Aranjament in forma de inima .. loved it.

Fiu al Babei Dochia, ‘Dragobetele’ era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau sărbătoare a iubirii. Ziua de 24 februarie inseamna începutul primăverii. Hmm pai astazi 24.02.2009 e un frig afara…unde naiba e primavara !?

Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi.

Cica in toate satele din Romania răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

Iauzi deci ce s-a ales de flacaul nostru…s-a facut buruiana omu….asta e ca povestea aia cu broasca…saruti broasca si apare printesa sau printul.
Dar cine mai crede in basme ?!

Stiti de ce am adoptat noi Dragobetele asta ? Pentru ca unii nu au acceptat ideea ca am importat de la americani Saint Valentine’s Day. Si uite asa avem 2 sarbatori, complet inutile.

Deci in conluzie, cumparati cadouri, flori si bomboane…invitati “jumatatea” in club …sa vada Dragobete cum se distreaza cuplurile astazi…ahh da si mult sex dupa club, daca mai poate parteneru dupa atata efort…ca nah e Dragobete !

Odata cu aparitia  Sfantului Valentin, ca simbol al iubirii daruite in inimioare impachetate,  Dragobetele tinde sa devina din ce in ce mai comercial . Dragobetele, fiul Babei Dochia, era mai mult decat un semn al iubirii, Dragobetele prevestea venirea primaverii, trezirea la viata a naturii, intr-un ciclu permanent.

Odata cu aparitia societatii de consum si traditiile s-au schimbat. Obiceiurile in ziua de Dragobete nu implicau inimoate de plus, ciocolata in forma de cine stie ce sau fundite colorate. Obiceiurile de atunci pareau fie mai barbare sau mai romantice (fetele alergau prin sat pana baietii  le prindeau si le sarutau, in sud sarutul in ziua de Dragobete insemna si logodna tinerilor, in unele zone se striga “Dragobetele saruta fetele!”, in alte locuri Dragobetele  era un fel “sburator” frumusel care aducea iubirea), dar in niciun caz superficiale.

Ziua iubirii ca prilej de comert

De la un vestitor al primaverii, Dragobetele, ca si ziua de Sfantul Valentin (care nici macar nu este sarbatoarea romaneasca a iubirii), a devenit produs la raft, daruit ca iubire impachetata.

În secolul ăsta chiar nu poţi să ocoleşti subiectul, oricât de blazat ai fi legat de cum preiau românii tradiţiile altora şi le uită pe ale lor. Anul acesta, spre diferenţa de alţii în care preferam să mă izolez în casă ca să nu vad bară aud toate poveştile colorate despre “ziua indrăgostiţilor”, am ales să fac ceva cercetare. Şi asta pentru că în perindările zilnice inevitabile prin onorabil(de murdar)a urbe în care habitez, de data asta am auzit de mai multe ori menţionându-se “sfântul Valentin” decat clişeul murdar “ziua înamoraţilor”. Şi fui intrigată: Valentin ăsta, el, chiar fu un sfânt odată? Şi ce anume făcu el de secolul 21 îşi bate în asemenea hal joc de el? Ce spune cineva crescut în Statele Unite şi care locuieşte aici despre toata şarada cu inimioare? Şi ce credeam eu în inocenţa mea despre identitatea acestui sărman martir post-mortem, Valentin?

Înainte să apuc să caut ceva în Universala Bază de Date, cunoscută popular şi sub numele de internet, pe unul din grupurile on-line din care fac parte activ a apărut o postare, ghiciţi despre ce? Da, chiar aşa, despre viaţa Sfântului Valentin. Care da, există, şi a făcut chiar ceva frumos la viaţa lui, şi chiar a murit martir, nu doar l-au facut echilibrele cerere-ofertă. Am vrut să preiau postarea respectivă, dar cerând acordul autorului de pe grup, am aflat că articolul era… o preluare la rândul său. De aici. Eu singurică, cu manuţele mele două şi cu un motor de căutare la fel de popular ca Google-ul, l-am mai gasit şi aici. Personal, cred că a doua este sursa cea adevărată, dar nu mai are importanţă. În orice caz, asta e problema lui Valentin ajuns sfânt – protecţia tainei căsătoriei. Nu prea se leagă cu ce am putea crede din media, nu? Ba e chiar pe dos. Pe principiul prea adevărat al unei persoane speciale: ce lume complexă, talambă si dezbrăcată. Pe dos.

