Blogul s-a mutat pe www.krossfire.ro ! Comentariile relevante vor fi transferate pe noul domeniu.

*Sa incep o astfel de serie este intr-adevar un mare efort pentru ca nesimtirea romaneasca este nelimitata. ma voi limita la nesimtitii cu care iau contact*

Desi aveam destui idioti pe lista pentru anul asta, unii au reusit sa ma scoata din sarite in mod deosebit in ultima perioada si merita mentionati aici pentru simplul motiv ca m-as bucura sa-si piarda din clienti.Am precizat acum ceva vreme ca intentionez sa mut treptat blogul pe www.krossfire.ro, domeniu pe care-l detin de ceva vreme. Desigur, aceasta dorinta a mea a trebuit sa se loveasca de imbecilii care lucreaza pentru Claus Web

Cumparand de la romarg domeniul, initial am vrut sa iau hosting tot de-acolo (ceea ce am si facut acum). Dar nu, la recomandarea cuiva a trebuit sa apelez la sulifricii astia pe motiv ca e ieftin si ca e ”exact ce-ti trebuie pentru blog”. La fosta firma mai lucrasem cu ei. Acolo m-am lovit de uptimeul serverelor care era pe la 80%, nu 99,9% si de raspunsurile nesimtite ale lui Claudiu Cadar, ”patronul”, individ care si-a dat ID-ul de mess la pagina de contact.

Toate ca toate, dar cum naiba sa ai incredere intr-un site care arata asa (adica exact ca in 1994, cand Mozaic ne arata prmele site-uri web cu grafica) :

Fiind baiat de treaba, am platit imediat dupa activare (care s-a facut la sase ore, timp mic comparativ cu retele de cartier si mare comparativ cu providerii adevarati). Toate bune si frumoase pana aici.

Am instalat platforma wordpress si aici am dat de o buba. Nu puteam da import la fisierul .xml cu posturile de pe blog pentru ca limita de upload din php.ini era de 2MB. Desigur, prin FTP se poate face uploadul insa functia import a WordPress-ului nu vede decat fisiere din hard si nu poate fi pacalita decat prin scripturi pe care nu aveam timp sa le instalez stiind ca se rezolva mai usor.
Asa ca, incurajat de cineva care facuse aceeasi cerere la alte hosturi am indraznit sa trimit doua mailuri marelui Claus. Evident, n-am primit niciun raspuns. Contactat pe messenger, individul trecea in offline de fiecare data cand il confruntam.

Ce trebuia in definitiv el sa faca ? Sa modifice o singura cifra din fisierul php.ini de pe server ! O singura cifra si o modificare pe care si copil de 4 ani o putea face !

Ce raspuns am primit dupa doua zile de eschivari si ignoranta ? Pai, ia priviti log-ul :

Vlad Stoiculescu: Salut
Vlad Stoiculescu: Tot eu revin cu problema aia cu contul
Claus Web: ce problema ?
Vlad Stoiculescu: Pai scrisesem pe mail…voiam si eu maxim upload size din php.ini
Vlad Stoiculescu: Setat la 6MB
Vlad Stoiculescu: Macar temporar, e doar o schimbare minora care se face rapid.
Vlad Stoiculescu: Ca sa pot da import la niste posturi din wordpress
Vlad Stoiculescu: Eu am luat hostul ca sa trec blogul meu pe .ro
Claus Web: le copiezi cu FTP
Claus Web: le copiezi cu FTP
Claus Web: le copiezi cu FTP
Claus Web: le copiezi cu FTP
Vlad Stoiculescu: Pai nu merge..ca e in formularul de import al wordpressului. E cunoscuta problema
Vlad Stoiculescu: Sa arat problema ?
Claus Web: d-le nu-s curios
Claus Web: nu imi arata
Claus Web: exista o limita
Vlad Stoiculescu: Am inteles ca exista
Claus Web: si cu asta basta
Claus Web: UITA !
Claus Web: pui prin ftp
Claus Web: si gata
Vlad Stoiculescu: Nu merge
Claus Web: la revedere
Vlad Stoiculescu: E o modificare minora in php.ini
Claus Web: pai stiu mai omule
Claus Web: ce nu intelegi ?
Claus Web: cati bani ai platit ???????????
Claus Web: cati bani ai platit ???????????
Claus Web: cati bani ai platit ???????????
Claus Web: 10 mil pe luna ????????
Vlad Stoiculescu: Putini, e drept dar nu e nimic dificil de facut pentru ei
Claus Web: sau cat ?
Claus Web: ok
Claus Web: atunci te rog nu avea pretentii
Claus Web: te salut
Claus Web : O viata frumoasa iti doresc

Printre alte raspunsuri am mai primit si chestii de gen : ”Eu nu vad nici o problema\Nu stiu ce vor alti provideri”. Cel de la suportul tehnic care vorbeste la per tu se face ca nu stie ce e ala un ”Refund”.

Posibilitate : Omul are spatiu pe niste servere care nu-i apartin. Solutie : Voi incerca sa rezolv sau ”nu am acces’ , va rog consultati X. Solutia lui : Ignram cu zilele si apoi jignim clientul.

Daca tot ne-am aplecat asupra nesimtitilor astora sa vedem si ce alte servicii mai ofera. Oh da ! Cumparare de domenii ! Si e doar cu 30 RON mai scump ca la romarg ! Sa nu uitam de modul in care se plateste la clausweb : Se face o turnare de bani in contul lor si primesti o chitanta de varsare, nu o chitanta pe serviciu si niciun alt fel de document.

Ce am facut ulterior ? Am luat hostul mai scump de la romarg sa vad cum se comporta ei. Ei bine, dupa activarea la 15 minute am fost intrebat daca vreau sa se mareasca aceasta limita (pentru ca cerusem printr-un tichet) . Nu a fost nevoie, ea fiind din start setata la 15 MB. Sa nu uitam de faptul ca am fost sunat sa le spun ce alte doleante am in legatura cu serviciile de hosting.

Nu stiu daca astia sunt incapabili si nesimtiti sau doar nesimtiti. In Romania sunt multi nesimtiti, dar unii sunt tampiti cu spume : Claus, te califici !

O sa am grija ca pe site-urile de recenzii din domeniu sa se stie cum isi trateaza unii clienti. Pe langa asta, am si alte marturii si s-ar putea (chiar sper) ca foarte curand claus.ro sa nu mai aiba prea multi clienti

Later UPDATE : Pe forumul RoHosted veti mai gasi oameni care-mi confirma.

P.S : Voi face trecerea pe .ro foarte curand insa nu fara sa anunt. Imi pare rau ca am avut partea mea de vina si ca am fost atat de tampit sa arunc niste bani (putini) pe porcaria asta de serviciu.

Chiar ma gandeam zilele trecute cum naiba pun astia pe YouTube reclamele. Prin astia as vrea sa se inteleaga ”compania Google” , nu vreo miscare conspirativa. Credeam ca Google mai filtreaza si el cat de cat reclamele dar nuuu…standardele sunt rele ! Say No to standards kids !

Reclamele apar in general pe paginile (canalele) caselor de productie si conform cu ce sustine Google, majoritatea ar trebui sa aiba o vaga legatura cu ce se promoveaza prin video.

Cautand zilele trecute varianta necenzurata de la Nine Inch Nails – Closer (nu sunt fan insa aveam impresia ca cineva le-a cam plagiat videoclipul) mi s-a servit urmatoarea reclama :

Deci ”Fitness for gay guys by gay guys”. Nici nu vreau sa stiu cum a asociat Google numele trupei ”Nine Inch Nails” cu fenomenul gay. Ce mi se pare simpatic e modul cum e scris pe banner Google, in dreapta jos. In general Google prefera sa se iscaleasca asa pe ad-uri insa sa pui sub un barbat semidezbracat, gay, expresia ”Goooooooogleee” mi se pare ilar.

Evident, Google au redemonstrat ca sistemul lor de aduri este aproape random insa asta tot nu m-a scutit de putin amuzament cand am vazut reclama asta. Fun stuff, what can I say ?

P.S : M-am mai trezit cu o reclama la ”Girls in a mudbath” cand cautam o varianta acustica a unei piese metal…

Seria cu jocurile de alta data tinde sa devina de departe cea mai longeviva de pe blogul meu. Din pacate, motivul nu este dorinta extraordinara a cititorilor de a citi aceasta serie, ci volumul imens de informatii pe care l-am strans si lipsa de timp si chef. Pana acum am primti doar cateva mailuri si comentarii de la cei care ar vrea sa vada seria incheiata.

Ca o scurta recapitulare : Seria ”Jocurile de alta data” are pana acum patru parti care pot fi citite aici. Au fost tratate principalele epoci ale jocurilor pentru PC si s-a inceput descrierea asa numitelor ”bijuterii uitate”, a jocurilor care au schimbat ceva. Am foare multe sugestii si propuneri pentru astfel de jocuri si voi incerca sa le comprim in patru parti. Sper sa-mi iasa.

Articolul de fata trateaza jocurile de tip point’n click adventure sau ”graphical adventure” si mai ales, unul din exponentii lor de seama, seria ”Sam and Max”.

Aventurile de tip poin’n click, bazate pe actiunea coordonata de mouse, au devenit extrem de celebre la inceputul anilor 90′ din trei motive : Erau intuitive (adica necesitau IQ), nu consumau multe resurse de sistem (grafica era pre-rendered in general) iar personajele si atmosfera erau foarte bine gandite.

Principalele companii producatoare de astfel de bijuterii erau Sierra On-line si Lucas Arts. Amintim din colectia Lucas Arts : Day of the Tentacle (unul dintre cele mai bune point’n clickuri facute vreodata), Sam & Max Hit The Road, Grim Fandango (locul 15 in topul celor mai bune jocuri ale tuturor timpurilor), Monkey Island (cu toate continuarile de rigoare), Full Throtle, Legend of Loom. Din colectia Sierra On-line merita jucate : Space Quest (cine ar putea uita o combinatie de simulator de zbor, glume bune si point’n click), King’s Quest si nu mai putin celebrul Leisure Suite Larry.

Din pacate, niciunul dintre studiourile mari de adventurerui point’n click nu mai exista. Sigur, Sierra si Lucasarts inca produc jocuri insa diviziile respective au fost inchise. Aventurile de acest tip aveau un mare avantaj : Se apropiau mult de romane si ofereau un grad enorm de imersivitate, similar RPG-urilor.

Dupa 2000, genul a renascut prin cateva titluri mari precum Syberia sau The Longest Journey. Ambele folosesc o combinatie de grafica pre-rendered si mult mai modernele engine-uri 3D.

Revin la titlu : Sam & Max Hit the Road a fost un joc foarte jucat la vremea respectiva. Bazandu-se pe o banda desenata din 87′ a lui Steve Purcell si folosind ultimul motor grafic LucasArts al perioadei, jocul a reusit sa prinda o categorie mult mai mare de public decat obisnuitele joculete pe PC, inca in perioada lor de dezvoltare. Chiar si acum, jocurile de tip graphic adventure sunt mult mai gustate de jucatorii ocazionali si majori.

Sam & Max aveau acelasi umor debordant al jocurilor de gen, beneficiind de un plus pentru cele doua personaje : cerebralul caine umanoid Sam si iepurele psihopat, Max sau ”politia liber-profesinista”, asa cum se autonumeau.Discutiile dintre personaje erau mai mult decat ilare.

(The first incarnation of the game)

Desi au incercat, Lucasarts nu au fost in stare sa scoata o continuare ca lumea la joc, chit ca anuntasera deja ”the next episode”.Cei care au fost insa in stare sa cumpere franciza si sa faca o continuare reala a jocului au fost Telltale Games, cunoscuti si ca ”Aia care au facut CSI”.

Baieti destepti, Telltale Games s-au prins ca nu vor avea prea mult succes daca scot un singur joc, distribuit clasic, asa ca au scos mai multe, respectiv mai multe episoade dintr-o noua saga Sam&Max. Distributia s-a facut exclusiv pe Internet, prin download si platire a codului de deblocare sau prin reteaua Steam. Pretul e in jurul a 9 dolari de episod, majoritatea putand fi comandate inainte de aparitie. Dupa sase astfel de episoade, a iesit si o varianta ”de colectie” care le cuprindea pe toate sub egida ”the first season’. Cum sezonul doi este ”in progress” (exista deja doua jocuri), Telltale s-a gandit sa dea posibilitatea creeri unui abonament la serie. Afacerea le iese de minune, iar motivele le voi enumera mai jos.

(Varianta Telltale de Sam & Max)

Ca sa nu lungesc si mai mult postul , o sa incerc o abordare simplista, in stilul +/- sau ”De ce da, de ce nu” cum spunea colegul Constantin. Sa incepem cu plusurile, pentru ca ele domina evident :

+Fanii Sam&Max se pot bucura : Umorul este la locul lui, vocile sunt ok (desi Sam suna cam defazat uneori) iar povestea este excelenta. Seria a revenit in forta.
+Amatorii de grafica 3D se vor bucura la randul lor : Sam & Max au capatat o a treia dimensiune, fara a pierde din aspectul de desen animat. Cerintele de sistem nu sunt mari insa primele doua episoade par a cauza ceva probleme la detalii si rezolutie maxima desi nu vorbim de un super engine grafic. Muzica este si ea la inaltime.
+A treia categorie de bucurosi va fi cea formata din jucatorii noi initiati in tainele aventurilor point’n click : Jocul este simplut la nivel de interfata iar questurile au dificultate medie, deci nu aveti nevoi de walkthrough
+Dialogurile fac toti banii iar sistemul de dialoguri ”la dublu”, similar RPG-urilor este un plus demn de remarcat.
+Cateva minijocuri precum cel in care poti conduce masina, arestand oameni pentru tot felul de tampenii precum ”Condusul vehiculului fara a fi raton”. Atentie, mini-jocurile de gen au de multe ori implicatii in jocul principal.

