Exxcelente dezvăluirile Alinei despre sistermul medical românesc. Coincidenţă, am citit această postare la doar câteva ore după ce am avut privilegiul de a sta la masă cu un medic român care, de mulţi ani, a decis să lase în spate tot şi să îşi vadă de treabă în Statele Unite. Deşi îmi făcusem timp doar o oră pentru a discuta cu el, ne-am întins la vorbă mult mai mult. El, curios să afle ce se mai întâmplă în România, eu, curios să aflu cum se practică medicina adevărată.

Pe scurt, iată ce am aflat. La ei, la civilizaţie, spitalele nu pot trata orice afecţiune, regula fiind cu atât mai dură în cazul operaţiilor. Pentru a se califica şi a fi incluse în lista spitalelor care pot programa operaţii dificile, acestea trebuie să respecte un set de reguli aflate într-un dosar gros cam cât antebraţul meu. Procedura e lungă şi se întinde pe mai multe luni sau chiar ani. Nu e de ajuns ca un spital să angajeze un medic cu barba până la buric, experienţă pe măsură şi aparatură de milioane de dolari. Asta e doar la suprafaţă. Mult mai importante sunt procedurile şi, mai ales, timpul în care acestea se realizează. Astfel, dacă un pacient soseşte cu, de exemplu, un anevrism, acesta în maxim 40 de minute are toate analizele făcute şi se află pe masa de operaţie. Acest lucru este posibil pentru că toţi cei care se ocupă de el, de la brancardieri şi asistente, până la medicul de care vorbeam ştiu exact ce să facă.

Asta în cazul în care spitalul poate are licenţă pentru a opera anevrisme. Dacă nu, pacientul e urcat în elicopter şi transportat la alt spital care are această licenţă. În acelaşi timp, analizele sale sunt transmise chirurgului pe mail. Astfel, chirurgul, chiar dacă e acasă, poate să vadă pe drum spre spital tomografia şi absolut toate analizele pacientului pe care îl va opera, iar când ajunge la spital tot ce mai are de făcut este să se spele pe mâini şi să intre în sala de operaţie.

Tot Alina vorbeşte despre rudele angajaţilor de la “Judeţean” care îşi fac analize gratuite în spital, pe numele unor pacienţi internaţi, irosind astfel banii CAS. Uimitor, dar ceva de genul ăsta se întâmplă si în SUA. Bine, acolo e totul pe faţă şi e specificat de lege. Astfel, dacă eşti un mexican, sau chiar român, amărât care nu are asigurare de sănătate şi ajungi la spital în stare gravă, medicii sunt obligaţi să te trateze, pe gratis, costurile tratamentului fiind decontate tot caselor de asigurări, care la rândul lor îşi recuperează banii de la asiguraţi. De aceea o operaţie banală, cum ar fi montarea unui pacemaker, poate costa şi 150.000 de dolari, deşi, în realitate, costurile operaţiei sunt jumătate, sau doar un sfert din această sumă. Pe de altă parte, dacă nu ai asigurare medicală în SUA şi suferi de o boală cronică, poţi să mori pe hol. Medicii nu au voie să te trateze până când starea ta nu devine critică.

De aceea, acum, Obama doreşte să introducă asigurarea medicală obligatorie. Însă sistemul propus de preşedintele SUA e atât de complicat încât puţini îşi închipuie că acesta va fi pus în practică. “De câte ori vin democraţii la putere, aceştia promit că vor schimba sistemul medical. Încearcă timp de două mandate, dar nu reuşesc nimic. Apoi vin republicanii şi, timp de alţi opt ani, nu se întâmplă nimic. Acum, Obama are de partea lui şi un Congres format în majoritate de democraţi, dar până şi unii dintre ei au început să conteste sistemul propus”, mi-a spus doctorul.

Revenind în Românica, în timpul discuţiei cu acest profesionist în medicină, nu puteam să nu mă gândesc la ceea ce îmi spunea un prieten care s-a luptat timp de o lună cu birocraţia pentru a ajunge pe un post de medic la un spital de urgenţă din judeţ, pentru ca apoi să fie dezamăgit de ceea ce a găsit. În timpul unei ture de noapte, mă sună şi îmi spune: “Sper să nu vină unu mai grav acum. Că nu am ce să-i fac. M-au lăsat aici cu o asistentă, nişte seringi, ser fiziologic, nişte aspirine, un tub de oxigen, pansamente şi cam atât. Ieri, când am trimis un pacient la Judeţean m-au sunat şi m-au certat că de ce nu i-am anunţat. Mi-au zis că au vrut să îl trimită înapoi pentru că mie nu mi-a trecut prin cap să sun să aflu dacă au paturi libere. Mie nu mi-a explicat nimeni procedura. M-au lăsat aici cu materialele alea pe care ţi le-am enumerat şi se aşteaptă să fac meserie. N-am ce învăţa aici. Hai că mă pun acum să mă uit la un film, că am un televizor în camera de gardă”.

