar 3 zile… eram noi doi și restul nu contau… doar niște fulgi de zăpadă în Parcul Eroilor și un frig de crăpau pietrele.

Ții minte excursia? Și poza aceea geniala din gară? Noaptea aia…23-24 februarie…de câte ori am visat-o… nu ți-am spus…

Nu ți-am spus multe, pentru că nu mai contează pentru tine. Acum ești sec. Ești neexpresiv. ”te-ai desprins”, ai trecut mai departe, nu ca mine. Dacă măcar… măcar mi-ai da ocazia să-ți spun… am atâtea să-ți spun, s-au întâmplat atâtea și mă simt închisă pentru că tu nu știi. Mă vindeci de orice rău. Privirea ta… privirea ta… cu cât drag mi-o amintesc… Ochii tăi aproape negri mă priveau plini de iubire. Unde s-a dus iubirea aia? Unde ai dus-o? De ce mi-ai luat-o atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea? Am hanoracul alb pufos pe mine acum, iar gulerul îi e ud… sunt lacrimi. Ce e mai rău e că nici până acum nu am reușit să le păstrez în mine… le-am vărsat pe toate….

Doamne, dacă te-ai întoarce… dacă aș mai putea să te am măcar o zi… aș face ziua aia de miliarde de milioane de ori mai frumoasă și mai intensă și mai … oricum vrei tu să spui… decât cele mai frumoase și mai intense și mai cum vrei tu să spui zile pe care le-am avut împreună vreodată. Mi-aș trăi viața în 24 de ore. Aș lăsa tot. Dar nu vei veni. Nici nu îmi vei răspunde. Nici măcar nu vei vărsa o lacrimă în amintirea a ceea ce a fost frumos. Nici măcar nu-mi vei spune că ai citit ce scrie aici. Mă vei lăsa în continuare să cred că m-ai uitat. Și mă voi întreba de ce oare te prefaci. Sau poate că de data asta mă înșel și tu chiar nu te prefaci. Asta m-ar durea…

Îmi e dor de tine, de noi, de tot…

Dă-mi un semn…

~tillsammans

”my baby,,make me smile..right now, make me smile please..”

Sincer, voi ati mai vazut ma judet ca asta? Mie mi se pare ca e unul din cele mai penibile judete din Romania.
De ce? Pai, pe vremea lu’ Ceausescu pe argeseni se faceau cele mai multe experimente sociale (daca nu si de alt tip). Daca aveau comuistii, scuze – comunistii, vreo idee, daca le traznea ceva prin teasta indoctrinata, aici vedeau daca functioneaza si numai apoi raspandeau practica si prin alte judete. Cand ma aflam plictisit intr-o zi am citi un articol de ziar (din pacate era fizic, asa ca nu am link) despre un profesor universitar / cercetator / sociolog (mai ceva decat Samuel Costel) care vorbea despre un astfel de experiment social pe care il conducea el. Memoria mea speciala nu ma ajuta in acest caz, asa ca nu imi amintesc detalii.
Tot in Arges, mai exact la Pitesti, era temnita de tortura comunista. Comunistii stiau ei ce stiau cand au venit in Arges si au implementat experimentul cunoscut sub numele de “Fenomenul Pitesti” (link 2).

Tot la Pitesti se dadeau carnete de sofer pe branza (la propriu si la figurat). Nu erau singurii dar au fost primii prinsi cu matza-n traista. Mada a avut un comentariu foarte potrivit pe subiect “Pai normal ca si-au dat aia seama ca iau permise pe bani, in puii mei, uite-te in ce hal conduc astia”. Asa e. Aici ma fute pe mine cel mai tare la cap faptul ca judetul asta e asa cum e. Soferii sunt execrabili. Toti sunt jmekeri, toti sunt piloti, toti isi tureza motoarele si fac “scrtz” cu cauciuciele. Seara in centrul Campulungului e jale, nici nu mai comentez. Daca esti in Brasov si auzi un claxon, aproape sigur vezi si AG pe placuta masinii. De pietoni nu mai zic, saracii, ca imi vine sa-i lovesc pe toti de nervi ce-mi fac. Nu s-ar uita de masini nici daca ar depinde viata lor de asta….hmmm….wait, chiar depinde viata lor de asta.

Stiti semnul ala de circulatie? Ala triunghiular, de avertizare. Ala cu o vita desenata in mijlocul triunghiului rosu. Stii ce inseamna? Atentie animale??? Nu frate, inseamna “Atentie, Judetul Arges”! Pentru ca oamenii se comporta mai rau decat animalele, si dovedesc o prostie care ar jigni o vaca proasta si plina de baliga.

Drumurile din judetul nostru sunt bombardate, daca se mai fac multe gropi se vor imbina si vor forma o mare groapa. Campulungul este izolat din punctul asta de vedere.
Spre Pitesti stiti cum e drumul, ingust, plin de gropi si de denivelari si mult prea circulat, asa ca spre Bucuresti iei tzeapa.
Spre Brasov, thank god ca se repara. Acum cateva luni existau sanse mari sa nu ajungi la Brasov cu toata masina. Si nu va bucurati, ca inca nu e gata ruta Rucar-Bran.
Daca vrei sa te duci spre Targoviste iara nu ai noroc. Drumul spre Stoenesti e atat de umflat, zici ca esti pe rollercoaster daca mergi mai tare.
Rupt, la propriu, este si drumul spre Curtea de Arges, Nu-i asa?

