Si eu imi bagam ceva in ea de ninsoare!!! Nu mai pot nici macar sa mai scot masina din parcare! Se afunda si trebuie sa am 3 persoane in permanenta dupa mine sa ma impinga daca e nevoie. Ca(ca)ucuri: allseason – allseason my ass… trebuia sa ma scoata din rahatul ala alb de 5 cm adancime daca era allseason. Zici ca sunt slick-uri nenica!

In fine…

Ieri am umblat brambura prin oras (atentie! am lasat masina acasa) in adidasi de baschet si am ajuns la concluzia ca adidasii sunt mai potriviti pentru mersul prin zapada decat bocancii mei sport de 2 ani vechime: pur si simplu nu alunec cu ei indiferent de suprafata pe care incerc sa ma deplasez – gheata, zapada…

Dupa ce am umblat brambura… m-am deplasat impreuna ca AVF (actuala viitoare fosta) la domiciliul ei, unde am mancat o fripturica de pui (pane) cu cartofiori prajiti… gatita de… mine . Ti-am facut pofta D ?

After that… sex, hidratare, film: “HO HO HO”, hidratare, nachos, sex, film: “Grinch”, somn. Personal, am adormit la Grinch, nu mi s-a parut cine stie ce… iar la minutul 34 cred ca a fost momentul in care mi s-a taiat filmul. M-am sculat (in ambele forme) pe la 8:30 cu o durere crunta de spate. Durere care inca persista pe omoplatu’ stang… macar daca durerile astea de spate erau datorate sexului salbatic… Am dormit imprastiat si cum am apucat… nu de putine ori AVF ma cam inghesuie la perete – zici ca ma uraste. Nu conteaza ca e ditamai patul si ar intra 3 insi intre asternuturi, dar ea o comite, involuntar, in felul urmator: se pune pe mijlocul patului, pe burta si cracita… si na de-aici fraiere: vezi cum poti sa dormi. Nu se pune problema sa o iau in brate pe la spate – ma lasa sa stau asa 20 de secunde, dupa care ridica mana si ma “azvarle” in celalalt colt al patului. Din cauza miscarii bruste, ma fac “sul” in plapuma si o dezvelesc. Banuiesc ca puteti intui ce urmeaza, nu? Ea simte ca ii ingheata fofarleaza, prinde plapuma si o trage brutal peste ea… lasandu-ma pe mine in curul gol. Am incercat aseara de vreo 2-3 ori sa o iau in brate si am primit acelasi tratament. Vazand ca nu am avut sorti de izbanda, m-am conformat: m-am intors cu curul la curul ei… am ramas dezvelit si mi-am bagat finut labele picioarelor sub plapuma. Am inghetat. Si tot eu o tratez cu curul?!

Azi as vrea sa ma relaxez.
Intentionez sa ma bag la un film usor de digerat – o comedie probabil, dupa care sa imi pregatesc melodiile pentru mixul de sfarsit de an si poate sa ma intretin la discutii pe messenger cu fete frumoase.

Baia azi e nelipsita! O sa ma arunc in cada fierbinte cu mireasma de lavanda si o sa “zac” vreo 2-3 ore; dupa care ma spal (la “tuturica”) si voi iesi din baie “putind” a vanilie (deh, gel de dus). Pentru a nu fi intrebat ce stau atatea ore in baie, o sa va zic ca o sa si sforai. Am o manie de a dormi 30-50 de minute in apa fierbinte – mi s-a zis ca nu e sanatos pentru organism. Nicio problema: nici eu nu sunt sanatos cu capul, deci nici organismul nu ar trebui sa fie altfel.

Somnul este o resursa valoroasa de energie, vitala pentru bunastare si managementul stresului, insa pentru cei stresati sau foarte ocupati, somnul poate deveni insuficient. Iata cateva obiceiuri eficiente care va vor ajuta sa dormiti mai mult si mai bine.