În curând, dacă vor reuși, doamne ferește, să oblige vreun deputat al Opoziției să le dea votul “de aur”, comuniștii vor celebra un deceniu de la instalarea la guvernare. Dar, surpriză, RM tot în capitalismul sălbatic se află sau mai degrabă în feudalismul, dacă nu chiar sclavagismul sălbatic. Nu voi vorbi în acest text de respectarea drepturilor omului, pentru că aici sintagma este înțeleasă de Putere cam în maniera în care o înțeleg conducătorii de triburi din pădurile ecuatoriale. Este adevărat că, doctrinar, nici nu și-au propus vreodată să le apere, în schimb cum rămâne cu prosperitatea economică, cu lozinca Fiecăruia după necesități, de la fiecare după posibilități? Căci sistemele medical, de învățământ devin cu fiecare an tot mai private, beneficiarul urmând să plătească pentru orice fleac.

Să admitem că ești angajat în câmpul muncii. În acest caz, ești obligat să plătești o anumită sumă de bani în fondul asigurărilor medicale, chiar dacă nu ai fost niciodată bolnav. Dar dacă ai avut neșansa să te îmbolnăvești imediat după ce ai devenit șomer, vei plăti tot – medicamente, servicii, înjurături (bineînțeles ale medicilor – înjurături medicale). Ce mai rămâne în acest caz din comunism, care a devenit un brand pentru anumite categorii humanoide din RM, băbuțele și moșnegeii asociindu-l automat cu plata pensiilor. Căci dacă îl comparăm cu sistemul medical din Franța – o țară capitalistă, sau Țările Scandinave, la ce etapă a istoriei se află RM, care se pretinde republică, și încă comunistă? Și nu e vorba doar de sistemul medical, ci practic de orice domeniu al serviciilor sau economiei în ansamblu.

Dacă data trecută vorbeam în acest macabru serial despre o fată cu o unghie în cangrenă care a fost refuzată cu nesimţire de a fi tratată de către un medic norvegian, azi vorbesc despre o altă fată cu un braţ dizlocat.
Ei bine, o cunoştiinţă de-a mea şi-a dizlocat braţul. Na, se întâmplă, nu ştiu cum exact s-a întâmplat, dar nu are importanţă, nu? Doctorul trebuie să te trateze oricum. Parcă aşa era în jurământul lui Hipocrate. Da, dar medicii norvegieni se pare că nu au auzit de acest lucru. Jurăminte, ce căcat? E doar o prostie pe care o zic în faţa unei săli când încep munca, dar e doar de tradiţie. Pentru ei nu înseamnă nimic.
Deci, amica mea a ajuns la un doctor, după mari chinuri de a se programa la acesta, deoarece doctorii în ţara asta sunt un fel de superstaruri. Acesta s-a uitat la cotul ei, l-a examinat îndeaproape şi i-a dat o faşă să o înfăşoare acolo, pe urmaă a trimis-o acasă.
Poftim? În România când doar mi-am îndoit degetul acum câţiva ani mi-au făcut şi radiografii, mi-au pus şi atelă. Aici, acest mirobolant doctor habar nu avea despre suferinţa acestei fete, el doar a făcut o chestie standard, nu s-a interesant de pacientul său.
Din partea acestori doctori, dotaţi cu o nesimţire atât de mare mă aştept la orice. Data următoare voi scrie despre un alt caz poate la fel de şocant şi de trist.

