• un catsuit sau orice mai au ei pe site mai calumea.
• multă mâncare.
• o cămașă.
• o pereche de pantofi negri sau bej
• un ruj roșu
• un mic-dejun în pat și o cină în oraș
• o mașină
• un canon D60
• un cuțu
• o buhă
• un tuns
• bani, bani, bani
• o sticlă de vin roșu scump și bun
• o liniuță cu mașina
• și nu în ultimul rând multe urări și multă dragoste.

Lista poate continua, dar încerc să fiu modestă *giggles*.

Mi-au plăcut NOHA, zică cine ce-o vrea, au rupt. Mi-a plăcut şi Netsky, numai că la un moment dat eram prea ruptă ca să mai stau şi abia când am plecat a vrut să pună Everyday (de la Rusko). Înainte de Netsky a fost ceva Dj român de dubstep, a fost calumea şi ăla. Am văzut şi ceva rockăreală, dar nu m-a dat pe spate.

Sunt dezamăgită de prestaţia celor de la Shukar Colectiv. Au piese faine, dar au cântat numai piese aiurea aşa că nu prea am stat.

M-au surprins wc-urile publice care erau curate şi parfumate pe deasupra.

Per ansamblu, mi s-a părut că au fost destul de puţini şi se putea şi mai bine. Îmi pare rău pentru cei care veniseră în special pentru ATB.

Am reuşit să mănânc vreo 2 shaorme de la Legion (aaah cât am aşteptat clipa!!!). Îmi place că oraşul a rămas aşa cum îl ştiu, curat, cu unele modernizări, cu oameni civilizaţi (şi mulţi coptii şmecheri).

Mi-a părut rău că a trebuit să mă întorc, probabil pentru faptul că scăpasem de rutină pentru câteva zile şi m-am şi blănit un pic, dar măcar am mers şi eu pe autostradă pentru prima dată.

La cât mai multe escapade!

Nu știu cum sunteți voi, dar eu rareori îmi găsesc liniștea aia în care te rupi de tot ce te înconjoară și ești prins parcă în alt spațiu din care, odată găsit, nu prea-ți vine a ieși.

Duminica asta ce-a trecut, m-am întors în Cluj. Mergând spre casă seara, dăm de ceva biserică greco-catolica cred, aproape de Regională cu un anunț afară. Ne-am amintit că încă sunt zilele culturale maghiare cu a căror ocazie începea de la ora 21:00 un concert de pian și orgă. Era aproape 10 deja. Totuși ne-am încumetat să întrebăm de cineva de-afară dacă a început sau dacă se terminase deja. Ne-a spus că mai putem intra  cu condiția de a rămâne până la sfârșit. Ok, nicio problemă. Am intrat, nu cred că începuse de mult. Era un tip la pian, apoi a fost orga, apoi pian cu o don’șoară de la operă probabil.

Pentru mine a fost destul de marcant. Oricum nu se compară niciodată experiențele live cu ceva ascultat la căști. Pe lângă faptul că nu am mai intrat de mult într-o biserică, pentru că orientările mele religioase nu prea mai există de mult timp încoace și pe lângă faptul că nu am mai asistat la vreun concert de orgă înainte, am intrat ghidată de sunetul clapelor. Nu știu exact de când începuse, dar vreo jumătate de oră cred că am stat. O jumătate de oră în care am regăsit și retrăit un sentiment de pace, de liniște, de relaxare. Un preludiu muzical pentru suflet. Cam așa aș putea să definesc jumătatea aia de oră. M-am sensibilizat eu toată și mi-a scăpat și o lacrimă la un moment dat. Da, s-a sensibilizat Sonia. Da, nu sunt toată fier sau foc și pară. Aș fi putut să stau numai să ascult toată noaptea. Și vă recomand tuturor să mergeți și la evenimente mai culturale, că e plăcut și nu vă strică deloc. La sfârșitul concertului, după multe aplauze, ne-am ridicat și am ieșit pe aleea luminată de lumânărele verzi. Am stat așa puțin fără să scot vreun cuvânt. Mi-am aprins o țigară.. unde eram? A, da, hai acasă…

…și despre cum era să-mi văd mașina în aer. Până acum am știut-o numai eu și încă doi oameni implicați direct sau indirect în micul incident. Acum m-am hotărât să împărtășesc cu toată lumea, poate chiar să fac rost de bârfă la firmă, cu ocazia asta să văd și cine dă mai repede cu papagalul

