Nu doar un francez ci un simbol. Nu doar un pasionat ci un creator. Acesta este Christian Dior. Desi a crescut intr-o familie angrenata in business (producerea de fertilizatori) micul Christian a fost atras de arte si frumos, studiind flori, gradini si decoratiuni. Apropierea de moda s-a facut de timpuriu, inca din copilarie desenand costume pentru carnavalul din orasul natal.

Si-a dorit o cariera in muzica si arte frumoase, si-ar fi dorit sa fie si arhitect, a cedat insa dorintei familiei urmand Scoala de Stiinte Politice. Nu a fost suficient ca sa il deturneze de la drumul sau, in timpul scolii intalnind pictori si muzicieni printre care Jean Cocteau care, mai tarziu avea sa spuna despre Dior “geniul timpurilor noastre, al carui nume magic combina pe Dumnezeu (Dieu) si aurul (Or)”. Prietenia cu acesti artisti l-a facut pe Dior sa deschida o galerie de arta in care a expus lucrarile unor pictori ca Braque, Derain sau Dali.

Intrarea in lumea modei s-a facut in forta avand succes inca de la inceput cu rochiile sale neobisnuit de lungi pentru vremea respectiva si stramte. Revista Harper’s Bazaar a inventat expresia “The New Look” pentru a defini stilul silueta al creatiilor lui Dior si insusi Dior ar fi spus “I have designed flower women”. In doar 10 ani Christian Dior a avut 20 de colectii haute couture transformand numele si afacerea intr-un imperiu al luxului.

Dior a simtit necesitatea unui parfum care sa insoteasca creatiile sale in moda, prima esenta numindu-se “Miss Dior”. In ciuda dificultatilor economice ale vremii Dior a insistat ca parfumurile si ambalajele sale sa contina cele mai bune esente si materiale. Christian Dior spunea la un moment dat “It is difficult to imagine just how much care and trouble goes into finding a new perfume, creating a bottle, or even just the packaging. These activities so absorb me that today I feel as much a perfumer as a fashion designer”. In timpul vietii sale Miss Dior, Diorama, Eau Fraiche si Diorissimo au insotit colectiile de moda. Astazi..

Hehe,iata a venit si seara cu Surprize…Bineinteles,nu a venit si Andreea Marin-Banica dar merge si asa…Si se numeste asa pentru ca ceea ce voi scrie acum,in randurile de mai jos,este pentru o persoana foarte draga mie,care se numeste Alexandra…

Lucrurile imi sunt destul de clare acum,si par destul de simple,insa nu e chiar asa…Nu stiu cat de bine sau daca iti vor face in vreun fel bine cuvintele mele
dar trebuie sa spun ce am pe suflet,si daca tu crezi ca nu e bine sa citesti sau nu vrei sa stii continuarea,te rog sa te opresti oricand simti tu nevoia…

Dupa timpul petrecut in compania ta,sau mai bine zis cu tine,dupa toate povestile
si dupa cat am discutat,mi-am dat seama ca fara sa vreau m-am indragostit…nu stiu daca pot spune ca m-am indragostit de tine,insa sigur m-am indragostit de caracterul tau,de sufletul tau,de inima ta…E greu in primul rand sa poti scrie ceva venit din inima,pentru ca atunci cand scrii ai impresia ca vrei sa spui tot mai mult si mai mult si parca nu stii cum sa incepi…Cand iti vorbeste inima e greu sa te gandesti la ceva,ce sa mai zic sa mai si scrii ceea ce iti dicteaza ea…

vreau sa stii ca te pretuiesc Alexandra cu adevarat,pretuiesc sa zic asa prietenia noastra,pretuiesc fiecare secunda care trece cu tine,si ma simt din ce in ce mai neajutorat stiind ca nu pot sa fac nimic…dar in acelasi timp nu cred ca ar trebui sa fac ceva,in primul rand pentru ca nu ar fi corect fata de tine,iar in al doilea rand pentru ca nu ar fi cinstit sa iti cer nimic in momentele astea…

vreau doar sa stii cat de importanta esti pentru mine,nu iti cer sa fim impreuna,cel putin nu acum,si nu in viitorul apropiat,dar vreau sa stii ca vei gasi mereu un sprijin in persoana mea,si oricat de mult ar fi nevoie,te voi astepta…Voi fi mereu langa tine si cel mai important voi fi mereu Pentru Tine…

Timpul va trece,amintirile vor ramane insa iar ranile adanci nu vor putea fi astupate niciodata,poate doar daca va exista cineva,care candva,te va face sa simti cu adevarat ce inseamna sa fii pretuita si iubita pentru ceea ce esti tu cu adevarat…Eu voi fi mereu dispus sa fac asta,pentru ca astfel de fete ca tine este aproape imposibil sa mai gasesti undeva in lumea asta…Am si eu sansa mea si nu vreau sa-i dau cu piciorul aiurea…Esti ca o comoara pe care o ravnesc toti renegatii,insa o vrea si un muzeu care sa o pastreze si sa arate tuturor adevarata valoare…

Esti ca un monument de arta ce nu trebuie distrus,ci protejat,si aratat lumii intregi pentru a se minuna de adevarata ta valoare…

chiar daca nu vei mai vrea sa mai auzi de mine dupa aceste cuvinte,vreau sa incerci intai sa intelegi sensul lor,sa cercetezi ce inseamna ele,si sa crezi cand iti spun ca…voi fi mereu langa tine…si o sa te iubesc mereu…

Azi e si zua ta de nume…Aseara in club m-am tot gandit la tine:)la multi ani inca o data si sa ai parte de tot ce iti doresti!!!