1. Incercati exercitii usoare

Exercitiile usoare va pot ajuta foarte mult sa va relaxati si sa ramaneti sanatosi, si pentru multi dintre noi, seara este timpul cel mai potrivit sa facem sport. Exercitiile usoare precum yoga sau plimbatul in aer liber seara va pot ajuta sa dormiti mai bine pentru ca elibereaza tensiunea acumulata fara sa stimuleze prea mult organismul.

2. Ascultati muzica

Muzica va poate linisti atat de mult incat este folosita ca si terapie. Puteti folosi efectul benefic al muzicii ascultand melodii relaxante inainte de culcare si pe toata durata serii pentru a va linisti si a elibera tensiunea acumulata pe masura ce ora de culcare se apropie.

3. Faceti curat

Studii recente arata ca aproape 80% dintre oameni traiesc intr-o dezordine care poate cauza stres in plus. Daca faceti ordine seara veti ramane cu sentimentul ca ati facut ceva pentru a rezolva problema si faptul ca va veti trezi intr-o casa mai curata va va ajuta sa va odihniti mai bine.

4. Jocuri linistite in loc de televizor

In vreme ce multa lume prefera sa stea in fata televizorului, niste jocuri simple si linistite in fata computerului pot fi o alternativa pentru dvs. Acestea va pot ajuta sa va eliberati de stres, insa nu sunt atat de antrenante inca sa faca somnul sa dispara.

5. Faceti o baie parfumata

Relaxati-va intr-o cada plina cu apa si spuma si veti vedea cum dispare tensiunea acumulata peste zi, iar corpul dvs va fi ingrijit si rasfatat. O baie poate fi un excelent precursor pentru somn, asa cum o poate atesta orice parinte de copil mic.

6. Masajul

Masajul este o modalitate grozava de a scapa de stres. Daca nu puteti face masaj unul altuia cu persoanele cu care locuiti, va puteti face un masaj singur pentru a elibera tensiunea. Oricum, un masaj inainte de somn va poate relaxa si va poate ajuta sa adormiti mai usor.

7. Scrisul intr-un jurnal

Scrisul intr-un jurnal poate ajuta mult sanatatea si va poate elibera de stres, reprezentand o cale grozava pentru a incheia ziua. Scrisul intr-un jurnal inainte de a adormi va poate limpezi mintea, va poate ajuta sa va intelegeti sentimentele, sa rezolvati probleme, sa va pregatiti mental pentru urmatoarea zi, sa va faceti planuri si sa va scoateti acele ganduri din minte si sa le puneti in scris, putand sa reveniti la ele in dimineata urmatoare. Un jurnal de multumiri va poate pune intr-o stare pozitiva de gandire inainte de somn si va poate schimba in timp intreaga perspectiva de gandire intr-una mai pozitiva.

8. Meditatia

Meditatiile au fost folosite de multi oameni pentru a elibera stresul din corp si minte. Este o tehnica grozava de folosit inainte de culcare pentru ca se transforma natural in somn: relaxeaza corpul, limpezeste mintea si creaza o pace interioara. Aveti rabdare cu dv. si veti descoperi ca meditatia este o cale grozava de a scapa de stres.

9. Sexul

Pentru cei implicati intr-o relatie serioasa, sexul este renumit drept o cale grozava de a elibera stresul inainte de somn. Nu numai ca o viata sexuala sanatoasa va imbunatateste relatia, dar va relaxeaza si corpul, elibereaza chimicale si chiar creaza o buna dispozitie. Si, bineinteles, va ajuta sa adormiti mai repede. Din pacate, stresul foarte mare poate fi un impediment pentru libido.

10. Evitati anumite activitati

Unele activitati pot fi prea stimulante pentru timpul noptii si pot ingreuna adormirea sau pot face ca somnul sa fie mai putin odihnitor. Pentru un somn linistit de noapte, ar trebui sa evitati cofeina dupa ora 2 dupa-amiaza, conflictele personale sau conversatiile stresante sau orice altceva care va poate stimula prea mult. (Un bilant contabil sau chiar anumite emisiuni TV pot fi prea stimulante pentru unele persoane.) Fiecare om este diferit, asa ca incercati sa va dati seama de starea interioara si sa actionati in mod corespunzator.