La capitolul minusuri am doua lucruri de reprosat : Questurile au dificultate medie pentru cei neinitiati, dar sunt usurele pentru jucatorii vechi. Durata unui episod este relativ mica, si s-ar putea ca acele cateva ore pe care le veti petrece intr-un episod sa se datoreze faptului ca in primul sezon personajele nu pot fugi.

As fi vrut sa iau fiecare episod din primul sezon la rand si sa-l descriu pe larg insa nu le-am terminat pe toate si oricum nu stiu daca-mi permite timpul cititorului. In orice caz, primul sezon (primele sase episoade, sau jocuri) se axeaza pe doua motive : conspiratia si hipnoza. Eh, macar sunt amuzante. Cei de la Xtreme PC par a fi facut o pasiune din recenzarea lor. Al doilea sezon il indica pe Mos Craciun ca fiind inamicul numarul unu al duo-ului exploziv.

P.S : Sunt niste jocuri excelente pentru birou si pentru oamenii ocupati in general. Cum la randu-mi m-am jucat foarte rar in ultimii ani (si nu neaparat din cauza timpului limitat), joculetele astea sunt ”a breath of fresh air”. Producatorii mai au o serie bazata pe acelasi engina intitulata Bone, o combinatie de arcade si adventure.

Nu are rost sa insist asupra articolelor precedente din blog despre ”cultura messenger”. Le cautati si voi daca va roade curiozitatea. Pana una alta, Constantin a tinut sa-mi atraga atentia asupra izvorului nesecat de prostie care este site-ul www.statusuri.net. Are un articol fain pe tema, deci il puteti consulta.

Multa lume se intreba de unde au inspiratia pustiuletii astia idioti sa-si arunce citate celebre in status (fara a le atribui) si de a alatura manelistic cuvinte. De pe net , de unde altundeva…

E vorba de un intreg efort creativ si de o prostie adusa la nivele fenomenale. Vorbim de un fenomen social. Imbecilii care imputeau peretii si orele de limba romana cu dejectiile lor cvasiintelectuale acum compun statusuri. E mai rentabil, nu ? Universul lor liric se invarte in jurul catorva neologisme (pentru ei) , al lui Mihai Eminescu si a slangului de mIRC.

Lasand la o parte artistii cu inima zdrobita care-si compun singuri eposurile din status, exista oameni care prefera sa apeleze la niste profesionisti precum cei de pe site-urile de statusuri. Daca nu va vine a crede ca in lista voastra, oamenii din grupul ”random idiots” se inspira de-aici, ia sa va dau niste exemple de eros manelistic de pe niste site-uri similare cu sus amintitul site. (Statusuri.net a fost tratat pe larg de Constatin, deci il voi ignora)

1.Statusuri.ro face greseala de a lasa utilizatorii sa-si verse surplusul creativ prin comentarii aprobate de moderatori (yeah right). Chipurile, ce vedem pe site este ‘’selectie” :

- Cand iti va fi dor de mine, aminteste-ti un singur lucru… ma-i lasat sa plec - Din ciclul pronumele personal ”ma”.

- InH ViAtZa Ai MhAy MoOlThZy DuJmHaNi DeChAtH PrIeThEnI J NiChI PrEtHeNhIi NhU JtYy DhAcHA Iz AdEvArAtZy !!! – Sunt emotionat pana la lacrimi…statusul asta nu numai ca e superb, dar iti ofera si un tutorial : ”Swahili pentru incepatori”.

-Unii se simt napaditi de constipatia poetica si ne uimesc cu versuri ca :
Numai u esti minunea din viatza mea…
Te urmez pretutindeni k pe o stea…
Ma faci sa ma simt k o zeitza…
Doar u esti destinul meu…
Q tine am curajul sa infrunt ce e rau…:x
Mai lipseste un ”Hep – heeee” si gata hitul lui Guta !

- I hate the angels, I hate the sun, I hate the world, I hate this fu*kin’ life, but I LOVE YOU! – Profund, profund…stiati ca se invata mai nou engleza din clasa I ?

- Cand linistea se lasa,in noptile senine…un dor cumplit m.apuk si ma gandesk la tine… As putea completa cu : In cartier viata e grea, dar numai tu esti tar** mea…

De mentionat aici ar fi si un comentariu de la guestbook : ”Super tare … eu una pierd ore in sir pe net pe la statusuri … Mdeaaa…superi tari “unele”! Pwwps`z male & doolceee . Lira Indyanka” – Pai vezi fata ? De-aia nu pui tu mana pe carti, ca te uiti la statusuri…si se mira lumea ca nu iti poti folosi gura pentru vorbire articulata.

2.Statusuri-mess.com sunt mai finuti : ei doar copiaza de pe alte site-uri si mai arunca 2-3 perle de intelepciune pe alocuri. Selectez si de la ei :

-Inima mea e rupta in doua … jumatate din ea e inca la tine , dar ce pacat ca nu mai suntem impreuna … – Acesta a fost un mesaj de dincolo de mormant si v-a fost adus de casa de pensii private Aviva.

-Ce frumosi sunt ochii tai albastrii, cand pictez totul in negru si suspin in noapte fara sa te stiu aproape … – Ochii tai albastriii.iiii..iii nu se prea vad de cand am inceput sa pictez in cacaniu toaleta parintilor tai.

-Mi-ai furat inima si ai luat-o cu tine … m-ai lasat undeva, de unde nu mai pot privi, de unde nu mai pot scapa! Ajuta-ma si tine-ma in brate … – Auzi bai boule, vrei sa cobor acolo unde esti tu si de unde nu mai poti scapa, ca sa te iau in brate ?

-Te-am iubit candva dar tu ai stricat tot si acuma nu mai vreau sa stiu nimic de tine – Bun, asa si ? De ce ii intereseaza pe restul de 200 de idioti de la tine din lista chestia asta ? Si mai ales : De ce ai nevoie de un site de statusuri ca sa exprim o fraza care pluteste in vocabularul fundamental al limbii romane.

-Vata de zahar?NU…Sirop de capsuni?NU…Ciocolata?NU…Nu pot gasi nimic atat de dulce ca tine! – Poti spune pe litere ”diabet” ?

In fond, ce te poti astepta de la un site care-ti spune ca vei gasi ‘’statusuri belea, statusuri betoane” din primul post ?

3.Statusuri.blogspot.com tine din start sa isi defineasca principalul target : tampitii. Blogul se deschide cu un ghid pentru aplicarea unui status : Pai selectati textul pe care vreti sa il puneti la status ,dati copy la el (Click dreapta sau CTRL+C ) apoi la status da-ti CTRL+V (Paste ) . Iar observam un timp verbal pe care-l voi boteza ”prefectu’ simplu’ ” si care aici se manifesta prin forma ”da-ti”. Textul continua cu o superba dezvoltare pe tema ‘‘nu pune-ti www ca am pus eu” dar o veti descoperi si singuri daca sunteti curiosi. Baiatul care detine site-ul are grave probleme cu punctuatia, sau cu lipsa ei. Si stiti ce-i mai interesant ? Ca pe site-ul ala veti gasi 10 posturi in care vorbeste despre cum va pune statusuri si doar vreo 7-8 statusuri copiate fara atribuire. Way to go !

Gata, plec sa-mi deschid afacere cu statusuri. Il iau si pe Constantin. O sa incep chiar din seara asta : ”Ochii tai, privirea ta…ca un inger se face si ploaie in mii de boocatzele”. Merge ?

P.S : Da, n-am uitat de articolul ala cu evolutia hip-hopului romanesc…

O sa incep bizar acest articol, o sa incep prin a lua apararea televizorului ! In conditiile in care exista posturi ce te pot ajuta sa te relaxezi temporar, exista meciuri importante (care nu sunt numai pentru microbisti , fani ai handbalului, etc) si uneori exista emisiuni care merita urmarite nu pot sa arunc (am vazut ca e la moda) cu noroi intr-un intreg canal media.

Cel mai important : Exista posturi interesante pe care nu le putem prinde in Romania si exista oameni fara televizor in casa. Ma pot da pe mine drept exemplu si pe sute de alti studenti, minunati chiriasi sau populatori de camine.

In lipsa televizorului ramane internetul , canalele TV online si P2PTV. Ce este Peer-to-peer Television (P2P TV) ? Este un sistem care permite streaming-ul de canale tv prin intermediul tehnologiei peer-to-peer, sau mai pe romaneste, prin sistemul ”downloadeaza si da mai departe”. Sa nu va ganditi ca este o metoda de a transmite seriale sau emisiuni in sistem torrent. E vorba chiar de o transmisie a programului din ziua respectiva, cu o intarziere care tine de la 2 secunde la 30 de minute, depinzand de canal si useri. Cum functioneaza treaba asta ? Simplu, v-ar spune wikipedia : Unul sau mai multe servere transmit live un cast al postului TV iar userii downloadeaza acest flux de date in sistem aproape real-time. In timp ce downloadeaza userii uploadeaza informatia luata, astfel ca printr-un sistem similar torrentului (iau-dau) se asigura o calitate mai buna a posturilor urmarite. Calitatea vizuala a unui post depinde de numarul de utilizatori care-l vizioneaza.

Pentru cei nefamiliari cu seria de concepte insirate aici : Exista posibilitatea de a vedea posturi TV din afara si uneori din tara, fara a plati nimic si cu o intarziere destul de mica. De mentionat ar fi ca promovatorii acestui trend sunt chinezii, oamenii avand o multitudine de televiziuni (vreo 8 publice ! – asa numitele CCTV – Chinese Central Television) , sistemul P2PTV fiind o solutie ieftina de raspandire a ”mesajelor”. Din acest motiv, majoritatea playerelor P2PTV sunt chinezesti , canalele principale apartinand acestei tari.

Scopul acestui post, care se anunta kilometric, era sa fac scurte recenzii ale celor mai bune playere din sistemul P2P TV, ceea ce voi si face in continuare :

1.TVU Player

De departe cel mai bun player pe care l-am descoperit in zona asta, zona aflata inca intr-un stadiu incipient. TVU Player, parte a TVU Networks, este in top din trei motive : Are o interfata grafica prietenoasa (bine gandita) ,un ghid TV actualizat automat de pe net (pentru fiecare post) si o serie de canale TV care pana acum ne erau accesibile prin preluarile Antena 3. Ma refer la : Fox News, CBS, ABC News, ESPN, Comedy Central si Nickelodeon (nu, nu-i numai pentru copii).

TVU Player permite sortarea dupa genul canalului, tipul de streaming (exista si posturile online, care au continut inregistrat, nu transmit live) sau dupa limba. Pe moment la capitolul limbi vorbite intalnim engleza si relativ multa chineza. De remarcat ca in ciuda multitudinii de posturi chinezesti (bine pentru mine, tot studiez limba) TVU Player are o oferta generoasa de posturi internationale si o interfata bine tradusa.

Nu stiu cat de bine se vad meciurile Romaniei, pentru ca am auzit ca se gasesc streamuri care le transmit. Oh well, Comedy Central se vede bine, desi are un delay de 30 de minute. Atentie la ghidul TV ! Optimizati-i ora sa coincida cu ora Bucurestiului (+2.00 GMT).

Playerul are un buton de pauza. Acesta functioneaza datorita delayului si datorita salvarii partiale in cache unei parti din stream, pentru upload. Daca insa dati un stop\play dupa ce ati folosit pauza veti ajunge la concluzia ca tocmai ati pierdut x minute din ce urmareati, dar ati ajuns la o diferenta mai mica fata de ”live”. Numarul de posturi mai putin importante variaza in functie de useri si de cereri, deci nu va asteptat sa gasiti mereu un post precum God-TV (post crestin) .TVU Player se descurca bine si la nivel de rezolutie in modul fulscreen.

Va puteti face si cont pentru a puta posta recenzii, comentarii si a avea accesa la statistici insa acest lucru nu este necesar.

Pagina oficiala TVU Networks

2.SopCast

SopCast e bun pentru meciuri. Punct. Aici am urmarit Romania-Olanda si Romania-Luxemburg. Pe TVU Player nu le-am gasit la momentul respectiv. Meciurile de pe SopCast se vad bine, au destule surse (in sensul de posturi) si ai sansa se le prinzi live, chiar live, cu delay de 3-4 secunde. Totul e sa ai inspiratia sa alegi cel mai bun post.

SopCast consuma si mult mai putine resurse de sistem decat TVU Player insa are carente serioase la nivel de interfata, ii lipsesc multe optiuni (cateva pot fi compensate de site) si abunda in posturi chinezesti. Meniurile de instalare si o parte din help file nu au fost traduse in totalitate. Si acest soft permite creerea unui cont si chiar va va cere sa va logati la inceput, avand totusi optiunea ”anonymous login”.