Cel care a postat articolul respectiv pe grupul de care vă spuneam este un coleg de-al meu de facultate, român la origini dar crescut in Statele Unite (Născut acolo? Hait! am uitat a întreba…), care s-a intors in România pentru a face facultate. A terminat Teologia, iar acum e din nou student. Într-o postare ulterioară, el scrie:

“Ţin minte, pe vremea asta, când eram la teologie, nu era sesiune. Veneau sărbători una dupa alta: valentines, dragobete, 1 martie, 8 martie si alti sfinţi… ce viaţă. În românia chiar simţi că ai suflet. În america… traieşti doar cu trupul. Şi cu criza asta nici cu ăla nu traieşti bine )”

Se pare că trebuie să fii străin, sau să stai plecat din ţară pentru mulţi ani pentru a putea aprecia cu adevarat ce are poporul asta de oferit; cu toate sistemele (de asigurari, medical, de invatamant, de taxe, cu mai multe nu am avut contact, nu stiu, nu garantez, nu scriu) noastre la pamant, cu hotii si cersetorii, cu nivelul de trai si analfabetii pe scaune largi, cu curve si drogati si ce mai vreti voi, desi astea nu-s din esenta noastra, tot mai avem un ceva frumos ce nimeni nu ne poate lua: puls. Nu-i de mirare ca unii inca ne bat plaiurile in cautare de suflare de viata. Pe undeva pe aici, bine ascuns, e izvorul de apa vie. Cum, nu l-ati gasit?…

Inainte sa aflu adevarul [desi pare-se ca e doar una din variantele "povestii"] despre sfantul zilei de 14 februarie, m-am jucat cu imaginatia – cine ar putea fi, dar, nenea misterios, si sfant pe deasupra? Iata ce-a iesit:

Din jurnalul unui antisocial incurabil

14 februarie

…ziua indragostitilor! Ce tampenie. Nu stiu cine a inventat-o, dar trebuie sa nu se fi gandit mai departe decat bunastarea propriului camin. Care o fi povestea sfantului Valentin, ma depaseste cu totul, dar oricum, era destul de limitat daca el crede ca indragostitii au nevoie de o zi a lor. Stii ce cred? Ca el n-a iubit niciodata. Daca ar fi iubit, ar fi stiut ca, atunci cand iubesti, lumea iti sade, imblanzita, la picioare, ca timpul se opreste si toate
acele clisee romantice care nu-ti mai par atat de rasuflate cand le resimti pe propria piele, si in final ca nu ai nevoie de o zi speciala ca sa fii euforic pentru o extrasistola pe minut. O zi, una pe an!!! Omul asta e nebun!

Revin asupra a ceea ce am scris cu o rectificare si cu niste completari. Intreband in stanga si in dreapta despre ce mi se parea stupida si neautohtona traditie care mi-a colorat astazi retina in roz, si am aflat ca nu e o zi ca sa IUBESTI, nici ca sa te INDRAGOSTESTI, cum ii spune numele. Este o zi ca sa iti declari iuirea persoanei in cauza. Nu mai am nimic cu Sfantul Valentin, e baiat simpatic. A iubit, sunt convinsa, si am mai si suferit din asta. O zi sa iti declari iubirea – interesant! Solidarizez cu el: baiatul nu era insensibil, era doar timid.

Revin nr. 2: De ce era el sfant, totusi? Poate si Dumnezeu e timid.(De-asta nu ni se arata?) I s-a parut ca Vali asta face un lucru bun ca desfiinteaza timiditatea macar pentru o zi si i-a dat si lui o zi in calendar. Admirabil! Insist totusi in incapatanarea mea – timiditatea e desfiintata, dar nu si penibilul – pentru mine, rozul 14 februarie nu exista.

…Eu, da.

Întotdeauna Pro TV a făcut propagandă pro americană şi a slujit cu mult zel interesele celor care au înfiinţat-o pentru a urmări anumite scopuri, mai precis, inginerii sociale, în România.

Mai trebuie menţionat şi faptul că sărbătoarea Sfântului Valentin este o sărbătoare catolică, intens promovată şi popularizată în America din raţiuni pur mercantile.

În această seară, la Pro TV, se vorbeşte despre sărbătoarea îndrăgostiţilor, recent importatul Sfânt Valentin. În esenţă această sărbătoare nu este un lucru rău, dimpotrivă.

Dar ce spune televiziunea din Pache Protopopescu? Sărbătoarea Sfântului Valentin a cuprins tot globul. Ea este sărbătorită de toţi pământenii! Păi cum aşa?! Chiar toţi?!!! De exemplu sunt arătate imagini de la Bagdad, unde acum este “pace şi stabilitate” şi oamenii pot în sfârşit să se iubească. Păi eu ştiam că irakienii sunt musulmani. Ce treabă au ei cu inimioarele roşii şi Valentine’s Day?! La fel şi în Thailanda. Acolo majoritatea sunt budişti sau musulmani! Pro TV trebuie să facă pe placul stăpânilor făcând propaganda comandată şi în ţara noastră.