Pe aceeaşi temă:

Sisteme medicale: se întâmplă în Norvegia
Apple versus UE

UNghia în piele + cangrenă

(Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea perosanelor implicate)
Adriana are 22 de ani şi-a lovit în mod banal degetul. Motiv pentru care unghia i s-a implantat instantaneu în carne, unde s-a dezvotlat o infecţie care o durea. Motiv pentru care şi-a făcut programare la medic. Simplu până acum, nu? Ajunsă la medicul respectiv, acesta s-a uitat la ea iar din vasta sa expertiză şi experienţă a răspuns: “Îi pui un bandaj, te duci acasă, dacă peste trei săptămâni te mai doare vi înapoi aici şi vedem ce îi facem.”
Adriana, încă cotropită de durere a plecat, fără să uite să treacă pe la casierie, unde a plătit NOK 200 (25 de euro) pentru că doctorul a trimis-o acasă. A da, şi nu i-a dat bandaj, a trebuit să şi-l cumpere singură.

Se întâmplă în Norvegia.

via adevărul.ro “The New York Times” publică o poveste despre sistemul sanitar românesc, un sistem viciat, dominat de mită şi nepăsare. Povestea unei femei care, deşi a dat şpagă grasă, a adus pe lume un bebeluş fără vedere şi fără auz, cu severe leziuni cerebrale. Pentru că nimeni nu s-a ocupat de ea la timp. citeşte

via contrasens.com O fetiţă de şase ani şi-a prins mâna într-un automat de distribuit dulciuri aflat la maternitatea din Bacău. Iar pompierii n-au putut interveni ca la carte din cauza proprietarei aparatului… Cred că dacă era copilul meu acolo, o băgam cu capul în aparat pe individa aia. citeste

P.S. Dacă nu v-aţi convins că trăim într-o ţară de cretini, vizitaţi şi linkul ăsta.

Sau cel puţin acesta este titlul articolului din International Herald Tribune, în care suntem descrişi ca nişte infractori.

9AM NEWS vorbeşte pe baza acestui articol, dar nu are cum să disculpte medicii de această acuză.

Preşedintele Colegiului Medicilor, doctorul Vasile Astarastoae, a explicat pentru IHT că sistemul medical din România este corupt din cauza “jenantului salariu de 400 de euro pe lună pentru un doctor”, ceea ce ii forţează pe aceştia să se bazeze pe un venit suplimentar. “Pacienţii nu vor să meargă la un doctor care are gândurile în alta parte – preocupat de cum o să îşi hrănească copiii”, a spus Astarastoae.

Pe de altă parte, mita este atât de adânc înrădăcinată în sistem, încât dacă un medic refuză “atenţia”, pacienţii se sperie şi devin neliniştiţi, gândindu-se că boala lor este incurabilă şi că moartea este iminentă. “Doctorii iau mită pentru a le alunga anxietatea”, scrie IHT.

Potrivit unui medic psihiatru citat de IHT, tinerii doctori care refuză să accepte mită sunt sancţionaţi în mod regulat şi ameninţaţi de către colegii cu vechime cu înlocuirea, întrucât perturbă funcţionarea pieţei la negru. O proaspătă absolventă a Facultăţii de Medicină, în vârstă de 26 de ani, a explicat pentru IHT ca această cultură a mitei se instaurează încă din primii ani, întrucât rezidenţii sunt plătiţi cu numai 200 de euro pe lună. Ea a mai spus că problema corupţiei nu a fost menţionată în cursul opţional de etică medicală, întrucât “profesorii luau la rândul lor mită”.

Salariile mici, plicurile grase care hrănesc coruptibilitatea unor medici şi psihologia pacienţilor sunt oare nişte ţinte în această vânătoare de vrăjitoare instaurată de media?

]]> http://shedoctor.wordpress.com/2009/02/10/intr-adevar-o-realitate/ Tue, 10 Feb 2009 14:38:03 +0000 shedoctor http://shedoctor.wordpress.com/2009/02/10/intr-adevar-o-realitate/

Când am citit articolul, nu m-am putut abţine din a mă revolta. Pentru că este o realitate tristă şi îngrijorătoare şi pentru că situaţia este aceeaşi peste tot, nu numai în Bucureşti.

Îl redau cu drepturile de autor, mot a mot.

<<In ultima perioada, mass-media a facut exces de titluri si articole apocaliptice in care este descris sitemul sanitar din Romania. Un medic vorbeste deschis despre cauzele acestei situatii dezastruoase si despre conditia acestei categorii profesionale.

