Casa este situata in Ciofliceni – Snagov pe strada Alexandru Ioan Cuza – strada cu Clubul de Echitatie Snagov (vezi foto localizare). Zona este o zona noua cu constructii nou edificate in plina dezvoltare.

Casa este dispusa pe parter si etaj, are 200 mp construiti iar amprenta casei este 135 mp.

Terenul pe care este amplasata casa are o suprafata de 500 mp cu deschidere de 27 m.

Casa este construita din beton, este izolata termic cu polistiren de 10 cm, are tamplarie PVC cu geam termopan si este acoperita cu tigla Tondach.

Dispunerea camerelor este urmatoarea:

- parter: garaj cu usa electrica cu telecomanda, bucatarie, baie finisata cu gresie, faianta si obiecte sanitare Sanotechnik, living, dressing, terasa, camera tehnica.

- etaj: 3 dormitoare finisate cu parchet de bambus, tavane false, baie finisata cu gresie, faianta si obiecte sanitare Sanotechnik, dressing.

- podul este amenajat ca spatiu de depozitare.

Curtea este amenajata cu alei pavate cu dale si diversi arbusti ornamentali. Tot in curte se afla o anexa din lemn ce poate fi folosita ca spatiu de depozitare.

Utilitatile sunt energie electrica, gaze, apa curenta este asigurata de un put cu adancimea de 20 m, in acelasi timp beneficiaza de o fosa septica de 30 mc.

Constructia a fost edificata in 2009, este finisata integral, libera, are toate actele pregatite pentru vanzare fiind disponibila imediat.

Pretul de vanzare este 249.000 euro, discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80, gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Casa este situata in Ghermanesti pe drumul judetean ce strabate localitatea Snagov.

Imobilul este dispus pe parter si etaj si beneficiaza de numeroase anexe.

Terenul pe care este amplasata casa are o suprafata de 3500 mp cu deschidere de 24 m la drumul judetean.

Constructia are o suprafata de 340 mp cu o amprenta la sol de 175 mp, a fost edificata in 1998 si renovata in 2008. Casa este construita din caramida cu structura de rezistenta din beton, este izolata termic si finisata integral. La renovare s-au folosit materiale de foarte buna calitate.

Dispunerea camerelor este urmatoarea:

- Parter: hol intrare, birou, baie, bucatarie, balcon, living, camera tehnica.

- Etaj: 3 dormitoare, baie, dressing.

Curtea este amenajata cu alei pavate cu dale din piatra, arbusti ornamentali, copaci (in general vegetatia a ajuns la maturitate).

In curte sunt numeroase anexe:

- Garaj cu acces din strada. In aceeasi cladire cu garajul este construita o garsoniera ce beneficiaza de baie si bucatarie proprie.

- Terasa pentru barbeque.

- Piscina in suprafata de 72 mp (12×6m).

- Clubul. Constructie din lemn dispusa pe parter, de aproximativ 100 mp. Compartimentarea este urmatoarea: bucatarie, sala cu masa de biliard, loc de luat masa, baie cu sauna, terasa. Beneficiaza de centrala termica proprie.

- Teren de sport  cu instalatie de nocturna in suprafata de 800 mp.

- Livada cu pomi fructiferi ajunsi la maturitate.

Imobilul este racordat la gaze, incalzirea se face cu centrala pe gaze, energie electrica, are put de mare adancime si 2 fose septice.

Casa este disponibila in 90 de zile iar toate actele sunt pegatite pentru vanzare.

Pretul de vanzare este 700.000 euro, discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80

gabriel.dragomir@dpaestate.ro

 Terenul este situat in Snagov foarte aproape de fostul CAP (vezi foto localizare). Zona este o zona cu constructii noi in plina dezvoltare aproape de padure.

Suprafata terenului este de 1000 mp iar accesul se face pe un drum de servitute aflat in proprietate.

Terenul este imprejmuit cu gard, este intravilan construibil curti constructii, conform certificatului de urbanism P+1+anexe.

Toate utilitatile: apa, gaze, canalizare, energie electrica sunt la poarta.

Terenul are toate actele pregatite pentru vanzare: cadastru, intabulare, este liber de constructii fiind disponibil imediat.

Pretul de vanzare este 89 de euro/mp discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80, gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Foto Teren Snagov

Localizare Satelit Teren Snagov

Prin Snagov…

Acum ma intreb:

1. se refera la o batuta ca la Moldova?

2. masajul pe care romanii il acorda romancelor? (palme/pumni/picioare/capete’n gura si la ficati din dragoste pentru alcool)

3. masaj intern? indiferent ca esti el sau ea…

4. masaj pur romanesc, in cel mai neaos sens al cuvantului? platesti o caruta de bani si iei o pula!

Voi ce ziceti?

Unitati de cazare afiliate Cheque Vacances (plata cu tichetele de vacanta) din Ilfov

Agentiile de turism afiliate Cheque Vacances (plata cu tichete de vacanta) din Ilfov

Judetul Ilfov inconjoara Municipiul Bucuresti si se afla in Campia Romaniei.

Afumati, comuna, N 44.5239265 E 26.2487411

Cunoastere:
Zidurile Cetatii lui Radu de la Afumati

Conacul stolnicului Contantin Cantacuzino

Biserica “Adormirii Maicii Domnului“, ctitorie cantacuzina

1 Decembrie, comuna, N 44.2889605 E 26.054763

Cunoastere:

Monumentul Eroului Necunoscut

Bragadiru, comuna, N 44.3681646 E 25.9713364

Cunoastere:

Sit arheologic pe Valea Sabarului cu vestigii de pe vremea dacilor

Monument ridicat in cinstea eroilor din primul razboi mondial

Odihna:

Parcul de agrement al comunei Bragadiru

Buftea, oras, N 44.5680916 E 25.9431839

Cunoastere/Cultura

Palatul Barbu Stirbei (sec XIX)

Teatrul Bastion

Odihna:

Baza turistica si de agrement

Distractie:

Zilele orasului Buftea

Festivalul National de Teatru pentru Tineret

Chiajna, comuna, N 44.4712762 E 25.9641266

Cunoastere:

Statuia Doamnei Chiajna

Monumentul Eroilor (satul Rosu)

Ruinele Manastirii “D-na Chiajna“

Biserica “Sf. Gheorghe“ (satul Dudu)

Biserica “Sf. Nicolae“ din Chiajna

Biserica “Izvorul Tamaduirii“ (satul Rosu)

Natura:
Padurea Rosu

Lacul Morii

Distractie:

Zilele comunei Chiajna

Hramul Bisericii “Sf. Gheorghe“ (aprilie)

Hramul Bisericii “Sf. Nicolae“ (decembrie)

Hramul Bisericii “Izvorul Tamaduirii“

Chitila, oras, N 44.5077692 E 25.9807777

Cunoastere:

Biserica Chitila

Ciorogarla, comuna, N 44.4412565 E 25.8805275

Cunoastere:
Manastirea Samurcasesti, ctitorita de Constantin Samurcas (1808)

Natura:

Raul Ciorogarla

Clinceni, comuna, N 44.3789625 E 25.940094

Natura

Lacul Padurea Ordoreanu

Odihna:

Zona de agrement

Corbeanca, comuna, N 44.5969459 E 26.0482407

Cunoastere:

Biserica “Buna Vestire“

Biserica “Sf. Treime“ (sat Ostratu)

Biserica “Sf. Nicolae“ (sat Tamasi)

Natura:

Lacul Valea Vartop

Lacul Valea Mocanului

Distractie:
Trofeul Corbeanca (august)

Dragomiresti, comuna, N 44.4778907 E 25.9344292

Cunoastere:

Biserica din Dragomiresti Deal (1761)

Distractie:

Ziua armatei

Ziua Eroilor

Ganeasa, oras, N 44.4907501 E 26.2835884

Cunoastere:

Manastirea Pasarea, monument istoric

Gradistea, comuna, N 44.6645019 E 26.2947464

Cunoastere:
Manastirea “Sf. Nicolae“ (satul Sitaru)

Biserica “Adormirii Maicii Domnului“ (sat Maxineni)

Natura:

Lacul Caldarusani

Gruiu, comuna, N 44.7266132 E 26.2267685

Cunoastere:
Manastirea Caldarusani (sat Lipia)

Biserica Turbati

Biserica Gruiu

Biserica Litia

Biserica Bojdani

Distractie:

Complexul turistic Snagov

Magurele, oras, N 44.3512276 E 26.0295296

Cunoastere:
Biserica Otetelesanu

Biserica Alunisu

Conacul Otetelesanu

Natura:

Parcul Otetelesanu

Moara Vlasiei, comuna, N 44.6398342 E 26.2211037

Cunoastere:

Palatul Ghica din satul Caciulati (1832)

Troite din secolul XVIII

Biserica “Adormirii Maicii Domnului“, ctitor Alexandru Ghica, stil neoclasic (1832)

Biserici construite in secolele XVII-XVIII

Mogosoaia, comuna, N 44.5304127 E 25.9979439

Cunoastere:

Palatul Brancovenesc, construit de Constantin Brancoveanu (1702)

Centrul National de Cultura

Biserica “Sf. Nicolae“ (in incinta palatului)

Natura:

Parcul Mogosoaia

Nuci, comuna, N 44.7083162 E 26.3232422

Cunoastere:
Manastirea Balamuci din satul Balta Neagra (1627)

Manastirea “Sf. Nicolae“

Biserica monument istoric din sat Nuci, pictura interioara realizata de Nicolae Tonitza

Pantelimon, comuna, N 44.4516733 E 26.2169838

Cunoastere:
Manastirea Cernica, ctitorita de Vornicul Cernica Stirbei (1608)

Otopeni, oras, N 44.554393 E 26.0741615

Cunoastere:

Muzeul Aviatiei

Muzeul Avramescu, muzeu mobiliar

Institutul de Geriatrie “Ana Aslan“

Distractie:

Festivalul folcloric de arta si traditie populara (septembrie)

Festivalul de Craciun (decembrie)

Peris, comuna, N 44.673536 E 26.0075569

Cunoastere:
Schitul Balteni

Biserica “Sf. Nicolae“ (sec XVI)

Natura:
Codrii Vlasiei

Coada Lacului Snagov

Distractie:

Ziua Perisului (septembrie)

Petrachioaia, comuna, N 44.5807477 E 26.3072348

Cunoastere:
Biserica “Sf. Nicolae“

Natura:
Balta Mostistea

Codrii Vlasiei

Raul Mostistea

Distractie:

Ziua localitatii Petrichioaia (iunie)

Snagov, comuna, N 44.7057542 E 26.1709785

Cunoastere:

Manastirea Vlad Tepes, ctitor Neagoe Basarab (1408)

Palatul Snagov

Biserica Silistea Snagovului (1664)

Natura:

Lacul Snagov

Parcul Snagov

Padurea Snagov

Odihna:
Complex turistic

Distractie:
Baza nautica Navasard

Pescuit sportiv si vanatoare

Zilele Snagovului (iunie)

Stefanesti, comuna, N 44.5344509 E 26.200161

Cunoastere:
Biserica “Sf. Nicolae“, monument istoric (sec XVIII)

Studiourile de film Kentauros

Natura:
Balta Pasarea

Padurea Vulpache

Distractie:
Ziua Eroilor (mai)

Tunari, comuna, N 44.5474202 E 26.1393929

Cunoastere:
Monument istoric din cele doua razboaie mondiale

Natura:
Padurea Tunari

Balta Pasarea

Vidra, comuna, N 44.2686819 E 26.1651421

Cunoastere:
Vestigiile unei asezari neolitice (vasul ceramic “Zeita din Vidra”)

Natura:
Balta “La gropi”

Padurea Bartoneasa

Raul Sabar

Ciolpani, comuna, N 44.7212467 E 26.101799

Cunoastere:
Manastirea Tiganesti, atestata la 1780

Schitul Tiganesti

Colectia muzeala a manastirii ortodoxe Tiganesti

Natura:

Lacul Tiganesti

Padurea Ciolpani

Statiunea de Cercetari Forestiere

Rezervatia dendrologica din Padurea Ciolpani (50 ha)

Branesti, comuna, N 44.4568197 E 26.3359451

Cunoastere:

Manastirea Pasarea, ctitor Sf Ierarh Calinic (1846-1847)

Natura:
Raul Pasarea

Odihna:

Posibilitati de pescuit

Distractie:

Sarbatoarea Cucilor (februarie)

Dobroiesti, comuna

Cunoastere:
Biserica “Sf. Eftimie“ din satul Fundenii Doamnei, ctitorita de Mihail Cantacuzino, tehnica stucului (1699)

Link video+stire

Nu ne-am saturat de “slujitorii” astia porno, gay, etc?