Nu i-aş fi acuzat de propagandă şi părtinire, dar când vine vorba de tradiţiile româneşti, abordarea se schimbă radical. Atunci băieţii îşi aduc aminte că Mama America i-a învăţat o chestie mişto numită “political correctness“. Astfel, când vine vorba de Crăciun sau Sfintele Paşti, ei nu spun “astăzi românii…”, nici “astăzi europenii…” şi nici vorbă de “astăzi pământenii…” ci “astăzi românii creştin-ortodocşi sărbătoresc…”. Păi nu?! Numai EI!!! Să se ştie asta!!!

Din “Sfântul Valentin” societatea modernă orientată spre divertisment a pierdut “sfinţenia” şi l-a păstrat pe “Valentin”. Apropo de cultura populară, unde Valentin e şi el un pretext pentru multe lucruri nesfinte, redau un citat dintr-un eseu al lui Robert Louis Wilken, profesor la Seminarul Teologic Luteran, Fordham University, Universitatea Notre Dame, numit Amo, Amas, Amat: Christianity and Culture.

Poate credinţa creştină, indiferent cât de înflăcărată, cât de entuziast proclamată de evanghelişti, cât de abil expusă de teologi şi filozofi, sau cât de ingenios tradusă în dialectul intelectualilor de apologeţi, să se menţină pe termen lung, fără sprijinul şi cultivarea unei culturi creştine? Şi prin cultură nu mă refer la marea cultură cum ar fi Mesă în B Minor a lui Bach sau Chemarea lui Matei a lui Caravaggio, ci la “toate roadele gândirii şi a simţămintelor”, pentru a utiliza expresia lui T.S. Eliot, tiparul înţelesurilor şi sensibilităţilor codificate în ritualuri, legi, limbaj, practici, povestiri ş.a. care conduc, inspiră şi ghidează comportamentul, gândurile şi ataşamentele creştinilor.

Dacă va fi ca cultura creştină să fie reînnoită, obiceiurile sunt mai vitale decât trezirile spirituale, ritualul mai edificator decât înălţimile spirituale, crezul mai penetrant decât fineţea adâncimii teologice, şi sarbătorirea zilelor sfinţilor mai înălţătoare decât respectarea Zilei Mamei.

Original (engleză):

Can Christian faith, no matter how fervent, how enthusiastically proclaimed by evangelists, how ably expounded by theologians and philosophers (at CTI), or how cleverly translated into the patois of the intellectual class by apologists, be sustained for long without the support and nurturing of a Christian culture? And by culture, I do not mean high culture, Bach’s B Minor Mass or Caravaggio’s, The Calling of St. Matthew, but the “total harvest of thinking and feeling,” to use T.S.Eliot’s phrase, the pattern of inherited meanings and sensibilities encoded in rituals, law, language, practices, stories, et al. that order, inspire, and guide the behavior, thoughts and affections of the Christian people.

If Christian culture is to be renewed, habits are more vital than revivals, rituals more edifying than spiritual highs, the creed more penetrating than theological insight, and the celebration of saints’s days more uplifting than the observance of Mother’s Day.

E Sfântul Valentin.
E trendy să ne opunem consumismului şi să ne dăm intelectuali scârbiţi de invazia occidentală. Drept pentru care Florian Bichir (EVZ) se scârbeşte din nou, după cum urmează:

Sf. Valentin e naşpa, pentru că:
1. E sărbătoare comercială: „Absolut toţi negustorii încearcă să profite”.
Domnu’ Bichir, cu regret vă anunţ că, în logica argumentaţiei Dvs, şi Crăciunul e naşpa, şi Paştele e naşpa, şi toate hramurile de la diverse biserici – că-i plin de babe îmbrobodite care vând orice.
2. Are origini păgâne (Roma antică, Lupercalii, blabla).
Domnu’ Bichir, iarăşi vă atrag atenţia, cu regret, că multe sărbători creştine se trag din ritualuri păgâne „transportate” de foştii (până mai ieri) păgâni în noua lor credinţă.

Bon. Acu’, că tot am hotărât că Sf. Valentin e naşpa, îl scriem „sărbătoare”, între ghilimele, ca să ne arătăm dispreţul. Ei bine, nu, domnu’ Bichir: sărbătoare nu e ce ziceţi matale că e sărbătoare; sărbătoare e dacă omu’ vrea să sărbătorească. Adică, dacă io vreau să sărbătoresc pe 15 februarie ziua divorţaţilor-despărţiţilor-părăsiţilor şi conving juma de ţară să mi se alăture, tălică, domnu’ Bichir, n-ai nici un drept să vii să-i zici cu dispreţ bă, „sărbătoareo”, între ghilimele.