Sună alarma. Foarte confuză, o opresc şi mă întorc pe partea cealaltă; mai dorm ceva vreme până aud din nou sunetul alarmei (respectiv un cântat de cocoş ce mă zgârie pe creier) şi decid să mă trezesc totuşi că e ora două… Doamne, încă o zi…

Îmi târăsc picioarele până la birou (doar trebuie să îmi încep dimineaţa pe net, cum altfel) apoi o apuc înspre baie cu intenţia de a mă trezi cum trebuie. Apa rece nu funcţionează, ce surpriză. Cearcănele parcă se fac tot mai mari. 13 ore de somn nu ajung.

Mai lenevesc puţin până ce hotărăsc că fară cafea nu o să pot să trec şi de ziua de azi, dar lenea mă ţine pe scaun. Trebuie să mă ridic, să merg până la bucătărie, să aprind focul, să pun apa în ibric, să îl pun pe foc, să aştept până fierbe, să pun cafeaua, să fiarbă şi aia, să sting focul, să o las să se aşeze, să o pun în cană. Plus adăugat de lapte şi zahar, respectiv deschis de frigider, luat lapte şi aşa mai departe. Mă doare capul doar când mă gândesc. Într-o lume ideală cafeaua m-ar aştepta lângă pat în fiecare dimineaţă, nici prea rece nici prea caldă – nici prea dulce nici prea amară, doar bună de a începe ziua.

Întru-un final îmi adun voinţa de te miri pe unde şi îmi fac cafeaua. Nu are nici un efect. Iar va trebui să măresc doza. Am impresia că ziua e tot mai scurtă iar somnul tot mai lung. Şi totuşi, îmi e somn… mereu îmi e somn… poate mă voi trânti puţin în pat şi voi mai dormi o tură. Când mă voi trezi va fi sigur mai bine.

Borde verkligen beställa tid någonstans för en professionell massage. Känns verkligen som någon entitet går lös på mig med baseballträ under nätterna när jag sover. Antagligen är det något med min madrass eller att jag sover i ergonomiskt inkorrekta ställningar.

Försökte massera mig själv i morse men höll på att vrida armen ur led.

Hei…dormiti? Shhh, foarte bine. Ce frumos! Impreuna? Si mai bine! Si eu as vrea, sa dorm, sa nu dorm singur. Am dat cateva ture cu masina prin oras, am venit acasa si acum incercam sa chem somnul. Nu stiu de ce nu suntem azi prieteni.
Micuta e plecata la un party. Eu am dus-o acolo dar nu am vrut sa raman. Nu mi-a raspuns la sms. Partea proasta este ca nici nu ma intereseaza ce face. Incerc sa imi dau seama cum de sunt atat de detasat, eu gelosul, eu paranoicul. V-am spus ca am facut sex? Nu pot sa spun ca am facut dragoste. M-as (v-as) minti. Nu eram hotarat ce sa fac, o tot puneam sa se imbrace cand se dezbraca, zi dupa zi. Totul pana cand, intr-o seara, mi s-a agatat de umeri, m-a muscat cu salbaticie de buze si mi-a spus “te vreau in mine”. A fost mult mai “femeie” decat anii pe care ii arata. Si a fost mai mult decat puteam eu rezista. Nu a fost grozav, trebuie sa o invat multe. Nu a avut orgasm dar ma asteptam la asta, dupa ceea ce imi spusese anterior. Incerc sa aflu ce o blocheaza. Aflu eu pana la urma.
Azi nu reusesc sa imi adun ideile. Maine i-am promis mamei Ei ca o sa trec sa o vizitez. E in alt oras. O sa fac un drum, nu stiu de ce ma duc. Ma duc, sa fiu pe drum si sa ii duc un cadou de craciun unei femei care a plans cand i-am spus ca fiica ei divorteaza de mine. I-am spus eu, la cateva luni dupa ce luase hotararea asta pentru ca ea nu a putut sa ii spuna asta. Mi-e draga femeia si ma intelegeam bine cu ea. I-am promis ca o sa am grija de fata ei si ca o sa aiba nepotei frumosi si destepti. Nu ma voi putea tine de promisiune.
Sunt atat de obosit, nu ma mai parasesc cearcanele. Mai am o saptamana de munca apoi o saptamana de concediu in care ma duc sa ii vad si eu pe ai mei, nu i-am vazut din primavera, nu am putut sa dau ochii cu ei. Povestim si despre asta. Altcandva.
Noapte buna!

