Hartă care aparţine lui Ptolemeu, sursa:http://www.enciclopedia-dacica.ro/izvoare/ptolemeu.htm

Ptolemeu s-a născut în anul 90 d.H., la Peleusion, în Delta Nilului. Numele său în greacă se traduce prin Claudios Ptolemaios, iar în latină Claudius Ptolemaeus. A activat o mare perioadă de timp în Alexandria. A avut o mare influenţă asupra imaginii omenirii asupra Universului, concepţia sa fiind geocentrică. Astfel el considera că Pământul se afla în centrul Universului, iar Soarele şi alte cinci planete se învârt în jurul său.

A scris multe tratate în limba greacă, printre care putem aminti ,,Tratatul de Matematică” şi opera sa fundamentală ,,Marele Tratat de alcătuire a astronomiei”. Această carte a fost tradusă în arabă( titlul fiind ,,Al-Majisti”) şi în latină(sub numele de ,,Almagesti”). Această lucrare a reprezentat una din lucrările de bază ale astronomiei din Evul Mediu, până la contribuţiile savanţilor Nicolaus Copernic( care a inventat un nou sistem, numit heliocentric, care explica că Pământul se învârte în jurul Soarelui), Galileo Galilei( marele savant care a inventat telescopul), Johannes Kepler şi Tycho Brahe.

Ptolemeu, sursa:http://obs.nineplanets.org/psc/theman.html

Opera lui Ptolemeu conţine, în mare parte cunoştinţele de matematică ale Antichităţii , un catalog cu peste 1000 de stele şi diferite metode calcul ale distanţelor până la Soare, Lună şi o metodă de calcul pentru eclipse. Acesată lucrare a fost tradusă în 1175 de Gerard din Cremona.

Ptolemeu a codificat astrologia în două mari părţi: cera judiciară( care în concepţia lui putea prevedea destinul omului după configuraţia creului la naştere) şi cea orală. A contribuit la dezvoltarea trigonometriei( inventând un instrument care va fi folosit intens de exploratorii medievali, şi anume Astrolabul) a scris un tratat de geografie, numit ,,Geographia” în care foloseşte instrumente asemănătoare paralelelor şi meridianelor.

A scris tratatul ,,Harmonik” în care descie concepţia lui Pitagora despre nume. A scris ,,Optik”( un alt tratat în care vorbeşte despre proprietăţile luminii). El considera că planetele care alcătuiau sistemul solar erau în număr de şapte: Soarele, Luna, Jupiter, Venus, Marte, Mercur şi Saturn. Ptolemeu a murit în anul 168 d.H.

Ptolemeu a fost unul din cei mai mari astrologi ai lumii. Concepţiile sale asupra Universului (şi mai ales teoria geocentrică) sunt unele inovatoare care vor dura până în timpul lui Nicolaus Copernic, care va introduce un nou sistem, numit heliocentric.

Hartă a sistemului solar în viziunea lui Ptolemeu, sursa:http://obs.nineplanets.org/psc/theman.html

Cea mai lungă furtună din sistemul nostru solar durează de opt luni, fără întrerupere, în atmosfera planetei Saturn.

Furtuna violentă a început la mijlocul lunii ianuarie şi este încă în desfăşurare. Ea este cea de-a noua observată de sonda americană Cassini pe orbita lui Saturn, din 2004.

Aceste fenomene atmosferice se produc de obicei într-o regiune numită de cercetători “Aleea furtunilor”, situată la 35 de grade la sud de ecuatorul lui Saturn.

Descărcările electrice provocate de furtunile de pe Saturn antrenează emisii de unde radio de zece mii de ori mai puternice decât cele provocate de furtunile terestre, au precizat astronomii.