Şi-ntr-un final apoteotic, ca să ne arătăm muşchiu’ în faţa occidentalilor, îl scoatem la înaintare pe Dragobete, care opune o rezistenţă eroică lu’ Sf. Valentin.
Domnu’ Bichir, dacă-mi permiteţi, tălică, când aveai opşpe ani, nu-l sărbătoreai pe Valentin, că nu exista, ok, da’ îţi pupai, cumva, iubita cu ocazie de Dragobete? Îmi pare mie că nu. Că pe vreme aia (că suntem de-un leat) Dragobetele murise demult. Abia impetuosul Sfânt Valentin ce l-a trezit din morţi pe Dragobete, despre care, altminteri, s-ar fi vorbit şi azi numa’ în cărţile de la Muzeul Ţăranului.

Domnu’ Bichir, ştiţi poanta aia cu profu’ de literatură franceză care i-a pus pe studenţi să facă rezumat la „În căutarea timpului pierdut”? După care, când nimeni n-a fost în stare să facă tema, le-a explicat că tot romanul ăla se rezumă aşa: „Marcel scrie un roman”.

Ei bine, aşa şi cu articolul Dvs: se poate rezuma într-o frază. Şi anume: „Florian scrie că Sf. Valentin e naşpa”.
Bine, diferenţa majoră e că dacă citeşti doar rezumatul articolului Dvs, nu pierzi nimic, ba chiar câştigi, şi anume timp.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839735/EDITORIALUL-EVZ-Valentines-Day—invazia-inimilor-pe-taraba/

Încă două filmuleţe din seria “Valentine’s Day la Sensotv.ro”. De data asta protagoniştii sunt Ramona, John Gothic şi Alex Cili.

Un set de video-felicitări personalizate, pe care le puteţi trimite persoanei iubite găsiţi aici şi aici.

…că tot va fi 14 februarie, a.k.a. sfântul valentin, hai să vorbim despre genurile astea de… ,,sărbători’’… care au devenit de fapt o industrie. În fiecare an, în perioada asta apar pe străzi ( cel mai des în pieţe ) tot felul de indivizi cu şmecherii care mai de care mai pufoase şi roz, care ar trebui să simbolizeze dragostea pe care tu o porţi pentru o anumită persoană. Kitschuri de toate felurile posibile, de la inimioarele din plastic cu bine-cunoscutul mesaj ,, te iubesc’’ până la felicitările cu mesaje care aduc aminte de sex, că na… in zua de azi…. dragostea şi sexul se cam confundă.

Eu detest această sărbătoare în primul rând că vine de la americani şi eu mereu am avut o problemă cu ei, pentru că nu pun suflet, ei doar caută orice ocazie să se îmbete, să se reguleze, să dea o petrecere, să se ,,distreze’’; în al doilea rând nu îi văd rostul pentru că avem şi noi Dragobetele nostru de care lumea ba uită, ba se gândeşte: ,,las’, că-l serbăm şi pe ăla’’, astfel procesul de americanizare devenind din ce în ce mai eficient.. la naiba cu ei…; în al treilea rând sf. valentin este sărbătoare catolică şi.. scuză-mă… dar eu nu sunt catolic. în plus, nu cred că ai nevoie de o ocazie specială pentru a-ţi exprima sentimentele faţă de persoana la care ţii.

Mă intreb eu aşa in sinea mea, că in ultimul timp ( de fapt mai din totdeauna) e cam singura persoană cu care mai pot discuta…. Oamenii ăştia ştiu măcar ce e dragostea? Cu siguranţă, ca întotdeauna, percep totul altfel decât majoritatea oamenilor . Orice termen ce nu reprezintă numele uni obiect sau a unei fiinţe, adică ceva ce poate fi atins, pentru mine automat devine un termen subiectiv, cu o singură excepţie după părerea mea: termenul de ,,om’’.( deşi există persoane care mă pot contrazice – subiectivismul ). Şi mai trebuie să adaug că nici o însuşire nu poate exista fără opusul ei.

Revin…. vă intreb pe voi…. şi îndrăznesc să tratez acest subiect… ce înţelegeţi voi prin dragoste? Sunteţi conştienţi că există mai multe tipuri de dragoste? Chiar vă rog să-mi spuneţi ce credeţi voi despre asta. Pură curiozitate.

Să incep cu prima formă sub care cred că apare această… senzaţie.. şi anume pasiunea, acea atracţie inexplicabilă pe care o ai faţă de o anumită persoană, fie cunoscută, fie străină, acea dorinţă de a vorbi şi a sta in preajma acelei persoane faţă de care aveţi acel sentiment ciudat de atracţie. Fie este vorba de atracţie fizică ( de cele mai mutle ori, pentru acesta este primul lucru pe care il observăm la o persoană, aspectul fizic – logic), fie este vorba de felul lui/ei de a fi, odată ce ajungi să vorbeşti cu acea persoană şi ajungi să o cunoşti. Ce vă atrage când vine vorba de caracter? Faptul că e ,,înfipt’’, sau că e sensibil, sau poate misterios? Cred că în cel din urmă caz ce vă determină să intraţi în vorbă cu persoana respectivă este curiozitatea. Multe persoane ar spune: ,,m-am indrăgostit’’. Asta nu e dragoste… nu e decât o pasiune.