Somn adânc şi amorţeală.

Va urma..

Frågan om moraliskt ansvar för hemska handlingar fascinerar mig. New Scientist rapporterar om ett färskt brittiskt fall:

Last week, British man Brian Thomas appeared in court on a murder charge after strangling his wife as they slept in their camper van. The prosecution withdrew the charges after three psychiatrists testified that locking him up would serve no useful purpose. The judge said that Thomas bore no responsibility for his actions.

Jag skulle tro att de flesta håller med om slutsatsen, att en person som begår ett brott i sömnen inte är vare sig moraliskt eller juridiskt ansvarig för sin handling. Under sömngående har det t.ex. visat sig att en individ inte har sin omdömesförmåga aktiverad; däremot kan känslomässigt grundade handlingar utföras. Den intressanta frågan är dock hur man ska kunna veta om en handling verkligen har begåtts i sömnen. En misstänkt mördare kan ju alltid hävda att han sov. Tydligen finns vissa sätt att testa saken:

They found that sounding a buzzer during “slow wave” sleep triggered sleepwalking in three of the sleepwalkers under normal circumstances, and all 10 sleepwalkers when they had been kept awake for 25 hours prior to sleeping. None of the control subjects were prompted to sleepwalk when the buzzer was sounded (Neurology, vol 70, p 2284).

Jag rekommenderar slutligen Bellinis opera La sonnambula. Den mest skönsjungande sömngångerskan heter Joan Sutherland.

vis:

a fost foarte ciudat, eram la un fel de petrecere, la cineva acasă. era o ieşire frumoasă, un balcon imens de unde puteai vedea o parte din… case-oameni-parc-nişte munţi. şi era plin de lume, iar la un moment dat gazda anunţă că azi e ziua anti-fumat, anti-alcool, anti nu mai ştiu ce. nimeni nu mânca nimic, nu consuma nici apă, măcar, toţi ieşeau să se uite afară. şi am ieşit şi eu iar peste drum de noi era un bătrânel pe un balcon mai mic; muşca pofticios dintr-o felie de pizza uriaşă din care ieşeau aburi şi parcă-i simţeam mirosul. stătea la o măsuţă cochetă, rotundă, vişinie şi mai era acolo şi o sticlă de bere. după ce l-au văzut, unii au început un fel de protest, îi reproşau gazdei tot felul de lucruri iar eu mă ascunsesem într-un colţ al camerei. de-acolo vedeam tot spectacolul, vedeam cu oamenii se transformaseră în haine frumos împăturate, una peste alta, vorbind, mişcându-se, iar încăperea se transformase într-un şifonier imens.

apoi m-am visat aruncând din mâna dreaptă un pahar spart într-o curte, pe nişte trepte. şi după ce l-am aruncat, mi-au rămas urme ca nişte tăieturi, parcă-mi lipseau bucăţi de carne din palmă.