Se face că mă pornesc și eu frumos într-o dimineață de vineri cu drăguțu-mi în mașină că ne chemase Vlad (coleg de muncă) la o cafea. Văd mesajul, îmi amintesc că e ziua lui, îl sun să-l felicit, să-l injur de alint și după ne pornim și noi să-i luăm o mică atenție ca oamenii civilizați. Ce-i luăm? Eu nu-s bună la făcut cadouri și cum am și atenția unui copil mic, cam greu să rețin ce-i place omului. Noroc cu iubitu’ care-și amintește că-i plac armele albe. Unde ajungem cel mai repede să cumpărăm așa ceva? La Sora (pentru cunoscători) că e în drum. Zis și făcut. Luăm mașina (scuze Ș(t)efule, dar a fost în interes de serviciu, m-am pus bine cu un coleg, am mai socializat), intrăm pe străduțele cu sens unic, vedem că mai e o mașină parcată pe prima bandă aproape de intrarea în mall și ne gândim “ hai că merge, că nu intră poliția în astea 5 minute cât intrăm noi în mall, dacă și asta a lasat-o tocmai aici.”

Intrăm, găsim un briceag superb, îl cumpărăm și ne amintim că trebuie și învelit într-o punguță, o husă, ceva. Găsim o plăsuță neagră care se potrivea numai bine, dar dragul meu nu mai are bani decât pe card și eu zero. Ieșim cu gândul că găsim în magazinul de alături.

Când ieșim… mașina poliției și cu treaba aia de ridicat mașini (nici acum nu știu cum ii spune), roțile toate blocate, gata să o ridice. Grăbim noi pasul, eu mă panichez și încep să hiperventilez, poliția ne observă, le face semn băieților să deblocheze roțile și unul din polițiști îmi amintește să inspir și să expir. Eu mă panichez, mă scot că am stat doar 5 minute, mă miaun încoace și-ncolo și polițistul, băiet de treabă, văzând că eram și foarte agitată eu așa, îmi cere actele după care îmi explică ce făcui eu și pentru ce îmi dă el amendă. Așadar, cu indulgența dânsului, am scăpat cu 70 de ron amendă pentru oprire (și 2 puncte, că deh, nu-i șofer adevărat fără puncte) în loc de 140 sau aproape 500 cât m-ar fi costat dacă trebuia să merg după ea. Oricât am eu boală pe ei, chiar sunt ok ăștia din Cluj. Și vă spun și de ce.

Observație! Fraților, pe românește, dacă aveți probleme cu poliția, nu faceți pula mare, că vă ard cu zâmbetul pe buze. Vă cereți scuze frumos și respectuos, sunteți de acord cu tot ce zic ei și sigur scăpați mai ieftin.

Revenind. Am mers să plătim amenda imediat, în timp ce eu m-am mai luat în gură cu un taximetrist tot pe chestia cu locul de parcare, am ajuns la colegul acasă și i-am dat un cadou destul de scump pentru buzunarul meu modest, cu cea mai scumpă și mai originală învelitoare: țidula cu suma tocmai achitată.

La vederea acesteia Vlad a exclamat râzând: “Ce-ați făcut bă?!”

Ce am mai făcut în ultima vreme? L-am convins (cu greu) pe tati al meu să mă lase la Cluj peste vară că cică mă angajez să-mi fac și eu puțină experiență în ce-oi fi găsind de lucru.

Într-adevăr, m-am angajat (că asta era plănuită dinainte să termin cu sesiunea) la Romtelecom (fără opinii și înjurături că nu mă obosesc să le moderez) imediat ce am venit de acasă după ce l-am lămurit pe al meu tată drag si supărat că l-am lăsat iar, despre toată treaba asta. Nu intru prea mult în detalii despre job, vreau doar să menționez că e super colectivul în general, ma simt ca și cu colegii din liceu și să ai o mașină la tine e destul de mișto.

Cât de curând trebuie să mă apuc de învățat pentru restanțe.

Am învățat să fac cele mai bune clătite americane (pancakes) super pufoase

Încă nu știu dacă mai amân cu un an să fac cunoștință cu marea.

90% sigur că merg la Peninsula anul acesta, deci care mai sunteți pe acolo poate ne cunoaștem, ne împrietenim, bem o bere

Nu mă lungesc că-s pe net de stick tot pe fugă și mai am de scris și în alte părți și după de învățat. Să ne auzim cu bine!

