Zapat cu telecomanda. Canal după canal, idioţenii, unele mai mari ca altele. Şi asta pentru că e „program de duminică“. Vine rândul şi canalului B1 TV. Oups, mare show: „By Monica Columbeanu“.

„Ostilităţile“ care mi-au atras atenţia se petreceau la Târgul Internaţional de obiecte bisericeşti. Monica, cu un prea cuvios preot la dreapta ei, primea „complimente“ ce doar de un profund experimentat în ale celor sfinte pot fi spuse unei doamne/femei.

- Sunteţi frumoasă, dar pe locul doi! Pe primu’ loc e Claudia Schiffer. Are pielea fină. I se văd oasele prin piele. Nu are coşuri pe faţă!

La aşa expresii, rezultate după fina observaţie duhovnicească asupra pielii Claudiei, am devenit şi mai curios. Am decis să urmăresc mai departe, căci nu se ştie ce aş fi pierdut din prea înţeleapta spiritualitate, dacă aş fi continuat să zapez.

La o întrebare a Monicăi, pe care nu am reţinut-o, prea înţelepetul reprezentat al Bisericii a continuat:

– Nu e nevoie să faci fapte de milostenie. E suficient să faci copii. Naşterea de copii spală toate păcatele!

Şi aici intervine amfitrioana emisiunii:

- Dar femeile care nu au grijă de copii, nu îi educă (ceva de genul ăsta, căci se vorbea la grămadă şi nu prea am înţeles)…

- Femeile care nu au grijă de copii şi îi părăsesc sunt obraznice!

Şi apoi discuţia a continuat pe diverse teme, la o masă unde se degustau nu mai ştiu ce. A venit şi momentul amintirilor de la diferitele prezentări de modă.

– Am făcut furori la prezentarea de modă cu blănuri. (…) Dar dacă ar fi fost într-un mediu mai intim… ar fi fost altfel. Dar aşa, văd mulţi…

Şi apoi ce am auzit şi văzut a confirmat convingerea că duhovnicul care a făcut „furori“ sfinte la plimbarea frumoaselor pe podium era înţelept de-a binelea.

– Ştiu 5 limbi. Iar undeva pe ecran scria şi faptul că are şi doctorat. Păcat că nu am reuşit să reţin şi numele. Cei cu care chinuiam o bere au spus că scria ceva de genul Iliescu Zavate. Posibil, dar nu sunt sigur.

Însă nu asta contează, doza de spiritualitate cu care am fost îmbogăţiţi merită apreciată.

Am incercat sa ma uit cu tata la un film american. Ne-am zis sa ne prostim, sa ne porcim. Sa ne prefacem ca nu ne plac filmele independente europene, sa ne prefacem ca vrem ceva usurel, sa ne dam relaxati. Nici nu mai aveam prin casa filme nevazute. Ar mai fi fost doua pe care tata nu le vazuse dar unul era cu un homosexual sadomasochist si altul era cu o relatie intre un tip tanar si o femeie foarte, foarte batrana. Si era cu sex, nu va ganditi la discutii intre o femeie inteleapta si un pusti derutat. Asa ca tata mi-a zis pe ocolite, ca sa nu ma supere, ca ar prefera ceva mai usor decat cele doua alternative ramase prin casa. Pai, sa ne uitam la HBO. Si ne-am uitat. Nu incontinuu, ca erau momente in care ne gaseam de lucru prin casa, asa incat sa ne recapatam demnitatea si mintile. Ce sa va spun? Ati vazut de curand un film american sau sunteti ca mine, un om care a renuntat la treaba asta din autoconservare si respect de sine? De fapt, ati vazut de curand un blockbuster? Asta e intrebarea corecta. Daca nu ati vazut, stati linistiti si incercati sa ramaneti pe pozitii, nu va ganditi ca ar fi cazul sa revizuiti decizia.

Dupa saptamani, luni, poate chiar ani (sa fie chiar vreo doi) de filme franceze, daneze, britanice, suedeze, ne-am uitat la un blockbuster american. Sare un feribot in aer si e clar un atac terorist, vine Denzel Washington sa investigheze cazul, un sfert de ora se creeaza atmosfera cu un buget enorm, buget din care s-ar fi putut face 30 de filme europene. Apare un cadavru de femeie si e un pic ars asa ca, probabil, e de pe feribot. Dar nu e. Ca femeia a murit inaintea chestiei cu feribotul. Si moartea acestei femei devine povestea centrala. E un sistem care intra in case, in gropi, in gauri de sarpe, in sertare, in pantofi. Si exista inregistrari facute cu patru zile inainte de atacul terorist asupra feribotului. Dai din butoane si intri oriunde, vezi ce a facut oricine dar pe noi ne intereseaza doar femeia asta despre care va spun. E frumoasa, Denzel Washington o place, tatal femeii ii da niste poze cu ea, asa incat sa nu fie doar o victima oarecare ci sa se ataseze Denzel Washington de ea. Si se ataseaza ca, de, oameni suntem. Aici m-am dus sa mananc niste cornflakes, ca se cam aglomerase treaba si simteam nevoie de repaos. Cand m-am intors, am aflat de la tata ca se bagase Denzel Washington intr-o capsula, ca sa calatoreasca in timp si sa ajunga cu cateva zile inainte de atac, sa salveze naibii situatia. Am ras si m-am asezat la loc langa tata, filmele de weekend vazute impreuna sunt sfinte, e chestie de familie, nu comentezi. Taci si privesti, comentariile vin dupa. “La terasa”, adica pe unul dintre balcoane. Ajunge el, Denzel, in urma cu cateva zile si salveaza treaba, nu intind pelteaua. Dar moare el. Adica fata scapa, toti aia de pe feribot scapa si ei dar el moare. Insa, de fapt, apare la finalul filmului. Nu murise. Adica murise cu cateva zile in urma dar acum era viu. Aici a sunat telefonul meu dar cred ca am prins ideea.

Ii iert pe americani pentru ca am citit un studiu cu vreo trei luni in urma si studiul ala spunea ca gradul de panica, de nesiguranta al americanilor este inalt, alarmant, le e frica foarte des, foarte rau. Explicabil, mai ales dupa 11 septembrie, explicabil dupa rata criminalitatii americane. Au nevoie de eroi care sa se intoarca in timp sau unde vor ei, doar sa salveze situatia, orice situatie. Sa nu moara niciodata si sa salveze multi oameni, nu doar unul sau doi, alea sunt filme usurele. Dincolo de intelegerea fenomenului nu mai ramane nimic. De fapt, stati: ceva ramane. Decizia de a nu mai incerca sa vedem filme americane inca vreo doi ani de-acum incolo. Nu de alta, da’ ne complexeaza.