Dragostea, cred eu este mult mai mult de atât. Dar mulţi oameni confundă dragostea cu această pasiune şi se grăbesc să spună ,, te iubesc’’. Cred că nu ar trebui să spui asta nici in momentul in care eşti complet sigur că iubeşti persoana respectivă, pentru că acea persoană, oricât de mult crezi că o cunoşti, poate să-şi bată joc de tine, să profite şi să se folosească de propriile tale sentimente pentru a te face căţeluşul lui/ei.

Există dragoste frăţească, şi nu cred că e nevoie să explic ce inseamnă. Ce trebuie să spun e că această dragoste frăţească, dacă nu o porţi pentru un frate de sânge, se poate transforma foarte uşor în pasiune, şi de acolo mai departe… asta când vine vorba de o persoană de sex opus, desigur…

Există, de asemenea, dragoste carnală, ceea ce eu personal nu o pot numi dragoste. Acest tip de dragoste o au şi animalele. Pe de altă parte, eu uneori consider omul nimic mai mult şi nimic mai puţin decât un animal mai deştept. Am ajuns la această idee văzând specimenele din oraşul meu minunat. Ceea ce ar putea susţine ideea menţionată mai sus este pornografia. Fantastic… alegem 2 oameni dornici să se reguleze in toate orificiile posibile şi imposibile, poate cu incă un disperat la celălalt capăt al femeii, le dăm un platou şi îi punem să se fută. Şi îi filmăm. Şi îi punem în reviste şi pe internet, ca să vadă tot plodu’ cum se fac bani de pe urma unor oameni (deci oameni, da?) care nu ştiu să facă nimic mai mult decât ce fac animalele ca să supravieţuiască. Acum vreo două săptămâni mă gândeam că tot ce ne inconjoară poate fi interpretat ca fiind artă ( eram în tramvai), dar amintindu-mi de lumea bolnavă în care trăiesc… această idee s-a spulberat la fel ca ideea de puritate cu care am trăit până acum 2 ani.

Ştiţi ce cred eu că inseamnă dragostea? Nu dragostea materială. Dragostea nu e ceva material, e un fel de energie, ceva ce te poate ţine în viaţă în anumite momente, ceva ce îţi poate dicta acţiunile. Dragostea pentru mine înseamnă sacrificiu, acel sentiment că ai putea să faci orice pentru persoana respectivă, în limitele raţiunii desigur. Pun raţiunea înaintea sentimentelor. Şi dacă nu eşti sigur că eşti raţional şi ştii că obişnuieşti să ,,trăieşti clipa’’, caută pe cineva care gândeşte raţional să te ajute. Desigur, persoana la care ţii mai mult ca sigur nu are aceeaşi perspectivă asupra situaţiei, motiv pentru care nu ar trebui să-ţi faci iluzii. Asta, desigur, este foarte greu. Da… senzaţia de zbor, de plutire… ca în desenele animate cu Tom şi Jerry, când simţi că prinzi aripi şi-ţi creşte inima în tine, parcă ţi se acutizează simţurile şi totul se învârte in jurul acelelei persoane. Nu te mai poţi concentra asupra ce e cu adevărat imporant la această vârstă, eşti conştient de asta, şi totuşi sentimetnul este atât de plăcut şi ameţitor. Până când eşti adus cu picioarele pe pământ de aceeaşi persoană care te-a făcut să-ţi iei zborul. Doar că… dacă întâi ţi-a dat aripi, şi le-ai acceptat fără să le inspectezi, şi te-a lăsat să te înalţi uşor, mai târziu ţi le ia dintr-o dată şi te lasă să cazi. Şi astfel apare regretul şi suferinţa ( vin amândouă ţinăndu-se de mânuţă ), o altă formă de dragoste. După un timp apare ura, acea dorinţă de a îmbrăţişa şi săruta persoana respectivă chiar înainte de a-i rupe gâtul, aceasta fiind ultima formă de dragoste. Cam ciudat, dar aşa văd eu toată situaţia. Atâta timp cât există această ultimă formă de dragoste, vei avea de suferit.

Cum spunea un vers de la Pasărea Colibri: ,, decât pentru mândre, mai bine să mori sănătos’’.