Văd pe tot felul de site-uri muierești tot mai multe articole cu titluri de genu: “de cine trebuie să te ferești și pe cine să iubești în funcție de zodie”, “cum să-ți alegi soțul perfect în funcție de zodie”, “cum arată femeia cu care te va înșela în funcție de zodia lui”, “cu ce să-l păcălești dacă nu vrei să faci sex în funcție de zodia lui”, “din ce zodii sunt bărbaţii care te satisfac sexual cel mai bine” etc.

Mă întreb așa, voi ca femei chiar luați în considerare sfaturile alea bazate pe zodii?

Hai să lămurim odata pentru totdeauna treaba cu zodiile.

Sunt mulți care cred cu tărie în trăsăturile zodiacului, deși aici ține mult și de autosugestie, sau ce îți place ție să crezi că ți se potrivește din trăsăturile alea generale.

Nu știu după ce criterii s-au stabilit trăsăturile fiecărei zodii, poate au făcut sondaje de opinie, cert e că așa cum poți găsi 2 sau mai multe persoane din aceeași zodie care să întrunească aceleași trăsături, la fel poți întâlni persoane sub același semn zodiacal care să fie total diferite.

Tind să cred că mai degrabă te definește mediul în care ai crescut, educația primită sau ideile formate, decât o zodie.

Mai avem cazurile de autoinducere a trăsăturilor de genul “sunt un pervers că asta e una din trăsăturile zodiei mele și la naiba chiar așa e”,  “sunt răzbunător și al dracului daca mă calcă cineva pe coadă, nu vezi? doar așa scrie”.

Iar compatibilitățile în funcție de zodii sunt cea mai mare porcărie.

Nu ne potrivim, că tu ești Pești și mie zodiacul îmi spune că sunt compatibilă cu Săgetător, așadar și prin urmare relația noastră e irealizabilă, chiar dacă nu ne-am certat niciodată și ne înțelegem de minune. Dar dacă zodiacul îmi spune că Vărsătorul mă satisface cel mai bine pe plan sexual și eu mi-am tras-o în draci numai cu Taurii? Mă reprofilez și dacă m-am simțit fenomenal că e ceva putred la mijloc. Și de ce îmi prezice zodiacul că o să mă înșeli cu o Leoaică? Ce înseamnă asta?

Ia să văd cu ce-l mint în seara asta că parcă n-am chef de sex. Dacă e Fecioară îi zic că am avut o zi lungă, că doar firea lui e mai înțelegătoare.

Vai de noi femei cu părul lung și mintea scurtă!

Cum naiba să stai să înveți toată noaptea, să te pui la somn 2 ore, să-ți sune ceasul, să adormi înapoi și să te trezești exact la ora la care începe examenul? Cum să am restanță că am adormit? Cum? Uite așa.

Uite am dat și eu peste o campanie foarte interesantă inițiată de cei de la colecteazaselectiv.ro în colaborare Blogal Initiative.

Ei îți explică frumos că majoritatea deșeurilor sunt reciclabile, cum să le depozitezi separat de gunoiul menajer, că ai containerul galben pentru depozitarea plasticului și metalului, cel albastru pentru hârtie și carton, iar cel verde pentru sticlă. O joacă de copii!

 Campania, după cum spun și ei, te motivează să faci un bine orașului, ție și celor din jur și în felul acesta transformi deșeurile de ambalaje în premii.

- Campania se desfașoară la punctele de colectare între 25 iunie si 28 iulie.

 - Punctele de colectare selectiva din orasele care participa la campanie se gasesc aici http://www.ecoromambalaje.ro/harta_colectare_selectiva.php

 ATENTIUNE:“punct de colectare” = containere galbene, albastre, verzi pentru colectare selectiva.

 - Cei care vor aduce la punctele de colectare minim 10 deseuri de ambalaje vor primi un tichet răzuibil pe care va scrie fie “Castigator” (pix din carton reciclat, un evantai, o bratara reflectorizanta pentru biciclisti, o minge de plaja, un frisbee, magneţi de frigider) sau “Continua sa colectezi selectiv“. Toate tichetele razuibile au un cod unic de identificare. Acest cod trebuie inscris pe siteul http://www.colecteazaselectiv.ro sau trimis prin SMS la 1899.

 - Marele premiu este un Ford Ka, ce va fi castigat prin tragere la sorti dintre cei care introduc codul de identificare de pe tichete pe colecteazaselectiv.ro sau care trimit SMS la 1899

 - Lista oraselor care participa in actiune : Alexandria, Satu Mare, Sibiu, Slobozia, Baia Mare, Craiova, Ploiești, Focșani, Roman, Arad, Deva, Mediaș, Sfântu Gheorghe, Târgu Jiu, Tulcea, Târgu Mures, Zalău, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, precum si sectoarele 1, 2, 3, 6 din Bucuresti.