 
DannyAngel   —->  Iubesc—->DECI EXIST!!!

Se poate? Se poate sa simti ca azi te sufoci de iubire si maine…sa nu mai simti nimic?  Asta este intrebarea care ne macina pe multi dintre noi.

Zilele trecute un prieten mi-a spus sa scriu despre cum o fata trece de pe o zi la alta la alte sentimente. Ei doi s-au iubit ff mult si chiar ma gandeam ca au sa sfarseasca impreuna pentru tot restul vietii. Dar surpriza! El mi-a spus ca ea a fost in strainatate o perioada si cand a venit..era total schimbata. Si mi-a spus cum poate o tara sa schimbe mentalitatea. Eu acum i-as spune lui si voua, ca nu numai o tara poate schimba mentalitatea sau sentimentele. Chiar si un gest poate schimba asta. Chiar si o vorba.

Femeile in general sunt nehotarate, schimbatoare si capricioase. Barbatii sunt mandrii, posesivi si incapatanati. Amestecand calitatile sau defectele acestea….am obtine un talmes-balmes.

Da…da…un cuvant poate schimba sentimentele. Exista cuvinte care te pot transforma intr-un nimeni, intr-un nimic… Cum exista cuvinte care te inalta, te fac sa te simti minunat. Nu degeaba se spune ca un cuvant este mai ascutit ca taisul unei sabii.

Intotdeauna va fi un alt munte. Intotdeauna voi dori sa il mut. Intotdeauna va fi o lupta dificila. Uneori trebuie sa pierd. Nu conteaza cat de repede ajung acolo, nu conteaza cine asteapta pe partea cealalta…e urcusul. Da…asa este. Trebuie sa invatam sa ne controlam. Sa fim mai siguri pe noi si sa avem mai multa incredere in sentimente. Si chiar sa ne gandim ca… daca ceva nu iese cum vrem noi este pentru ca poate acel lucru nici nu era pentru tine. Poate ca noi meritam altceva, mai bun.

Poate ca ne temem de sentimentele noastre atat de puternice, ne speriem si noi de intensitatea lor. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la ele. Viata si dragostea sunt permanent intr-un urcus si un coboras. Nu tot timpul e la fel.  De obicei este o urare care si-o spun multi intre ei si anume “Sa va iubiti ca in prima zi”. Eu spun Doamne fereste de asa ceva!!!  Noi trebuie sa crestem zi de zi in iubire. Nu sa ramanem constanti. Trebuie ca zi de zi sa ne gandim ce mai trebuie sa facem pentru partenerul nostru, pentru aproapele nostru si sa ne creasca iubirea fata de el. Si in special iubim deplin atunci cand invatam sa iertam. Exista o lege aspra… cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam. Si asta este. Daca nu iertam…zi de zi vom avea ura in suflet si nu vom avea liniste, pace…

Ce ciudat… ce ciudat e sa iti doresti din suflet sa gasesti iubirea, iar atunci cand o gasesti sa ti se taie dreptul la ea…atunci cand in sfarsit simti cu adevarat ca exista….cand in sfarsit iubirea devine reala…ea sa devina concomitent si imposibila… Si de ce? Pentru ca TU sau EU, sau altcineva…nu avem puterea si taria sa acceptam intensitatea emotiilor. Pentru ca noi..suntem niste simpli oameni care ne temem sa iubim, ne temem…ne este frica pana si de noi. Si cu totii stim asta. In adancul inimii.

Si…ti-ai pus intrebarea ca Daca cineva pe care niciodata nu l-ai intalnit, niciodata nu l-ai vazut, niciodata nu l-ai stiut…a fost UNICUL si singurul CINEVA pentru tine?

• Simti Marea cum te spala?

Simti Nisipul cum iti mangaie calcaiele?

• Simti Vantul cum iti intra prin plete?

Simti Iubirea care iti inunda sufletul?

Pe când nunta Andra? Da` băiatul ăsta ce are de gând? Da` vorbiți vreodată despre viitor?

Ce triumf suprem am când realizez că pot trece dincolo de tiparele sociale, că nu am nevoie de asigurări și planuri de viitor ca să mă simt stăpână pe viața mea sentimentală! Nu am trasat nicio tușa a vieții mele de cuplu! Nici cea mai mică perspectivă! Nu îmi place să vorbesc despre copii imaginari, despre case și familii, în general nu îmi place să planific mai departe de un an! Am o senzație de efervescent pe cerul gurii când devin conștientă de deschiderea cu care îmbrățișez tot ceea ce mi se arată! Dragostea nu se planifică, ci se negociază pas cu pas.