În 1989, ziua de 4 iulie a avut pentru diplomaţii americani din capitala României o dublă semnificaţie: se ce­lebra ziua naţională, iar am­ba­sa­do­rul Roger Kirk ajunsese la final de mandat. În aceeaşi zi, conform uzanţelor, şeful misiunii americane la Bucureşti i-a făcut lui Nicolae Cea­u­şes­cu vizita de rămas bun, aşa cum se obişnuia, şi a oferit o recepţie cu ocazia zilei Statelor Unite.

ÎNTÂLNIRI DE ADIO
Cum decurgeau de regulă asemenea întâlniri între Ceauşescu şi di­plomaţii străini acreditaţi în Ro­mânia şi ce îşi spuneau interlocutorii depindea de la caz la caz. Contau situaţia internaţională din acel moment, poli­tica statului respectiv faţă de România şi invers, mandatul pe care-l avea re­pre­zentantul străin. Dincolo de as­pectele oficial-formale, şi calităţile personale ale di­plo­ma­tului făceau ca o întâlnire să nu semene cu alta.

Impresiile culese de ambasadori şi cu acest prilej puteau lua forma rapoartelor oficiale către şefii lor ie­rarhici. Unii dintre şefii de misiune acreditaţi în România şi-au scris memoriile. În aceste cazuri, detaliile întâlnirilor cu Ceauşescu pot fi mai bine cunoscute. Bunăoară, Iosef Go­vrin, ambasadorul Israelului, şi-a încheiat misiunea în România la finele lui iulie 1989. Pentru vizita de rămas bun, Ceauşescu l-a primit la reşedinţa de la Snagov. În cursul discuţiei, notează memorialistul, a spus şi lucruri care nu i-au fost pe plac gazdei.

“

O persoană din serviciul de Protocol care era prezentă la convorbire şi nota fiecare cuvânt era în mare parte şocat, a fost impresia diploma­tului. Mă îndoiesc dacă un ambasador străin şi-a permis să fie atât de deschis în convorbirea de rămas bun, aşa cum eu am procedat în această situaţie. Ceauşescu, totuşi, şi-a păstrat calmul exterior, mi-a arătat parcul de lângă vilă, în care, după spusele sale a purtat discuţii prelungite cu primul-mi­nistru Me­na­chem Begin despre căile pentru obţinerea păcii între Israel şi Egipt. (…)

În ciuda acestui schimb de apre­cieri – care au depăşit prin since­ritatea lor uzanţele obligatorii în ase­me­nea circumstanţe – convorbirea s-a încheiat într-un ton emo­ţi­o­nant, Ceauşescu mi-a mulţumit pentru contribuţia la strângerea relaţiilor mu­tuale, mi-a urat succes în continu­area funcţiilor mele în Ministerul de Externe Israelian şi în viaţa parti­culară şi m-a invitat să revin să vizitez România oricând voi dori.

Porţile ei – mi-a spus – îmi vor fi în­tot­deauna des­chise. M-am despărţit de el în pragul vilei spre care m-a însoţit la ieşire – urându-i succes lui, poporului şi ţării sa­le şi mi-am exprimat speranţa că îl vom putea întâmpina într-un viitor nu prea îndepărtat în ţara noastră. El a clătinat capul cu o privire lungă şi scep­tică, murmurând «Când va veni pa­cea».”

Ultimul ambasador american în România lui Ceauşescu, Roger Kirk nu şi-a scris memoriile, deci pe această cale nu se pot cunoaşte im­presiile încercate de diplomatul american în timpul întâlnirii cu şeful sta­tului român din 4 iulie 1989. Experienţa sa ro­mâ­nească a fost totuşi va­lorificată. În 1994, sub semnătura lui Mircea Răceanu, diplomatul român învinuit de spionaj în favoarea Sta­te­lor Unite şi condamnat la moarte de re­­gi­mul Ceauşescu în ultimul an al pu­­terii sale, şi a ambasadorul Kirk apă­­rea în Statele Unite lucrarea “Ro­mânia versus Statele Unite. Dip­lo­maţia ab­sur­dului. 1985-1989″.

Diplomat de ca­ri­e­ră, Roger Kirk se născuse la 2 no­iem­brie 1930 la Newport, Rho­de Is­land. Şi-a început cariera în deceniul şa­se, a ocupat diverse posturi atât în De­­par­tamentul de Stat, cât şi la mi­siuni­le Statelor Unite de la Roma, Mos­cova, New Delhi. Între 1973-1975 a fost am­basador al Statelor Unite în Somalia.

La Bucureşti ajunsese în toamna lui 1985, după ce predecesorul său, David B. Funderburk, îşi încheiase misiunea la Bucureşti într-un mod mai puţin obişnuit.
Funderburk şi-a descris experienţa de la Bucureşti într-un volum memorialistic, apărut în 1987 în Statele Unite, publicat şi în România şapte ani mai târziu. Din însuşi titlul volumului – “Un ambasador american între Departamentul de Stat şi dictatura comunistă din România. 1981-1985″, predecesorul lui Roger Kirk s-a autodescris atât drept adversar al politicii Statelor Unite faţă de România – prea concesivă, în opinia domniei sale -, cât şi al regimului de la Bucureşti.

Activitatea sa a nemulţumit ambele părţi şi a condus la înrăutăţirea relaţiei diplomatice dintre cele două state. În semn de protest, după patru ani petrecuţi în România, David Funderburk susţine că a părăsit postul prin demisie. În memorii, despre succesorul său nu găseşte prea multe cuvinte de laudă.

“Roger Kirk este un membru carieră al elitei Serviciului Străin, scria David Funderburk imediat după revenirea în SUA, care şi-a îndeplinit datoria făcând tot ceea ce voia Departamentul de Stat. A fost desemnat să-mi urmeze în funcţia de ambasador la Bucureşti încă înainte de plecarea mea, dar a ajuns la Bucureşti doar în noiembrie 1985, şase luni mai târziu.

Când am vorbit cu el, la Washington, după ce m-am întors de la Bucureşti, părea un tip cumsecade. Interesele sale, oglindite în întrebările ce mi le punea, păreau a se orienta spre posibilităţile de a juca tenis de câmp la Bucureşti, cum era circuitul cocterilurilor diplomatice, şi acestea mai ales decât orice altceva. Nu avea nici o experienţă prealabilă privitoare la România, iar româneşte nu ştia deloc.

Pesemne că Departamentul de Stat a făcut să apară articole în gazetele de la Washington din care reieşea că în România urma să fie trimis un nou ambasador, intransigent, pentru a preîntâmpina astfel orice opoziţie din partea conservatorilor. Cu toate acestea, din informaţiile primite de mine mai târziu, reieşea că noul ambasador se dovedea a fi un foarte bun avocat al regimului român faţă de SUA.

La finele lui august şi începutul lui septembrie 1986 s-a aflat la Washington, unde a făcut pe lobby-stul în favoarea cauzei Ro­mâ­niei faţă de Congres. Departamentul de Stat are din nou un ambasador care va ajuta la perpetuarea politicii de diferenţiere şi de menţinere a clauzei naţiunii celei mai fa­vo­ri­­zate pentru România, trecând totodată cu ve­­derea tirania din România şi neglijând in­te­­resele SUA.

Ştiu că unele grupuri re­li­gioase şi militante pentru drepturile omului îşi ex­primă decepţia că Am­ba­sa­da ame­ricană vă­deşte prea puţină preocupare şi prea puţin in­teres faţă de rapoartele ce i se aduc, referi­toa­re la persecuţii. Ambasada nu mai fur­ni­zea­ză rapoarte care să aibă du­bii faţă de aşa-zi­sa politică externă de in­de­pen­denţă a Ro­mâ­­niei. Dar la reşedinţa am­ba­sadorului ame­­rican a fost inaugurat un teren de tenis.”

SUA ŞI ROMÂNIA, O RELAŢIE DIFICILĂ
Între momentul scrierii rândurilor de mai sus şi plecarea lui Roger Kirk spre Washington relaţiile româno-americane se schimbaseră. Din mai multe motive, ţinând de contextul internaţional, de raporturile de forţe pe scena politică americană şi de situaţia din România, mandatul lui Roger Kirk a coincis cu degradarea relaţiei bila­terale. De mai mulţi ani, bunăvoinţa SUA faţă de România se manifesta şi prin acordarea “clauzei naţiunii celei mai favorizate”, tradusă în facilităţi de natură economico-financiară.

Aceste facilităţi se acordau anual, prin votul Congresului. În vara lui 1987, decizia de a considera România un parte­ner economic privilegiat al SUA a “trecut” la li­mită prin legislativul american. În februarie anul următor, Bucureştiul a anunţat că renunţă la clauză. Între timp, regimul de la Bucureşti era din ce în ce mai criticat pentru încălcarea drepturilor omului, inclusiv în Statele Unite.

În 1989, au­torităţile de la Bucureşti acuzau diplomaţii străini, inclusiv americani, că sprijină, într-o formă sau alta, ceea ce trecea drept opoziţie locală. Bunăoară, în rapoartele de urmărire în­tocmite de ofiţerii de Securitate pe numele lui Silviu Brucan după episodul “scrisorii celor şase” apare în repetate rânduri numele lui Michael Parmly, diplomat la Ambasada SUA la Bucureşti.

Diplomaţii americani au mai fost invocaţi şi în “cazul Mircea Răceanu”.
Dar oficial nu se spunea mai nimic din toate acestea. Presa centrală de la Bucureşti scria că ambasadorul Roger Kirk a oferit la 4 iulie o recepţie prilejuită de ziua Americii. Cel mai important oficial român prezent a fost viceprim-ministrul Ştefan Andrei.