Mai găsiți aici mai mult informații: Blogosfera colecteaza selectiv!

Ar fi de folos să vă implicați și voi în această inițiativă. De pierdut nu aveți nimic, doar de câștigat!

Spor la treaba!

Recomandarea mea pentru săptămâna asta pentru cei care mai sunt prin Cluj:

Joi, 28 iunie 2012 de la ora 21:00 în Vertigo va fi Stand Up Comedy show cu Iancu și Nicu.

Prețul intrării este de 20 de lei.

Rezervările le puteți face la numerele 0757 900987 și 0746 361842. Să le faceți din timp că sigur o să fie lume.

Pentru mai multe detalii despre băieții ăștia dați un click pe comedica.ro, vă delectați cu videourile pe care le găsiți acolo și dacă vă plac, mâna pe telefon și “ce-i al tău e pus deoparte”.

Eu zic că o să merite!

1. Tatuaje cu nume. Dacă e al tău, ești un narcisist prost. Dacă e al persoanei iubite e una dintre cele mai mari greșeli. Căăă probabil o să fie alta. Și dacă te uiți la video-uri despre scoaterea cernelei cu laserul, o să vezi că cele mai multe persoane vor să-și scoată tatuajele cu nume. Deci fără nume! Nici al tău, nici a lu’ gagica, nici al mamei, nici al lui Kurt Cobain etc.
2. Cranii, spini în jurul brațului, aripi mari pe spate, dragoni, litere chinezești, cruci, fluturi și alte clișee de genul. Din întâmplare, dintre modelele enumerate mai sus, am văzut unele chiar reușite care intră în categoria “excepții”, dar cum mai toată lumea le are deja, nu mai are rost să repetăm ideile.
3. Pe gât. La băieți. Nu. Nu!
4. Trandafirul – sau mai știu eu ce alte flori în zona inghinală – care își are rădăcina în clitoris ca să o urmeze o glumă de genu “păi mai trebuie udat, ca să înflorească”. Las’ că-ți găsești tu unu care să-ți ude buruiana aia.
5. Tramp stamp. Mai trebuie să zic ceva?

Cam astea mi-au venit mie în minte acum, dar părerile sunt binevenite.

Dar, dragilor, ce vă faceți când nu ajută nici ventilatorul, nici umbra din casă, nici cei 2 litri de limonadă?

Vă spun eu ce aș face. Mi-aș căuta prin toate buzunarele, mi-aș chema câțiva prieteni, aș face bagajul și aș pleca la un ski în Austria! De când cu căldura astaa, tânjesc după un pic de răcoare și cum Austria vreau să o vizitez de ceva vreme, iar la ski nu am fost până acum, ce metodă mai bună să scapi de canicula pentru câteva zile?

L-am luat pe tata Gugăl la rost și am găsit pe Genius Travel o grămadă de oferte promițătoare. Scroll-uiți, comparați prețuri, luați-vă skiurile și poate ne întâlnim. Dacă nu anul ăsta, la anu’ sigur găsim ceva!

Aș putea să încep cu “învățați din timp, că așa e cel mai bine”.

Într-adevăr e mai bine să tratezi cauza și nu efectul, adică să le înveți toate la timpul lor, să participi la toate seminariile și cursurile, să încerci să prinzi din clasă, fără stres acasă.

Din păcate – din diverse motive care pot apărea și la alții – eu nu mă încadrez în categoria asta.

Mă încadrez în categoria “amâni învățatul cum amâni vizita la stomatolog”. Știi că-i musai, da parcă nu prea-ți vine.

Și ajungi, în cel mai rău caz, să te chinui cu o noapte înainte de examen să memorezi vreo 300 de pagini plus niște aplicații.

Dacă dai un search, găsești o grămadă de tips-uri tehnice despre cum să înveți, să citești, să memorezi șamd.

Dar când ajungi în situația precizată mai sus trebuie să te gândești la încă un aspect. Depravarea de somn. Stai o noapte întreagă, te duci rupt la examen, îți pune foaia în față și în momentul următor, creierul își dă shut down și nu îți mai amintești nimic (ce? numai eu am pățit-o?).