Jack. toate drepturile rezervate

Se apropie cu pasi repezi ziua indragostitilor. Ce poate fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului/iubitei, sotului/sotiei, fratelui, surorii, mamei cat de mult ii iubesti? Eu vreau sa dedic acest post iubirii si celor pe care ii iubesc.

Motivul pentru care se sarbatoreste iubirea in ziua de 14 februarie este ca in aceasta zi Sfantul Valentin a fost executat pentru “crima” de a slavi iubirea si tinerii. Asadar, s-a pastrat traditia ca in aceasta zi in toata lumea se trimit poeme, felicitari, flori, bomboane si se fac declaratii de dragoste. In diverse locuri din lume ziua iubirii a fost si este celebrata in diverse moduri. Am cautat si acestea sunt cateva dintre felurile in care oamenii sarbatoresc pe 14 februarie. Mi s-au parut destul de dragute si unele chiar amuzante.

Spre exemplu in America se obisnuieste sa se faca schimb de felicitari, acest obicei venind din perioada razboiului civil cand erau felicitari puternic colorate cu motive patriotice si politice.
In Franta exista obiceiul de a face la intamplare perechi de tineri. Burlacii se adunau in doua case aflate fata in fata si incepeau sa se strige de la ferestre, alegandu-si astfel jumatatea.
In Italia ziua Sfantului Valentin era sarbatorita ca pe un festival al primaverii si era tinuta in aer liber. Cei tineri se adunau in gradinile infrunzite din poiene sau in spatii special amenajate unde ascultau muzica si poezie, dupa care impreuna cu iubitii mergeau la plimbare sub clar de luna. Acest obicei de-a lungul anilor a incetat si nu se mai sarbatoreste de secole.
In Scotia ziua aceasta se sarbatoreste prin festival. Exista un numar egal de tineri necasatoriti, fete si baieti. Fiecare din acestia isi trec numele pe o coala de hartie, dupa care sunt puse in doua cutii in forma de inimi. Cineva va extrage concomitant din cele doua cutii nume de fata si de baiat, astfel se realizeaza perechile. Tot in Scotia exista obiceiul ca sa-ti fie valentin prima persoana de sex opus, necasatorita, pe care o vei intalni la intamplare pe strada.
In Marea Britanie, Norfolk un personaj numit Jack Valentin ciocane la usile din spatele tututor caselor lasand dulciuri si cadouri pentru copii. Multi copii au fost speriari de acest personaj mitic.

Eu sunt de parere ca fiecare o sarbatoreste asa cum simte si cum ii place, indiferent de tara. O sarbatorim in fiecare zi daca dorim si ne alegem valentinul cum credem de cuvinta. In plus nu strica sa fi creativ, sa ai propriile obiceiuri, sau sa ai propria ta zi a iubirii, nu?

Dar pe 24 februarie se iubeste romaneste, este ziua lui Dragobete. Legenda spune ca Dragobete este un personaj mitologic, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a dat nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

Dragobete reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa.

Pentru că ziua Sfântului Valentin se apropie, Senso TV a pregătit o surpriză pentru internauţii îndrăgostiţi. O serie de filmuleţe noi şi amuzante cu Andreea pe care o ştiţi deja de la Moş Nicolae şi Vicenţiu aka Averac Hardcore, în rolurile principale. Asta pentru început. Vor urma şi altele. Happy Valentine’s Day!

Iată primele două:

Pentru mai multă distracţie intraţi pe www.sensotv.ro.

De citeva zile incoace sterg de zor mailurile care mai de care mai infantile, cu ocazia Sf. Valentin. Daca as face un top al timpeniilor scoase pe piata de ziua indragostitilor, probabil as avea 10 locuri 1, fiindca n-as putea face diferenta. Azi insa am dat peste “spumantul de baie I love you” si un comunicat de presa scris prost, care nu spune nimic, ba mai era insotit si de o poza hidoasa (asta de mai jos).

Nu stiu cine ar oferi un asemenea cadou cuiva. Si ca asta…sute: jucarii cu inimioare, jucarii care la atingere tipa “i love you”, perne in forma de inima, nu mai zic de bijuterii…lanturi cu inimioare, inele..desigur, in forma de inima, pina si bomboane in forma de inimi.

  Rareori mi se apleaca de la ceva, dar de la inimioare mi se apleaca in fiecare februarie. In plus, sunt cosmarul oricarui barbat: nu port inele, nu port aur, nu vreau sa maninc nimic in forma de inima, nu port nimic cu inimioare pe dedesubt, nu prea ma fardez, nu tin recipiente in forma de inima in casa…ce-ar putea cineva sa-mi cumpere de Sf Valentin?! Mai nimic. 