And you’ll explore more of this beautiful life.

Fotografie realizata la Snagov. Editarea in photoshop a fotografiei a fost facuta de Spike (personajul prieten care apare si in fotografie).

Cuplul a primit in ultima perioada numai vesti bune, mai ales ca Silvia va aduce pe lume si un bebelus.
Ceremonia religioasă a fost oficiată, sâmbătă în mare secret, în vila de la Snagov a naşilor, Dinu şi Dana Patriciu. O mulţime de VIP-uri au fost alături de fostul premier (63 de ani) şi de aleasa inimii sale, Silvia (37 de ani) când şi-au jurat credinţă în faţa lui Dumnezeu. Slujba a fost oficiată de un preot, asistat de două măicuţe. Printre invitaţi se numără rude din partea miresei, dar şi omul de afaceri Peter Imre, care a venit la nuntă împreună cu soţia. Niciuna dintre fetele lui Petre Roman din prima căsătorie nu a participat la nuntă. Mirii s-au straduit sa fie discreti, pentru ca au vrut sa se bucure de aceste momente speciale din viata lor, departe de privirile curiosilor.

La pranz, o coloana de masini a plecat de la locuinta lor din Pipera spre Snagov. Odata ajunsi pe proprietatea omului de afaceri Dinu Patriciu, mirii s-au pierdut dupa bariera. Totusi, cativa localnici au reusit sa-i zareasca pret de cateva clipe. Au vazut cum Petre Roman isi plimba aleasa inimii pe malul lacului. Se tineau de mana, ca doi indragostiti.

Ceremonia religioasa a avut loc dupa-amiaza, in aer liber. Slujba a fost oficiata de un preot, asistat de doua maicute.

Mirele Petre Roman a purtat un costum clasic de culoare inchisa, in timp ce Silvia a ales o rochie de mireasa alba, simpla. Nasii de cununie, Dinu Patriciu si sotia lui, au avut tinute elegante, de culoare deschisa.

Printre nuntasi se numara cateva rude din partea miresei, de la Constanta, dar si omul de afaceri Peter Imre, care a venit impreuna cu sotia, cu un autoturism sport rosu ca focul, de aproximativ 200.000 de euro

Soţii Roman vor pleca în luna de miere la Praga.

Petre Roman a renunţat la burlăcie la circa doi ani după divorţul de Mioara Roman. În prezent, el aşteaptă un copil de la Silvia Chifiriuc.

Silvia s-a născut în comuna Săveni din judeţul Suceava şi este cântăreaţă. Ea se află la prima căsătorie.

Mama proaspetei doamne Roman, Silvia Cozmolici, nu a fost prezentă la nuntă. Femeia de 62 de ani, care trăieşte în comuna Vlăsineşti, e internată la Spitalul Judeoeean din Botoşani, după ce, acum o săptămână, s-a accidentat la genunchiul stâng, în timp ce lucra în grădină.

“Acum trei zile m-a sunat Silvia să îmi spună că se mărită şi că o să am un nepoţel. Mă bucur foarte tare că Petre a intrat în familia noastră. Sunt sigură că vor avea un copil frumos ca fata mea şi deştept ca ginerele meu”, ne-a spus, de pe patul de spital, mama Silviei.

Casa este situata in Ghermanesti – Snagov, pe strada Codrii Cosminului, foarte aproape de Scoala, si in randul doi de case de la drumul judetean ce strabate localitatea.

Imobilul este compus din doua corpuri: corpul principal fiind dispus pe parter si etaj, iar cel secundar numai pe parter.

Suprafata terenului este de 1700 mp cu deschidere de 24 m la strada.

Corpul principal a fost edificat in 1993 si renovat in 2009, are 240 mp si o amprenta la sol de 140 mp. Constructia este din beton cu pereti interiori de 40 cm, este izolata termic cu polistiren de 10 cm si acoperita cu tigla Tondach.

Dispunerea camerelor este urmatoarea:

- parter: hol, bucatarie, baie, living, dormitor matrimonial, birou, doua terase.

- etaj: living, doua dormitoare, baie, hol, terasa de 70 mp.

Corpul secundar are o suprafata de 170 mp si este compus din doua camere, bucatarie, doua bai, terasa, garaj, pivinita.

Curtea este pavata, este amenajata cu alei, numerosi arbori si arbusti (in general vegetatia este ajunsa la maturitate).

Imobilul beneficiaza de piscina in suprafata de 84 mp (12mx7) iar in curte este amenajat un foisor cu gratar.

Casa este racordata la gaze si energie electrica, are doua puturi de mare adancime si 3 fose septice.

Imobilul este disponibil imediat iar toate actele sunt pregatite pentru vanzare.

Pretul de vanzare este 580.000 euro, discutabil.

Pentru inchiriere pretul este 1.700 euro, discutabil. 

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80

gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Casa este situata in Ghermanesti – Snagov pe strada Vaslui, foarte aproape de Primarie, in randul doi de case de la drumul judetean ce strabate localitatea.

Amplasarea casei se face pe un teren de 578 mp, cu deschidere de 18 mp la un drum de servitute lat de 4 m de pe care se face accesul. Amprenta la sol este de 107  mp iar suprafata totala a casei este 207 mp.

Imobilul este construit cu structura de rezistenta de beton armat, compartimentarea a fost facuta cu caramida si este acoperita cu tabla Lindab.

Dispunerea casei se face pe parter si etajul 1 iar dispunerea camerelor este urmatoarea:

- Parter: bucatarie, dining, living, camera tehnica, grup sanitar, hol acces.

- Etaj: 3 dormitoare (dormitor matrimonial cu baie si balcon), 2 bai, 2 balcoane, hol acces.

Imobilul este racordat la gaze si energie electrica, incalzirea casei urmeaza sa se faca cu centrala termica pe gaze.

In momentul de fata casa este finisata integral la exterior iar la interior sunt montate instalatiile sanitare si electrice. Optional se poate finisa integral si la interior in functie de dorinta.

Pretul de vanzare este 198.000 euro, discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80

gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Casa este situata in Ghermanesti – Snagov pe strada Vaslui, foarte aproape de Primarie, in randul doi de case de la drumul judetean ce strabate localitatea.

Amplasarea casei se face pe un teren de 578 mp, cu deschidere de 18 mp la un drum de servitute lat de 4 m de pe care se face accesul. Amprenta la sol este de 107  mp iar suprafata totala a casei este 207 mp.

Imobilul este construit cu structura de rezistenta de beton armat, compartimentarea a fost facuta cu caramida si este acoperita cu tabla Lindab.

Dispunerea casei se face pe parter si etajul 1 iar dispunerea camerelor este urmatoarea:

- Parter: bucatarie, dining, living, camera tehnica, grup sanitar, hol acces.

- Etaj: 3 dormitoare (dormitor matrimonial cu baie si balcon), 2 bai, 2 balcoane, hol acces.

Imobilul este racordat la gaze si energie electrica, incalzirea casei urmeaza sa se faca cu centrala termica pe gaze.

In momentul de fata casa este finisata integral la exterior iar la interior sunt montate instalatiile sanitare si electrice. Optional se poate finisa integral si la interior in functie de dorinta.

Pretul de vanzare este 198.000 euro, discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80

gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Casa este situata in Ghermanesti pe drumul judetean ce strabate localitatea Snagov.

Imobilul este dispus pe parter si etaj si beneficiaza de numeroase anexe.

Terenul pe care este amplasata casa are o suprafata de 3500 mp cu deschidere de 24 m la drumul judetean.

Constructia are o suprafata de 340 mp cu o amprenta la sol de 175 mp, a fost edificata in 1998 si renovata in 2008. Casa este construita din caramida cu structura de rezistenta din beton, este izolata termic si finisata integral. La renovare s-au folosit materiale de foarte buna calitate.

Dispunerea camerelor este urmatoarea:

- Parter: hol intrare, birou, baie, bucatarie, balcon, living, camera tehnica.

- Etaj: 3 dormitoare, baie, dressing.

Curtea este amenajata cu alei pavate cu dale din piatra, arbusti ornamentali, copaci (in general vegetatia a ajuns la maturitate).

In curte sunt numeroase anexe:

- Garaj cu acces din strada. In aceeasi cladire cu garajul este construita o garsoniera ce beneficiaza de baie si bucatarie proprie.

- Terasa pentru barbeque.

- Piscina in suprafata de 72 mp (12×6m).

- Clubul. Constructie din lemn dispusa pe parter, de aproximativ 100 mp. Compartimentarea este urmatoarea: bucatarie, sala cu masa de biliard, loc de luat masa, baie cu sauna, terasa. Beneficiaza de centrala termica proprie.

- Teren de sport  cu instalatie de nocturna in suprafata de 800 mp.

- Livada cu pomi fructiferi ajunsi la maturitate.

Imobilul este racordat la gaze, incalzirea se face cu centrala pe gaze, energie electrica, are put de mare adancime si 2 fose septice.

Casa este disponibila in 90 de zile iar toate actele sunt pegatite pentru vanzare.

Pretul de vanzare este 700.000 euro, discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80

gabriel.dragomir@dpaestate.ro

ARTICOL SCRIS DE  Florin ST.MIHAI.

Barbatul din fotografie se numeste George Maior si este director al serviciului roman de informatii(SRI).

Acest barbat din fotografie se numeste Gabriel Oprea este general de opereta si unii barfesc ca ar dori sa fie director al SRI in locul barbatului din foto de mai sus.Nu il recomanda decat prietenia cu Elena Udrea si Doana Vasile de la DNA.Tot o barfa spune ca Traian Basescu ar incerca sa-l  pacaleasca pe actualul director SRI cu un post de prim-ministru.Post care insa este vizat de Elena Udrea