Totuși e bine să începi să te pregătești măcar cu 2 zile înainte pentru un examen, iar în cazul ăsta sunt câteva lucruri de care ai putea ține cont:

1. Organizează-ți timpul: 2 ore de invățat, 30 de minute pauză, sau orice ritm e mai convenabil pentru voi, numai să nu ajungă pauza mai lungă decât orele de studiu că nu știu asta cât e de ok. Cred că acesta e pasul cel mai greu de realizat, pentru că este cel mai important.
2. Somnul. Încearcă să te mai odihnești, pentru că în timpul somnului, creierul stochează și memorează informația acumulată. Sunt tot felul de studii făcute despre cum poți memora mai repede, cum te poți odihni mai intens. Cel mai simplu e să alternezi orele de învățat cu cele de somn. Dacă ai învățat 2 ore, permite-ți 20 de minute de repaus.
3. Fă-ți provizii! Cafea, energizante, ciocolată, dar nu neglija hidratarea și mâncarea gătită.
4. Sex. Destresare, endorfine, oxitocine, mișcare, „revergorare”. Play safe.
5. Învățați în grup. Vă stimulați, vă consultați și vă lămuriți reciproc.
6. Voința. Cea mai mare luptă e cu tine însuți. Și treaba cu amânatul e doar o prelungire a agoniei. “O să învăț diseara. O să învăț înainte să mă pun în pat. O să învăț dimineață. O să învăț în drum spre examen.  O să învăț înainte de examen. La naiba! În timpul poate!” Normal că lucruri mai interesante se găsesc atunci când vine vorba de învățat. Te ia somnul cum pui mâna pe o carte? Ridică-te în picioare și plimbă-te cu ea (cartea) în mână.
7. *Opțional: un cui.

Acestea fiind spuse, încerc să ascult de punctul 6, vă las o piesă drăguță (așa, ca de studenție) și mă întorc la învățat. Spor și succes!

Am întrebat și eu câteva persoane și după ce am adunat punctele în comun, urmează concluzia:

Când vine vorba de întrebări, nu ar trebui să dezvălui chestiile intime de genul ce și cum faceți în dormitor sau câți ai avut înaintea ei/lui. Nici să te pui să recunoști în fața tuturor că ai făcut ceva boacănă, că astea se discută tot în particular.

La provocări, am primit cam tot aceleași răspunsuri: fără săruturi cu persoanele din joc de sex opus, fără pipăieli și dezbrăcat.

Unii spun că și anturajul contează (cât de prieteni sunteți sau nu), ații spun că limitele sunt stricte indiferent de grupul în care a început jocul buclucaș.

Eu sunt 80% de acord cu persoanele care mi-au răspuns. Restul de 20% din mine e în stare să accepte și să vadă multe provocări făcute de partener. Nu și să răspundă la întrebări care au legătură și cu viața mea personală, intimă sau super secretă. Iar dacă ajung eu în situația lui? Mint cu nerușinare și accept orice provocare în limita bunului simț și până unde îmi interzice el (dacă argumentul e unul rațional).

 Care sunt limitele tale?

PENINSULA!!!

Și să încep cu un detaliu foarte important: deoarece Peninsula împlinește 10 ani de zile, anul acesta plătești jumate și te distrezi cel puțin la fel de tare! Mai mult, vă informați mai jos cu un click direct spre site-ul lor:

Unul din concertele la care aș vrea să ajung anul acesta ar fi cel al băieților de la Linkin Park, dar asta nu se va întâmpla. Vor concerta în premieră în România la Complexul Romexpo din Bucureşti, în cadrul unui concert organizat Events, pe 6 iunie 2012, de la ora 19:00. Accesul la eveniment va fi permis de la ora 17:30, iar concertul va fi deschis de un recital al trupei Zdob și Zdub.

Eu cu ei am început să ascult rock, dar, cu regret în inimă, chiar nu voi reuși în iunie. 

Alt concert pentru care îmi pun pofta în cui este cel de pe 16 august 2012, la Arena Naţională din Bucureşti “don’șoarei” Gaga. Evenimentul este organizat de Emagic şi face parte din turneul “The Born This Way Ball” ce promovează cel mai recent album al artistei, “Born This Way”. Daaaar la naiba că-i prea cump pentru bugetul meu de anul ăsta și am alte planuri. Las’ că sigur mai vine ea prin zonă. 

De Red Hot Chili Peppers cred că știe toată lumea. O grămadă v-ați luat și biletele deja și aștepați cu nerăbadare 31 august. Organizat de Emagic, concertul va avea loc pe National Arena în București.