În urma cu circa 70 de ani, celebrul Albert Einstein spunea: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana si totusi, în privinta universului nu sunt chiar atât de sigur…”. Schimbarea climei si încalzirea globala ce ne ameninta din ce în ce mai puternic vin si întaresc pe cât posibil afirmatia plina de cinism a dragului nostru fizician. Cu mii de ani in urma, mayasii preconizau ca, in data de 21.12.2012, lumea noastra se va sfârsi prin foc. Apoi, pântecele cosmic Hunab Ku va da nastere

unui nou soare, numit Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmând sa se nasca. Oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul, raspund afirmativ la toate acestea.
În ultimul timp, de câtiva ani încoace, tot auzim diverse speculatii pe tema anului 2012 sau mai precis a datei de 21.12.2012. Asistam la discutii aprinse pe aceasta tema prin cafenele, baruri, ba chiar si la mesele de sah din Cismigiu, unde se dezbat problemele grave si pline de greutate ale politicii romånesti. Ce spune lumea prin târg? Timpul s-a scurtat traind 16 ore în loc de 24, ADN-ul uman este reprogramat modificându-si structura de la 2 spirale la 12, vom patrunde în dimensiunea a patra si a cincea, creste nivelul vibrational al oamenilor, se schimba polii magnetici, axa pamântului o ia putin razna si se schimba, soarele nostru nu are ce sa faca si se aliniaza cu stelele din centrul Caii Lactee, ne îndreptam cu pasi vertiginosi catre centura fotonica…si câte si mai câte. Si parca la o asemenea avalansa de informatii mai ca-ti vine a spune: „mai lasa-ma domnule cu prostiile tale!”. Dar înainte de a judeca si de a trage linie, hai sa vedem ce spun mayasii si Pentagonul!
Civilizatia Maya si-a prezis data propriei disparitii

si va avea 12 spirale în loc de doÎn urma cu 3500 de ani, civilizatia Maya punea bazele unei stiinte care acum este numita astronomie. Au pus la punct un sistem calendaristic care determina cu acuratete structura anului solar, divizat în 18 luni a câte 20 de zile fiecare, plus o perioada „nefericita” de cinci zile care corespundea sfârsitului de an. Au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cât si ciclurile prin care aceasta planeta trece ireversibil. Bineînteles, toate acestea sunt sustinute în ziua de azi de stiinta. Înca de pe atunci, au calculat oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a stelelor, iar la nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. În prezent, ne apropiem de aceste doua mari schimbari, aflându-ne la sfârsitul acestui mare ciclu, dar si la începutul unuia nou. Civilizatia Maya, caracterizata de o înalta spiritualitate, a prezis prin calcule astronomice, si nu numai, evenimente pentru o lunga perioada de timp, chiar si data exacta a disparitiei propriei civilizatii.