Medicul Florin Chirculescu, coordonatorul compartimentului de Chirurgie Toracica al Spitalului Universitar de Urgenta din Bucuresti, a publicat pe blogul sau, o scrisoare deschisa adresata Ministrului Sanatatii Ion Bazac, din care razbate imaginea disperarata a unui medic nedreptatit, in acest joc politico-mediatic: “Pentru ca anumite lucruri trebuie sa fie spuse, indiferent de consecinte“…

“Neglijenta in serviciu la o policlinica privata din Capitala”, “Parintii unui copil spun ca baiatul lor a murit din cauza tratamentului gresit dat de medici”, “Neglijenta medicilor si a asistentelor a facut doua victime in trei zile”, “Un batran din Vaslui a murit in fata unui cabinet, in timp ce astepta sa fie consultat de medic”, acestea sunt doar cateva din titlurile care au circulat prin presa in ultima perioada, hranind setea oamenilor de informatii cu implicatii negative, construind in mentalul colectiv imaginea medicului “corupt, nemilos si incompetent”. De data aceasta, contrar “asteparilor” construite de jurnalisti, strigatul de disperare care porneste din sufletul unui medic, devine un nou subiect de presa… Florin Chirculescu a fost invitat ieri seara, la emisiunea Vorbe Grele moderata de Victor Ciutacu, si unde medicul a vorbit cu sinceritate despre “un joc de-a viata si de-a moartea”, pe care il practica intregul sistem sanitar, care ii dezavantajeaza in egala masura si pe medici. Emisiunea poate fi revazuta, accesand site-ul http://www.monitoring.ro.

In scrisoarea care a atras atentia presei, cu o sinceritate emotionanta, medicul isi exprima revolta fata de felul in care intreaga breazla a medicilor este incriminata de oamenii de rand, de jurnalisti si chiar de catre ministrul Ion Bazac, care a preferat un exercitiu de imagine in atitudinea pe care a luat-o fata de evenimentele relatate de mass-media.

“Functionez intr-un serviciu chirurgical de urgenta. In tarile din comunitatea carora am ajuns si noi sa facem parte, specialitatea mea este considerata una de varf – in consecinta, este o specialitate fata de care interesul decidentilor este extrem de ridicat, concretizandu-se intr-o anumita politica financiara si de personal. Ca sa fiu mai specific, la acelasi numar de paturi pe care il are serviciul nostru, in Germania sunt angajati 6 medici specialisti, la care se adauga un numar apreciabil de medici rezidenti, toti avand drept de garda. In cele mai bune zile ale noastre, noi am functionat cu 3 medici specialisti si cu 3 rezidenti care aveau, doar partial, drept de garda. Numarul asistentelor din tarile civilizate este de doua ori mai mare decat la noi, asta ca sa nu mai mentionez de personalul care se ocupa cu scriptologia…

In alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacientii si profesia, ceea ce le permite sa aiba timpul necesar nu numai pentru practica medicala nemijlocita, ci si pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrari stiintifice si pentru studiu – toate acestea alcatuind medicina, dupa cum bine stiti. (…)Dintr-o naivitate de care acum imi pare rau, am fost de acord ca impreuna cu colegii mei sa asiguram urgentele in timpul nostru liber, neplatiti, ba chiar dand bani din buzunar.

Speram (oh, sfanta imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii nostri colaboratori vor fi recompensati pentru cei trei (3!) ani de alergatura pe benzina lor sau cu taxiul, in zile de sarbatoare sau, pur si simplu de week-end, asta ca sa nu mai amintesc de zilele saptamanii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, asadar, ca in schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai nostri sa obtina post in spitalul in care au muncit fara rezerve, chiar si in transe de 48 de ore neintrerupte, fara sa solicite vreo clipa contravaloarea muncii lor, nici de la pacienti si nici de la cei care erau indrituiti sa-i plateasca (…)Stiti cu cat erau platiti, fiecare, ca proaspeti medici specialisti? Cu zece milioane de lei pe luna, domnule ministru!” .

Acesta este doar un fragment din scrisoarea medicului, povestea  unui om care dupa ce depune eforturi nevazute si pasiune in munca pe care o exercita, este supus, asemeni altor colegi, oprobiului public. Autorul semnaleaza lipsa de personal medical in cadrul departamentului sau, care, functioneaza intr-unul dintre cele mai performante spitale romanesti. De altfel, densitatea personalului medical romanesc la mia de locuitori este sub cea din Republica Moldova sau Ucraina. Fenomenul suprasolicitarii profesionale urmat consecutiv de cresterea frecventei greselilor medicale este, in aceste conditii, de inteles. O birocratie pernicioasa adauga piedici executarii actului medical, in conditiile in care atributiile personalului auxiliar, insuficient si el, sunt preluate de catre medicii rezidenti, noteaza Vlad Mixich, intr-un articol pentru Deutsche Welle.