La Roxette, pe 19 iulie 2012, pe Cluj Arena în Cluj-Napoca, stadion ce a mai fost gazda celor de la Scorpions şi Smokie în toamna lui 2011, poate, poate mă cășună capul și merg.

Tuborg Green Fest powered by Rock The City 2012 se anunță cel mai interesant festival rock al anului din România (cred și eu că o să fie kick ass). În zilele de 29, 30 iunie și 1 iulie 2012, la Romexpo.

Din câte știu eu or să vină Guns N’Roses, Machine Head, Saxon, The Cult, Ugly Kid Joe, Godsmack, Black Label Society, Pentagram, Sweet Savage, Within Temptation, Evanescence, Soulfly și Heaven Shall Burn.

Și nu în ultimul rând, TOMORROWLAND, festivalul care începe în fiecare an pe 27 iulie, în Belgia (Boom) și ține 3 zile (parciii și nebunie multă!).

Detaliile despre prețurile biletelor, despre ora exactă, despre cine dă bere, cine mai stai la intrare și mai știu eu ce vreți să aflați, le google-uiți că n-ar avea niciun rost să fac eu aici dita’i postu’.

Am constatat și eu într-o zi că e ceva în neregulă cu mine (ce anume e prea puțin important. Vă puteți imagina ce vreți de la hemoroizi, ciuperci și bts-uri până la hepatită, pneumonie sau o simplă răceală.) așa că am încercat să-mi fac timp să merg la un consult.

Fiindcă nu eram într-o perioadă prea favorabilă dpdv financiar și pentru că beneficiez și eu ca student de un medic de familie sau al facultății sau cum îi  mai spune acuma am ales să merg și eu frumos la medic să-mi dea o trimitere. Mare greșeală.

Și de aici începe povestea cu umblatul și o grămadă de timp pierdut degeaba. Merg vineri la medicul de familie, îmi dă trimitere, ajung la spital. Aștep la informații la rând, ajung la doamna de acolo, îmi spune că programul de dimineață s-a terminat si mai este de dupămasa de la ora cutare, oră care se suprapunea cu pogramul meu de facultă, dar sănătatea înainte de toate, nu? Zic hai fie, merg la doctorul care are program atunci. Îi dau trimiterea să primesc număr de ordine, se uită și îmi cere cuponul de asigurare. Eu rămân proastă, îi spun că nu știam că mai trebuie și asta, ea face o față de compătimire și îmi spune că fără, va costa o grămadă de bani. Mă întorc la facultate să-mi dea o adeverință cu care să merg la casa de asigurări. Ajung acolo, iau din nou număr de ordine și văd că mai sunt vreo 20 în fața mea. Mă enervez și aleg totuși seminariile în detrimentul statului la rând.

Consult anulat. Aștept așa bolnăvioară peste weekend, ajung luni dimineață devreme, aștept vreo 2 ore pentru un poptiroș (o bucată nenorocită de hârtie) – timp în care fumez jumate de pachet de țigări – că deh, mai erau 32 în fața mea. Intru și eu în cele din urmă, scap într-un minut, merg spre facultă. Marți merg iar la spital. La informații doamna spune că “doftorița” nu prea mai are program, noroc că am bărbat frumos care să o măgulească încât să dea un telefon să mă rezolve și pe mine să nu mă întorc în alta zi, din nou. Aici ajung să-mi stric toată ziua cu amabilitatea doctoriței și a distinsei asistente. Ajung înauntru, mă consultă nici 5 minute, îmi pune 2 întrebări și sunt gata. “Dar ce mâini rigide au astea!”.

Îmi dă o rețetă pentru care am aștept să o scrie mai mult decât pentru consultul în sine, și-mi zice să mă întorc joi după rezultate.

Bine zicea tata, pe vremuri o jumătate de oră te consulta și în cinci minute își scria rețeta. Acum e invers.

Partea interesantă e momentul în care eu ies uitând să o întreb o mică chestioară și vreau să intru să nu mai aștept iar nu știu cât. Îmi face gură că nu bat la ușă (ușa era toată tapițată cu burete pe exterior) că intru peste pacient, eu îmi cer scuze că nu mai avea rost să mă iau în gură cu ea, aștept să iasă persoana care era înauntru, intru, o întreb, îmi răspunde plină de sictir, ies.