Pe 21.12.2012 se va naste Cel de-al Saselea Soare
Calendarul mayas, considerat drept cel mai exact si bine calculat calendar din istoria civilizatiilor, ia sfârsit în data de 21.12.2012. Ei spun ca pe 21.12. 2012 va culmina alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee! La aceasta data, lumina si umbra îl vor proiecta pe Sarpele cu pene coborând pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la baza un cap mare de sarpe sculptat în piatra. Pe 21.12.2012, în jurul orei 11.11, coada sarpelui proiectata din vârful piramidei va tinti exact înspre constelatia Pleiadelor, într-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacan. Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamânt a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfârsi prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmând sa se nasca. Iar daca va întrebati ce e adevarat din toate acestea, ei bine, oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul (pentru ca noi masuram totul numai prin stiinta, si nu prin spiritualitate) raspund afirmativ la toate acestea.La data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla în aliniamentul galactic, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în doua Calea Lactee, divizånd-o în doua emisfere).
Bineînteles ca, în ceea ce priveste Sarpele cu pene si toata descrierea simbolica prezentata mai sus, trezeste ras si ironie din partea acestei civilizatii atât de ancorate în materialism, vanitate si… infinit, vorba lui Einstein. Ma întreb, oare se stie ce reprezinta simbolul ancestral al caduceului pe care îl vedem ca troneaza mare pe cladirea Camerei de Comert si la unele centre medicale? Si uite ca folosim fel si fel de simboluri ancestrale care sa ne reprezinte institutiile doar asa… ca arata bine si impunator. Dar ce ar crede daca le-ai spune ca e vorba de sarpele kundalini, respectiv canalele ida si pingala sau „sarpele cosmic”, cum mai e denumit de shamani?
In acest ritm, in anul 2012, timpul va ajunge in punctul 0
Dar sa mergem mai departe si sa vedem ce ne spun oamenii de stiinta si Pentagonul, care a pus pe jar toate marile publicatii de pe întreg mapamondul.Între suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O. Schumann, in 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita în domeniul militar. Din 1980, rezonanta a început sa creasca, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru înseamna ca ziua are numai 16 ore, în loc de 24, cât era odinioara. De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului. Multi se plâng ca nu le ajunge ziua pentru ceea ce au de facut. În acest ritm, în 2012, timpul va ajunge la punctul 0. Odata cu Rezonanta Schumann, creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra (ceea ce e logic, si nicidecum paranormal). În ultimii mii de ani, liniile de câmp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord. Oamenii de stiinta au observat însa ca acest câmp magnetic stabil începe sa se schimbe, sa slabeasca. În ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, iar în ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.
Slabirea câmpului magnetic – mai multe cazuri de cancer
Dr. Garry Glatzmaier, profesor de Fizica Pamântului la Universitatea California din Santa Cruz, afirma ca „miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea raci. Aceste miscari genereaza câmp magnetic terestru. Dar miezul se misca si în directii opuse câmpului majoritar, care pot creste în intensitate, ducând în cele din urma la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Aceasta inversare e precedata întotdeauna de o slabire a câmpului magnetic. Iminenta inversare a Polilor ar putea fi aratata si de extinderea Aurorei Polare care se observa numai la Polul Sud. Aceasta urmeaza sa se extinda si asupra Atlanticului de Sud. Slabirea câmpului magnetic si cresterea în intensitate a radiatiilor telurice Hartmann duce, de asemenea, la înmultirea cazurilor de cancer. Dar pentru ca aceasta transformare se petrece nu numai la nivel planetar, ci si în întreg sistemul nostru solar, sa urmarim mai departe o statistica:
- atmosfera planetei Marte creste rapid ; acum s-a dublat si a dus la defectarea lui Mars Observer în anul 1997. Luna îsi „croseteaza” atmosfera proprie, care acum se întinde pe o suprafata de 6.000 km, fiind formata din compusi ai sodiului, dupa cum declara Alexei Dimitriev, cercetator rus.
- Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa.
- Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata între el si un satelit. De asemenea, câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de doua ori.
- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare. Activitatea vulcanica pe Terra a crescut cu 500% din 1875 încoace, iar câmpul magnetic al soarelui a crescut cu 230% din 1901. Conform Academiei Nationale de Stiinte din Siberia (NASS), aceste schimbari se datoreaza intrarii Sistemului Solar într-o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Plasma stralucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în intensitate. Cercetatorii rusi au studiat partea frontala a heliosferei si au observat acolo plasma stralucitoare, ca si cum întregul Sistem Solar a intrat într-o zona cu o energie mult mai înalta, numita Centura Fotonica.
Pe lânga toate acestea, Pentagonul scoate de la naftalina un raport, publicat pe 22 februarie 2004 în renumitul ziar The Guardian, avertizând populatia asupra problemei încalzirii globale si, bineînteles, a poluarii. Raportul vizeaza Casa Alba si mai ales pe controversatul George.W. Bush, care s-a prezentat cu o atitudine „dosnica” în ceea ce priveste încalzirea globala si semnarea Protocolului de la Kyoto. Dar sa nu scapam din vedere ca SUA au „contributia” cea mai mare din lume în ceea ce priveste gazele de sera, aproximativ 40%.
Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata în raportul Pentagonului.
Schimbarile climei, mai grave decåt terorismul
În ianuarie 2004, David King a intrat în atentia întregului mapamond. David King este ministrul pe probleme stiintifice în Anglia si un mare om de stiinta. El i-a facut o vizita lui Tony Blair înainte de a publica articolul despre situatia critica în care planeta Terra se afla, acesta din urma spunându-i sa pastreze tacerea asupra subiectului. Considerând ca e o problema destul de grava, pe care întreaga omenire ar trebui sa o cunoasca, în ianuarie 2004, a publicat concluziile sale stiintifice în Jurnalul American de Stiinta. În articol, King spune: „Dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste întreaga umanitate, mult mai severe decât amenintarea terorista”. O luna mai târziu, s-a aflat ca si Pentagonul studia aceasta problema de câtiva ani. Studiul Pentagonului a durat pâna în octombrie 2003 si a fost dat publicitatii sub numele: „An Abrupt Climat Change Scenario and Its Implications for United States National Security”, adica „Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA”. O simpla cautare pe Internet va poate lamuri asupra acestui subiect, documentul este scris în limba engleza si are 26 de pagini. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit în numai 33 de ani. Ceea ce e mai rau este ca viteza de topire creste într-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca „calotele nu se topesc” sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decât cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra Statelor Unite.
Multa informatie si de tot felul! Multi nu dau importanta, nu cred, altii afirma ca ar fi vorba de un soi de manipulare la nivel mondial si ca „Pentagonul asta spune numai bazaconii”, în timp ce altii sustin ca ar fi vorba de apocalipsa si sfârsitul lumii. Poate ca, daca am putea sa ne situam undeva la mijlocul distantei dintre toate aceste afirmatii, am putea vedea mai clar situatia în care ne aflam. Cert este ca pe parcursul timpului au fost multi profeti si clarvazatori care au prezis fel si fel de lucruri despre acest an 2012. Chiar si Edgar Cayce a vorbit de acest an ca fiind o bariera peste care nu poate trece în sedintele sale de autohipnoza si ca este o perioada de cotitura pentru întreaga civilizatie a planetei noastre. Cel mai important este cum vom trece acest… hop, cu lumina si iubire sau cu întuneric si amaraciune. Stiintele initiatice spun ca stadiul de evolutie al omenirii determina modul în care o planeta se transforma si îsi urmeaza cursul. Gândurile pozitive si sentimentele curate de iubire aduc dupa sine energii pozitive si schimbari benefice. E o lege veche, care întotdeauna îsi va urma cursul: fiecare gând si fapta rezoneaza în tot universul, atragând dupa sine energii de acelasi fel! Nu degeaba Iisus Hristos a spus: „Iubiti-va între voi asa cum eu v-am iubit!”. Noi, romanii, ne-am obisnuit cu multa grasime si pe inima, si pe suflet. Si poate ca ar fi mai bine sa reducem nivelul de colesterol si sa înaltam sentimentul de iubire. În acest fel, am avea o inima mai sanatoasa si un suflet mai bogat! Ca, pâna la urma, un infarct spiritual nu ne-ar duce prea departe sau, ca sa zic mai bine, prea sus.
Voi încheia acest articol parafrazându-l din nou pe Albert Einstein, care a spus ca „viata însasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar încearca sa o traiesti ca pe ceva magic”.Va doresc un weekend plin de lumina si iubire!
Preluat cu elemente ale civilizatiei Maya si calendarului mayas. Calendarul de 360 de zile. Este un ciclu de 1,872,000 de zile ce numara zilele incepånd de la creatie (12 sau 14 august 3114 I.Hr, anul 0.0.0.0.0). Al 13-lea baktun al Marelui Ciclu va avea loc in 21, 23 decembrie 2012 (13.0.0.0.0). Incepe in 11 august 3114 I.Hr si se termina in 21 decembrie 2012. Marea numaratoare mayasa este de 5125 de ani. Este 1/5 din ciclul de 26.000 de ani, acesta fiind divizat la råndul lui in 13 parti (baktun sau 394 de ani), 20 de parti (katun) si 260 de parti (19.7 ani sau „mica numaratoare”). 13 katunuri reprezinta 256 de ani si baza Ciclului profetic al Profetiilor lui Katun. Denumit si Piatra Soarelui. Centrul reprezinta al cincilea soare, zeul Tonatiuh.
La ce ne putem astepta?
Pe scurt, ne putem astepta la cataclisme de proportii mari, schimbari severe si bruste de clima, regiuni inundate, acoperite de apa si o restructurare geofizica. Ce se va întâmpla din punct de vedere spiritual la nivel planetar, ramâne de vazut. Exista câteva ipoteze vizavi de schimbarile în plan energetic si spiritual:
- vise intense;
- creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai înalte;
- timpul se contracta;
- corpul fizic a început sa se schimbe, se creeaza un nou corp de lumina;
- cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta în ultimul timp;
- structura interna a ochiului uman se transforma în functie de capacitatile latente ale fiintelor, nou-nascutii au capacitatea telepatica mult marita;
- toate bolile incurabile ale secolului XX vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- cea de-a cincea lume se sfârseste în 1987, a sasea Lume începe în 2012 (conform mayasilor);
- vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi, vom depasi cunostintele actuale despre Timp si Spatiu, vom depasi necesitatea Banului, dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a patra;  - vom intra în Dimensiunea a cincea, planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers, ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunatatit ua.