Dar stiu ca nu sunt singura ciudata, iar unii amici/colegi/ prieteni imi cer parerea cind vine vorba de cadouri pentru iubite.  Asa ca daca ai linga tine pe cineva satul de dulcegarii si inimioare, dar parca totusi nu iti vine sa te faci ca ploua si sa nu-i faci macar o surpriza, uite citeva idei (unele sunt unisex:))):

- ii trimiti prin curier un buchet de flori (la  job sau unde o fi)

- vii inainte si ii lasi un bilet in usa (scrie esentialul, nu povesti si spera sa nu il ia vreun vecin curios)

- ia-i un abonament la masaj (sau inot, sau ce stii ca-i place sa faca)

- trimite-i o felicitare prin posta (gest pe care putini il mai fac azi, tcmai de aia va fi o surpriza…dar asteapta-te ca si posta sa iti faca surprize:))

- cumpara-i bilet la un concert/piesa de teatru

- fa-i bagajul, ia-o de la job si plecati la mare (sau la munte, sau in lume; si vezi n-o uita p’acolo)

- cumpara-i o rama foto digitala si alege niste poze faine cu voi

- cumpara 2-3 prajituri si pune-i cite un biletel in fiecare (la agapitos au prajiturele mici si poti vorbi dinainte sa faca asta pt tine

Ei..cam atita inspiratie am. A nu se aplica in cazul femeilor materialiste. Provoaca dureri de cap inutile si posibil despartiri spontane (dar nu-i mare paguba). Ah! Era sa uit. Daca esti Bundy kinda-guy, nu vrei sa te deplasezi si nici sa scoti nimic din portofel, ii poti trimite o dedicatie muzicala.

sunt intre. nu stiu daca sa-mi placa izul de ciocolata si de oameni indragostiti, sau sa urasc inimioarele alea rosii de satin oribil care se vand la fiecare colt de strada. nu stiu daca sa marturisesc sus si tare ca-l iubesc sau pur si simplu s-o pastram doar pentru noi doi?

pentru varianta 1: pro Valentine day: am o oferta nice, o postez de dragul silviei si a lui matei. (da’ mai ales a  lu’ ratatouille)

Tu cum iti vei surprinde jumatatea de Sfantul Valentin?

pentru varianta 2: anti valentine day:varianta lu profu’

Livrare gratuita la comenzile mai mari de 100 RON si reduceri de pret la numeroase produse (oferta valabila in perioada 4 – 14 februarie 2009).

Echipa BeSpecial.ro

http://www.bespecial.ro

http://www.fiispecial.ro

Stiu, multi patrioti din voi o sa zica ca Valentine’s Day nu e sarbatoare romaneasca. Dar sa fim seriosi, procesul de globalizare e unul absolut normal, iar preluarea unor anumite obiceiuri din alte culturi nu e un lucru atat de  rau, daca stim sa il adaptam necesitatilor noastre. Prin urmare, BEam iti propune un concurs dulce.

Acesta este regulamentul, aveti timp astazi, 31.01.2009, si maine,01.02.2009 inclusiv, sa trimiteti poza.
Pentru a va inscrie trebuie sa fiti useri pe BEam, lucru ce va aduce mai multe beneficii. Pentru cei ce nu au un cont de user pe BEam, se pot inscrie pe baza unei invitatii. Invitatia o puteti accesa AICI.

Sfântul Valentin, sau Valentin von Terni este un martir declarat ca sfânt al creştinilor romano-catolici, care a trăit în secolul III fiind episcop în Interamna (azi: Terni Italia). El a fost condamnat la moarte 14 februarie 269) din cauza credinţei lui.

A fost învinuit de „cununare religioasă” a perechilor de îndrăgostiţi în ciuda poruncii împăratului roman Claudius II (268-270). Azi fiind Valentin considerat patronul protector al îndrăgostiţilor.Valentine’s Day