Romania libera noteaza ca din aproximativ 5.000 de absolventi care ies anual de pe bancile facultatii, doar 2.000 urmeaza rezidentiatul devenind specialisti, iar 3.000 se transforma in someri cu diploma. Pentru ca asa este organizat sistemul. Din randurile medicilor tineri se recruteaza dealeri de medicamente, directori de firme cu profil sanitar sau oameni de afaceri. De exemplu, insusi ministrul Sanatatii, Ionut Bazac, nu a practicat niciodata profesia de doctor, preferand mediul de afaceri.

“Numarul de medici este insuficient. Romania are jumatate din numarul necesar de medici, comparativ cu tarile Uniunii Europene, adica 3,8 fata de 8,9 la 100.000 de locuitori. In tarile UE, in medie, unui medic ii revin aproximativ 200 de persoane, iar la noi numarul este dublu”, a spus prof. dr. Mircea Cinteza, de la Comisia de sanatate din Senat. Din datele transmise de Ministerul Sanatatii, in 2007 in Romania lucrau 48.199 de medici, din care 41.736 in sectorul public. Din acestia numai 22.461 lucreaza efectiv in spitalele publice. Romanii, din ce in ce mai bolnavi, apeleaza la un corp medical suprasolicitat si epuizat.

“Din cei aproximativ 5.000 de absolventi, 2.000 iau rezidentiatul si devin specialisti, iar circa 3.000 raman someri cu diploma”, a declarat prof. dr. Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor din Romania. La randul sau, prof. dr. Ion Lascar, presedintele Colegiului Medicilor din Bucuresti, a subliniat ca “este o realitate ca in fiecare an scade numarul candidatilor la facultatile de medicina. In paralel, numarul celor care renunta la profesie sau aleg sa o practice in alte tari creste constant. In perioada 2007-2008, 1.244 de medici din Capitala i-au solicitat Colegiului Medicilor Bucuresti documentele necesare pentru a profesa in alte tari, ceea ce reprezinta 10% din medicii bucuresteni. Romania va deveni in cativa ani un miraj pentru medicii lumii a treia, pe care societatea va fi nevoita sa o accepte”.

Mii de cadre vor sa plece

Daca la inceputul anului 2007, circa 800 de cadre medicale isi depusesera certificate de conformitate, in speranta ca isi vor practica meseria in spitalele occidentale, in prezent, numarul celor dispusi sa paraseasca Romania a atins cifre ingrijoratoare. De atunci si pana acum Ministerul Sanatatii a eliberat aproximativ 6.645 de certificate de conformitate, solicitate de medici, medici dentisti si farmacisti. “Motivele pentru care medicii nu mai vor sa ramana in sistemul sanitar romanesc sunt de ordin moral si material. In primul rand, ei au nevoie de stabilirea unor venituri corespunzatoare cu meseria pe care au invatat-o: sa salveze viata oamenilor”, a explicat prof. dr. Mircea Cinteza.>> Autor articol: Iulia Sima

]]> http://nobine.wordpress.com/2009/02/08/cum-arata-medicina-de-partea-cealalta/ Sun, 08 Feb 2009 09:37:26 +0000 clau p http://nobine.wordpress.com/2009/02/08/cum-arata-medicina-de-partea-cealalta/ http://boldfrank.com/2009/01/28/criza-medicala-nu-e-doar-la-stat/ Tue, 27 Jan 2009 21:33:20 +0000 boldfrank http://boldfrank.com/2009/01/28/criza-medicala-nu-e-doar-la-stat/

Urmarim cu totii dezbaterile in jurul cozii privind situatia sistemului medical de Stat, dezbateri stirnite de al nu-stiu citilea domn Lazarescu care moare plimbat intre spitale, de asta data intre Caracal si Pitesti, la Slatina.

Ministrul de resort, acuzat ca e dornic doar de imagine, ia Ferrari-ul si fuge imediat la fata locului, ia masuri, care sunt apoi anulate de Conducerea Locala a Spitalului. Mortul intuise saracul ce o sa i se intimple, completind astfel imaginea unei situatii pur kafkiene. Ne rugam cu totii, 23 de milioane, sau 20, sau 18, citi om mai fi pe aici pe aceste meleaguri, sa ajungem cit mai tirziu sa avem nevoie de serviciile medicale ale spitalelor si sa fim internati in spitale.