Sopcast are mai putini useri decat TUV Player, deci unele posturi s-ar putea sa se vada mai prost, insa Sopcast este printre singurele softuri de PP2TV cross-platform. Linuxisti, luati-va popcorn

La fel ca si TVU Player, SopCast afiseaza bandwith-ul actual si cel necesar pentru o buna rulare a programelor TV. SopCast are si ceva in plus fata de TVU Player – posibilitatea de a prelua stream-uri de pe siteuri, prin specificarea adresei acestora. Daca feature-ul asta ar si merge cum trebuie ar fi si mai bine.

Pagina oficiala SopCast – nu stiu din ce motive serverul lor se misca exceptional de greu in ultima vreme. Se pregateste o noua versiune, cu o interfata modificata aproape complet.

O lista cu alte cateva aplicatii de P2PTV, nedetaliata dar utila, gasiti pe minunata si nesigura wikipedia. As mai recomanda in aceeasi ordine de idei si CoolStreaming, un fost player (primul de altfel , care a fost eliminat datorita expirarii liceentei – da, iti trebuie liceenta pentru a prelua livestream de la televiziuni). Acum puteti gasi pe site-ul lor cateva posturi TV urmaribile in stil YouTube, cu un delay considerabil.

Mi s-a recomandat si Joost spre recenzie. Acesta, desi beneficiaza de o super interfata grafica, nu este live (are numai continut inregistrat…pana la urma nici restul nu sunt 100% live) si este plin de advertising. Publicitatea este mai deasa si mai iritanta ca la TV…sooo..no Joost for me ! Similar este si jumptv (accesibil online) care la randul sau nu ofera continut live.

In alta ordine de idei, pe scurt :

-A aparut un ziar nou, numit Interesul Public. Lasand la o parte similaritatile dintre site-ul lor si site-ul Cotidianul, IP este un ziar caruia merita sa-i dati o sansa, macar pentru o alta viziune. Volumul de informatii este mare (deviza lor : Informatie pe milimetru patrat) iar pozele sunt putine si la obiect, desi nu mi se par grozave calitativ. De altfel, calitatea hartiei si a tipariturii este mediocra insa nu deranjeaza. Cu exceptia primei pagini, cam dubioasa, nu pot sa nu observ alte similaritati dintre acest ziar si Cotidianul. Asta nu este un lucru rau, mai ales ca pe ultima pagina a ziarului din 17 octombrie am gasit un ghid de achizitionare al unor obiecte de arta accesibile ca pret , IP continand si niste pagini cu oferte de joburi in tara si in strainatate. La nivelul obiectivitatii nu ma pot inca pronunta avand in vedere ca in caseta postului ”director general” figureaza Mugur Preda, un personaj controversat care este de asemenea director la ATAC. Sistemul cotidian-tabloid nu este nou pentru proprietarii de ziare insa daca ar fi mai bine pilotat, Interesul Public ar putea deveni intr-un an un concurent serios pentru ziarele ”cu vechime”.

- Si acum stiri de ieri din Ardial : No, tulai Domni, si zici ca vine gheii pieste noi, Pisti ? Un festival de filme ghei la noi bre, la Cluj-Napoca ? Ioooi…
P.S : Un individ care foloseste un proxy – directia Frankfurt, cu IP-ul 85.195.123.24 continua sa scrie pe blogul meu folosind pseudonimele celor care imi comenteaza in general. O fi acelasi dobitoc al anului ? continua sa posteze la mine pe blog sub diverse pseudonime.

Na, ca m-am gandit sa fac si eu o recenzie la un gadget pentru ca n-am mai facut de mult. Si ce altceva mai bun sa iau eu la purecat decat recent achiztionata mea jucarie, media playerul iRiver X20. Stiu ca recenzia este cam intarizata, playerul fiind lansat la inceputul anului, dar pentru ca iRiver X20 este o solutie relativ ieftina iubitorilor de muzica (a celor care fac diferenta intre calitate si surogat) voi continua oricum.

In primul rand cateva cuvinte despre companie : iRiver este o companie subsidiara conglomeratului sud-corean Reigncom. Compania se ocupa exclusiv de productia de media playere si a devenit faimoasa in ultimii trei ani pentru seria Clix, un mediplayer care a primit note maxime pe toate site-urile de recenzii. Mania iRiver a inceput prin 2006 cand au inceput sa rasara tot felul de fan sites, moment in care multi dintre cei satui de Ipod si de tehnologia Apple (neschimbata din 2004, ultimul update de procesor Apple) s-au alaturat curentului anti-Ipod si au inceput sa promoveze branduri ca iRiver, Cowon, Archos sau Trekstor (ulterior Sandisk cu a lor serie Sansa). iRiver s-a remarcat insa ca fiind firma cu cele mai multe recenzii pozitive per total.

Spre deosebire de Clix (implicit Clix2), un player cu un concept deosebit (tehnologia de controllere D-Click), destinat celor ce tin la design si la customizare in primul rand, iRiver X20 s-a lansat ca un concurent direct pentru Ipod. Avand o vaga similaritate vizuala cu playerul Zune (Microsoft) , X20 nu este un player mic si deci nu satisface doleantele amatorilor de gadgeturi microscopice. Marimea se poate estima la 9 cm lungime, 4.5 latime si in jur de 1.3 cm grosime, nu foarte departe de un Ipod Nano (cu exceptia grosimii). Playerul este surprinzator de usor.

(iRiver X20 in imaginea de pe siteul oficial)

Pentru cei indecisi intre X20 si Clix2, voi face si o comparatie la acest nivel, spre finalul articolului. Chipul audio de pe X20 decodeaza pe 24biti, hi-fi. Procesorul efectiv al aparatului are 200Mhz, fapt ce ar putea fi un indiciu asupra vitezei finale de procesare.

Sa trecem dar la playerul propriu zis. Modul de manipulare este foarte bine gandit, in locul iritantelor rotite de volum laterale, iRiver plasand un ‘’scroll wheel” iluminat in jurul butoanelor de navigatie. La nivelul acesta, playerul este foarte putin aglomerat si rapid in manevrare. Nu m-au deranjat marimea si aderenta rotitei.

Calitatea audio este excelenta (desi ii veti realiza puterea folosind ale casti) si modul de indexare al fisierelor foarte bine gandit. Playerul afiseaza si artworkul albumelor (cel mai usor se face sincronizarea copertelor cu piesa din softul playerului, inainte de a copia melodia in memoria interna a aparatului) . X20 suporta playlisturi facute in winamp sau media player insa nu poate salva playlisturile facute ”on the go” pe player, si aici primeste o bila neagra.

Ceea ce straluceste in sens propriu la acest player este display-ul. Un ecran LCD cu diagonala de 2.2 inchi, HighQuality VGA (HQ VGA) cu o rezolutie de 320×240 pixeli. Bate cam tot din domeniul playerelor si se situeaza peste mobilele mai rasarite prin brightness (Ultra Bright Display Techonology) si contrast. Videoclipurile si sitcomurile vizionate pana acum m-au uimit la calitate. Unde mai pui ca suporta si anumite formate (.sub – Divx si unele .srt-uri) de subtitrari ! Exista site-uri de filme cu subtitrari sincronizate sau incluse in film, pentru formatele iRiver. Un soft recomandat pentru a include subtitrarea in film este Pocket Divx Encoder.

Radio-ul FM este un plus, la nivel de scanare al frecventelor si al stabilitatii putand fi comparat cu un radio de masina ceva mai ieftinut. L-am gasit foarte similar cu radio-ul de la modelele Sony Ericksson mai noi. Bila neagra ar fi ca nu afiseaza numele postului ascultat. Receptorul este in casti ca de obicei, deci aveti grija la pozitia castilor. Daca vreti sa ascultati radio-ul pe boxele incorporate, plasati castile in mufa de line-in.

Playerul foloseste o baterie Li-Ion cu durata de viata de 22 ore in mod audio si 6 ore video. In realitate bateria tine in jur de 19 ore audio (pentru ca din cand in cand te vei mai juca cu display-ul) si 5.5 ore video cu brightness-ul default, de altfel suficient. Incarcarea se face prin USB (desi se poate cumpara si un adaptor AC) si dureaza in jur de 2 ore (la inceput peste 3 ore). Aici X20 mai ia un punct : Bateria este schimbabila, unitati compatibile gasindu-se deja pe piata (la baterieshop.ro am gasit chiar trei modele compatibile) – Clix2 si Ipod nu beneficiaza de astfel de posibilitati.

Asa cum precizasem mai sus, aparatul are o intrare line-in si deci poate inregistra de pe orice dispozitiv care suporta genul asta de conexiune. Reportofonul integrat nu este foarte puternic insa este suficient. Faptul ca inregistreaza in format .mp3 de pe radio-ul inclus in player este o noutate. Fotografiile se vad excelent, in cazul celor care nu sunt de marimea LCD-ului, beneficiind de zoom in stilul aparatelor foto-digitale.

Ce mi-a mai placut in mod deosebit : Faptul ca se poate schimba orientarea display-ului, pentru stangaci si pentru pozitii mai incomode si prezenta unui CustomEQ pentru a-ti putea salva propria versiune de egalizator. Software-ul integrat arata bine (mai bine ca iTunes), este actualizat des dar este cam incet in convertirea filmelor la rezolutia playerului. In consecinta, recomand iRiverter , un soft mai vechi dar care poate produce filme compatibile cu X20 (selectati modul u10).

Castile din stoc nu sunt atat de proaste pe cat se crede insa nu sunt nici bune. La volum mic sunt chiar ok insa dupa ce treceti de scara 24 (din 40) incep sa apara problemele de claritate pe castile din stoc. Am testat cu o pereche de Sony si cu Sennheiser – evident, alta viata. Oricum, daca nu va permiteti o schimbare in prima faza, nu va vor ucide nici castile din stoc.

Am promis ca voi face o comparatie minimala intre X20 si Clix2. Voi enumera numai avantajele fiecaruia in detrimentul celuillalt :

iRiver X20 :
- ecran LCD excelent (fata de Amoled – Clix2 : nici la Clix2 nu e deloc slab ecranul )
- baterie schimbabila
- slot MicroSD (un mare plus)

iRiver Clix2 :
- design excelent (a luat recent premiul pentru cel mai bun design de media
player). E mai subtire si mai mic decat X20 , aparenta fragilitatii fiind
distrusa de testele de rezistenta.
- sistemul D-Click (poate fi un mare plus sau un minus – butoanele nu sunt
prezente pe player, el fiind actionat prin atingerea marginilor
playerului)
- suportul de jocuri flash si customizarea meniurilor (in baza aceluiasi suport)

Pret recomandat pentru iRiver X20 : Intre 320 si 350 RON. Eu l-am luat cu 330 de la emag pentru ca acolo vazusem cele mai multe recenzii pozitive la player (absolut toate, de fapt…5 stelute pe linie). Stiu ca nu este un criteriu de alegere a unui magazin, dar emag si-au mai demonstrat seriozitatea in ciuda cresterii preturilor din ultima vreme.

Accesorii recomandate : Husa (merge chiar si una de ochelari mai micuta), set servetele curatare LCD (veti avea nevoie) , folii protectie LCD sau eventual un kit de reparatie (sper sa n-aveti nevoie) . As recomanda si niste casti in-ear, eventual Sennheiser (CX-300 merg la fix, dupa cum am testat si dupa cum zic forumistii – din pacate sunt cam scumpe)

O recenzie mai inteligenta de la oameni cu mai mult timp si experienta : iRiver X20 – pocketables.

iRiver are clar un viitor in domeniul media playerelor, acest lucru fiind demonstrat si de modelul B20 , care inca nu a ajuns in Romania. Similar Clix2-ului dar mai gros, B20 are la randu-i un slot microSD si o antena TV integrata care-l poate transforma intr-un televizor miniatural.

Prin articolul de fata nu am incercat sa demonstrez ca iPod-ul celor de la Apple ar fi un produ prost. Nici pe departe ! Faptul ca a rezistat atata timp pe piata, pe langa campania excelenta de marketing si pozitionarea prin nisa (initiala), arata ca iPod-urile sunt niste playere intr-adevar performante. Din pacate sunt prea scumpe si ofera putine optiuni la modelele de baza comparativ cu alte produse de la firme rivale.

P.S : Sad news for gamers – EA a inghitit asociatia BioWare Corp – Pandemic Studios. Rest in peace Bioware…prietenii stiu de ce.

Intro lacrimogen dar adevarat : Faptul ca pot in aceasta seara sa scriu un post pe blog si ca am supravietuit acestei zile este pentru mine o dovada incontestabila ca Dumnezeu exista…

Desi eu nu prea onorez in general tag-uri, i-am promis Ioanei ca-i satisfac curiozitatea. Intrebarea suna cam asa : Ce client\clienti de Instant Messaging folosesc ?

Voi incepe cu Gpogle Talk : Este fiabil, are o calitate audio excelenta si o interfata care nu-ti ocupa 20 de MB de Ram. Desi este inca in Beta (de aproape doi ani), G-Talk este un IM excelent folosit de prea putine persoane din pacate

Preferatul meu, peste toate cele, ramane Yahoo Messenger. De ce este Yahoo Messenger cel mai tare IM ever made ? Pentru ca :

-Toti idiotii il pot folosi si majoritatea celor care-l folosesc chiar sunt idioti. (Nu sariti, am zis ”majoritatea”, restul suntem minoritate simpatica si tolerata)
-Pentru ca numai aici poti agata ca pe ”hai5”. Te trezesti ca te adauga in lista una bucata macho sau femeie fatala de 12 ani in lista si iti da un ”asl pls”. Tu intorci frumos spatele si dai ignore…
-Numai pe YM poti juca ”ghiceste cuvantul” in mod real-time. E imposibil sa nu ai 1-2 in lista care considera ca ”ji” este varianta economica de ‘’si” (şi – pentru pretentiosi). De altfel ”ji” este si mai ”kwl”, nu ? E imposibil sa nu dai de vreun cretin agramat care nu are absolut nimic de comunicat si iti baga un ”ji k mai faji u ?”
-Pe YM nu stii mai niciodata cu cine vorbesti. Sa-ti scrii datele in profil, la personal details cere cam 2-3 minute de munca asidua si de scris corect. E mult mai lejer sa vorbesti cu ”pixulina_sexybleu” decat cu Andreea.