Joia când mă întorc după rezultat, mă trimite sus la laborator. Aștept ca minunata balenă să-și termine bărfele la telefon și apoi cele cu asistentele care mai erau pe acolo. Îi spun ce și cum, mă trimite înapoi la doamna doctor de unde vin (never ending circle), îi explic că ea m-a trimis, se miră, mă caută în baza de date, nu mă găsește. “Tu Mărie, da’ nu așa, uite aici, scrie acuma numele, acolo, click, așa” îi explică cealaltă, în timp ce eu mă întreb cum lucreză inapta asta aici. În cele din urmă îmi dă o fișă cu care mă întorc la doctoresa care îmi mai prescrie niște antibiotice. Pretty much it.

Și vă recomand din suflet să nu faceți aceeași greșeală. Mie mi-a ajuns o dată. De ce? În primul rând de la toate soiurile de oameni care trec pe acolo, de la lipsa de amabilitate și bun simț, de la rahatul pe care nu-l dau pentru tine ca om și de la o grămada, repet, O GRĂMADĂ de timp pierdut pe drumuri după tot felul de hârțogării.

Și dacă știu că trebuie să plătesc o grămadă de bani, dar măcar știu că sunt tratată cum trebuie, consultată și întoarsă pe toată părțile, cu un diagnostic și antibiotice calumea.

Mai râdem, mai glumim, dar sănătatea chiar e pe primul loc.

Bineînţeles că aici se pune problema de o grămadă de cazuri şi circumstanţe. Unora le vine uşor să converseze, altora nu tocmai.

Eu o să mă leg de cazurile non-formale, alea mai draguţe în care vrem să ne facem prieteni.

Despre ce subiecte puteţi conversa? Depinde şi de voi şi de ei.

Eu de regula mi-i găsesc pe aceeaşi frecvenţă ca şi mine. Cu minţi ciudate, interesante, dar mai ales „bolnave”.

La început trebuie să ai grijă să vezi mereu care sunt limitele în care poţi discuta cu o persoană. Limite impuse de modul de gândire, de cultură, religie, idei preconcepute şi tot aşa.

Veşnicele „ce filme îţi plac, ce muzică asculţi, pe unde îţi place să ieşi, ce faci în timpul liber, ce pasiuni ai” sunt destul de ok pentru început.

De obicei, ca sa ajung la un anumit nivel de intimitate după ce văd dacă pot să-mi permit chestia asta, pun întrebări legate de sex. De aici pornesc toate poveştile, de aici afli cele mai interesante lucruri şi, credeţi sau nu, aflaţi multe lucruri despre o persoană, nu numai legat de ce face în pat. Desigur nu e o chestie pe care o recomand oricui.

Dar precum citisem mai demult undeva „prietenia începe în momentul în care spui: „ce, şi tu? credeam că eu sunt singurul!”.”

Totodată voi decideţi cui, cât, ce şi cum dezvăluiţi.

Împrieteniţi-vă, că face bine. Pentru sănătate, pentru scopuri personale, pentru suflet, pentru nimic, pentru ceva, pentru flirt, pentru ajutor, pentru voi, pentru că puteţi!

In concluzie, chiar as fi curioasa, daca mai incearca cineva sa-mi spuna si mie cum a fost

Cu ocazia asta voi spune şi ce îndeletniciri am avut în ultima perioadă.

Permiteţi-mi să mă introduc. Mă numesc  Sonia Vereş. Întâmplarea face ca Sonia să fie al doilea prenume, fapt pentru care nimeni nu ştie cine e Lorena şi nimeni nu-mi spune altfel decât Sonia. Aş putea să filozofez numai despre numele meu o jumătate de oră şi după să trec mai departe pentru că e tărziu, îmi pică ochii-n gură şi e oarecum amuzant să scriu în starea asta.

Dot dot dot mi-am revenit.

Născută în 18 septembrie (de fapt în maternitate, dar asta aşa, ca să primesc cât mai multe urări), primul an de studenţie în Cluj, primele restanţe luate, un job (fotograf)  pe care îl fac cu plăcere şi din pasiune de vreo lună jumate, sarcastică, sceptică, probleme grave de încredere de dragul experienţelor precedente, iubesc o grămadă de lucruri, urăsc probabil aceleaşi lucruri pe care toţi ceilalţi susţin că le urăsc.

Azi am vicii, mâine mă abţin. Răbdătoare, dar sâcâitoare, adormită, dar spontană, rea, da’ bună, răzbunătoare, dar numai în capul meu, indulgentă mai mult decât e cazul. Ambiţia lipseşte cu desăvârşire, dar măcar am perseverenţa.

Gata, mă cheamă perna că o neglijez!

Am să revin zilele astea cu un material mai lung (sau 2, 3 chiar) şi până atunci, cele bune să se-adune, cele rele.. mai trebuiesc şi ele.