sursa: gardianul.ro

Sang Bumi dan Sang Bulan, mengikut skala sebenar.

Sebagai pembuka bicara entri ini, sekali lagi aku ingin memberikan satu soalan kepada korang. Tapi tak mengapa, kali ini mungkin agak sukar sedikit, kerana perlu diimbas kembali matapelajaran sains dahulu. Jadi, untuk kali ini, setelah memberi soalan, aku akan terus memberi jawapan. Tapi cubalah berusaha untuk menjawab. (Yang ini soalan aku ambil dari buku, bukan rekaan sendiri. Cuma alter sikit)

Apin sedang melihat bulan menggunakan teleskop. Sedang di khusyuk melihat, tiba-tiba Opin datang.

“Kasi aku tengok pulak. Aku nak tengok keadaan bulan sekarang,” kata Opin.

“Oo, kalo ko nak tengok keadaan bulan sekarang, tunggulah sekejap lagi,” kata Apin.

Apekejadah sebenarnya yang dimaksudkan Apin? Jawapan itu tepat dan releven, bukan lawak basi, tetapi kenapa kena tunggu? (Hint: Ada kaitan dengan cahaya)

Jawapannya ialah, kerana bulan terletak jauh daripada bumi, maka cahaya, walaupun dalam kelajuan 299,792,458 m/s (meter per saat) pun memerlukan masa untuk pantulkan cahaya matahari dari permukaan bulan masuk ke teleskop Apin. Berapa lama? Antara 1-2 saat. (Ye la, memang tak banyak beza pun, habis Apin cakap pun dah dua saat, but the point is, cahaya pun perlukan masa untuk sampai ke satu-satu destinasi) Maksudnya di sini, setiap kali kita lihat bulan, apa yang kita nampak adalah keadaan beberapa saat sebelum, bukan keadaan bulan sekarang.

Kalau nak dibandingkan fenomena di bumi, mungkin di bumi kita tidak mempunyai masalah tentang cahaya ‘datang lambat’. Sebab dengan kelajuan sang cahaya 299,792,458 m/s tadi, dalam sesaat, sang cahaya boleh mengelilingi bumi tujuh kali. (Kenapa, tak percaya? Kiralah sendiri.) Maka, isu cahaya datang lambat tidak timbul.