Of course, exista mereu butonul de ignore si stergerea din lista dar uneori esti rezervat – u stii pe cine stergi. Dar stiti ce e cel mai fain pe YM ? Lectiile de filosofie live ! FILOSOFIA este chiar sufletul Yahoo-ului…

Dupa ce s-au plictisit sa tot bage fraze umoristice a la Vacanta Mare in status sau declaratii de iubire din secolul trecut, copilasii cu mult prea mult timp liber au inceput sa ne invadeze ochii si mai nou site-urile si blogurile cu citate din filosofi. Lasand la o parte ca este vorba de oameni pe care ei nu-i vor citi sau intelege vreodata, citatele izolate sunt de multe ori opera unui filosof de cartier. E bine sa specifici ca este vorba de Immanuel Kant si nu de Andreica Kant care a spus ”Viata este ca o cumpana, uneori te ridici, alteori cazi”.

Pseudofilofiile si pseudointelectualitatea este noua moda pe mess. Ajung tot felul de dubiosi sa-ti dea lectii de viata in direct. Exemple : ”Iubirea este deschidere, iubirea este viata” (fetita de 13 ani…a zburat din lista mea pentru mass-uri si intrase fiind sora unui amic)   \  ”Viata este un put din care te scoate numai iubirea” – sa pastram variatia pe tema putului, cumpenei si a altor instrumente…

Exista mereu butonul de Remove si in final cel de Ignore. Dar ce te faci cand oameni cunoscuti te izbesc cu o duma de gen ? Inghiti…

Pe scurt : Sunt prea prost sa mai inghit si prostia voastra. ( Daca ma citati in status, va rog mult sa spuneti ”Regele Incontestabil al Filosofilor da pa toata planeta”)

Lasand tag-ul la o parte, vin cu niste stiri pe scurt :
-Laptopul de 100 de dolari va fi totusi scos in curand la vanzare, pentru studentii mai saraci din tarile care au acceptat programul. Se vor vine in stilul ”Buy x, get y free” si doar unor grupuri organizate. Pe moment programul va incepe in SUA.
-La chinezi a mai murit un omulet de pe urma gaming-ului. E al saptelea anul acesta… (Ignorand faptul ca la ei jucatorii profesionisti sunt priviti ca niste atleti)
-Pe youtube a scapat o varianta de Star Wars, in stilul Family Guy – sezonul 6 (not aired yet – via Raducu) :

P.S : Observati efortul meu de a livra totusi un post la doua zile  

E greu de crezut ca lumea nu au auzit inca termenul de ”Engrish”. Termenul desemneaza acele superbe fraze lipsite de logica pe care le putem in diverse produse de import, de la jocuri pentru PC japoneze la pantofi sport chinezesti. Engrish acopera totusi o plaja mai larga, incluzand si idoteniile debitate de unii in diverse ipostaze , brandingul prost inteles si cam orice variatie de engleza incorect folosita.

Mania colectionarii si numele ”Engrish” isi au originea in superbul joc japonez Zero Wing, celebru pentru fraza ”All your base are belong to us” (folosita peiorativ in alte jocuri video si chiar emisiuni). Pe youtube am gasit filmuletul de inceput al acestui minunat joc de la finalul anilor 80′, joc publicat initial pentru console si salile de jocuri. De remarcat este ca mai toate jocurile asiatice din perioada respectiva sufereau din cauza cretinismului traducatorilor. I give you Zero Wing (vocile nu sunt cele originale) :

Mai multe despre concept si despre jocurile de gen puteti afla pe wikipedia (sper) asa ca o sa trec direct la mini recenzia din acest articol, pentru ca ea exista. Este vorba de site-ul Engrish.com , un site ce se ocupa de preluarea a cat mai multe fraze din ”engreza” , in special a celor ce privesc produsele alimentare, textilele sau panourile.

Site-ul este de mult online si asta constituie avantajul si dezvantajul sau. Baza de date impresionanta este trasa in jos de interfata mult prea simplista si de navigarea prin arhive (greoaie in cazul unor intrari mai vechi). Pana una alta, site-ul este cel mai vechi si mai bine documentat din ”domeniu” fiind si un trendsetter in sfera ”engrezei”. Va invit sa-l vizitati.

Cateva sample-uri (alese in sistem random) : Cainele Snoopy a ajuns in imaginatia chineazeasca Spoony . Semnul asta dintr-un restaurant ne spune un adevar : Beware of people. Intelegeti ce vreti din mesajul catelului astuia, care chiar pare a fi scris de un catel.

P.S : Pe langa subiect – Daca nu sunteti deja un fan al bash.org, un site ce colectioneaza ”perle” (neintentionate dar si fabricate) de pe IRC si alte sisteme de gen ati putea deveni din moment ce in ultima vreme vin cu materiale din ce in ce mai bune, ca de exemplu aceasta glumita seaca in stilul ”administratia Bush e varza ” : Knock Knock ! | Who’s there ? | 9/11 | 9/11 who ? | You said you’d never forget….

Cum benzile desenate online (online comics) au devenit o moda si pe meleagurile romanesti, m-am gandit sa prezint aleator cateva astfel de serii din afara, serii mult superioare a ceea ce se face la noi. Nu stiu daca vreau sa impulsionez sau doar sa recomand niste doze sanatoase de relaxare.

Daca in opinia mea CAD Comics (Ctrl-Alt-Delete) raman pe locul 1 (pentru ca in ciuda unor lipsuri la ultimele comicuri, serialul este online din 2002 avand deja si o versiune animata) , al doilea pe podium este nou venitul Looking For Group (LFG).

LFG urmareste indeaproape structura CAD Comics, adica imbinarea de banda desenata (doua numere sau doua pagini pe saptamana, spre deosebire de CAD care ofera trei) si blog cu ocazionale insertii animate si bonusuri (avatars, wallpapers). Am spus ca structura este imitata, nu si ideea. Daca majoritatea comicurilor online de la ora actuala se concentreaza asupra pasiunii obsesive pentru PC si mediul online (CAD Comics, Blaugh) sau a unor personaje fictive (Fredo & Pidjin), Looking For Group ne ofera o alta perspectiva asupra literaturii si creatiilor fantasy, plasate in universul al carui start l-a dat Tolkien. Vorbim de elfi, troli, minotauri, orci…vazuti altfel. Practic, Looking for Group este o parodie si la cultura Dungeons & Dragons si RPG in general. Cei doi creatori, Lar DeSouza si Ryan Sohmer (creatori si ai seriei ”Least I Could Do”) sunt si jucatori de World of Warcraft…go figure !

Un grup foarte ciudat de ”eroi” se apuca sa caute Sabia Adevarului, fortati fiind de un conflict cu regele. Ca orice banda desenata de succes, Looking for Group exceleaza in conturarea personajelor. Asa zis-ul ”break-out character” nu este personajul principal, ci un personaj secundar pe care-l voi prezenta in continuare. Afland, dupa ce am scris articolul, ca si pe wikipedia exista biografiile perosonajelor, voi prezenta doar punctul meu de vedere la fiecare dintre ele si voi scurta mult descrierile :

Cale’Anon (zis si Cal sau Pinky)
Cand restul rasei sale a hotarat sa devina rea, Cale a fost printre singurii elfi ramasi puri. El a asamblat involuntar echipa. Copilaros, inadaptat, nu poate face rau decat daca este provocat. Este un bun luptator, nu pare sa aiba simtul umorului si ia problema constiintei si loialitatii foarte in serios.

Benny’Joon (zisa Benny sau Gid, de la Green Kid)
Inca tinara, crescuta de mica de Krunch. Are o rasa incerta, semanand mult cu o femela orc. Usor violenta si obsedata de bani insa destul de retinuta in a ataca. Se hazardeaza repede si isi foloseste talentul pentru a-i vindeca in general pe ceilalti.

Krunch Bloodrage (zis Big Cow)
Un minotaur foarte puternic dar care in ciuda aparentelor este si un invatat destul respectabil.Cel mai echilibrat dintre ei,se simte complexat de rasa sa si este de multe ori tratat cu superioritate.Scrie aventurile grupului intr-un stil aproape shakesperian si se declara ”avid de cunoastere”.

Richard The Warlock
El este ”break-out characterul” comicului. Psihotic, nu pricepe cuvantul constiinta si omoara la intamplare, considerand asta un hobby sanatos si amuzant. Daca toti ceilalti lupta pentru onoare el sustinea ca lupta ”pentru ponei”. Are o obsesie cu tortura de bebelusi si este probabil cel mai puternic luptator din grup, desi intervine doar spre finalul bataliilor si de multe ori doar pentru a face mistouri.

Ar mai merita mentionata si pantera Sooba, o pantera neagra gigantica ce-i apartine lui Cal (desi nu se prea vede afectiunea pentru stapan). Se hraneste cu insecte, din vina lui Richard in special.

Umorul general al benzii desenate seamana cu cel intalnit in Ctrl-Alt-Delete (CAD Comics) insa pastreaza tematica fantasy, aparand si multe referinte la conceptele maniheiste ale unor personaje. Ca repros as putea aduce mica dificultate in urmarirea ”voice box”-urilor personajelor, uneori incurcate si desenate foarte apropiat. Va veti obisnui repede. Daca vreti sa urmariti LFG de la inceput puteti consulta arhiva siteului. Episoadele (paginile) sunt grupate in jurul unor colectii (issues) care practic determina fiecare nou pas in epopeea personajelor. Pe moment s-a ajuns la al treilea astfel de Issue si la episodul 76.

(Click pe imagine pentru un sample, adica pentru primul comic LFG ever made – Copyright : Ryan Sohmer and Lar deSouza)

De remarcat este si ambitia creatorilor si a potentialilor sponsori de a crea un filmulet pe baza aventurilor celor patru, filmulet (un film artistic de fapt) ce va iesi pe piata in 2008. Looking For Group – The Movie se vrea o parodie Disney ce va urmari in mare aventurile celor patru. Here you go (filmuletul se gaseste si pe blogul lui Teo, fapt care m-a facut de altfel sa tratez pe larg LFG – intentionam sa-l pun doar in topul best web-comics) :

P.S : Ati observat ca mai toate personajele de tip ”break-out” din seriale (South Park, Family Guy) si din comicurile online (Looking for Group, Fredo & Pidjin) sunt malefice in natura ? O sa tratez subiectul pe larg…in curand.

Tocmai ce spuneam eu ca nu preiau stiri decat in cazuri extreme si hop si aniversarea CD-ului. Nostalgia m-a cuprins si am scris un mini-post. Voiam sa continui cu o statistica despre impunerea Blue Ray-ului in defavoarea HD DVD-ului si despre urmasul de drept al DVD-ului si CD-ului.

Nu mai este nevoie din moment ce isralenii de la Mempile au dat peste un nou material imprimabil laser care putea permite stocarea unor cantitati foarte mari de informatie folosind actualul standard Compact Disc (in termeni de marime si ISO – adica nu ne vom trezi cu monstri din polimeri). Vorbim practic de cel putin un Terrabite de memorie pe un singur disc. Prototipurile actuale ajung la 800GB insa cele viitoare vor ajunge si la 5 TB in cazul in care se va folosi laserul albastru in locul celui rosu (standardul actual).

Noul format se va lansa oficial in primul semestru al anului 2010 daca totul decurge ”conform planului”. Noile unitati se presupun a fi foarte rezistente insa asta ramane de vazut. Preturile sugerate sunt inca destul de piperate.

(Primul prototip afisat – Semitransparent)

Sa vedem ce o sa mai faca BluRay Technologies atunci ? (De fapt, nu stim ce face nici acum avand in vedere ca formatul lor nu se poate impune in fata DVD-ului. Nu mai vorbesc de incercarile HD-DVD)

P.S : Surse mai de incredere – Engadget si The Inquirer

CD-ul implineste azi 25 de ani. Asta in ani de inovatii tehnologice inseamna foarte mult daca stam sa ne gandim la ciclul de viata al altor suporturi de date.

Dupa o nastere cu peripetii intr-o Hanovra in pragul revolutiei digitale, parintii de la Polygram te-au botezat Compact Disc. In cinci ani devenisei un obsinuit al casei si a inceput sa ti se spuna CD. Anii 90′ au adus cu ei era computerelor personale. Format inca tanar, te-ai implicat si in asta.

Esti aproape de pensie. Atat de fragila piata muzicala nu cred ca te va mai tine mult pe teren. Orice ar fi, ai intrat de mult in istorie, deci ”La multi ani batrane” !

P.S : Desi spuneam ca nu fac asta, iata ca am comentat si eu o stire parvenita printr-o sursa de informare oficiala. E un post scurt si usor de criticat, dar macar intentia nu a fost una serioasa. Mi-am adus aminte de primul meu CD-Rom, montat pe un 486 DX2…vremuri. 