Sunt oameni cărora câteodată le zâmbești în loc de salut sau ridici mâna discret când treci în grabă pe lângă ei.

Sunt oameni pe care câteodată îi întrebi ce fac și, după ce îți răspund, îți faci un obicei din a schimba două vorbe zilnic: la intrare și la ieșire din clădire, pentru că… așa e frumos.

Sunt oameni pe care, după un timp, îți permiți să-i ironizezi, pentru că îți place un tricou (“Sometimes when I’m alone, I google myself”), un accesoriu, o idee din ceea ce ei reprezintă în momentul ăla pentru tine și care ajung să-ți fie dragi pentru că… oricum distanța e prea mică spațial între voi încât să-ți permită să fii indiferent.

Sunt oameni cu care legi prietenii cu ieșire la ceai în pauze și cu râsete multe pe fundal ca să uiți de escalări (sau „escaladări”) și de mailurile care nu și-au primit încă răspuns.

Sunt oameni pe care începi să-ți dorești să-i vezi în fiecare zi la colțul celălalt al biroului tău sau la o distanță de două scaune, pentru că vrei să împărtășești cu ei ceea ce ai ajuns să fii și cu ajutorul lor în ultima vreme.

Sunt oameni pe care îi vezi iar alții pe care îi ignori involuntar în regim de distanță între birouri, de lipsă de cunoaștere sau de indiferență neatacantă la adresa celor care respiră același aer cu tine pentru 9 ore dar care, timid, nu-și lărgesc cercul personal ȘI înspre tine…

Și totuși acești oameni pe care i-ai „văzut și i-ai privit” sau pe care doar i-ai „văzut” dar pe care ai avut ocazia să-i cunoști din „întâmplare”, pe un munte retras într-un colț de lume, unde aerul are miros și liniștea e profundă, sunt diferiți dar calzi, timizi sau sociabili, cu talente diferite și ecouri diferite în tine… numai spre bine. Oameni care îți țin ușa când treci cu farfuria spre bucătărie, care îți zâmbesc când te văd sărind câte două trepte în drumul spre camera superbă cu vedere spre munte. Oameni care știu să gătească și să menajeze fetele, pentru că sunt în număr puțin de data asta… Oameni care escaladează munți cu tine în pași de pitici grăbiți ca să nu vă prindă noaptea pe o cărare rătăcită și care se trântesc în iarbă obosiți la popasurile scurte cu puterea de a mai face haz de necazul „întâmplării”. Oameni care știu să admire frumosul prin ceea ce e, să privească mai mult decât doar să vadă. Oameni care acum îți sunt mai mult decât îți erau când salutau rece în drumul spre lumea lor, de pe care ai smuls eticheta impersonală și ai aruncat-o la gunoi.

Oameni pe care îi admiri când își joacă și sufletul când negociază „fânul” pe „oi” sau ”cărămizile” pe „piatră” în fața tablei de „Catan” sau care își imaginează lupte și cuceriri cât mai complexe și mai implicate în mijlocul tablei din Lord of the Rings și care pasează inelul imprimat cu grijă din mână-n mână în șoapte de „My precioussss” distrate. Oameni care ies cu tine să vadă stelele, pentru că nicăieri nu se văd ca la munte, chiar dacă sunt doar 6 grade afară, și care îți aduc cafeaua după masă fără să le ceri, doar pentru că te-ai strâmbat într-un anume fel. Tablagii înfocați, care își joacă sufletul în zaruri și care știu că norocul trebuie gândit ca să dea roade.

Oameni pe care i-ai lua la pachet cu tine și data viitoare, într-un gând, o mașină sau un microbuz de 20 de persoane, pentru că, mulți și diferiți cum sunt, ajung compatibili când distanțele între ei sunt mici și îndeamnă la copilărie și comuniune.

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

In noua situatie, Securitatea avanseaza propuneri indraznete. Intr-o alta caracterizare (08.09.1958) este descris foarte pozitiv. „Este modest, sociabil şi cu multă abilitate, datorită cărui fapt reuşeşte să-şi capete uşor încredere din partea elementelor pe care le contactează. Se bucură de multă popularitate în rândul membrilor cultului. De către noi se intenţionează a fi avansat în funcţia de preşedinte al conferinţei (…), fiind capabil să o îndeplinească şi să rezolve sarcinile ce i se vor încredinţa de către organele noastre. În acest sens urmează a face noi propuneri. Nu a fost şi nu este deconspirat.”