Tetapi, sebagai perbandingan, kita ada bunyi. Kelajuan gelombang bunyi di dalam udara kering (ya, kelajuan bunyi dipengaruhi banyak faktor, termasuk keadaan udara) ialah 343 m/s. Siput berbanding kelajuan cahaya, walaupun for sure kena saman kalau ada yang berani bawak kereta dengan kelajuan bunyi. Oleh kerana perbezaan ini, kita dapat perhatikan fenomena juru acara sukan sekolah menembak pistol ke udara, sudah keluar asap, tetapi bunyi ‘Bang!’ itu datang kemudian, jika kita duduk jauh dari juru acara tersebut. Ketika pistol ditembak, cahaya akan sampai di mata dahulu, baru gelombang bunyi sampai ke telinga. (Melatah makcik kantin “Opocot mak kau!” yang terkejutkan bunyi ‘Bang’ itu akan menyusul selepas gelombang bunyi sampai ke telinga dia. Itu turutan alam. Cahaya, bunyi, melatah.)

Cahaya adalah satu fenomena/benda alah yang pelik. Satunya ialah, di dalam udara dan vakum, ia adalah benda alah yang terpantas. Mana taknya, boleh pusing satu dunia tujuh kali sesaat!

LIGHT YEARS (TAHUN CAHAYA)

Oleh kerana alam semesta ini teramatlah besar saiznya, maka saintis terpaksa menggunakan istilah ‘light years’ (tahun cahaya) dalam menceritakan tentang jarak bintang-bintang dan lain-lain di angkasa dengan kita. Sebab jauh sangat. Kerana jika guna unit kilometer sahaja, mungkin kuasa 10 nya akan jadi beratus!

Jadi, apa maksud 1 tahun cahaya? Maksudnya ialah, dengan kelajuan terpantas, iaitu kelajuan cahaya (299,792,458 m/s) PUN memerlukan setahun untuk cahaya tersebut sampai ke mata/teleskop kita! Jikalau pantulan cahaya dari bulan sahaja baru mengambil masa 1-2 saat, inikan pula dari satu benda alah (contohnya bintang) yang jaraknya setahun cahaya. Bayangkanlah betapa jauhnya benda itu. (SETAHUN tu!)

Jadi, jika kita melihat melalui teleskop ke arah benda alah tersebut, cahaya dari benda alah itu (selalunya dihasilkan sendiri dan bukan pantulan, kerana bintang-bintang sama macam matahari juga) membawa informasi tentang keadaan benda alah itu setahun yang lepas. Entah sekarang ini benda alah itu sudah berkecai ke, masih maintain camtu ke, kita hanya boleh tahu setahun akan datang. Malah, ketika ini, saintis kadang-kadang menyaksikan bintang-bintang yang teramat jauh dari bumi meletup (supernova), yang telah berlaku beratus, malah beribu tahun dahulu! (kita baru nampak sekarang melalui teleskop, tetapi bintang itu dah berkecai beribu tahun yang lepas) Salah satunya telah diperhatikan oleh saintis pada 1987. Jarak supernova tersebut dari bumi: 169,000 tahun cahaya. Wow, sungguh menarik!

CAHAYA DAN ALIEN(?)

Ada  satu fakta menarik tentang cahaya. Seorang profesor di Universiti Cornell bernama Frank Drake telah mengkaji dan mengira kebarangkalian wujudnya peradaban lain di dalam alam semesta selain kitorang di bumi ini. Kira punya kira, dia anggarkan sekiranya ada makhluk asing pun, yang terdekat berkemungkinan duduk sejauh 200 tahun cahaya dari kita. Maka jika kita andaikan yang diorang teropong kita dari jauh pun, diorang tidak akan nampak korang atau aku. Informasi cahaya yang terpantul (bumi tak menghasilkan cahaya seperti matahari atau bintang, cuma memantulkan cahaya sahaja) daripada bumi 200 tahun yang lalu. Maka diorang sedang menyaksikan Revolusi Perancis serta kerajaan Britain dan Belanda masih sedang bergaduh tentang pembahagian kepulauan Malaya dan Jawa! 200 tahun akan datang (2208 masihi) mungkin baru diorang boleh kantoi aku tengah tulis entri pasal diorang. Nak marah aku time tu dah terlambat beb!