Culmea manelismului blogaristic este asa cum sutineam a-ti asuma o alta identitate, fie si in gluma. Nu stiu daca sa atribui urmatorul ”pamflet” goanei dupa accesari sau unui experiment tembelut dar o sa tratez oricum problema pentru ca mi-a ridicat o spranceana in trecerea mea prin ”blogosfera”.

Cu ochii pe putere, un blog care trateaza uneori superficial (intentionat?) probleme dezbatute in presa (in ciuda subtitlului ”in culisele presei”) si pe care puteti gasi totusi cateva panseuri care merita citite (autorul este totusi creditabil si scrie decent) s-a gandit sa lanseze alte trei bloguri satelit, la ”misto”. Cui s-a gandit Tiberiu Lovin, proprietarul blogului ”Cu ochii pe putere”, sa le atribuie ? Ei bine, urmand moda blogului lui Adrian Nastase (real de altfel), el a lansat blogurile lui Sorin Ovidiu Vantu, Gigi Becali si Dinu Patriciu.

Grav nu este umorul sters si glumele stereotipe intalnite pe aceste trei bloguri sau faptul ca design-ul denota amatorism. Grav este faptul ca exista persoane care au inghitit gogoasa si mai ales persoane care au promovat-o desi autorul afirmase clar ca totul este o gluma. De altfel, la urmarirea sectiunilor ”Posts of the day” si ”Hot posts” se vede poza aceluiasi autor in dreptul fiecarui blog, chestie de leogica elementara. Dar nu, e clar ca e o conspiratie si ca cei trei chiar si-au facut blog si mai ales, la conturile lor cat jumatate din PIB-ul Romaniei si-au facut cont pe .wordpress, ca domeniile sunt scumpe in Romania.

Exista deja trei bloguri care au inghitit galusca si numarul lor creste, unii scriind si in reviste online si anuntand stirea.

My call : Gluma este mediocra si nu denota maturitate. Totusi, faptul ca exista oameni care au luat-o de buna este grav si arata ca accesul la internet ar trebui sa fie mediat de cateva teste de IQ. Trebuie totusi salutata orice initiativa menita a demasca prostia.

P.S : Presa din Romania este oricum la nivelul asta.

Nu am mai facut eu recenzii de joculete de la Magefight , daca nu ma insel. Din plictiseala si la sugestia lui TiSi am cautat un FPS (First Person Shooter) online care sa manance putine resurse si care sa se poata juca fara prea mari presiuni asupra retelei. Se pare ca l-am gasit, sau mai bine zis l-a gasit. Joculetul se numeste Paintball 2.0, este facut de Digital Paint si promite foarte mult.

Inainte sa purcedeti in a va macelari adversarii fictivi sau reali, cred ca ar fi cazul sa dau cateva detalii despre joc. In primul rand marimea si cerintele : installerul are in jur de 23 de MB si cerintele se situeaza pe undeva pe la cerintele unui Quake 2 in full OpenGL, adica un procesor de 533Mhz , 128mb Ram si o placa video de minim 16Mb ar trebui sa fie mai mult decat suficiente ! Engine-ul este o conversie totala de Quake 2 si imi aduce puternic aminte de Counterstrike (which is bad) insa merge repede, iar modelele si reflexiile sunt chiar detaliate. De remarcat si faptul ca exista si o portare Linux functionala.

La capitolul probleme, in afara faptului ca versiunea este un Alpha foarte dezvoltat as mai aminti si unele probleme de tintire uneori. Pe langa asta, marimea jocului si cerintele il recomanda. Din cate observati, nu am vorbit inca despre gameplay.

Gameplay-ul il face pe domnul Paintball 2.0 sa se evidentieze. Mentionez din start ca daca nu intentionati sa jucati in multiplayer, ati putea alege un alt joc pentru ca pe moment asta este modul principal al jocului. In primul rand ati putea fi socati sa aflati ca nu sunt prea multe arme pentru un FPS, existand in jur de opt daca nu ma insel. Pe de alta parte, se pot schimba la orice arma : teava (brass – cea mai slaba teava, mai buna decat cea din stoc totusi\ steel – cea mai buna, acuratete mare) , butoiul de CO2 (care da presiune bilelor) si stocul de bile de paintball. Fiind totusi un simulator de Paintball, o singura stropire de la o bila de paintball sau de la o grenada sunt de ajuns pentru a fi eliminat. Daca esti eliminat, stai pe bara in jur de 30 de secunde si observi (ar fi un minut maxim, dar depinde de cat de repede se termina jocul) pana la revenire. De remarcat ca pe anumite harti, in loc de a observa jocul dupa eliminare, veti fi transportati intr-o harta de tip ”purgatoriu” unde va puteti impusca in voie (nu se puncteaza) pana la reinceperea oficiala a reprizei. Modurile de joc sunt similare cu cele din Unreal Tournament, modul Siege fiind un capture The Flag modificat. Exista si boti insa nu sunt foarte inteligenti (inca in stadiu alfa, si ei). Reactioneaza totusi ok pe cateva harti (Castle Siege de exemplu) si sunt ok pentru deathmatch insa nu sunt deloc inteligenti.

De remarcat si faptul ca pot juca in acelasi timp patru echipe diferite (destul de rar) si faptul ca jocul ruleaza foarte ok si in windowed mode, astfel ca il puteti rula in 800×600 sau 640×480 si in pauzele de eliminare puteti face altceva fara probleme. Nu consuma prea mult RAM, deci aveti incredere.

Cele doua tipuri de grenade (paint si smoke, nu puteti lua decat una singura la un moment dat) nu ar trebui sa fie nefamiliare celor obsinuiti cu CS, insa ideea cu schimbatul tevilor si limitarea la o singura arma la un timp ar putea sa induca in eroare si la fel si tastele aferente acestor actiuni. In mare ar trebui sa stiti ca pentru a avea mai multe bile de paintball, trebuie aruncat incarcatorul curent (drop hopper) si luat altul. Tasta de reload nu este pentru bile ci pentru tubuletul de dioxid de carbon, care da presiune armei. Cu cat mai mare este tubuletul (il puteti arunca mereu pe cel curent sau schimba) cu atat veti putea trage mai mult. Faptul ca nu puteti lua mai mult de o singura arma pune mare accent pe atributele auxiliare acesteia. Si tubul armei (barrel) este foarte important, cel de otel fiind cel mai bun. Este ideal sa aveti butoanele de aruncare a armei curente si a tubului curent la indemana. Chiar si asa, interfata jocului poate deveni putin iritanta la inceput, astfel ca m-am decis sa explic bara de HUD a jocului, pentru viitorii jucatori. Screenshoturile au fost micsorate iar calitatea nu este fenomenala.

(click pe imagine)

(Un screenshot just for fun)

Pe scurt :

Pros
+ marime mica a installerului , hartile noi se downloadeaza automat
+ grafica functionala, gameplay inovativ in cateva puncte
+suporta pana la 4 echipe in acelasi timp
+oricine poate face un server si optiunile de configurare sunt mult peste cele ale FPS-urilor comerciale !
+nu consuma mult timp, spatiu si resurse : se poate juca si fara fullscreen
+relaxant – nu creeaza dependenta (cred, eu nu prea mai sunt fan de mult al jocurilor pe PC, chit ca mi-ar placea sa ma implic in design)
+efecte audio destul de funny, unele variaza cu harta (sampleuri din Family Guy si South Park)
+este cross-platform astfel ca poti juca cu vecinii linuxisti
+hartile urmatoare se voteaza si la fel si administratorul de joc (nu exista useri atotputernici)
+a recunoscut mouse-ul meu cu 5 butoane

Cons
-grafica este uneori iritanta
-nu se invata foarte usor fara ajutor (articolul va servi si pe post de tutorial)
-ceva mici probleme la tintire
-datorita tubului de bile de paintball, armele sunt foarte asemanatoare si unele trebuie invatate dupa denumiri (nu sunt afisate cu denumirea pe niciunde, deci atentie la frag-uri si la momentele cand ridicati arma). Va recomand autococker, spider si tracer (teava gigantica)
-anumite harti se downloadeaza greu si asta enerveaza (raman pe hard ulterior)
-daca nu joci cu prieteni, ai putea da de multi idioti => frustrant
-jocul este inca in alfa, botii sunt imbecili si mai exista buguri (precum respawn aiurea uneori)
-nu se prea poate juca in single in special datorita lipsei unui mod si a botilor plictisitori in caz de simulare.
-uneori timpii de respawn sunt diferiti (nu ca durata ci ca start al contorizarii) astfel ca anumiti jucatori pot avea avansuri de pana la 2-3 secunde !

La inceputul jocului sunteti intrebati daca vreti sa asociati userul unui cont. Daca dati cancel puteti juca sub orice nume, insa daca vreti sa va inregistrati nick-ul (pentru a nu mai putea fi folosit de altcineva) puteti sa crutati 2 minute si sa mergeti pe site-ul indicat. Eu asa am facut. Noi mai jucam uneori pe QeHs, un server public (initial pornit de un clan). Tot krossfire sunt si acolo.

Alte lucruri ciudatele : Hartile mai mari se downloadeaza greu, rabdare. Pe o conexiune minima de RDS (adica pana in 128 kbps) nu ar trebui sa aveti probleme insa niciodata nu strica o viteza mai mare.

-Pagina de download a jocului
-Questions and Answers (va recomand, chiar daca par simpliste intrebarile)

Puteti downloada si niste map pack-uri, daca nu va place sa asteptati. Ele se gasesc tot pe pagina de Download a jocului. Cel mai mic si util este acesta.

Cum cerintele nu sunt mari si se pot organiza campionate, facem o cupa a bloggerilor (si a prietenilor de bloggeri ) la Paintball ?

P.S : Asta nu e chiar un articol asteptat , asa ca mai bine il cititi pe anteriorul care este mult mai interesant si are un scop mult mai nobil.

As putea sa incep prin a spune ca am fost printre primii care au scris despre proiectul ”One Laptop per Child” (acum aproape doi ani) insa prefer sa rezum pe scurt premisele proiectului pentru ca articolul sa aiba sens in continuare : La initiativa profesorului Nicholas Negroponte de la universitatea MIT, un grup de oameni cu viziuni progresiste si cu destula minte pentru a si le sustine a conceput proiectul OLPC (One Laptop Per Child) cu scopul de a dezvolta un model ieftin , ergonomic si economic de laptop. Tinta : Copiii din tarile mai putin favorizate si copiii din clasele primare si gimnaziu in general. Cum accesul si contactul cu PC-ul au devenit vitale, prezenta unor astfel de laptopuri (initial denumite ”laptopuri de 100$”) in institutiile de invatamant primar si secundar s-a dovedit a fi solutia cautata. In Romania proiectul a fost initial respins insa datorita unor grupuri de initiativa, a unor oameni care au inteles potentialul proiectului OLPC, se intrevede speranta intrarii in program intr-un viitor apropiat.

Asociatia pentru un soft liber este un ONG infiintat recent, printre proiectele sale numarandu-se si promovarea One Laptop Per Child in Romania. Fundatia este alcatuita majoritar din studenti la facultati de profil IT si in prezent duce o campanie intensa de convingere a autoritatilor si a opiniei publice ca proiectul OLPC nu este o fantasma , ci un proiect realizabil si utilizabil. Pe langa aceste activitati Asociatia pentru un Soft Liber se ocupa si cu promovarea OSCAR ( Open Source Coders chAllenge for Romanians), proiect pe care l-au adoptat recent si cu derularea unui proiect ce se ocupa cu programarea C pe Gnu Linux.

Revenind la laptopul nostru, am pus mana pe asa ceva prin intermediul unor prieteni ce fac parte din asociatie. Ca sa fiu si mai convingator, ii voi face o mica recenzie in continuare, verificabila la o eventuala utilizare.Modelul ce mi-a fost prezentat era o versiune de test B2-7, in cazul in care Romania va fi integrata in proiect , laptopurile ce vor veni fiind cel putin din seria B4, deci o serie mult imbunatatita.