Eram intr-o zi la facultate, la una din putinele ore de franceza la care m-am dus, iar doamna profesoara, vizibil suparata, a inceput sa povesteasca: “Ca de-abia am ajuns la facultate, n-am vazut asa trafic, parca erau toti din Arges”.
Deja ni se duce vestea, si asta e doar inceputul. Pareri aveti?

Mă gîndesc de ceva timp la această rubrică, observînd o anumită tendință în gîndirea evanghelică de a migra mai degrabă spre Terapie decît spre Teologie. Deseori e mai greu să gîndim Teologic decît Terapeutic. Mai degrabă căutăm o Aspirină universală sau un Tratament specific decît să folosim tradiția creștină pentru a da semnificație evenimentelor personale sau din istoria actuală a omenirii.

Un bun prilej pentru lansarea acestei rubrici a apărut pe neașteptate, citind un titlu și apoi o știre la care am rămas cu gura căscată, despre faptul că oficialii americani din domeniul sănătății publice vor să promoveze circumcizia la scară națională, pentru a reduce răspândirea virusului HIV.

Știrea în limba engleză: Officials Weigh Circumcision to Fight H.I.V. Risk.

Semnalarea în limba română a știrii: Toti baietii nascuti in SUA ar putea fi circumcisi, pentru combaterea raspandirii virusului HIV.

Știrea asta e taman bună pentru exemplificarea a ceea ce mă interesează la rubrica Teologie și Terapie.

Circumcizia este SEMN între Dumnezeu și urmașii lui Avraam. Această dimensiune teologică este evident absentă în perspectiva terapeutică.

Ființele umane sînt mult mai interesate de împlinirea nevoilor lor (sau cel puțin să nu sufere prea mlt) decît de SEMNELE pe care Dumnezeu le lasă în Istoria Binecuvîntării.

Mă întreb, a nu știu cîta oară, de ce nu am auzit de vreo biserică (urbană) care, o dată pe an, s-a închinat pe un vîrf de deal prin recunoașterea lui Dumnezu în creație: în firul de iarbă, în azurul cerului, în modul în care vacile, prin rumegarea ierbii, ajung să dea lapte? Copiii noștri știu cine dă ploaie peste cei buni și peste cei răi? Știu de unde vine laptele? Nu de la vreo firmă de distribuție.

Curcubeul e un SEMN.

Semnul de care e vorba acum e legat de puțulică. Dumnezeu a hotărît să existe SEMNUL circumciziei în carnea urmașilor lui Avraam. Fiii lui Iacov au considerat că ar fi o ocară ca sora lor Dina să fie soția unui om netăiat împrejur (vezi Genesa 34). Și mai există și alte pasaje în Vechiul Testament care sugerează clar că împlinirea SEMNULUI reprezintă o chestiune de importanță majoră în relația cu Dumnezeu.

Mentalitatea terapeutică evită chestiunea incomodă a relației omului cu Creatorul său. Avem o problemă, trebuie să găsim o soluție – acest tip de gîndire poate uneori să ducă la rezultate vizibile, dar acest tip de gîndire nu este de unul de prim rang, cum este tipul de gîndire teologică.

Dezvoltarea unei gîndiri teologice nu este deloc ușoară. Nu mă refer acum în primul rînd la demersul academic, eseistic, homiletic sau pastoral. Mă refer la dobîndirea unor reflexe ideatice cu ajutorul cărora nu cauți soluții în primul rînd, ci cauți mai degrabă să identifici SEMNELE relației lui Dumnezeu cu oamenii.

Vechiul Testament conține indicații prețioase despre cum se dobîndește o astfel de mentalitate teologică. De exemplu, mîncarea Paștelui (în)SEMNA multe lucruri. Povestea ieșirii din robie nu era pentru ochișori micuți, ci pentru minte exersată în vederea înțelegerii SEMNELOR.

Deși tendința de a ne proteja, de a asigura copiilor un viitor, de a ne SEMNA în progresul omenirii pare cumva normală, reflexul terapeutic devine unul periculos. Creștinii sînt chemați la a trăi ca niște miei în mijlocul lupilor, la a-și reprima impulsul de a-și cîștiga viața și la a și-o dedica unor cauze nobile.

Chestiunea SEMNULUI în puțulică devine și mai interesantă în Romani, unde Pavel întreabă: credința lui Avraam i-a fost socotită ca neprihănire după sau înainte de circumcizie? Și mai pune și alte întrebări interesante.

Metaforizarea din Romani 2:29 e fulminantă, superbă, inconturnabilă:

“Tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă.”

Așadar, dacă mentalitatea terapeutică încearcă să rezolve o problemă, mentalitatea teologică (care lucrează mult cu metafore: Isus e Păstorul, Ușa, Apa, Pîinea) aduce SEMNUL din puțulică în inimă.

Poate cîndva masculii americani vor trebui să prezinte puțulica la control.

Dar să nu uităm că la Judecata de Apoi TOȚI oamenii vor trebui să prezinte INIMA la control. Ce soluție are vreun om pentru HIV-ul inimii?

Afurisită să fie TERAPIA cînd ia locul TEOLOGIEI.

cu mâna-ntinsă asemeni unui deget

ai invocat o linşte bizară

ce, tace-n lume dintr-o dat-o ţară?

cum să gândesc

când gându’ mă-nfioară…

şi totuşi a tăcut întreaga mare

cu pruncii ei de spumă şi de valuri

părinţi de vânt ce urlă ca balauri

când degetul Ţi-ai ridicat

(spre seară…)