Cuma, sekiranya mereka mempunyai teknologi teleportasi (ghaib dari satu tempat, muncul di tempat lain yang jauh, ala-ala doraemon la), maka mereka boleh ke bumi dengan pantas dan teropong dari dekat. If that is the case, then I am in trouble! (“Oo, mamat tu tengah tulis tentang kita. Nanti dia…”)

CAHAYA DAN AGAMA

Mungkin ada yang akan bertanya, apa pandangan Islam tentang alien? Aku terpaksa jawab, Allah sahaja yang Maha Mengetahui. Ilmu aku cetek lagi untuk memberi sebarang komen berkenaan ini. Tetapi secara peribadi, aku fikir ianya tidak mustahil. Galaksi ini teramatlah luas. Luas sangat sangat. Dengan keluasan tersebut, mungkinkah kita sahaja yang hidup di dalam galaksi ini? Allah Knows best… (Jika ada sesiapa yang tahu buku/website Islamik yang menyentuh bab ini, tolong kongsikan bersama!)

Dan memandangkan kita berbicara tentang cahaya, mungkin akan terlintas juga di dalam pemikiran korang berkenaan malaikat, makhluk Allah yang dicipta daripada cahaya. Berminat untuk tahu? Boleh ke artikel ini, ‘Malaikat menurut perspektif sains‘. Perbahasan yang cukup menarik, dan disertakan dengan bahan rujukan juga. Rasanya tidak sukar untuk difahami, cuma terdapat sedikit istilah sains yang perlu tahu. (Ada juga sentuh tentang teleportasi di dalam blog itu, jika ada yang berminat untuk membaca)

Aku terpaksa berhenti menyebut tentang alam semesta di sini dahulu, kerana untuk menerangkan tentang alam semesta juga memerlukan masa (dan artikel) yang panjang. Cuma masukkan dalam fikiran korang bahawa alam semesta teramatlah besar. Teramat. Bila korang tahu kebesaran alam semesta ini, maka korang takkan lari memikirkan Maha Besarnya Pencipta alam semesta ini, Allah s.w.t.. SubhanAllah. Tidak Engkau jadikan semua ini sia-sia, bagi orang yang mahu berfikir tentang kebesaranMu.

Sistem Suria kita. Bumi sebesar tu je, dibanding dengan planet lain dan matahari. SubhanAllah.

190. Sesungguhnya pada kejadian langit dan bumi, dan pada pertukaran malam dan siang, ada tanda-tanda (kekuasaan, kebijaksanaan, dan keluasan rahmat Allah) bagi orang-orang yang berakal;

191. (Iaitu) orang-orang yang menyebut dan mengingati Allah semasa mereka berdiri dan duduk dan semasa mereka berbaring mengiring, dan mereka pula memikirkan tentang kejadian langit dan bumi (sambil berkata): “Wahai Tuhan kami! Tidaklah Engkau menjadikan benda-benda ini dengan sia-sia, Maha Suci Engkau, maka peliharalah kami dari azab neraka.

(Surah Ali Imran)

=====================================================================

Rujukan: ‘The History of Nearly Everything’ oleh Bill Bryson, dan pelbagai rujukan lain, termasuk Wikipedia.

O scurtă descriere a teoriei actuale despre evenimentele de la începuturile sistemului solar:

1. Un nor de gaz interstelar şi/sau praf (“nebuloasa solară”) este deranjantă şi se prăbuşeşte sub propria gravitaţie. Ceea ce putea cauza acest lucru putea fi de exemplu unda de şoc de la o supernovă apropiată.

2. Odată ce norul se prăbuşeşte, se încălzeşte şi se comprimă la centru. Se încălzeşte îndeajuns pentru a vaporiza praful. Colapsul iniţial este estimat ca durată la mai puţin de 100.000 de ani.