Daca pe youtube gasiti o serie de filmulete cu emularea software-ului, o versiune speciala de Fedora Core Linux (numit simplu XO), emularea hardware-ului nu cred sa o gasiti pe undeva (smiles) . Unul din primele lucruri care m-a surprins placut la ”jucarie” a fost marimea. Mic, robust si rezistent (rezistenta i-a fost testata) dar surpinzator de usor. Cred ca in afara verdelui ”child friendly”, nu m-a dernajat nimic. Bile albe merg la cele trei porturi USB, la card-reader , la camera, microfonul si speakerele integrate. Camera filmeaza la nivelul unui web-cam de calitate iar la capitolul ergonomie laptopul este revolutionar. De ce spun revolutionar ? Nu doar datorita faptului ca se poate plia sub forma unui ”e-book reader” (inchipuiti-va caietul electronic pe care nu l-ati avut niciodata) , a ecranului mobiul (360 de grade) sau a controlerelor din lateralul LCD-ului (similar cu un game pad, dar utilizat pentru navigare) ci pur si simplu pentru usurinta generala in manevrare. Cei 256 MB DDRAM (166Mhz), procesorul AMD Geode (o reinviere a mai vechiului Alchemist – merge pana la 600Mhz, in functie de model, pe moment se folosesc versiuni de 433 si 533Mhz) si modulul grafic dedicat sunt mai mult decat suficiente pentru aplicatiile rulate si scopul propus. La capitolul hardware nu voi mai insista, poate doar cu precizarea ca tastatura si mouse-ul extern sunt imediat recunoscute, asistand la o demonstratie in acest sens. Am avut nevoie de un astfel de mouse pentru ca nu ma omor cu touchpad-urile, cel de fata parand si putin cam insensibil. Oricum, te poti obisnui repede cu el si versiunile noi software au corectat problema. Vorbin despre software simt nevoia sa spulber temerile conform caruia acesta nu ar fi upgradabil. Testele au aratat ca o astfel de ”masina” ar putea rula si Ubuntu insa Linux-ul dedicat este special conceptul pentru a servi scopurilor OLPC. BIOS-ul este de asemenea upgradabil, vorbind despre un OpenBIOS in dezvoltare puternica. Tot la capitolul software merita mentionat ca tot continutul este educational, o alta bila alba primind-o si un virtualizator ce permite crearea de continut interactiv printr-o ”programare” simplista pe obiecte. In afara invatarii usoare a bazelor programarii, software-ul respectiv va ajuta si la unificarea platformelor de predare digitala, el putand fi folosit pentru prezentari interactive. Pe moment in Romania exista cateva platforme de gen care au ajuns sa intre in conflict pentru intaietate (AEL este cea mai cunoscuta insa mananca prea multe resurse pentru a fi implementat cu succes peste tot).

Minusuri nu ar fi prea multe, nici in versiunea de test. Software-ul ar mai putea fi putin lucrat insa asta se intampla deja, dovada fiind noile versiuni. Tastatura este cam mica pentru gustul meu, insa nu cred ca pentru degetele mele atat de incercate a fost facut laptopul. De remarcat si faptul ca tastele nu sunt rigide si ca spatiul tastaturii este etans pentru a nu permite adunarea prafului.

Probabil cei obsedati de IT ar fi vrut si o poza cu jucaria. Din pacate intalnirea mea cu B2 a fost una neasteptata asa ca voi da cateva detalii generale in continuare.Poze si mai multe detalii despre hardware si software pe pagina de wiki a proiectului.


(Cam asa arata primul model de test, la nivel de design neexistand schimbari majore intre versiuni)

Simpatica mi s-a parut si emularea softwareului initial si prezentarea de pe YouTube.

Revenind la asociatia noastra, ProTV le-a luat un interviu oamenilor de-acolo. Unul dintre vorbitori, Tibi este si cel ce mi-a oferit prezentarea. Detalii ceva mai concrete veti putea obtine si urmarind interviul. Multumiri si bafta in continuare.

Vreau sa mentionez, asa cum o fac si producatorii ca proiectul este unul educational si umanitar, nu un proiect creat de vreo corporatie avida de putere. Board-ul fundatiei ce sustine proiectul contine membri AMD, RedHat, Quanta si multi altii. Colaborarea benevola a acestora a insemnat practic identificarea costului unei unitati cu pretul acesteia (situat intre 100 si 200 de dolari in prezent, insa pretul final va fi afisat odata cu varianta finala). Tot software-ul folosit in cadrul programului este open-source, adica gratuit si modificabil. Testele din scoli si nu numai au aratat ca proiectul este intr-adevar inovator. Site-urile de IT care au testat laptopul i-au vazut calitatile. Evident ca Intel a avut o reactie asteptatata. In incercarea de a combate ceea ce creierele corporatiste vedeau ca pe o amenintare, ei au lansat proiectul Classmate in care au donat peste 700 de laptopuri foarte ieftine unor scoli din tari considerate defavorizate. Din pacate, miscarea Intel nu s-a dovedit a fi prea inteligentain viziunea site-urilor de IT, deoarece acestia par sa-si fi gresit publicul, ei oferind practic un laptop ieftin (nu foarte ieftin), greoi (la nivel software si hardware) si nu o platforma special creata pentru elevi. Drept urmare, recent, Intel s-au alaturat boardului OLPC, sustinand efortul fundatiei. Cel mai probabil miscarea lor a fost facuta din ratiuni de imagine in primul rand insa asta nu mai conteaza din moment ce copiii vor fi beneficiarii directi.

Deocamdata nu ma pot implica mai mult in promovare, insa promit sa o fac cu prima ocazie. Spre deosebire de alte posturi ale mele aici chiar va invit sa continuati initativa (puteti prelua informatii) si sa promovati, promovati, promovati !

Noroc si sus paharul,
Pentru un soft liber !

Intentionam sa pun o recenzie la ultima carte a lui Radu Paraschivescu (vine si aia, nu-i problema) insa m-am decis sa fac un post mic in care sa-mi plang putin de mila. Luna trecuta a expirat primul meu cont de sitesled, un domeniu gratuit. Pentru mine a insemnat ceva, avand in vedere ca odata cu acest domeniu au cazut si referintele si recenziile la jocurile mele de pe Game Maker Games si Game Maker Showcase. Exista si acum multe ”mentiuni speciale” ale numelui krossfire, in special datorita tutorialelor si a ultimelor mele creatii, full 3D.

Finalul epocii mele a coincis tardiv si cu finalul epocii Game Maker. Un soft cu un cod similar C++ (compilat initial in Delphi) si usor de folosit, soft ce stransese mii de fani, acum a cazut in dizgratie odata cu vinderea sa de catre Mark Overmars (un bonom profesor universitar de la Universitatea din Utrecht) catre YoYo Games o firma englezeasca ce a transformat totul intr-o afacere personala. De ramarcat ca o serie de game makeri talentat inca au mai ramas si s-au adaptat schimbarii.

Ce a mai ramas din perioada Game Maker Krossfire ? In afara de vreo 2000 si ceva de posturi arhivate pe un forum destul de mare (acum si el cazut in dizgratie datorita problemelor financiare ale celor ce au initiat site-ul Game Maker Games) si de joculetele distribuite colegilor si pastrate pe diverse CD-uri, au mai ramas paginile astea :

-Referinta Game Maker Wiki – Krossfire (modificata usor de Cesque, un amic polonez, datorita unor probleme)
-Pagina Jocuri de pe acest blog.

Mi-ar placea ca intr-un viitor tardiv sa organizez un studio de jocuri din postura de creative director. Inca am idei neimplementate in industrie si desi PR-ul si Advertising-ul si banii de aici ma atrag mai mult , a doua dragoste nu se uita niciodata. (Prima dragoste a fost scrisul).

So bye bye, game creating

P.S : Sper sa-mi iertati postul melodramatic din perioada in care GM si C++ Builder imi ocupau mai mult timp decat ar fi trebuit…

Later Edit : Un alt mare site de-atunci, The GM Showcase a cazut la randul sau fiind incorporat de site-ul YoYo Games. Pe respectivul site am gasit una din creatiile mele mai vechi , Poolmaster 2004 . Desi acolo scrie author – anonymus (pentru ca jocurile au fost preluate de pe un site unde autorul era aratat dupa cont), daca il downloadati veti vedea minunatele mele ”amprente digitale”. TiSi a dezvoltat ulterior ideea intr-un Poolmaster 2005 (la care am contribuit si eu putin) insa acesta se mai gaseste doar in arhivele personale.

(Atentie : Daca nu puteti da comment sau link la postul asta nu este vina mea ci exclusiv a domnului wordpress, a unui conflict cu Firefox si a mai stiu eu ce – am stat aproape o ora sa-l fac vizibil pe blog. Cica pe Explorer ar merge mai bine.)

Pentru ca sunt un om care se tine de promisiuni si pentru ca in urma unor mailuri m-am decis sa reiau lucrul la aceasta serie, nu-mi ramane decat sa fac prezentarile : Jocurile de alta data – Partea a IV-a.

Celelalte parti din serie pot fi gasite aici :

Jocurile de alta data I
Jocurile de alta data II
Jocurile de alta data III

Desi de mult tot incerc sa pun capac,am impresia ca voi ajunge lejer la partea a 7-a cu seria asta. In aceasta parte voi trata ultima epoca din perioada de creatie a jocurilor, o epoca a grafofiliei (expresia apartine unui designer de la Running With Scissors) si a lipsei de originalitate. Voi incepe si tratarea subiectului ”Diamante neglijate” insa nu prea cred ca voi termina acum. Am mai promis si povestea declinului unor companii si tin sa reamintesc ca ma tin de promisiuni.

6.Epoca Grafofiliei (2004-Prezent)

Epoca de fata a continuat sa incurajeze deteriorarea sentimentului de originalitate si apartenenta in favoarea graficii ultrarealiste si destul de fade si a unui bizar sentiment de alienare. Odata ce marile companii de productie au fost scoase de pe piata, trusturile existente gen EA sau Microsoft games au tot acaparat studiouri mici ce lucrau cu idei putine si grafica costisitoare. Ultimii ani au fost dominati in special de MMORPG-uri insa pe ele le voi trata separat. Voi enumera aici cateva din jocurile epocii curente care nu au suferit atat de mult de problema ‘’grafofiliei’’. RPG-urile au avut mult de suferit in ultimii ani, FPS-urile si simulatoarele de ‘’viata’’ fiind in prim plan.

Se stie, click pe imagine pentru marire.

O mentiune speciala se duce catre ‘’The Sims 2’’. Desi primul joc (unul dintre cele mai vandute jocuri) m-a plictisit enorm si al doilea nu a fost o exceptie, franciza Sims este una extrem de interesanta si de longeviva

(O casa luxoasa in Sims )

The Movies, creat de Lionhead Studios (compania lui Moulineaux, fostul geniu de la Bulfrog responsabil si pentru Black & White) a fost un joc interesant ce combina un gameplay gen The Sims cu o casa de productie virtuala. Filmele facute cu ajutorul acestui joc si al add-onului (Stunts and Effects) au devenit destul de populare de la lansare, existand si un site administrat de firma, site ce ofera premii jucatorilor inraiti. Tot aici intra si continuarea seriei Black&White.

(Actorii, relaxandu-se in The Movies)

Explozia de FPS-uri care a dominat perioada a fost declansata in parte de compania Crytech, o companie micuta germana care a creat Farcry. Farcry nu era original insa era fantastic de realist la nivelul graficii si al fizicii.

(Farcryin’…)

Continuarile de FPS-uri celebre au fost la randul lor ‘’pe felie’’, aici fiind de remarcat Doom 3 si add-onul, Half-Life 2 si seria Medal of Honour. Prey (distribuit de cei care de ani ne tot promit un nou Duke Nukem) si F.E.A.R au fost alte doua jocuri ce au avut impact recent asupra jucatorilor.

(A Valve creation…)

Asa cum mentionasem, RPG-urile au avut mult de suferit in perioada. Pe langa hack’n slash-uri gen Titan Quest sau mai vechiul Sacred , cateva serii deja impuse au avut efect. Daca Dungeon Siege 2 si Neverwinter Nights 2 nu au avut efectul scontant, The Elder Scrolls 4 : Oblivion a fost un hit. (Si cateva studiouri mici au avut tentative , de remarcat fiind Space Hack si Harbinger)

(Oblivion…o continuare demna a lui Morrowind)

Printre putinele adventure-uri aparute in ultima vreme se numara si amestecul FPS-Horror Survival Game, Call of Chtulhu, un joc excelent la nivelul povestii (cu puternice infuzii din ‘’universul chtonic’’ al batranului Lovecraft) dar slabut la nivelul graficii dupa obsedatii de asa ceva. As aminti aici si continuarea la The Longest Journey (Dreamfall).

(Call of Chtulhu urma sa aiba o continuare in aceeasi linie : Cerinte medii si storyline inteligent insa nu a fost sa fie, compania ”cu tupeul de a infrunta piata” falimentand inainte de lansare)

In ciuda zecilor de titluri mediocre, nici RTS-urile si City Builderele nu au stat complet pe bara, aici remarcandu-se Warmhammer 4000, Civilisation IV si ultimele doua titluri din seria Total War : Rome si Medieval II. Recent un RTS Tactic, Company of Heroes pare sa fi facut furori.

(Compania de eroi)

(Civilizatia)

Efortul unor companii mici de a se impune s-a vazut si prin efortul de a populariza add-onurile la Disciples II si incercarea agresiva de a impune pack-urile Postal 2.

(Disciples II…nu a fost o simpla clona insa proiectul pentru Disciples III a fost dat unei alte companii de catre distribuitor)

(Postal 2 : Interzis in destule tari datorita violentei lipsite de scop)

Ar mai fi cateva titluri aparent notabile in ultimii doi ani jumatate precum Heroes V insa privind retrospectiv nimic cu-adevarat serios. De ce ? Cred ca motivele sunt clare : Obsesia pentru hardware puternic, grafica super realista si originalitate nema. Nu m-am mai jucat decat foarte rar din 2004 insa am urmarit cu un interes sporit piata jocurilor cu infuzii din ce in ce mai mari de capital si lipsa din ce in ce mai mare de materie cenusie.