Informatie 100% adevarata este aceea ca barbatul din urmatoarea fotografie,Doana Vasile,colonel magistrat in cadrul DNA,sectia combaterea infractiunilor savarsite de militari,alaturi de Doru Tulus sef sectie DNA,Ionita Vasile sef birou,sectia aIIa ,DNA,i-au favorizat pe infractorii,Ioan Talpes fost director SIE si Rodica Stanoiu ,fost ministru al justitiei la acea data.Ioan Talpes a intervenit pentru eliberarea din penitenciar a lui Lauruc Mihai,asociat cu Vasile Blaga.In doua randuri.Doana Vasile potrivit,propriilor spuse,este un obisnuit al vilei lui Ioan Talpes de la Snagov.Colonelul magistrat ,Doana Vasile a fost impresionat de livingul deosebit de spatios si plasma de mari dimensiuni .O barfa spune ca Vasile Crestin,OFITER ACOPERIT SIE,un partener de afaceri al parlamentarului PDL,Cristu Irinel,i-ar fi facut cadou lui Ioan Talpes acea plasma de mari dimensiuni,adusa in anul 2000-2001 din indepartatul Dubai.Doana Vasile a preluat partial arhitectura de interior a vilei lui Ioan Talpes la constructia vilei sale din localitatea Gageni ,judetul Prahova.Colonelul magistrat din cadrul DNA se afla in spatele unei afaceri de tip joc piramidal de intrajutorare care a lasat multi prahoveni lefteri.Serviciul Roman de Informatii pastreaza tacerea asupra acestei afaceri de coruptie a colonelului magistrat Doana Vasile,in principal datorita prieteniei cu actualul profesor de la Gradistea,Marian Rizea ,colonel SRI in cadrul SJI Prahova,care nu a fost inculpat intr-un dosar de coruptie alaturi de Buliga Georgeta,procuror si ofiterii SRI Alexe RAOL.Gabriel Oprea,generalul de opereta,este partener de afaceri cu Doana Vasile,in afaceri imobiliare pe raza judetului Ilfov,ori in jurul Bucurestiului.Hotelul apartinand unor frati din localitatea Cheia,Maneciu Prahova,este unul din locurile de intalnire .Un cuibusor de nebunii.Vasile Crestin,un afacerist din Negresti-Oas,partener de afaceri al lui Lauruc Mihai,asociat al parlamentarului PDL,Cristu Irinel are numeroase afaceri in Bulgaria,unde Ioan Talpes a fost ambasador,dar si in Sibiu unde este proprietarul unei fabrici de conserve”SCANDIA”:”Multumesc,mami!”.Este un apropiat al lui Vasile Blaga,nimeni altul decat cel care a numit procurorul general al Romaniei,Laura Codruta Kovesi,nascuta in Sf.Gheorghe,dar stabilita in judetul Sibiu.Doana Vasile ,este un apropiat al ministreselor de justitie,Monica Macovei si Rodica

Stanoiu.Consumator de alcool ca si Monica MACOVEI si Traian Basescu.Monica Macovei este unul din cei mai ferventi sustinatori ai magistratului Doana Vasile chiar in fata presedintelui Traian Basescu.Majoritatea legaturilor acesteia fiind folosite de Doana Vasile in incalcarile flagrante asupra drepturilor omului pe care acesta le savarseste in dosare.Rodica Culcer de pilda,sef departament stiri in cadrul TVR1,Ioan T.Morar ,nu stiu cum sa-l numesc,Ondine Ghergut,Alina Mungiu Pipidi,Nicoleta Savin,jurnalisti de la “Romania Libera”,Oana Despa reporter la Antena 1 si multi altii.Sunt de notorietate chefurile incinse la crama Seciu din Prahova ale ministresei,Monica MACOVEI cu inspectorul CSM ,Constantin Placinta.Acolo au pus la cale controalele efectuate asupra procurorilor care nu instrumentau conform directivelor trasate,dosarele omului de afaceri,Dinu Patriciu.Cristu Irinel,parlamentarul PDL,foarte buna prietena cu procurorul Doana Vasile si fostul ministru,Monica MACOVEI,asociata cu Vasile Crestin si cotizanta la pusculita PDL si a lui Ioan Talpes,a dorit sa cumpere rafinaria Petromidia si Vega Ploiesti,viitorul Rompetrol.Se leaga?Doana Vasile ,colonelul magistrat din cadrul DNA,este pentru Monica MACOVEI,acelasi lucru cu ceea ce a fost Doru Crin Trifoi,ministru secretar al justitiei pentru Rodica Stanoiu:VIBRATOARE SUPERIOARE-BARBATI GONFLABILI-JUCARELE PENTRU SEX!                                In foto ,inspectorul CSM,Constantin Placinta,intr-o scena in care arata cum trebuie executati opozantii regimului Traian Basescu,precum Dinu Patriciu.

In urmatorul foto ,Constantin Placinta si Buliga Georgeta ,la Crama Seciu,sarbatoresc victoria repurtata impotriva lui Florin St. Mihai,autorul acestui articol.In imagine detinutul Lauruc Mihai eliberat de catre Ioan Talpes,Doru Crin Trifoi,Rodica Stanoiu,Iosif Armas,Vasile Blaga.Video postat pe youtube cu vila lui Doana Vasile din Gageni filmata din elicopter tot de semnatarul acestui articol.Video postat pe youtube cu vila lui Constantin Placinta filmata din elicopter ,in acest moment in vila locuieste ginerele acestuia,primarul PDL,Andrei VOLOSEVICI,surprins cu un flagrant de mita.

SCANDIA SIBIU PRODUCE PROCURORI GENERALI?

VASILE CRESTIN ,OFITER ACOPERIT SIE SI PARTENER DE AFACERI CU CRISTU IRINEL-PDL,SE CUNOASTE CU …ANTONESCU CRIN?

Doana Vasile de 5 ani .la fiecare clatinare a unuia din cei socotiti de el adversari spune:”ACUM MA FACE PROCUROR GENERAL AL ROMANIEI!”…

Terenul este situat in Ciofliceni – Snagov pe strada Alexandru Ioan Cuza – strada cu Clubul Hipic Snagov (vezi foto localizare). Zona este o zona noua cu constructii nou edificate in plina dezvoltare.

Suprafata terenului este de 700 mp cu deschidere la strada de 20 m.

Terenul este imprejmuit cu gard, este intravilan construibil curti constructii, conform certificatului de urbanism P+1+anexe.

Utilitatile: gaze, energie electrica sunt la poarta.

Terenul are toate actele pregatite pentru vanzare: cadastru, intabulare, este liber de constructii fiind disponibil imediat.

Pretul de vanzare este 57.000 euro discutabil.

Contact:

DPA Estate

Gabriel Dragomir

0729.20.90.80, gabriel.dragomir@dpaestate.ro

Foto Teren Ciofliceni

Localizare Satelit Teren Ciofliceni

Probabil ii stiti pe Rodica si pe Silviu, daca nu in persoana atunci dintr-un post anterior de-al meu, in care ati vazut fotografiile de la sesiunea lor de logodna.

Cine ii cunoaste personal stie ca sunt oameni extraordinari, asa ca nu mai are rost sa intru in detalii. Va las sa vizionati albumul lor de nunta.

Publicat de Ovidiu Bran pe: Sep 30, 2009 @ 23:04

Am scris primul interviu din 1993 publicat cu Vasile Malutan  Nicolae Deca si cu Nicolae Petrisor. Document istoric ! Dupa cum stiu, nici-un ziar nu a publicat asemenea interviuri

BIBLIOGRAFIE:

THE LAST DAY by Arnaud HAMELIN – Sunset Presse – 1993
Stenograma audierii lui Vasile Malutan la Comisia „Decembrie 1989“- 25 mai 1995
Comisia Senatorială 30 mai 1995 maiorul Florian Raţ, Căpitanul Marian Rusu, Ilie Ceauşescu, în 1994. Stănculescu, în 1993.
Comandantul regimentului, comandorul Ioan Suciu (condamnat ulterior în dosarul „Ţigareta 2” alături de Gheorghe Truţulescu) 1994, Comisiei „Decembrie 1989”. (citeste mai jos)

Ana Bunea, administratorul domeniului administrat acum de RA-APPS, era îngrijitoare în 1989.
(Cititi mai jos declartaia Anei Bunea, Florian Rat)
Adevarul ro
Inginerul Marius Popescu, Nicolae Vlad sef ferma la Avicola Titu..

Tinichigiul din Salcuta Vasile alexe soferul ocazional care s-a dus impreuna cu ing. Marius Popescu cu o Dacie alba spre farmacia Titu-Targ, de la farmacie respectiva inginerul Marius Popescu  l-a anuntat pe Teodor Brates ca sotii Ceausescu au plecat cu doctorul Deca intr-o masina, si i-a dat si numarul de masina (Dacie Rosie 4B-2646) spre Pitesti, ceva mai tarziu a sunat inca odata la TVR si l-a anuntat (in jurul orei 13:00 pe George Marinescu ca Ceausescu a plecat spre Targoviste si nu spre Pitesti . 

Securistul Marian Rusu s-a desprins de sotii Ceausescu la Salcuta pentru ca nu era loc in masina lui doctorul Deca in jurul orei 13:32 
 Securistul Florian Rat s-a desprins de sotii Ceausescu in jurul orei 14.20  în spatele Liceului «Ienăchiţă Văcărescu» pentru ca cand s-a intors nu i-a mai gasit pe Ceausescu dar s-a intalnit cu Marian Rusu.

De remarcat ca Securistul Marian Rusu avea la el o geanta, si un pistol Stecikin pe care a primit-o la plecarea de la Snagov. Cand au sosit la Salcuta-Titu cu elicopterul, s-a despartit de sotii Ceausescu si de Florian Rat motivul (pretextul) ca nu era loc in masina medicului Nicolae Deca, si s-a urcat intr-o alta masina Dacie alba condusa de soferul Nicolae Vlad, sef de ferma la Avicola Titu spre Bucuresti, in timp ce Ceausescu era dus la Titu Targoviste Pitesti, in loc la Pitesti asa la sfatuit medicul Deca pe sotii Ceausescu. Audiat la Comisia Senatoriala 30 mai 1995, securistul Marian Rus a marturisit: Aveam cu mine o geantă pe care am primit-o la plecarea de la Snagov, precum şi pistolul Stecikin. Am mers până unde se bifurcă drumul spre Bucureşti şi Târgovişte, la Bâldana.

Aici s-a terminat benzina maşinii. Am lăsat pistolul şi încărcătoarele sub scaunul din dreapta, am deschis pe drum geanta, în care era un plic mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CEC, pe care mai târziu le-am predat. Erau pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul cu parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Valentin. În total, şapte carnete. Valoarea totală era de trei milioane şi jumătate de lei”. de la Baldana Vlad a plecat cu un Lăstun spre Târgovişte.

Dă-i drumul! Hai să întoarcem spre Piteşti!». Eu zic: «Nu mai putem să întoarcem, hai să mergem spre Bucureşti! Eu nu am benzină», aveam şi instalaţie pe gaz, că ăsta a fost norocul meu. Avea o servietă maro, cu cifru. A început şi a scos plicuri. Desfăcea, îşi băga el în buzunar ce era în ele. Ce nu-i trebuia îmi lăsa mie în maşină. «E vreo apă, vreo pădure, pe undeva?», mă întreba. Mă gândesc: vrea să mă omoare ăsta. M-am văzut mort. Parcă vedeam şi cum mă plângeau toţi. Apoi, la Bâldana, m-am prefăcut că am rămas fără benzină şi am scăpat de el, (Marian Rusu) că a plecat cu un Lăstun spre Târgovişte. M-am dus apoi la Miliţie, la Tărtăşeşti. Lăsase la mine în maşină un fular, servieta aceea cu cifru şi pistolul.

După ce au ajuns în Capitală, ultimele gărzi de corp ale Ceauşeştilor s-au deplasat la Comandamentul trupelor de grăniceri, unde căpitanul Rusu a predat CEC-urile Ceauşeştilor, iar maiorul Raţ – geanta cu armament. Acestea au fost preluate personal de colonelul Teacă, şeful Comandamentului, care a dispărut cu ele din clădire. „S-a dus la Ministerul Apărării Naţionale. Când s-a întors, ne-a spus că le-a predat acolo şi că generalul Iulian Vlad ştie de noi”.