Se spune, de aceea, pe buna dreptate, ca situatia proasta din sistemul medical de Stat impinge oamenii spre sistemul privat, care a ajuns sa fie o piata de jumatate de miliard de Euro. Sistem privat care de fapt nu vrea decit sa incaseze abonamentele de la corporatiile multinationale ce isi storc angajatii de vlaga si viata in programe de munca de 12 ore, si sa spere ca “arondati” sunt prea obositi sa mai ajunga la clinici.

Ma chinui de multa vreme cu o sinuzita cronica, capatata de vreo 6 ani de zile, de la aerisirile dintr-una din minunatele cladiri de birouri in care am lucrat. Gunoaiele produse de fabrica poluanta din nasul meu cad cumva direct pe traseul gitului, provocindu-mi niste pusee de tuse spasmica aproape vomitiva. Acum 6 ani, dupa nu stiu cite incercari cu doctori care ma tratau pentru git, nu nas, o doctorita extraordinara m-a salvat.

Partea proasta e ca acum nu mai tin minte exact ce tratament mi-a dat ea atunci, si i-am pierdut urma intre diverse clinici private schimbate atit de ea cit si de mine (caci fiecare nou angajator ofera alt pachet medical, in cautarea celui mai mic pret). Ca un negrisor ocupat pe tarlaua corporatista ce sunt, nu mi-am facut timp pentru mine, pina astazi cind puseele neincetate de tuse m-au facut sa iau situatia in miini.

Sun la call center si solicit o programare la ORL. Unde preferati? La Unirea, zic. Se poate azi la 18:20, puteti ajunge? era ora 16:00. Fericit de rezolvarea rapida zic: da. Plec de la birou lasind nu stiu cite mail-uri si probleme fara mama fara tata si ma duc prin trafic, luindu-mi marja de rigoare, sa ajung la programare. Cind ajung acolo, clinica in bezna. Intru si la lumina luminarilor, mi se spune: aaa, nu e curent, nu a fost toata ziua, cel putin de la ora 14:00 !!! Pai, zic, atunci pe mine de ce la ora 16:00 call center-ul m-a programat pentru ora 18:20? Nu stim.

Sun la call center si intreb: de ce atunci cind am sunat la ora 16:00 m-ati programat pentru 18:20 desi clinica nu avea curent de la ora 14:00? Zice:..aaa…. aaa….. nu stiam ca nu e curent la clinica. Oh Doamne, nu avea nici o asistenta sau doctorita un mobil sa sune sa anunte call center-ul….Zic: totusi nu va ginditi, m-ati pus pe drumuri degeaba, am plecat mai devreme de la servici, in conditiile astea de criza in care ne titiie curu’ pentru job (sic ! ), si Dumneavoastra nu ziceti nimic? Zice: ne pare rau, daca vreti sa faceti reclamatie puteti pe site – am verificat ulterior si nu exista pe site aceasta posibilitate.
Macar puteau spune: da bai nene, am gresit, am facut-o lata. Ca sa nu mai zic ca eu nu inteleg cum un centru medical dotat cu aparatura gen RMN, CT sa nu aiba un generator de energie pentru a preveni caderi sau intreuperi de tensiune.

Mi-am adus aminte atunci si de controlul medical de angajare, care a fost unul din cele mai patetice cu care am avut de-a face, cu niste asistente sictirite si agresive care mai mai ca au tipat la mine ca am intirziat 5 minute si ca nu auzeam biziiala la testul audio datorita birfei lor stridente din fundal.

Beton deci, avem sistem de Stat dar cu spaga pe factura. Logodnica mea, cu care ma intilnisem la clinica, ingrijorata sa nu am ceva la plamini, datorita manifestarilor de tuse de magar bulimic, a insistat sa mergem la spitalul de Plamini unde o cunostinta de-a parintilor ei cunoaste o doctorita. Am ajuns acolo si am avut noroc sa dam peste doctorita cu pricina, imediat am facut si radiografie la plamini, unde slava Domnului n-am nimic si mi s-au dat si sfaturi si o reteta proxy-ORL. E drept ca peretii spitalului oarecum zugraviti aratau ca dupa razboi si miroseau a igrasie acoperita cu var, e drept ca in camera de radiologie care era renovata frumos, era un singur cuier de lemn ca la tara in care cu retinere mi-am pus hainele peste niste halate soioase, dar am primit atentie si grija medicala. Doua fete diferite ale sistemului sanitar. Nu peste tot sau mereu la Stat e rau, nu peste tot sau mereu in sectorul privat e bine.