3. Centrul se comprimă în aşa măsură încât devine o protostea şi restul de gaz orbitează/pluteşte în jurul ei. Mare parte din gaz pluteşte în sens contrar şi se adaugă la masa stelei în formare, dar gazul este în mişcare de rotaţie. Forţa lui centrifugă previne o parte gaz să atingă steaua în formare. În schimb, el formează o pavăză în jurul stelei. Discul a radiat în exterior energia sa şi se răceşte.

4. Primul punct de cotitură. Conform detaliilor, gazul ce orbitează steaua/protosteaua poate fi instabil şi începe să se comprime datorită propriei gravitaţii. Aceasta produce o stea dublă. Daca nu …

5. Gazul se răceşte astfel încât metalul, rocile şi (departe de la steaua în formare) gheaţa se condensează în particule minuscule. O parte din gaz redevine praf. Metalul se condensează aproape în acelaşi timp cu formarea prafului (acum 4,55-4.56 miliarde de ani conform măsurătorilor izotopului unor meteoriţi); rocile se condensează un pic mai târziu (acum 4.4- 4.55 miliarde de ani).

6. Particulele de praf se ciocnesc şi formează particule mai mari. Acest proces continuă până când particulele devin de dimensiuni mari sau de dimensiunea unor asteroizi mai mici.

7. Creşterea cu distanţare. Odată ce particulele devin destul de mari pentru a avea o gravitaţie, totuşi nesemnificativă, creşterea lor se accelerează. Gravitaţia lor (deşi este mică) le diferenţiază de particulele mai mici; atrag particulele mai mici şi, foarte repede, obiectele mari ajung să acumuleze toată materia solidă apropiată orbitei lor. Cât de mari devin, acest lucru depinde de distanţa lor faţă de stea şi de densitatea şi compoziţia nebuloasei protoplanetare. Teoriile spun că acest întins asteroid ajunge la dimensiunea lunii în sistemul solar, şi între 1 şi 50 dimensiunea Pământului, în exteriorul sistemului solar. Se poate să fi fost un salt major în dimensiune comparabil între orbitele planetelor Marte şi Jupiter: energia de la Soare ar fi ţinut gheaţa la distanţe apropiate, astfel ca, materia solidă să devină mult mai întâlnită la o distanţă critică de Soare. Formările se crede că au durat între câteva sute de mii şi până la aproape câteva milioane de ani, cu cea mai îndepărtată durând cel mai mult pentru a se forma.

8. Încă două lucruri şi este şi a doua cotitură. Cât de mari erau acele protoplanete şi cât de repede s-au format? În acest timp, cam după 1 milion de ani, după ce nebuloasa s-a răcit, steaua ar fi generat un foarte puternic vânt solar, care ar fi măturat tot gazul rămas în nebuloasa protoplanetară. Dacă o protoplanetă ar fi fost destul de mare, curând, gravitaţia sa ar fi împins-o în gazul nebular, şi ar fi devenit un gigant de gaz. Dacă nu, ar fi rămas un corp de gheaţă sau de piatră.

9. În acest punct, sistemul solar era format din corpuri protoplanetare solide şi din giganţi de gaz. “Acestea” se ciocneau încet una cu alta şi deveneau mai masive.

10. În sfârşit, după 10 până la 100 de milioane de ani, s-a terminat cu transformarea a circa 10 planete, în orbite stabile, şi acesta este un sistem solar. Aceste planete şi suprafaţa lor pot să fie foarte mult modificate de ultimele coliziuni majore, pe care le experimentează (ex. în mare masură compoziţia metalică a lui Mercur sau a Lunii).

Note: aceasta este teoria formării planetare aşa cum a fost ea cunoscută înainte de descoperirea planetelor extrasolare. Descoperirile nu corespund cu această teorie însă. Aceasta se datorează unor impedimente ale observaţiilor (sistemele solare răzleţe sunt mai uşor de detectat de pe Pământ) sau unor formulări teoretice (foarte probabil în chestiuni de detaliu, nu la nivelul întregii structuri).

Daca e cineva interesat, pot aduce informatii detaliate despre mai multe planete sau stele ale sistemului nostru solar.