Bijuterii uitate – Partea I

Ca o continuare a seriei vreau sa intru in clasa jocurilor cu-adevarat bune insa uitate de timp. In postul asta nu voi putea comenta mai mult de un singur joc insa promit sa revin pentru ca deja exista foarte multe sugestii de titluri(sper mai curand)

1.Master of Magic (1994)

Simtex a aruncat o bomba in 1994 insa nu cred ca lumea jocurilor era pregatita pentru asa ceva atunci. Master of Magic semana vag cu Civilisation si cu Heroes of Might and Magic dar era superior ambelor din punct de vedere al gameplayului. Jocul era un Turn Based Stategy cu mai multe rase (iti puteai crea si propria rasa) in conflict dar cu un sistem politic extrem de bine gandit. De la lideri in exil , cercetare pana la macroeconomie , politica de crestere a populatiei si infiintarea de colonii, cam tot era prezent in Master of Magic. Adaugati si vreo 25 de tipuri de eroi, zeci de harti (multe generate random), in jur de 80 de unitati diferite si un sistem inteligent de gestionare al aliantelor si ati obtinut un joc mult prea complex pentru o epoca in care majoritatea populatiei europene lua pentru prima data contact cu PC-ul. Jocul avea si ceva bug-uri insa recenziile au fost excelente. Simtex planuia un remake insa initiativa a fost preluata de un grup independent dupa falimentul firmei. Multi spun ca MoM a fost taticul tuturor TBS-urilor aparand inaintea Heroes (desi nu inaintea lui Kings Quest) si a clonelor ce l-au urmat. Age of Wonders si Lords of Magic s-au apropiat mai mult de spiritul MoM decat a facut-o jocul celor de la 3DO.

P.S : Daca va place seria insistati ! Distanta de aproape 4 luni intre a patra si a treia parte nu cred ca a priit deloc. Nu mai revin detaliat , se stie : Material sub copyright.

Am mai scris despre multiplele facilitati oferite de Google si in alte posturi, printre care si in aceasta analiza a programelului Google Sketch-up.

Despre Google Earth a auzit toata lumea , mai mult ca sigur. El si Worldwind (programul oficial NASA, ceva mai complex) utilizeaza imaginile furnizate de satelitii Landsat ce orbiteaza in jurul Pamantului pentru a recrea cat mai mult din planeta cu ajutorul engine-urilor 3D.

Incepand de pe 20 iulie , Google a relansat o harta mai deosebita pentru varianta online a Google Earth (Google Maps). Harta este tot o ”harta originala NASA” si a fost completata de informatii furnizate ulterior companiei Google. Hai ca tot nu v-am spus despre ce este vorba. Cum pe 20 iulie 1969 Americanii au pus bocancu’ pe luna, Google s-a gandit sa lanseze Google Moon, un fel de editie aniversara a Google Maps. Mini harta cuprinde regiunea ecuatoriala a lunii si cateva detalii despre aselenizari. Nu e mare lucru iar ideea lor de zoom maxim are drept rezultat un fel de cascaval explicativ.

De remarcat faptul ca toate aselenizarile au fost marcate virtual , marcajele afisand si numele echiajelor respectivelor nave la clickare.

P.S : Daca nu va intereseaza postul asta, puteti citi mai jos…ma gandeam insa ca o plimbare pe luna ar merge la fix ca inlocuitor pentru cele 42 de grade de aici.

Usor iritat de faptul ca nu am mai avut timp in ultimele doua saptamani pentru a scrie un post mai serios pe blog (cele cu manelozaurul si Yahoo au fost mai mult bricolaje) m-am gandit sa mai scot un articol ”de rezerva” din buzunarul virtual. De data asta am ales unul cat de cat interesant.

Problema ciudateniilor vandute in magazinele online nu este o noutate si au mai tratat-o si altii. De la celebrul Dmail care vindea aparate ”pentru femeile care vor sa faca pipi din picioare” (celebrele tuburi Briccoli) si scarpinatoare pentru caini pana la acum defunctul superfunshop care reusise sa aiba in oferta un ceas de mana cu afisaj pe ziduri, magazinele online au avut un dar in a se face de ras si a tine anumite produse in stocuri cu lunile.

Voi trece rapid prin produsele bizare inca afisate de multe magazine, cu sau fara pretentii. Nu este vorba de produse cu preturi foarte mari, ci pur si simplu de produse inutile. Voi trece si peste ionizatoarele de aer, inutile si mult prea scumpe. Ele deja au devenit ”clisee”. Ulterior, daca gasiti lucruri mai inutile sau pur si simplu bizare, le puteti include intr-un comment

Voi incepe cu un magazin online destul de utilizat pentru faptul ca se pot achizitiona produse si de la sediu si pentru ca preturile la mp3 playere si media playere in general sunt foarte mici. Este vorba despre Digitalworld, care pe langa o gama destul de mare de produse ok la preturi rezonabile ne ofera si urmatoarele :

-O cutie de imitat flatulatii (de produs parturi, mai pe romaneste) – extrem de utila….si numai 50 RON. Cea mai interesanta parte este declansarea prin telecomanda.
-Un glob cu plasma – incredibil accesoriu. Printre beneficiile sustinute pe site se numara si : efecte spectaculoase de lumina, lumina linistitoare, efect benefic…fantastic nu ? Stati , stati, nu le luati pe toate…
-Memo holder - este vorba despre un caine metalic la 30 RON care poate tine hartii in gura. Un bun inlocuitor pentru praful de pe birou.
-Ventilator de mana cu pulverizare apa – suna bine titlul…dar dupa click veti observa un produs similar cu jucarile primite la acadelele Chupa Chups
-Sireturi electroluminescente – Produsul asta este in stoc de aproape 2 ani. Haideti mai oameni, chiar nu vreti niste fire cu baterii si leduri pentru bocancii vostri noi ?
-Un breloc care proiecteaza un ceas pe un zid la numai 50 Ron. Buy them while they’re cheap.

Alte cateva dispozitive precum ”capsatorul fara capse” si ‘’suruburile cu cap de extraterestru” sunt in stocul digitalworld insa magazinul ramane in picioare prin alte produse ok (si destule chinezarii cu garantii mari si comportament decent ). Sa-i lasam deci pe digi, ca n-au pacatuit prea mult si sa ne indreptam atentia spre D-Mail, campionii idioteniilor vandute online. Ramura a unei companii italiene, D-Mail se indeletniceste cu vandutul de idei ”utile si originale” precum :

-Racheta antiinsecte - Un ”best-seller” al D-mail…e vorba practic de un plici de muste cu plasa electrica. Puteti da banii pe asta sau puteti sa va luati 5-6 spray-uri mai eficiente de banii asta.
-Toasterul muzical – Descrierea acestui toaster cu design oribil si radio chinezesc face toti banii.
-Curatorul de usturoi – Un tub de cauciuc care merge pe principiul de ultima generatie ”baga si stoarce cu mana”
-Maxi Bricheta – Pentru numai 34 RON puteti avea o bricheta care arata ca un chibrit..tare , nu ? Intra in categoria ”becul-lumanare”.
-Lumina magica pentru robinet – De cand imi doream sa dau aproape 70 RON pe un led care poate fi introdus in robinet ca sa confere stil baii mele !
-Fantana de ciocolata – O chestie foarte interesanta care odata bagata in priza face urmatoarea chestie : daca bagi patratele de ciocolata in ea, vei obtine ciocolata topita.
-De ce sa aruncati banii pe niste carti de joc plasticate la 2RON pachetul ? Nu mai bine dati voi 25 RON pe aceste carti ovale, da , ati auzit : OVALE !
-Hop-bretele : In top la inutilitate. Bretele cauciucate extrem de scumpe care cica ar ajuta la ”dispunerea proportionala” a rucsacului dumneavoastra.
-Va miroase gura ? NU cumparati guma de mestecat ! Aveti la indeamana mult mai utilul ”deodorant pentru gura din inox” . Nelamurit inca daca gura este din inox dau un click si ce sa vezi : O lingurita din inox care cica ar produce nu stiu ce reactie in gura mea…sa plangi de uimire, nu alta.
-Penseta cu lupa - Din ciclul ‘’sabia cu luneta”.
-Joc pisicute – Sincer, fostul meu motan s-ar fi speriat de moarte daca i-as fi adus un tub blanos care se invarte si scoate zgomote ciudate.
-Ati iesit la vanatoare melci ? Nu va luati mitraliera…acum aveti aceasta minunata capcana pentru melci. Stati sa va explic principiul : Aveti practic un vas de plastic, care odata umplu cu bere (da, cu bere) va prinde melcii in mrejele sale.
-Ursuletul la microunde – Sinistra gluma este acest urs umplut cu lavanda care aparent miroase frumos daca-l bagi in cuptorul cu microunde.
-Piatra seif - O piatra de plastic cu o gaura pe interior. Wow…o fi de firma ?

Imi pare rau ca la D-Mail nu mai exista cateva exponate ”de forta” precum aparatul mentionat in primele paragrafe (cel de facut pipi din picioare). Eu zic sa treceti putin pe site (il gasiti in link-uri) pentru ca nu stiu ce e mai ciudat : gama de produse sau numele idioate derivate din traduceri…astfel ca un paharel folosit pentru a pune creme , miere, etc pe diverse mancaruri devine ”dozator de miere”, o clama devine ”dispozitiv de golit tuburile” iar un umeras mai inalt devine ”dispozitiv de uscare a pantofilor”. Tot aici veti gasi o gama larga de suporturi de celular, in forma de oaie, pinguin sau pantof de fotbal. Magazinul ofera si cateva produse utile si greu de gasit in alte parti, deci nu este chiar de ocolit.

Ca sa nu fiu partinitor, voi cauta si pe alte magazine exponate fantastice, insa D-Mail ramane rege :

-Folosind niste icon-uri furate din Linux, smuff ne ofera Hartia Igenica Vorbareata cu ajutorul careia ne vom ”uimi musafirii”. (sau ii vom traumatiza pe viata)
-Pe un site construit intr-o romgleza plina de greseli gramaticale si fraze incoerente, ne asteapta (de fapt ne doreste ”vizionare placuta”) o gama larga de spiridusi ceramici, unii dintre ei fiind chiar foarte reusiti iar altii fiind dubiosi. Desi simpatic, acest produs are o singura fraza la descriere ”Nutzy Nana” + marime.
-Fungift, un alt magazin cunoscut de cadouri, are pe langa niste produse interesante si o scrumiera de exterior (o bucata de plastic in esenta) , un set de bucatarie foarte scump intitulat ”Asiatic”, si o ”alcoolerie” pentru a te alimenta cand nu conduci.

P.S : Oamenii astia ar trebui sa-mi multumeasca. Poate cu asa publicitate le va cumpara cineva si produsele ”mai originale”

Intrebarea asta este cu doua taisuri, pentru ca s-ar putea sa ies si eu handicapat din asta. Dorind ca tot omul sa-mi fac ordine in lista mess, tocmai ce am sters eu vreo 40 de persoane si mi-am rearanjat complet grupurile. Satisfactia a durat pana la urmatorul log in cand vechea brambureala si contactele sterse au reaparut. Am tot repetat operatiunea in decursul a mai multe zile, incercand sa sterg contactele si din adress book. Nu am dat ignore pentru ca unele persoane ar putea reveni din latenta chiar daca nu le-as mai adauga aiurea in adress book. Persoanele reapar subit dupa operatiunea log in\log out , la fel si grupurile defuncte.

De cand Yahoo a primit un nou presedinte, s-au intamplat numai lucruri bune. Omul a dat spatiu nelimitat si pe serverele pe care inca nu se omologase astfel ca Yahoo a mers ca dracu’ timp de aproape 2 saptamani, fiind cazut total in anumite perioade. Tot in acest rastimp minunat mesajele de pe grupuri au ajuns la lag-uri record de 45 de minute, mii de e-mailuri au fost retrimise continuu de servere, Yahoo Mail Beta a ajuns aproape nefunctional in anumite intervale orare si Google Talk-ul meu a fost mai folosit ca niciodata.

Sa fie de la nou inceputa relatie cu Microsoft ? Sa fie de la prostie si aroganta ?

P.S : Daca are cineva o super solutie pentru problema mea, I’m waiting

Acum ce sa zic : E plin blogul meu de recenzii…la fructe, muzica, emisiuni, personalitati, jocuri online si nu numai. Pana acum , mi s-a cerut sa fac recenzii la multe lucruri insa blogul meu nu a primit prea mult aprecieri generale pe alte bloguri, cu atat mai putin o recenzie.

Iata ca Radu mi-a facut un mic cadou materializat intr-o recenzie la blogul meu : Recenzia apartine unei serii numite ”Daca nu-ti place site-ul asta…” si o puteti gasi aici.

Intentionam sa fac si eu o recenzie la blogului insa am constatat cu uimire ca nu ma prea pricep. In viziunea mea blogul sau abunda de misticism. Este o imbinare de arta , nucleu religios si panseu stiintific. Citesc constant blogul pentru ca surprinde prin abordarea neconventionala si mai ales prin documentarea excelenta. Genul asta de documentare imi aminteste de documentarea jurnalistica. Un articol care mi-a placut in mod deosebit (si care mi-a depasit recordurile in materie de dimensiuni) a fost cel despre intelegerea termenului de Jihad. Sunt destule alte articole care mi-au atras atentia insa mai bine va las pe voi sa le descoperiti (in lipsa unei recenzii full si a functiei ‘’search” ) sub egida blogului ”Mutuo Fulcimur” (Together we are sustained – Giordano Bruno).

P.S : Recenzia asta mi-a adus aminte sa public doua articole

Ce am sesizat eu ? La o intrebare de patru cuvinte nu stiu cui ii pasa de raspuns, dar voi spune ce am ‘’sesizat”.