Acuma, asa de inchidere, cit stateam si rememoram acum pe seara evenimentele de mai sus, incepusem sa ma gindesc ascultind cu o ureche la dezbaterile politice de la TV, cine ar putea fi un contracandidat cu sanse reale la presedentie, impotriva lui Basescu. Si am ajuns la concluzia ca Vanghelie e o varianta reala, asa, ca sa ajungem si noi sa avem presedinte de culoare

…multumim sistemului corupt care incurajeaza spaga prin toate mijloacele posibile.

ŞPÁGĂ¹ s.f. (Fam.) Bacşiş, mită, şperţ. – Cf. rus. s p a g.

Probabil ca 99% din dintre adultii din Romania au dat spaga, au primit sau au incercat sa… Unii spun ca bacsisul a fost adus in tara noastra in timpul domnitorilor fanarioti. Eu cred ca a existat din totdeauna doar ca s-a numit altfel. Daca in acele vremuri nu aveam pretentii la structuri care sa respinga aceste practici, in Romania anului 2008 am.

Din pacate sistemul corupt accepta tacit spaga. S-au facut unele programe, prea putin promovate prin care se descuraja mituirea. Totusi sistemul permite spaga.

Am vazut si vad politisti care iau spaga, functionari care iau daruri, doctori, si oameni din conducere. Chiar, ce s-a mai intamplat cu Remes? I-au facut ceva? Lumea a uitat, o sa il pensioneze si gata. Astazi vreau sa vorbesc despre spaga din spitale.

O poveste dintr-un spital, sa zicem Spitatul Militar. Un tanar are nevoie sa se opereze. Desi ar putea sa mearga intr-o clinica privata unde ar fi fost operat de acelasi medic, refuza. Motivul? La clinica ar costa x lei din care doctorul isi ia un mic procent. Astfel acest doctor nu e prea motivat sa il faca bine. La spital costa mai putin, y lei (2y=x) si tanarul poate sa dea o spaga mai mare pentru doftor, care nu isi ia decat salariul, nici macar procent. Tanarul se gandeste in primul rand la sanatatea lui. Trebuie sa aleaga intre o clinica cu servicii exceptionale, dar cu un doctor putin motivat si un spital public, mizer, dar cu un doctor entuziast.

Acum sa va spun cum decurge treaba. In primul rand vii la spital cu portofelul crapand de bancnote de 5 si 10 lei. Cand vine asistenta ii plantezi un 5 lei. Mai vine sa iti dea niste medicamente ii mai plantenzi 10 lei si tot asa. La anestezist trebuie sa dai lozul, fiindca cine stie cat e de ametit si iti face vreo injectie de nu te mai scoli deloc. Asadar ii cresti si lui moralul cu 200-250 de lei. Daca pacientul nu are cum sa vorbeasca cu doctorul, se duce cineva din familie sa se asigure cum va fi operatia. In acest fel doctorul se prinde ca ii vine salariul, iar omul se asigura ca pacientul nu moare prin spital. Se executa operatia (aici nu se stie cu ce interes), daca omul scapa cu bine, atunci trebuie sa dai dreptul la doctor. Doctorul, un baiat tanar, ia plicul cu bani si zice: “Stiti ca trebuie sa mergeti si la doctorul X care m-a ajutat in operatie.” Daca i-ai dat suficient si ai tupeul necesar ii spui sa imparta ce e in plic si cu restul echipei, daca nu ai pus suficient si printr-o minune mai ai bani la portofel, dai o fuga la doctorul X sa il rasplatesti.

Bai, dar parca doctorii astia au facut un juramant al lui Hipocrate, prin care se obliga sa trateze orice bolnav, sa actioneze doar spre binele bolnavului, fara nedreptati (Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.). Pai cum ramane cu spaga asta?

Intr-o oarecare masura ii inteleg pe doctori. Sistemul medical e la pamant si cu un salariu de 1500 de lei nu poti trai, mai ales dupa ani grei de studii si practica. Totusi mi-am pus intreabarea ca daca ar avea 10.000 de lei ar mai lua spaga? Sunt sigur ca da.