Şoferul Daciei albe, inginerul Vlad Nicolae, spune că a trăit momente de groază de-a lungul celor 18 kilometri, de la Sălcuţa la Bâldana. „Securistul ei, Marian Rusu, s-a suit la mine în maşină. Plecând Ceauşeştii, împreună cu inginerul Popescu, pe care-l cunoşteam bine, am vrut să punem mâna măcar pe ăsta. În momentul ăla, când s-a urcat în maşină, «hai să-l prindem!». Când să pun mâna pe el (Ceausescu), a scos pistolul şi mi l-a pus la cap. Zice: «Gata!

—————-
Vasile Malutan: Am plecat, am decolat şi am venit spre Otopeni “Am raportat că sotii Ceausescu s-au urcat într-o maşină roşie”.

Vasile Maluţan : „Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez generalului Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă ca lumea. Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, care zice: «Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai raportat mie!». Adică, ordinul lui Ceauşescu”. Colonelul Petru Tenie se afla la comanda flotilei prezidenţiale de la Snagov.
Maluţan continuă: „Am făcut cum mi-a ordonat generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit cu Tenie. Şi Tenie zice: «Vasile, fii atent că, din momentul de faţă, nu se mai ridică niciun elicopter! Aşa că, orientează-te!». Lucrul acesta m-a încurajat extraordinar. Discuţia avea loc la ieşirea din Palat. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, să audă ce vorbesc. M-a auzit ce am vorbit… A dat din mână nemulţumit… Dar el pe Tenie nu l-a auzit! N-a ştiut că Tenie mi-a spus treaba asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că elicopterele se pregătesc şi… or să vină. Îmi pregăteam o minciună - că voiam să plec de la Snagov – şi să-i zic că trebuie să schimbăm elicopterul, că l-am suprasolicitat la decolarea de pe CC şi nu prezintă garanţie. Dacă vrea să plece de aici şi să decoleze din nou, eu nu-i mai garantez că ajungem întregi!”.

„M-am grăbit spre minister, să aflu ce se întâmplă cu zborul şi dacă totul este sub control. Sincer să fiu, şi mie îmi era frică, pentru că nu ştiam încotro se vor duce. Dar când am ajuns la minister, am avut o imagine care m-a frapat: Ilie Ceauşescu era în biroul ministrului Apărării!“, a declarat Generalul Victor Atanasie Stănculescu, în 1993, Comisiei „Decembrie 1989“.

Pilotul Vasile Maluţan a reconstituit în 1995, la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, primele momente de după aterizarea elicopterului lângă Sălcuţa. „Raţ a fugit repede la şosea, să găsească o maşină.

Ilie Ceauşescu: „Esenţa discuţiilor cu ataşatul militar sovietic a fost ca, în situaţia aceea destul de tulbure, să nu se implice în evenimentele din România. Apoi i-am mai spus: «Dumneavoastră aveţi o mare influenţă asupra Ungariei. Faceţi tot ce este posibil ca Ungaria să nu intervină! Să nu trimită trupe aici!», iar el a zis: «Facem! Facem!»“. era putin dupa 12.

____________________

FUGA CEAUSESTILOR:

La ora 11.30, 22 decembrie 1989 Vasile Maluţan primeste ordin de la generalul Horia Opruţa – si de la colonelul Petre Tenie ( şeful lui ierarhic la flotilă) - de decolare de pe baza aeriana de langa capitala (elicopter alb Dauphin nr. 202).

Vasile Maluţan; am luat-o de la nord spre centrul orasului spre piata palatului. Am aterizat pe terasa sediului Comitetului Central. Am ramas acolo jumatate de ora cu motoarele pornite, asteptand sa vedem ce se-ntampla. Nicolae si Elena Ceausescu erau speriati, aproape ca nu aveau putere sa mearga, erau carati de garda lor. Fostul premier Manea Manescu si consilierul Emil Bobu erau cu ei. Doi ofiteri de la Directia a V-a a Securitatii – capitanul Marian Rusu (aghiotantul Elenei), maiorul Florian Rat (aghiotantul lui Ceausescu si trei membrii ai echipajului copilotul Mihai Stefan si mecanicul Stelian Dragoi

Audierii la Comisia „Decembrie 1989“- 25 mai 1995 -În locul maiorului Florian Raţ trebuia să fie un alt ofiţer din Direcţia a V-a, Vasile Tălpeanu, care era de serviciu în ziua aceea ca aghiotant al lui Ceauşescu. Tălpeanu a dispărut, „s-a ascuns“ - a mai declarat Maluţan – „pentru că n-a vrut să mai apară lângă Ceauşescu“. În schimb, Florian Raţ, care nu era de serviciu în garda preşedintelui, s-a agăţat de elicopter. În 1990, la propriu-i proces, a fost întrebat: „De ce te-ai urcat, totuşi?“ „Mi-a fost frică să rămân acolo! Am văzut ce vine în urma noastră…“ În urma lor veneau zeci, sute de revoluţionari furioşi.

„După ce am luat înălţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat căştile jos de pe urechi, ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am întrebat: «În ce direcţie…?» Zice: «Ai luat legătura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul…?» Zic: «N-am luat legătura cu nimeni». Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să merg către Snagov. Atunci, eu am comunicat la bază că mergem către «Balta Mică» – aşa era ştiut Snagovul: «Balta Mic㻓.
Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Maluţan a fost întrebat de un coleg de la bază: „De ce nu aterizezi aici?“. „Deocamdată respect un ordin“, a răspuns pilotul.  Malutan, in 25 mai 1995 declarase: „Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…“ La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov.

25 mai 1995- Vasile Maluţan
„De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns deasupra Pieţei, venind dinspre Athenee Palace, am raportat prin radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. Am fost întrebat: «Pe clădire poţi să aterizezi?». «Da, bineînţeles că pot», i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. Terasa era pregătită, pentru că am văzut antene de televizor care erau culcate jos, aveau un sistem de rabatare, aşa… Am aşteptat douăzeci şi ceva de minute. Pe timpul staţionării n-am redus motoarele, le-am lăsat la relanti. Oricând puteam să… Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte feţe transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar fi stat în braţe. Şi am decolat“,
L-am intrebat pe Ceausescu unde mergem, dupa o scurta sfatuire, el si Elena mi-ai spus s-o iau catre Snagov (decolarea 12.08.) Peste  11 minute am aterizat (12.21)

M-au chemat la telefon, la palat, comandantul aviatiei si al unitatii (Iosif Rus)

Am înţeles că a fost ocupată de demonstranţi. Şi mi-am dat seama că, din momentul ăsta, trebuie să se întâmple ceva… Adică, trebuie să «divorţăm» de Ceauşescu – aşa am gândit-o eu atunci. După care m-am dus la elicopter. Am vorbit cu băieţii: «Uite, măi băieţi, am încercat şi treaba asta, să reuşim să-l păcălim, să fugim cu elicopterul la unitate. N-a fost de acord». Eu nu ştiam ce forţe au ei acolo. Că dacă ştiam că sunt numai doi soldaţi şi nu ştiu ce… porneam motoarele şi fugeam!”.

Dar aventura de la Snagov nu se încheiase. Pilotul prezidenţial îşi continuă povestea. „Am fumat o ţigară şi mă cheamă iar în interior. «Băi, ia, mă, legătura din nou cu ăştia, ce dracu’ întârzie atâta? Să chemi elicopterele!». Deci, el o credea pe aia: că vin elicopterele. Am luat legătura cu unitatea… cu Tenie, bineînţeles, că vorbeam de formă! Zic: «Ce faceţi cu elicopterele?! Uite, tovarăşul preşedinte aşteaptă elicopterele alea!». Iar Tenie: «Băi, ţine-l de vorbă!».

Eu îmi făceam planul cum să fug de aici. Cum să scap de ei. A doua oară… Iar am plecat către elicopter. Dar m-au mai chemat o dată! «Băi, vino înapoi şi dă din nou telefon, să vină ăştia!». Mă întorc înapoi – iar telefonul de formă… Acelaşi telefon – degeaba… Şi am plecat. «Eu mă duc şi vă aştept la elicopter». Dar le spun că nu mai pot să-i iau pe toţi, de acolo nu mai pot decola cu toţi, că n-am unde să-i dau drumul la vale, aşa cum a făcut de pe CC. Şi zic: «Intru în copaci… Nu se poate!» Atunci, Manea Mănescu şi cu Bobu au zis că se descurcă ei cu vreo maşină, ceva…”

După ce mi-a spus Rusu că a căzut Televiziunea, Ceauşescu mă trage de mânecă şi mă întreabă dacă «servesc cauza». La care m-am uitat aşa, puţin… că eu nu am mai auzit cuvântul ăsta! Era vreo parolă între cei care lucrau în CPEx… Nu i-am răspuns nimic. Am cerut permisiunea să plec la elicopter. Acolo, zic: «Băieţi, nu ştiu cum ieşim din povestea asta, dar oricum, noi pornim motoarele».

M-am înţeles cu mecanicul – zic: «Înainte de a apărea ei, tu eşti atent, dacă am pornit şi al doilea motor şi ţi-am făcut semn că suntem gata de decolare, te-ai urcat, ai tras uşa şi… am şters-o!» Cu scările lăsate, ca şi cum îi aşteptam pe ei… Zic: «Şi dacă apar cumva, o să poată să dea ordin la ăştia să tragă în noi. Deci, pornim motoarele şi o ştergem la unitate, că pe traseu nu ne dă nimeni jos!» Ştiam noi cum să ajungem să nu ne dea nimeni jos: să nu ne ridicăm prea sus! Şi pornesc primul motor. Când au auzit zgomotul motorului, au venit alergând către elicopter. N-am avut ce face! Dacă dădeau ordin să se tragă? Dacă trag, ne omoară ca pe nişte proşti. Că nu ştiam ce au în cap”, povesteşte Maluţan.

„Înainte de a decola, Ceauşescu a spus: «Mergem spre Boteni!». Dar eu, fără să-i raportez lui, am venit spre Otopeni. Am trecut la verticală chiar. Dar şi-a dat seama imediat! La vreo două-trei minute. Şi mă bate pe umăr: «Da’ de ce mergi spre Otopeni?». «Păi, nu mi-aţi spus să ridicăm alea două… să vedem ce fac ăia acolo…?!» Eu – crezând că îl conving să aterizăm la Otopeni! Mă simţeam în siguranţă la Otopeni, că eram la mine în unitate, nu? Şi ajungem. N-a mai comentat”.În acest moment, lui Nicolae Ceauşescu îi licăreşte o speranţă: dacă totuşi se ridică elicopterele? Dacă Armata totuşi n-a trădat? Maluţan: „Trecând la verticală, la Otopeni, unul dintre mecanicii noştri de bord de la sol zice: «Ai radio deschis, cumva?».