Sarbatorirea zilei de Sfantul Valentin – Valentine’s Day isi are originea intr-o traditie care a inceput cu multi ani in urma in Roma antica. Se stie de o sarbatoare romana, Lupercalia pe data de 14 februarie. Acest vechi festival reprezenta sarbatorirea fertilitatii si era tinuta in onoarea a doi zei romani, Juno si Pan. Unul dintre obiceiuri era aceea a scrierii unor mesaje de dragoste de catre tinerele necasatorite. Aceste mesaje trebuiau introduse intr-o urna, iar tinerii pe rand alegeau cate unul de aici. Conform obiceiului trebuiau sa curteze tanara a carui mesaj l-au ales.
Ziua Sfantului Valentin se numea Ziua Nuntii Pasarilor cu mult timp in urma. Se credea ca pasarile isi aleg perechea si incep sa se reproduca in ziua de 14 februarie, cea de a doua saptamana a celei de a doua luni a anului.
Sfantul Valentin
In Roma antica a trait un om numit Valentin. Era un medic bun la suflet, care practica medicina intr-o camaruta a propriei case. Se spunea despre el ca era medicul gastronom datorita faptului ca ii placea sa gateasca si ii placea mancarea. “Doctorul” Valentin s-a straduit mereu sa ofere pacientilor medicamente care cat de cat aveau un gust delicios. Avea mereu timp sa amestece medicamentele amare cu vin, lapte sau miere pentru a avea un gust mai bun pentru bolnavi. Curata ranile si le vindeca cu radacini si ierburi medicinale. Religia se constituia ca parte integranta a vietii medicului si desi crestinismul nu era prea popular in acele vremuri (multi credinciosi au fost persecutati pentru credintele lor) a devenit un crestin si tinea predici pentru altii. De multe ori se ruga pentru bunastarea pacientilor. Intr-o zi un paznic al inchisorii imparatesti din Roma a batut la usa lui Valentin, tinandu-si fiica oarba in brate. Auzise de abilitatile medicului si l-a rugat pe acesta sa vindece orbia fiicei. Valentin stia ca ii va fi greu sa faca acest lucru, insa i-a promis omului ca va face totul posibil. A examinat fetita, i-a dat o alifie pentru ochi si i-a rugat sa se intoarca pentru mai multe reexaminari. Au trecut mai multe saptamani. insa ochii fetitei nu s-au vindecat. Totusi cei doi nu si-au pierdut speranta si s-au intors saptamanal pentru reexaminari la “doctorul” Valentine. Apoi intr-o zi, cativa soldati romani l-au vizitat pe medic si l-au arestat, distrugandu-i medicamentele si condamnandu-l pentru credinta lui. Cand tatal fetitei a aflat de arestarea lui Valentin a dorit sa intervina, insa nu era nimic de facut. Valentin a inteles acest lucru. Stiind ca va fi executat, a cerut o coala de hartie, o pana de scris si cerneala. A scris cateva randuri de ramas bun si l-a inmanat paznicului pentru fiica lui oarba. Valentine a fost executat ziua aceea, pe 14 februarie, 270 (e.n.) prin decizia Imparatului Claudius Gothicus al II-lea.
Cand paznicul s-a intors acasa, a fost primit de fiica lui. Fetita a deschis biletul si a descoperit o planta galbena inauntru. Mesajul suna astfel, “De la al tau valentin.” Cum fetita privea planta, pentru prima data in viata ei a vazut mii de culori revarsandu-i-se in palma! Ochii ei erau vindecati ca printr-un miracol! In 496 Papa Gelasius I. a desemnat ziua de 14 februarie ca fiind Ziua Sfantului Valentin. Sarbatoarea a disparut din calendarul oficial in 1969.
In zilele noastre ne exprimam dragostea si afectiunea de Ziua Sfantului Valentin trimitand felicitari, flori si mesaje de dragoste persoanelor iubite. Sarbatoreste si tu Ziua Indragostitilor alaturi de noi!
Altii povestesc cum ca Imparatul Claudius al II-lea nu reusea sa-si adune oastea pentru ca barbatii refuzau sa se inroleze. Credea ca motivul era aceea ca barbatii romani nu voiau sa isi paraseasca sotiile. Datorita acestui fapt, imparatul a interzis logodnele si nuntile in Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, in secret a cununat perechile care au apelat la dansul. Cand imparatul Claudius a aflat de acest lucru, a intemnitat preotul, care a murit in inchisoare in anul 270 e.n., in data de 14 februarie.
Cateva obiceiuri
Sfantul Valentin este sfantul ocrotitor al mai multor orase si manastiri.
Oamenii fie de buna credinta, fie din superstitie, pastreaza unele obiceiuri legate de ziua acestui sfant. Sunt persoane care de aceasta zi tin post: mananca doar o data pe zi sau gatesc fara a utiliza grasimi, merg la biserica pentru a rosti o rugaciune, se spovedesc si aduc sacrificii. Zidarii merg la biserica pentru a cere ocrotirea lor din partea sfantului cand lucreaza pe schele.
Unii nu indraznesc sa puna closca la clocit de aceasta zi, si daca ziua Sfantului Valentin este luni, nu vor face acest lucru in nici o zi de luni a anului. In dimineata acestei zile se obisnuieste sa se puna apa sfintita in apa pe care animalele de casa urmeaza sa o bea.
Unii fermieri in zorii acestei zile fac ocolul proprietatii lor, pentru a se ocroti de hoti si de pasarile care le-ar distruge via.
Se crede ca daca porumbeii salbatici se intorc in aceasta zi, acest lucru inseamna inceputul primaverii.
Sfantul Valentin mai este considerat si sfantul protector al vrabiilor, pentru ca aceasta zi le prieste si lor.
Si nu in ultimul rand, se crede ca pasarile isi tin “logodna” in aceasta zi.