Doctorul de care spuneam mai sus e un doctor tanar, si nu ii este frica sa ia spaga, ba chiar o incurajeaza. Daca unul mai tupeist ii face un flagrant atunci isi va pierde  serviciul si profesia, si va putea ajunge in inchisoare. Merita? Probabil ca merita atunci cand faci 1500 – 2000 de lei la o operatie. Operand de 3-4 ori pe zi, plus eventuale tratamente omul poate ajunge cu usurinta la peste 5000 de lei pe zi. Sunt 50 000 000 in bani vechi. E o suma destul de mare ca iti risti pielea. Eu tot nu ma prindeam cum fac doctorii astia de au palate, Audi si isi permit tot felul de luxuri. Pai au fiindca primesc spaga, care nici nu e impozabila. Bani cash in portofel.

Gurvernul a facut ceva sa schimbe situatia asta? Viitorul guvern va face ceva? Nu prea cred. Mai bine mergi in strainatate la tratament, sau te muti cu totul din tara. E mizerie.

Problema migratiei romanilor spre “tarile calde si insorite”, e o problema grava a societatii romanesti tratata insa de autoritati cu o usurinta si o ingaduinta nepotrivita. Febra migratiei cuprinde multe domenii de activitate dar cele mai multe “victime” s-au inregistrat in cadrul domeniului medical.
Daca cetateanul roman are dreptul la sanatate, dreptul de a-si aleage medici de calitate, medicii merita un anumit grad de respect din partea societatii, balanta dintre munca si rasplata fiind vizibil dezechilibrata.

Intreaga tara se confrunta cu acest fenomen ignorat de “mai marii” ce inchid ochii in fata dizolvarii sistemului medical romanesc. Cauzele acestui fenomen sunt avantajele comparative pe care le au tinerii medici in tara natala si cele oferite in alte tari. Daca in Romania un rezident are un salariu de 300 de euro, in strainatate salariul creste cu cel putin 2500 de euro, un stimulent destul de bun in luarea deciziei de a migra spre tari straine. In afara de factorul financiar, care e un stimulent puternic, in tarile vestice, sansele unui tanar doctor de a fi promovat sunt cu 50% mai mari decat in Romania.

Un medic “fabricat si educat” in Romania are un avantaj deoarece nivelul calitativ a facultatilor de medicina e unul foarte ridicat fata de alte tari. Astfel Romania va deveni in cativa ani producatorul de medici a Europei fara a putea beneficia de serviciile acestora. Potrivit “Camerei Federative a Medicilor” statul investeste in scolarizarea unui doctor aproximativ 25.000 de euro, bani care sunt doar pe jumatate recuperati din cauza migratiei excesive.

Daca intri in Facultatea de Medicina, cu siguranta vei vedea mai multi tineri entuziasti care spera in “ridicarea” sistemului medical romanesc. Insa, multi dintre studentii care doresc o revitalizare a medicinii romanesti sunt surprinzator de alte natii, majoritari din tarile africane si asiatice. Acestia par a fi viitorul medical romanesc deorece comparativ cu tarile lor natale, in Romania salariile medicilor sunt mult mai mari. Pentru ei, a lucra in Romania e acelasi lucru cum e pentru noi lucrul in tarile din U.E.

Revenind intr-un moment de respiro, nu o sa povestesc despre ce am facut ieri sau ce am mancat azi, ci despre un lucru citit intamplator pe internet. Titlul articolului de pe www.9am.ro este “O adolescenta s-a sinucis pentru ca Josh Evans nu exista”. Pe scurt, este vorba despre o femeie de 49 de ani care s-a dat drept un baiat de 16 ani, si a sedus-o pe Megan Meier , de 13 ani. Acum femeia este acuzata si risca pana la 20 de ani de inchisoare, si totul, declara ea, pentru a afla ce crede vecina sa, Megan, despre fiica ei. Intreg articolul il puteti citi aici.

O alta stire scandaloasa o gasiti aici. In fiecare zi aflu lucruri noi despre sistemul medical din Romania, si sunt din ce in ce mai ingrozita. Mai nou aflu ca daca nu ne convine ca, la spital, colega/colegul de salon moare, putem sa facem ce vrem cu ea. Cadrele medicale vor astepta pana la urmatoarea ‘pauza de tigara’ ca sa se ocupe de transportul decedatului la morga. Incredibil, dar adevarat. Si numai la noi nu se poate progresul si perfectionarea.