Zic: «Uite că nu m-am gândit la asta». Şi pun frecvenţa Radio România – programul 1. Şi ascult în căşti ce se întâmpla! Numai noi, echipajul, auzeam treaba asta. Lucrul ăsta mi-a întărit hotărârea de a scăpa de Ceauşescu. L-am întrebat dacă vrea să aterizeze în incinta unităţii. A refuzat: «Nu, ia-o către Piteşti!». Deci, el n-a fost stabil. N-a avut o idee fixă să mergem într-un anume punct. A oscilat”.
„Am luat înălţime, am urcat la 700 de metri, să nu creadă lumea că eu vreau să fug undeva sau… Nu am mai pus pus pe frecvenţă militară, am ţinut legătura cu ăştia de la trafic civil, care mi-au zis: «Ştii, ar fi bine să nu te îndepărtezi prea mult!». Asta am luat-o ca pe o ameninţare. Eram la circa 33 de kilometri de Otopeni. Mă apropiam de zona Titu, Boteni… Am vrut să iau căştile să i le dau lui Ceauşescu, să audă ce se întâmplă, ce se spune la Radio… «Fuga tiranului» şi aşa mai departe…

Dar el: «Nu asculta, mă, că alea-s minciuni – ce auzi tu acolo!». Îmi venea să şi râd, dar cel mai mult eram speriat. Am vrut să fac viraj înapoi, dar Rusu Marian, aghiotantul ei, zice: «Nea Vasile, nu e bine ce faci! Vezi, deocamdată e preşedintele României». Zic: «Bine, mă». Rusu luase căştile de la mecanicul meu de bord, care stătea lângă el, în spate. El a auzit tot, iar eu cu tehnicul nu mai puteam comunica. Dar eu am făcut virajul – 90 de grade pe dreapta, înapoi. Zic: «Bă, da’ voi nici nu ştiţi ce vreţi să faceţi de fapt. Aveţi vreun obiectiv?». Rusu zice: «Vezi-ţi de treaba dumitale!»”.

Timp de o ora,  am cerut protectie aeriana, am fost refuzat.

Ceausescu incerca in zadar sa telefoneze oficealilor locali. O ora mai tarziu, (12:47) eram cu sotii Ceausescu, Emil Bobu si Manescu, fostul premier, care l-a sarutat pe mainile lui Ceausescu. Sotii Ceausescu si garzile au decolat catre Boteni. Ceausescu a aflat ca televiziunea cazuse in mainile revolutionarilor. S-a hotarat sa o ia spre Pitesti unde spera sa preia controlul.

Mi-a venit o idee salvatoare pentru noi, pentru echipaj.

Le-am spus c-am fost detectati de radar si ca putem fi loviti.

Atunci Ceausescu mi-a spus sa aterizez imediat. Am spus; “in unitatea militara?” Ceausescu a zis; “Nu, langa sosea.”

Ceausescu m-a intrebat pentru a treia oara daca sunt fidel cauzei. Am raspuns; “care cauza? A cui cauza?”

Acolo, la Sălcuţa, căpitanul Marian Rusu i-a abandonat pe Ceauşeşti. „Am socotit că este momentul în care eu mă pot desprinde”, explică el. A urcat într-o Dacie albă, aparţinându-i inginerului Vlad Nicolae, şi a plecat în direcţia Bucureşti. Avea să se oprească la Bâldana şi, de acolo, cu un TIR, să ajungă la Târgovişte, unde l-a reîntâlnit pe maiorul Raţ. De acum, plănuiau să revină la Bucureşti, „să se pună în slujba Revoluţiei”. Misiunea lor în slujba Ceauşeştilor se încheiase.

Între timp, în apropierea dictatorilor încep să apară, de peste câmp, oameni de la fermele din zonă. Mai vechi la faţa locului, inginerul Popescu era în căutare de aliaţi pentru a-i captura pe Ceauşeşti. Cel puţin aşa susţine el. Căpitanul Rusu, aghiotantul Elenei, patrula pe axul drumului în căutarea unei maşini. În apropierea dictatorilor se afla maiorul Raţ.

„La un moment dat, m-am apropiat de Ceauşescu în speranţa că gata, zic, ăsta e la ocazie şi chiar să-l suim în remorca noastră să-l ducem undeva. A apărut peste câmp şi un grup de muncitori de la Avicola Titu, Ferma 5. Le-am spus despre ce e vorba. Zic: «Mă! Hai să-i prindem, că i-a lăsat elicopterul aicea, a fugit şi uite, lui îi tremură barba, ea e înnebunită».

I-am spus tractoristului meu să tragă tractorul şi să blocheze drumul. În timpul ăsta s-au văzut ghinturile armei sub scurta lui Raţ. Tractoristul s-a oprit, iar muncitorii de la Ferma 5 s-au speriat şi ei. A luat fiecare câte un salcâm, de pe marginea drumului, în braţe. Doar câte un ochi, aşa, se mai vedea spre şosea”, mai povesteşte Popescu.

Inginerul Marius Popescu: „Vorbesc cu el: «Uite, ăştia stau la ocazie». I-am spus tot ce s-a întâmplat acolo, iar el zice: «Hai să-i ducem cu maşina mea!» . Zic: «Mă, fii atent! Dacă se suie la tine în maşină, îi dăm de pasarela de la Produleşti, că văd că sunt porniţi să se ducă încolo». Aveam de gând să ne aruncăm cu maşina de pe pasarelă, cu Ceauşescu în ea.

Căpitanul Rusu îmi spusese că vrea să ajungă spre Piteşti. Şi-i zic: «Ai încredere în mine!». Dar maiorul Raţ şi-a dat seama că-i lucrătură şi nu a vrut să-i lase cu noi pe «nea Nicu» şi pe Leana. Ei făceau ce le spunea maiorul. De capturat nu se mai punea problema, că maiorul avea arme. Deci, muncitorii mă abandonaseră, erau după salcâmi, rămăsesem eu cu Vlad”.

Nicolae Vlad: „M-am dus la Ceauşescu şi i-am spus: «Domnule Ceauşescu, vreţi să mergeţi undeva?». Avea nişte ochi ca unghia mea, negri, perfect rotunzi, te pătrundeau. N-a schiţat nimic, mi-a răspuns aşa: «Da. O să merg. Dar mai rămân. Da. O să merg». Eu voiam să-i iau şi să-i pitesc. Să-i duc la socrii mei în pivniţă, la Gura Foii, lângă Găeşti, că socrul meu era preot şi-i era tare drag de ăştia, că i-au luat tot comuniştii”, povesteşte inginerul Vlad.

Până la urmă, Ceauşeştii n-au ajuns nici în remorca inginerului Popescu, nici în Dacia albă a inginerului Vlad. Au urcat în Dacia roşie a doctorului Decă şi au pornit spre Titu, de unde aveau două variante: spre Găeşti – Piteşti sau spre Târgovişte. La Sălcuţa, ei l-au pierdut pe căpitanul Rusu, rămânând doar cu maiorul Raţ.

Din elicopter coboara sotii Ceausescu si doi ofiteri al Securitatii (maiorul Florian Rat, capitan Marian Rusu) Salcuta langa orasul- Titu  (Boteni) (13.09). Rat a fugit repede la sosea sa gaseasca o masina primul a fost un Mercedes alb, care venea dinspre Titu, dupa aceea s-a oprit o masina Dacia rosie, care venea dinspre Bucuresti, sotii Ceausescu s-au urcat in masina.  Rusu a stat langa sotii Ceausescu sa le asigure o oarecare garda.

Acolo la Salcuta capitanul Marian Rusu i-a abandonat pe sotii Ceausescu urcand intr-o masina Dacia alba apartinandui inginerului Vlad Nicolae, si a plecat in directia Bucuresti mai tarziu s-a intalnit cu Rat la Targoviste. 
Ceauşeşti au stat 23 de minute în câmp deschis, la câteva sute de metri de cazarma.

Pilotul Vasile Malutan, a decolat spre Otopeni, si a raportat ca sotii Ceausescu s-au urcat intr-o Dacie rosie

_______________ 

La ora 13.30. Vestea fugii lui Ceausescu ajunge la televiziunea nationala. La ora 13.32, (Adevarul ro) la 70 km departare medicul Nicolae Deca e luat ostatic.

Nicolae Deca - am vazut un barbat cu o statie radio in mana langa aeroportul Boteni. A facut semn sa trag pe dreapta. Mi-a aratat doi oameni pe margina soselei, erau sotii Ceausescu.

“Trebuia sa-i ducem la Militia Gaesti”

Aici au facut autostop sotii Ceausescu

Un episod interesant, chiar misterios erau vre-o 4 milioane de dolari, Înainte ca elicopterul Dauphin să decoleze spre Bucureşti, inginerul Marius Popescu a surprins un moment care a rămas o enigmă până astăzi. „După ce au coborât, maiorul Florian Raţ a luat din elicopter un colet de formă paralelipipedică, pe care l-a pus lângă un salcâm de la marginea drumului. După efortul maiorului, un om destul de solid, coletul avea, cred, cam 15-20 de kilograme. Era învelit într-o pânză albă, bine muchiat – domn’e, colţuri ca la un stâlp de lucrat la grinda casei. Dimensiuni: 70 pe 40 pe 30 de centimetri”. 

Peste mai puţin de o jumătate de oră, pachetul ajungea în portbagajul doctorului Decă, primul şofer de ocazie al Ceauşeştilor.

Nicolae deca- M-am gandit ca erau arestati. Au traversat, s-au oprit langa masina mea.

Elena cu mana in buzunar. Ceausescu a venit in dreapta.

La un moment dat Ceausescu s-a intors la mine. “Ai auzit ce s-a-ntamplat?” M-am gandisem daca sa spun “da” sau “nu”. Am spus “nu” Ceausescu a zis; “A fost lovitura de stat, organizez rezistenta la Targoviste.”

El avea o speranta , spera in ceva. Nu parea un condamnat la moarte.

Elena n-a scos o vorba tot drumul. Era ganditoare.

Ajungand in comuna Vacaresti, am vazut un cetatean care-si spala masina. Am profitat de asta.

Am spus ca am o problema cu stergatorul si am oprit. 

 La ora 14.00. Televiziunea Romana isi intrerupe programul si anunta despre transmis telefonic ca un elicopter alb din care a coborat Ceausescu cu sotia, unul din cei membrii a garzii care l-au insotit a intrat intr-o masina Dacie rosie cu numarul 4B2646.

Sotii Ceausescu au ajuns la Vacaresti la ora 13.55, luat un alt ostatic Nicolae Petrişor (13.58) pleaca cu o Dacie neagra: 1-DB-3005 .

Nicolae Petrişor - Ceausescu s-a urcat in fata, langa mine, Elena s-a urcat in spate. Iar securistul(Florian Raţ) a urcat in spatele lui Ceausescu.

In acele momente Ceausescu era disperat. Se uita in orice pozitie, se uita la oricine cu frica.

Mi-a zis; “N-ai unde sa ne ascunzi?” am raspuns; “Unde sa va ascund?”

Elena spunea;  “Ai  grija cum mergi, fii atent.”

Dacia neagra numarul 4DB3005, a evitat soseaua principala spre Targoviste . Nicolae Ceausescu inca spera sa-si mobilizeze trupele.

Ajung la fabrica de otel uitandu-se la aceste cladiri, mi-a spus; “Am copilarit aici. Uite ce-am facut pentru ei.” “Si acum lumea nu ma mai vrea.”

Am vazut ca-i curgea lacrimile pe obraj.

Ora 14.30 Televiziunea Romana isi intrerupe din nou programul.