Câteodată planurile te limitează. Concentrarea asupra obiectivelor ajuta în viața profesională. În dragoste nu trebuie să ne limităm. Vreau să am în orice clipă simțurile ascuțite și reacții autentice!!

Închei cu o anecdotă: “Tatăl unui prieten: -Ia spune fiule, anul ăsta facem nuntă sau punem termopane?”

Priveste’ma in ochi.  Ce vezi?

Un suflet gol, rece si speriat ce se ascunde in spatele acelui zambet dulceag ce’mi aduce aminte de mireasma aerului proaspat de dupa ploaie.

Asculta’mi soaptele. Ce auzi?

Tipate pline de durere si disperare, cauzate de durerea sfasietoare care pare a’ti rupe inima in doua, asemeni cutitului unui macelar ce taie adanc prin carnea frageda a animalului.

Saruta’mi obraji. Ce simti?

Santurile lasate de lacrimile ce si’au croit drumul de’a lungul fetei, in momentele cand simteai ca obrajii iti iau foc si sangele iti clocoteste de manie.

Ia’ma de maini. Ce simti?

Tremuratul lor usor si aproape neobservat ce a ramas ca o amintire a tuturor cutremurelor prin care acest trup firav a trecut.

Mi’e frica de ce este inauntrul meu.

Cu totii avem un demon intunecat ce ne consuma pe dinauntru asemeni unei boli ce ne mananca organele. Este o boala ca oricare alta ce poate sa fie tratata cu pilule si medicamente.

Lasa’ma pe mine sau fiu medicamentul tau…

Cum te simti cind vei totul din jurul tau schimbindu-se, totul fiind parca altfel? Aceeasi melodie pe care o asculti, te face sa iti fie dor, sa se contopeasca toate si sa vezi un gol in tine. Le pui cap la cap, dispare si timpul, ca apoi sa nu mai stii ce este realitate si ce este vis. Dar te fac fericit si implinit, pentru ca iti trezesc in tine dorinta de succes, dorinta de a face totul si sa fie perfect. Citeodata nu auzi sau nu vezi nimic decit niste oameni pe care ti se pare ca ii cunosti de undeva, dar sunt straini, ori sunt cunoscuti si straini iti par. Citeodata te saturi de strazile pe care mergi, ce ascund atit de multe ginduri de-ale tale. Pleci, lasi totul ca sa te duci in alta parte, dar acolo te simti mai strain ca niciodata, si simti cum rostul nu mai are nici un rost. Se intimpla sa mai si iubesti, iar orice gest ori cuvint ar zice te sfisie si te superi, pentru ca nu intelegi de ce. Atunci intelegi ca iubirea nu consta doar intr-un “Te iubesc” fie el spus si prin buze, fie spus printre un tremur adinc; nu consta in cuvintele pe care le spui, dar ele sunt reflectia gindurilor. Insa uneori tacerea vorbeste mai bine decit cuvintul… Si sunt momente in care nu vrei sa mai stii de nimeni, momente in care vrei sa fii doar tu cu tine, pentru ca nu ai nevoie de nimeni atunci. Dar timpul trece, ne minte ca ne-am refacut, cind noi raminem desi… Cu niste cicatrici. Iti amintesti in zilele insorite cum stateai singur in camera si afara ploua, iar melodia pe care o ascultai in continuu spunea mai multe decit toate gindurile tale.

Tu cum te simti ?

Muzica reprezinta unul dintre cele mai importante lucruri of my life. Si, cred, din viata fiecaruia. Pentru ca muzica are putere, iti poate schimba o parere despre ceva anume, iti poate ridica moralul, sau te poate deprima, si apreciem, defapt eu unul apreciez melodiile care iti schimba starea de spirit, melodiile care nu te lasa indiferent daca le asculti. Chiar daca alea au un oarecare efect negativ, daca te intristeaza si te fac sa stai singur si sa nu mai vrei sa vezi pe nimeni, sau eu mai stiu ce.

“O zi fara muzica este o zi pierduta.” Ei bine, sunt pe jumate de acord. De ce sunt de acord? Pentru ca, dupa parerea mea, in general, pentru a simti ceva la maxim, iti trebuie muzica. De ce sunt pe jumate de acord? Ca eu nu consider pierduta o zi careia ii lipseste doar muzica.

Cati dintre noi nu asculta muzica? Pentru a asculta, nu iti trebuie minte, poti sa fi prost facut gramada si toate alea, nu inseamna ca nu poti asculta. Dar, e nimic. Muzica trebuie simtita. Nu ma refer la tiganii ca manelele sau la minimal si toate sunetele ce se produc din bataile unei linguri in masa.

Daca esti in stare sa intelegi versurile, si capabil sa la imbini cu fundalul sonor, inseamna ca stii sa simti muzica, sa ai anumite sentimente cand asculti o melodie.

Am facut o noua pagina, Muzica. Acolo veti gasi my alltime favourite songs. Nu sunt toate, dar pagina va fi completa. Mai mult sau mai putin.