Multi oameni vad blogging-ul ca pe un statut. Ala e ”blogger”. What the hell ? Sunt zeci si zeci de ”bloggeri” neinteresanti in viata reala sau neimpliniti care numai online isi vad impartasita fictiva popularitate. A fi blogger nu este un statut. Nici macar ”un mod de viata” nu este (n-ar trebui sa fie in mod normal). Am mai scris in postul asta cam ce tipuri de bloguri am descoperit insa nu am vazut prea multi oameni cu viata sociala care sa se autonumeasca bloggeri in public. Ok, esti online, ai un blog…esti blogger in comunitatea respectiva insa asta nu-ti confera un statut aparte. Ce-l opreste pe piciul din fata blocului sa-si faca blog pe wordpress si sa fie si el ”blogger” ?

Oare vizibilitatea si numarul de posturi\comentarii sa-ti dea ‘’statutul” ? No way…esti om, esti eventual angajat al unei firme, poti fi ‘’sot si tata iubitor” (Doamne feri) insa nu poti sa-ti scrii pe CV ”Sunt blogger de meserie”. Evident, exista si bloguri platite dar aia tot un fel de jurnalisti se cheama pentru ca scriu pe anumite domenii, dupa tipare. Problema statutului s-a vazut din cate am priceput si la niste intalniri private intre bloggeri. Rusine celor care cred ca vizitatorii le aduc vreun statut aparte (daca urmaresc top10-ul nu as selecta mai mult de 2, maxim 3 bloguri pe care sa le citesc).

Ce mi-a atras atentia asupra problemei ? Faptul ca au inceput sa apara stiri de genul ”Doi bloggeri au facut nush ce \ Blogger exclus de nu stiu unde pentru ca a scris despre…”. Come on…bloggeri ? (Poate ca ar trebui sa apara sintagma ”Oameni si blogeri”.)

Suntem bloggeri intre noi insa in afara ”blogosferei” suntem la fel de oameni ca toti ceilalti. Daca alta metoda de a parea interesant in viata sociala nu ati gasit…e pacat. Nu cred sa moara vreo fata dupa statutul de ”blogger”. De ce scriu eu ? Pentru ca imi place, pentru ca uneori defulez…dar nu pentru ca as muri de placerea vreunui comment. (Vezi articolul cu ”Nora pentru mata” – aici e vorba de psihologie aplicata, nu de comentarii).

P.S : Acum mai toata lumea are blog – fie pentru vizibilitate online, fie pentru ca simt nevoia. Live with it !

Ok, probabil ati citit si voi ‘’stirea” pe care doream sa o readuc in discutie si probabil va intrebati de ce in patru zile am scris 10 randuri – am trei articole terminate de mult, insa sesiunea ma impiedica sa le pun in forma..asa ca, voi intra in capitolul stiri.

Firma de LCD-uri bune, tastaturi decente si camere proaste BenQ s-a decis sa-si schimbe numele european. Dupa ce initial au schimbat numele chinezesc din ”Jia Da” in ”Jias Da” , cei de la Benq Corporation s-au gandit sa ”inoveze” si numele European. Deci cum se va numi de-acum BenQ ? Exact ! Qisda ! Daca vechiul nume venea de la ”Bringing Enjoyment and Quality (to Life)” noul nume vine de la ”Quality Innovation Speed Driving Achievements”.

Desi produsele nu erau rele, BenQ au cam dat-o in bara pe sectorul notebookurilor si pe sectorul camerelor (unde produsele erau rele). Firma mama va pastra totusi si brandul BenQ pentru anumite produse.

Deci…cand o sa verificati online daca produsele sunt in stoc sau cand o sa doriti sa achizitionati ceva direct cum veti intreba ? ”Aveti Qisda ?”

P.S : Da…asa se pronunta

Surse :

Digitimes
The Inquirer

EULA – End User License Agreement. Am inceput cu explicatia respectiva (fara a o intercala intr-un paragraf logic) pentru a inlatura dubiile cu privire la intentiile obscene din acest post.

Daca tot nu stiti la ce ma refer cand spun EULA (putin probabil), ei bine ma refer la chestia aia care apare cand instalati un program, chestie care are mai multe pagini si pe care utilizatorii nu o citesc, clicand rapid butonul ”NEXT”.

Stiti ce e mai grav ? Ca multi producatori independenti sau ”mainstream” tind sa includa tot felul de tampenii in aceste ”intelegeri” cu utilizatorii bazandu-se tocmai pe faptul ca mai nimeni nu citeste EULA-urile. Trucul este destul de simplu, se incepe respectivul document cu un standard de genul ”By installing and using the software program..blah..blah” si se continua cu o groaza de prevederi.

Mai nou, software-ul de Linux tinde sa demonstreze ca exista artisti care se exprima si prin intermediul End User Licence Agreement. Ia ascultati aici mostra de licenta Pidgin : ”The licenses for most software are designed to take away your freedom to share and change it. By contrast, the GNU General PublicLicense is intended to guarantee your freedom to share and change freesoftware–to make sure the software is free for all its users.” - Jos cu software-ul corporatist care ne fura liberatile ! Lasand gluma la o parte, Pidgin este un software curat insa folosirea introducerilor de gen pentru mai multe produse ar putea sa-i deruteze pe unii.

Cateva mostre de ciudatenii din EULA-uri :

-”This software is provided as it is (as is and with all faults)” – Asta a devenit destul de comuna printre producatorii de programe free si open-source. Se traduce prin ”Nu ne intereseaza ce se intampla cu PC-ul dumneavoastra dupa instalare. V-am avertizat !”. Cum exista destule site-uri de recenzii si cum exista si antivirusi, respectiva prevedere nu este chiar o problema majora. Mare atentie la programele obscure, pe care le gasiti cu vreun search accidental. Daca apuca sa scuipe o mare de troieni si spyware in PC-ul vostru..well, that’s it. Ce e mai bizar este ca am intalnit smecheria asta si in cateva programe comerciale (intr-un spy-doctor acum interzis si in cate programe de editare audio). Aici apare intrebarea : Daca ti-am dat bani (ipotetic) pentru prostia ta de program, inseamna ca esti responsabil pentru efectele ei asupra PC-ului meu, nu ?

-Programele ce contin ad-ware, au de multe ori prevederi bizare spre finalul EULA. Sa luam exemplu acum defuncta Gator\Claria Corporation. Baietii erau responsabili pentru porcaria aia de GAIN AdServer care ne teroriza acum ceva ani. Ia citi : “You agree that you will not use, or encourage others to use, any unauthorized means for the removal of the GAIN AdServer, or any GAIN-Supported Software from a computer.” (adica : sa nu cumva sa scoateti ad-ware-ul din PC) si sa nu uitam de “Any use of a packet sniffer or other device to intercept or access communications between GP and the GAIN AdServer is strictly prohibited.” (prin bendelman.org). Asa-i ca-i frumos? Chiar daca respectivul ”motor” a cam disparut, au aparut altele noi printre care si scarbosul NSIS Media (fara legatura cu produsul Nullsoft) ce de multe ori apare sub masca unui script de Internet ”necesar”.

-Multe dintre programe au ”prevederile surpriza” chiar in casuta pe care trebuie sa o bifati pentru a continua. Kazaa prevedea instalarea MySearch Toolbar chiar dupa minunatul ”I agree to…”

-”May contain additional software vital to the running of…” – daca spyware-ul si ad-ware-ul sunt vitale..da

-”May become potentially harmful” – ultima data cand am vazut asta intr-o EULA a fost intr-un pachet de codec-uri de prin 2004. Am citit accidental EULA (da, nici eu nu le prea citesc ) si am dat peste asta. Inteligent, nu ?

Cele mai folosite EULA generale sunt cele bazate pe GPL, un set general de reguli intocmit de un corp de avocati acum ceva ani buni. (si la Pidgin se aplica). Aici nu sunt pericole, in general…

Mare atentie la liceentele online pentru jocuri browser based sau servicii ! La jocurile online, liceentele kilometrice pot insemna intr-un final o groaza de lucruri. (De la supravegherea navigatiei, IP-ului pana la 1-2 scripturi transmise repejor) . Foarte periculoase sunt si toolbarurile online si cele prevazute in instalarea unor programe. (Google Toolbar si Yahoo Toolbar sunt mai cunoscute, insa sunt si destule obscuritati pline de ad-ware)

P.S : Articolul era de mult in stoc si voiam doar sa atrag atentia putin asupra aiurelilor pe care le turnam in PC…

Nu, nu am scris gresit numele porumbelului slabanog din celebrul comic Fredo&Pidjin. Pur si simplu voiam sa anunt lansarea serviciului de mesagerie instanta Gaim 2.0.0, care, in urma unui proces intentat de AOL companiei se va numi Pidgin. In afara schimbarii numelui, soft-ul a suferit si un intreg proces de rebranding, acum Pidgin fiind un client de incredere si pentru utilizatorii de Microsoft Windows.

Despre ce este vorba ? Pidgin este un instant messenger (IM), precum Yahoo Messenger, cu singura diferenta ca Pidgin functioneaza in toate retelele de IM folosite, asta incluzand Yahoo, Google (add-on required) MSN, AIM, ICQ, QQ, Group Wise Gadu-Gadu, Jabber si chiar IRC. Pe scurt : Folosind acest client puteti suplini mai toate programele de IM auxiliare. Desi nu veti putea folosi servicii ca Photoshare sau Yahoo Games, sistemul de conversatii in tab-uri, corectarea automata a scrierii (spellchecking – functioneaza si in limba romana datorita unor utilizatori, dar serverul ar putea fi usor aglomerat, asa ca grija la download) si usurinta generala in utilizare il recomanda ca pe o alternativa viabila si mai putin consumatoare de resure. Pentru utilizatorii de Linux, Pidgin si predecesorul sau , GAIM, reprezinta un etalon al serviciilor de mesagerie instanta.

Trebuie sa recunosc ca softul arata putin mai bine pe Linux decat pe Windows si ca GAIM arata mai bine grafic. Desi ocupa mai putin RAM decat GAIM, Pidgin nu ofera aceeasi structura grafica initiala, practic avatarele si o buna parte din detaliile vizionabile din start in GAIM fiind ”available if selected”. (adica trebuie sa va jucati putin in meniuri).

(Imaginea arata patru ferestre Pidgin, expuse de mine pentru a vedea sistemul de tabbing – stanga sus, display-ul de smiley-uri – stanga jos, si meniurile initiale de selectie – dreapta. Scuzati calitatea si smudge-urile – am fost nevoit sa acopar ID-urile si sa fac screenshotul in Windows)

Ce aduce totusi Pidgin nou (GAIM 2.0.0 – full, in ansamblu) ? Pidgin ofera posibilitatea mentinerii de conturi multiple pe mai multi clienti de IM si spre deosebire de GAIM si chiar permite conectarea simultana la mai multi clienti ! (Puteti sta pe Yahoo, MSN si AIM in acelasi timp, fara consum prea mare de memorie si nervi). De asemenea, Pidgin ofera posibilitatea de conectare ”custom” la un server privat de IM (poate i-a traznit vecinului sa-si faca retea de mesagerie instanta).

Pagina oficiala a programului !

P.S : Cred ca la viitoarea schimbare de skin, o sa pun si un banner pentru sustinerea comunitatii de utilizatori open-source. Articole similare : Slax si Flock

Redactia Business Magazin a atras atentia asupra unui site destul de interesant, denumit The Gorb. Inca in stadiu incipient (versiune Alpha) site-ul propune o altfel de evaluare a popularitatii, si anume o evaluare a populariatii online pe baza unei adrese de e-mail speciale, facute prin intermediul site-ului.

Intr-un fel, site-ul functioneaza similar cu retelele gen Hi5, Zorpia..sau alte ”retele sociale” similare. Diferentele consta in faptul ca nu poti pune poze cu sora ta in chiloti pe site, nu poti lasa comentarii nejustificate (The Gorb baneaza…si inca in numar mare) iar comentariile trebuie sa se lege de activitatea profesionala a membrilor. Da, de activitatea profesionala ! Astfel ca, multi politicieni americani au deja cont pe The Gorb. Contul include si poze si o verificare a adreselor si datelor personale. (Ceva in genul : Da, chiar noi suntem !).

De remarcat este si sistemul intern de reputatie. Prin sistem intern inteleg ‘’sitemul care afecteaza userii neprivilegiati” (adica userii care nu sunt personalitati publice). Reputatia iti va scadea si vei fi expulzat de pe site daca esti votat ca fiind un utilizator iresponsabil, care face comentarii aiurea. (Ce goale ar fi site-urile de matrimoniale asa)

Desi sunt verificate, adresele de e-mail de la The Gorb nu sunt inca sigure. Mi-as putea construi o adresa sub numele de Ion Iliescu, insa un check periodic mi-ar cere sa o autentific (de pe un site ceva). Chiar si asa, as putea afla care este parerea unor despre Ion Iliescu deoarece nu-mi pot influenta propriul cont, lucru destul de ok de altfel. (Nu ca m-ar interesa care este parerea cuiva despre persoana in cauza). Initiativa a pornit din importanta acordata de catre companiile de PR imaginii online a clientilor.

Site-ul poate fi accesat prin acest link

P.S : Sistemul de evaluare, ce contine topuri si diverse unelte aditionale era adresat initial clasei politice si persoanelor publice, fapt ce l-a facut inaccesibil userilor ”normali” in primele saptamani. Oricum, initiativa este ok si in cazul in care-si pun la punct problemele de securitate, vom putea da ”calificative” viitoarei administratii din Uganda