“Am primit o informatie ca masina in care se afla tiranul fostul dictator este o Dacie neagra trebuie urmarita, nu trebuie lasat sa parasesasca tara.

 Targoviste - Sotii Ceausescu cauta in zadar adapost intr-una din resedintele lor.

Ceausescu imi tinea tot timpul mana pe genunchi. Tremuram de frica.

Elena a zis;  “Ce-or avea astia cu noi?” “Da drumul la aparat sa vedem ce e.”

Am dat drumul la aparat se scanda; “Jos Ceausescu! Jos tiranul!”

Auzind, Ceausescu a avut un soc. A picat pe bord. Si atunci am crezut c-a murit. Deoarece mana i se slabise si celalalt brat ii atarna. Apoi a intors capul spre sotia lui;

“E LOVITURA DE STAT, S-AU VANDUT PENTRU UN PUMN DE DOLARI.”

Petrisor decide sa mearga spre o cooperativa din zona.(Protectia Plantelor)

Ora 14.26. Masina opreste in fata cladirii (Centrul de Plante) au asteptat acolo pina la ora 14.50 (24 de minute). 

Plecat în mare viteză de la Centrul de Plante, Petrişor nu se întoarce imediat la Văcăreşti, ci se îndreaptă spre centrul Târgoviştei. Dă alarma. „Primul gând a fost să plec spre oraş, să povestesc cuiva ce am păţit şi unde i-am abandonat pe cei doi. În faţa Casei de Cultură a Sindicatelor am oprit maşina. Am coborât şi am început să strig: «Fraţilor, cine vrea să meargă, că l-am prins pe Ceauşescu?!». Eram îmbrăcat într-o salopetă ponosită, cu cizme de cauciuc vechi şi epuizat psihic după cele prin care trecusem. Lumea credea că nu spun adevărul şi nu m-a luat în seamă. M-au crezut nebun. Atunci a venit la mine inginerul Ispas şi mi-a spus să încetez, că pot fi linşat. Am urcat amândoi în maşina mea, la sugestia lui, şi am plecat la Miliţie. Acolo l-am întâlnit pe sergentul-major Enache, care era îmbrăcat civil. I-am spus că Ceauşescu se află la Centrul de Protecţia Plantelor. Discuţia a fost auzită de mulţi dintre cei prezenţi. Enache s-a arătat dezinteresat ce cele spuse”.

 În acest moment, Petrişor iese din filmul fugii Ceauşeştilor. Intră, în schimb, sergentul-major Ion Enache şi plutonierul Constantin Paise. Deşi la început păreau „dezinteresaţi” de vestea adusă de Petrişor, pentru că o considerau neserioasă, cei doi subofiţeri ajung în scurt timp la Centrul de Plante. (14.50)

„Unde l-aţi ascuns pe Ceauşescu?“

După popasul de 24 de minute de la Protecţia Plantelor, Ceauşescu a fost preluat de Paise şi de Enache

Televiziunea transmite in direct evenimentele.

Un oficial al cooperativei suna la Militie.

Ajunge Maior Ion Enache a preluat, împreună cu sergentul major Constantin Paisie,(soferul era Plutonier Andrei Osman) cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 14,50, la ora 15.25 a ajuns la Ratoaia şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, (16.50) când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene la ora 17:45.

La ora 18:10 sunt preluati de Colonelul Ion Mareş, col. Dinu, colonel Ion Ţecu, insotiti de Constantin Paisie, sunt luati cu o masina ARO la Unutatea Militara U.M. 0147 ora 18.30.

La ora 18:35 generalul Andrei Kemenici i-a arestat.
La ora 19.30. Televiziunea Romana anunta vestea ca sotii Ceausescu sunt arestati

Elicopterele au aterizat la ora 13.00

Consultul medical a inceput la ora 13.20 !
Procesul de pe data 25 decembrie 1989, a durat 90 de minute (si consultul medical) incepand de la ora 13:40 si pina la ora 14:46. La ora 14:47 Colonelul Gica Popa (judecatorul) citeste sentinta de condamnare.

La ora 14:51 sotii Ceausescu sunt executati legati la maini si pusi pe zidul WC-ului din curtea unitatatii militare de la Targoviste UM.01417, Au tras in ei de la sold la un metru distanta, maiorul Dorin Carlan, capitanul Ionel Boeru si maiorul Octavian Gheorghiu

istoricul Alex Mihai Stoenescu; “De asemenea, dnul Iliescu nu ştie că sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv”

„Cred că am discutat peste 40 de minute. Mă mai cheamă o dată la telefon. Şi atunci am vorbit cu Nicolae Ceauşescu de la Snagov. La telefon mi-a spus: «Vezi, luaţi măsuri să rezolvăm situaţia! Cum este? Armata ce face?». Eu zic: «Am dat ordin să se intre în cazărmi». El îmi răspunde: «Păi, de ce? Tu ce faci acolo?». Iar eu îi spun: «Sunt cu ataşatul militar sovietic». Apoi mă ia: «Păi, cum? Cine te-a pus să-l chemi?». Eu zic: «Păi, l-am chemat să-i spun să nu se amestece». A închis telefonul şi asta a fost ultima discuţie pe care am avut-o. Nicolae Ceauşescu a fost nemulţumit de mine, mai ales că l-am chemat pe ataşatul militar sovietic. Cred că se apropia de ora 13.00“, a mai declarat Ilie Ceauşescu.

„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regimentul 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic. Esenţa era ca toate unităţile să intre în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinele comandantului suprem. A durat mult până am terminat de redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00“, declara Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989“.

„Ilie Ceauşescu îi anunţase pe sovietici atunci, pe 22 decembrie, că se formează un nou guvern. Atunci, Ilie Ceauşescu a făcut o listă, scrisă frumos. În capul listei era Ion Iliescu, ca prim-ministru. De altfel, Ilie Ceauşescu îl avertizase pe fratele său încă de dimineaţă de gravitatea situaţiei. A fost la 6.30 la Nicolae Ceauşescu şi i-a spus: «Nu te împotrivi ruşilor, că e clar că ruşii vor să te schimbe! Pune-l pe Iliescu!». La fel îi spusese şi fratele de la Viena, Marin Ceauşescu, care în vara anului 1989 a venit special în ţară, s-a dus la Ceauşescu şi i-a spus clar: «Pune-l pe Iliescu şi nu te mai împotrivi ruşilor!»“ declara Stoenescu.

Pilotul Vasile Maluţan a reconstituit în 1995, la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, primele momente de după aterizarea elicopterului lângă Sălcuţa. „Raţ a fugit repede la şosea, să găsească o maşină.

Rusu a stat, aşa, mai lângă ei, să le asigure o oarecare gardă. Raţ a oprit nişte maşini. Primul a fost un Mercedes alb, care venea dinspre Titu. După aceea s-a oprit o maşină roşie, care venea dinspre Bucureşti, cu trei bărbaţi şi o femeie cu căciulă de blană. Soţii Ceauşescu nu s-au urcat la ăia, deşi oamenii, după gesturi, îi pofteau“. În acest timp, Ceauşeştii stăteau la marginea şoselei, la adăpostul unui salcâm. Vasile Maluţan a mai rămas în preajma lor câteva minute. La un moment dat, secundul Mihai Ştefan zice: «Vedeţi că vă cheamă Ceauşescu». «Ce mai vrea, mă? Gata, am terminat!».

«Nu, serios, insistă să mergeţi, face din mână». M-am dat jos, m-am dus la el. Zice: «Băi, tu chiar nu serveşti cauza?» «Păi, care cauză? Nu ştiu dacă am avut o cauză comună». La care a dat a lehamite din mână, zicând: «Şi acum, ce faci?». «Păi, mă întorc la unitate. Ducem echipajul şi elicopterul la unitate, la Otopeni». Mi-a întins mâna, am dat mâna cu el, i-am urat noroc. Madam Ceauşescu zice: «Păi, şi cum ne laşi pe noi aşa?». «Păi – zic -, n-avem ce face. Ne ridicăm în aer şi ne fac ăştia ţăndări». El mi-a mai zis atât: «Vezi, nu spui nimic unde suntem şi ce facem!». Apoi am plecat, am decolat şi am venit spre Otopeni. Am raportat că s-au urcat într-o maşină roşie”.

Eroare! Ceauşeştii nu s-au urcat în acea maşină roşie, ci într-o altă Dacie, tot roşie, care avea să vină din sens invers (dinspre Titu) şi care nu avea patru pasageri, ci unul singur.

Misteriosul doctor Decă

Maiorul Florian Raţ (acum decedat) a povestit Comisiei „Decembrie 1989”, în 1995, cum au ajuns Ceauşeştii în maşina doctorului Decă. „Am văzut undeva pe dreapta un cetăţean cu un Ford Taunus oprit şi m-am dus să discut cu el. L-am întrebat dacă are benzină şi poate să ne ducă până la Târgovişte.

Între timp, mă strigă Marian şi îmi spune că s-a oferit un domn să ne ducă. Am văzut că era o Dacie roşie care venise dinspre Găeşti şi o întorsese cam la 30 de grade. În maşină era un cetăţean cu o căciulă de blană şi palton. Şoferul a zis că ne dă cheile dacă vrem să conducem noi, dar Ceauşescu a zis să meargă el, că e maşina lui. După ce s-au urcat Nicolae şi Elena Ceauşescu, Rusu Marian a zis să mă urc eu, că el a făcut rost de altă maşină. Pe drum, şoferul a zis că este doctorul Decă şi că o rudă a lui este blănar la Ceauşescu. S-a oferit să-i ducă până la Târgovişte”.

Căpitanul Marian Rusu a redat astfel acele momente: „Ceauşescu a felicitat echipajul şi a dat mâna cu Maluţan. Ne-am îndreptat către şosea, unde deja opriseră maşini. Era clar pentru noi că trebuia să continuăm drumul pe roţi. Pe jos nu puteam merge. Unul dintre şoferii care opriseră s-a apropiat de Nicolae şi de Elena Ceauşescu şi le-a spus că se numeşte Decă şi că este văr cu blănarul lor, Săndulescu. Acest Decă s-a oferit să-i ducă el cu maşina”.

Acolo, la Sălcuţa, căpitanul Marian Rusu i-a abandonat pe Ceauşeşti. „Am socotit că este momentul în care eu mă pot desprinde”, explică el. A urcat într-o Dacie albă, aparţinându-i inginerului Vlad Nicolae, şi a plecat în direcţia Bucureşti. Avea să se oprească la Bâldana şi, de acolo, cu un TIR, să ajungă la Târgovişte, unde l-a reîntâlnit pe maiorul Raţ. De acum, plănuiau să revină la Bucureşti, „să se pună în slujba Revoluţiei”. Misiunea lor în slujba Ceauşeştilor se încheiase

Ana Bunea, administratorul domeniului administrat acum de RA-APPS, era îngrijitoare în 1989. Ea îşi aminteşte: „Au fost întâmpinaţi de femeia care se ocupa atunci de casă, doamna Ema, acum pensionară. Nu au intrat prin faţă, ci pe o uşă laterală, printr-un spaţiu de servicii. Au mers prin bucătărie, pe un hol, până când au ieşit în sala mare, din faţă. De aici au dat câteva telefoane şi au plecat la elicopter. Noi, personalul, nu ştiam ce treabă avea sau unde se ducea, pentru că atunci când apăreau ei, nimeni nu avea voie să umble prin curte. Ne retrăgeam, să nu deranjăm“.

Maiorul Florian Raţ a rămas lângă clădire, la intrarea dinspre bucătărie. „Era şi Maluţan, care mi-a cerut o ţigară. El nu fuma, dar era într-o tensiune foarte mare. Am văzut că ei au intrat în salon şi că dădeau telefoane. Am înţeles de la Rusu Marian că au dat telefoane în judeţele Olt, Constanţa, la Târgovişte. Rusu Marian a mai intrat şi în interior şi a mai ieşit şi pe afară“, a declarat maiorul Raţ, în 1995, audiat de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.

Tot în 1995, căpitanul Rusu a povestit mai în detaliu: „În hol, Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au dat paltoanele jos. Eu l-am ajutat pe el, iar Emil Bobu pe ea. Paltoanele nu au fost puse în cuier, ci pe un fotoliu care era în hol. Apoi, Nicolae Ceauşescu a intrat în birou. După el, a intrat şi Elena Ceauşescu, dar ea n-a stat tot timpul acolo. Nu au închis uşile, au spus că nu merg telefoanele. Eu le-am băgat în priză, pentru că erau scoase din priză, am intrat în birou şi am văzut că telefonul operativ funcţiona. Am sunat la dispecerat, pentru că trebuia deschis telefonul scurt. Nu era suficient să-l bagi în priză ca să meargă. Am sunat la dispecerat şi am spus că sunt la «Baltă». Se spunea «Balta mare» când eram la Palat, iar dincolo, la sat, era «Balta mică». Aici eram la «Balta mare» şi le-am spus celor de la dispecerat că suntem la Snagov şi că se solicită deschiderea telefoanelor scurte.

căpitanul Marian Rusu a spus: „Parţial. Nu convorbiri întregi, ci prima întrebare – «Care este situaţia la voi?». Din discuţiile purtate ulterior cu Bobu şi cu Elena Ceauşescu ar fi rezultat că e linişte în ţară, cel puţin aşa i se spunea. Singurul care i-a spus adevărul a fost Traian Ştefănescu de la Craiova, care a spus că oamenii s-au adunat şi i-au cerut să iasă să vorbească cu ei. Lui Traian Ştefănescu i s-a cerut să iasă afară să vorbească cu ei, să nu stea în birouri“.

Căpitanul Marian Rusu a reconstituit, din memorie, ce a urmat după discuţiile cu prim-secretarii din judeţe. Ceauşescu a chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament şi muniţie pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele se aflau în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor.

„În cabinet a fost chemat şi comandantul elicopterului, Vasile Maluţan, căruia Nicolae Ceauşescu i-a cerut să ia legătura cu comandamentul, cu generalul Rus. S-au dat trei-patru telefoane la flotila specială. La un moment dat au fost cerute două elicoptere cu militari înarmaţi pentru însoţire. Am bănuit că de la flotilă s-a întrebat în ce direcţie mergem. Maluţan l-a întrebat pe Ceauşescu în ce direcţie vrea să plece elicopterele, iar Ceauşescu a spus «să vină după noi». Maluţan a spus că vor comunica când se vor ridica şi vor primi indicaţii în continuare“, a povestit căpitanul Marian Rusu.Pe când Nicolae Ceauşescu nu fugise încă din sediul CC al PCR, fratele său făcea deja un serviciu celor care preluau puterea. Fără să ştie că generalul Stănculescu începuse să dea ordine contrare celor primite, iniţial, de la Nicolae Ceauşescu, Ilie Ceauşescu dădea şi el un ordin similar. Ordinul 38, dat la ora 11.30, de la sediul MApN.

„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regimentul 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic. Esenţa era ca toate unităţile să intre în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinele comandantului suprem. A durat mult până am terminat de redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00“, declara Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989“.

Maiorul Florian Raţ: „Femeia care avea grijă de vilă, acolo, a întrebat: «Unde merge Tovarăşul?». Eu i-am spus că nu ştiu, iar ea a zis să ne pună ceva pe drum. I-am spus să pună pâine, mere, apă, că nu ştiu unde mergem. A făcut un pachet aşa, învelit în hârtie albă, pe care l-a adus la elicopter“.

Şi mapa-plic a Elenei Ceauşescu, luată din sediul CC, a fost adusă din nou în elicopter. De ea avea grijă căpitanul Marian Rusu, garda de corp a „Tovarăşei“. „Era la Marian Rusu, la el am văzut-o când ne-am urcat în elicopter“, a povestit maiorul Florian Raţ, garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu.

Căpitanul Rusu a recunoscut: „Bobu a venit cu geanta neagră la elicopter. Ceauşescu ne-a spus: «Voi doi mergeţi mai departe cu noi!», adică eu şi Raţ, şi «ei rămân aici», adică Emil Bobu şi Manea Mănescu. Bobu mi-a dat mie acea geantă şi mi-a spus să am grijă de ea ca de ochii din cap, că este a «Tovarăşei». Şi am luat cu mine în elicopter acea geantă neagră, care de fapt era o mapă-plic“.

Florian Raţ : „Soţii Ceauşescu au ieşit din clădire şi au mers spre elicopter. Pe aleea care ducea spre elicopter, Ceauşescu le-a spus lui Bobu şi lui Mănescu să rămână acolo. Am văzut că Manea Mănescu a dat mâna cu ei, iar lui Nicolae Ceauşescu i-a sărutat mâna. Ceauşescu le-a mai spus că mergem noi cu ei, arătând spre mine şi spre Rusu Marian“

În dimineaţa de 22 decembrie, regimentul de elicoptere de la Boteni era în alarmă de luptă, ca toate unităţile militare. Comandantul regimentului, comandorul Ioan Suciu (condamnat ulterior în dosarul „Ţigareta 2” alături de Gheorghe Truţulescu), primise ordin de dimineaţă, de la generalul Iosif Rus, să se pregătească pentru o misiune la sediul CC al PCR. După anunţul de la radio, de la ora 10.59, despre moartea „trădătorului” Milea, Suciu s-a organizat ca pentru război.

„Am dat ordin să armeze şi să fie gata de tragere“

„Cam la 20 de minute după ce am ordonat dublarea posturilor şi foc fără somaţie, a apărut elicopterul Dauphin. N-am ştiut că acest elicopter a fost pe clădirea CC şi nici nu ştiam cine este la bord. Mă aflam cam la 150-200 de metri de punctul de conducere a zborului. Am fugit în punct. Staţiile erau pornite şi am vorbit pe frecvenţa pe care vorbeam în general când se zboară.

Dar nu mi s-a răspuns nimic. Am înţeles ulterior că ei erau pe frecvenţa Aeroportului Otopeni. Atunci am dat ordin comandantului batalionului de artilerie să îndrepte cele opt piese de artilerie, tunurile, către elicopter. Să armeze şi să fie gata de tragere. Eu văzusem elicopterul şi am cerut elemente. Am spus că văd un elicopter Dauphin şi să-mi spună ce caută acolo şi pe cine are la bord. Le-am cerut şi indicativul. Era o situaţie deosebită şi în obiectiv ne apărea ca duşman. Nu a răspuns şi a aterizat foarte aproape de noi, lângă şosea”, a declarat Suciu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.
După ce Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost lăsaţi în câmp, Suciu a mai primit un ordin de la generalul Iosif Rus: să schimbe emblemele de pe aparatele de zbor. „Elicopterul a decolat după puţin timp. Am primit un telefon şi ni s-a spus că în aparatul respectiv a fost Ceauşescu şi că trebuie să-l căutăm. Generalul Rus ne-a ordonat să vopsim cocardele de pe burta elicopterelor, care erau sub formă de stea – să le facem sub formă de drapel, adică dreptunghiulare, şi să decolăm de urgenţă, să facem o cercetare aeriană pe toate şoselele din împrejurimi”, a mai declarat Suciu în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.

Marian Rusu: „Am lăsat pistolul sub scaun”

Audiat de Comisia „Decembrie 1989” la 30 mai 1995, căpitanul Rusu le-a declarat senatorilor: „Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au suit în maşina doctorului Decă, iar eu în Dacia albă. Ei au plecat spre direcţia Târgovişte – Piteşti, eu spre Bucureşti. Am socotit că este momentul în care mă pot desprinde. Am plecat cu inginerul Vlad, şoferul maşinii. Mi-a spus că, dacă ne opreşte cineva, îi va spune că-i sunt văr. Aveam cu mine o geantă pe care am primit-o la plecarea de la Snagov, precum şi pistolul Stecikin. Am mers până unde se bifurcă drumul spre Bucureşti şi Târgovişte, la Bâldana. Aici s-a terminat benzina maşinii. Am lăsat pistolul şi încărcătoarele sub scaunul din dreapta, am deschis pe drum geanta, în care era un plic mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CEC, pe care mai târziu le-am predat. Erau pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul cu parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Valentin. În total, şapte carnete. Valoarea totală era de trei milioane şi
jumătate de lei”.

De la Bâldana, Rusu a plecat cu o altă maşină spre Târgovişte, unde l-a întâlnit pe maiorul Raţ, care între timp se „desprinsese” şi el de soţii Ceauşescu. De acolo, cei doi ofiţeri de Securitate au venit împreună spre Bucureşti, ascunzându-se de revoluţionari şi căutând soluţii să se pună la dispoziţia noului regim.

După ce au ajuns în Capitală, ultimele gărzi de corp ale Ceauşeştilor s-au deplasat la Comandamentul trupelor de grăniceri, unde căpitanul Rusu a predat CEC-urile Ceauşeştilor, iar maiorul Raţ – geanta cu armament. Acestea au fost preluate personal de colonelul Teacă, şeful Comandamentului, care a dispărut cu ele din clădire. „S-a dus la Ministerul Apărării Naţionale. Când s-a întors, ne-a spus că le-a predat acolo şi că generalul Iulian Vlad ştie de noi”.

71 de ani,10 luni şi 30 de zile avea Ceauşescu când a fost executat (26 ianuarie 1918 – 25 decembrie 1989).

24 de ani ,9 luni şi două zile a condus Ceauşescu România (20 martie 1965 – 22 decembrie 1989).

10 ani şi 11 luni avea Ceauşescu când s-a mutat de la Scorniceşti la Bucureşti (decembrie 1928).

16 ani avea Ceauşescu când a fost arestat prima dată, la Craiova, pe 24 iulie 1934.

26 de ani avea Ceauşescu când a întâmpinat entuziast Armata sovietică, la intrarea în Capitală (30 august 1944).

27 de ani avea Nicolae Ceauşescu când s-a căsătorit cu Lenuţa Petrescu (devenită Elena Ceauşescu), în martie 1945. Ea avea 29 de ani, iar ulterior s-a „întinerit“, mutându-şi data naşterii din 1916 în 1919, ca să nu fie mai bătrână ca el.

VA FI CONTINUARE…..