(îmi amintesc de un vis de-acum vreo 10 ani, s-a făcut scandal şi mare zarvă după ce l-am povestit, atunci, verilor mei şi anei. mă trezisem dintr-un coşmar în care stăteam la o masă, aveam în faţă o farfurie de mămăligă cu brânză şi smântână dar n-aveam nici o furculiţă… îmi era foarte poftă.. şi m-am trezit speriată. da, în dimineaţa respectivă i-am spus bunicii că vreau neapărat mămăigă cu brânză şi smântână )

S-a asternut un pic praful pe aici, trebuie sa fac o curatenie generala ca aia pe care o faceam cand eram acasa impreuna cu mama la fiecare sarbatoare mare. Stiti si voi cum era in fiecare an de Paste, de Craciun si alte sarbatori mai importante. Atunci se facea curatenia generala, se aruncau lucrurile vechi care nu mai ajutau la nimic, se faceau reorganizari prin casa,  se mai intampla sa se mai schimbe si look-ul casei cu o noua canapea, sau o noua perdea , un nou covor.  Acum sa nu credeti ca in restul anului nu se facea curatenie in casa, dar de sarbatorile astea mari , actiunea prindea parca un alt iz. Era mai important, ma simteam tare mandra de mine dupa ce terminam si vedeam totul cum lucea.. Casuta mea virtuala de marmota a fost cam neglijata in ultimul timp si cum sarbatorile se apropie nu as vrea sa ma prinda Mosu’ ca nu am facut un pic de ordine.  Ce s-a mai intamplat cu mine? Pai de fiecare data cand spuneam ca scriu un articol nou, ma apucam si ori ma lua somnul ori imi aduceam aminte ca am ceva mai urgent de facut.  Si asa am dus-o zile bune in care imi tot promiteam ca o sa scriu . De cand cu jobul, am fost destul de aglomerata si m-am chinuit sa imi fac cat de cat timp sa ma mai odihnesc. Insa nu asta e baiul, trebuie doar sa ma organizez un pic si va fi bine.  :mrgreen: In alta ordine de idei, am votat , am reusit sa ma odihnesc mai mult weekendul asta si sapt care va incepe va fi una la fel de agitata, deci sper sa imi fi fost de ajuns somnul de ieri .

Sunt bine, sanatoasa astept sa vina concediul mai repede sa dau o fuga pana acasa la mama marmota. Astept partia aia de acasa si vinul fiert. Imi imaginez deja cum iesim toti in fata casei, cu saniile, cu sacii cu ce putem si stam ore in sir pe partie. Suntem toti acolo si ne simtim bine. Seara ne adapostim la soba si bem un vin fiert, mancam turte pe plita si il ascultam pe tata cum ne povesteste ca in fiecare an cum era Craciunul cand era el copil. Ah, se apropie.. Trece timpul de nici nu apuci sa iti dai seama ca ai trecut prin atatea. Saptamanile din urma au fost atat de pline incat nici nu mi-am dat seama ca suntem in decembrie. Parca am trait din inertie si noroc de aerul rece de dimineata ca mi-a mai adus aminte in ce perioada a anului suntem .

Nu promit ca o sa scriu din nou zilnic, pentru ca nu stiu daca ma pot tine de promisiune, insa pot promite ca nu inchid casuta. Pana una alta, va propun o mica leapsa. Ideea s-a nascut intr-o noapte . Iesisem pe balcon sa iau o “gura de aer curat” si cand am deschis geamul m-a izbit un aer rece, aerul acela pe care il simti iarna cand ninge. Si era o liniste de nedescris, privelistea nu cine stie ce, doar niste blocuri insirate si o parcare de masini supraplina. Insa acea liniste si aerul care imi aducea aminte de diminetile petrecute acasa mi-au dat un zambet si mi-au creat o stare de bine.  Si ca sa nu mai lungesc , as vrea ca cei ca vor prelua leapsa sa descrie un astfel de moment. Cu alte cuvinte, puteti sa descrieti un moment din viata dvs. care v-a trezit amintiri placute si sa mentionati factorul care a declansat toata treaba asta.

Ah, si maine trebuie sa va scriu despre noul meu jurnal , care va fi dat in mostenire nepotilor mei

Va pupa marmotica si isi cere scuze ca a lipsit asa mult !

Mă ia un somn de ploaie albastră. Am să-mi las gândurile să se odihnească pe o carte deschisă şi am să le povestesc despre el.

Edit: citind printre rândurile salvadorei, cum fac uneori când mă simt secată de suflet (sau din contră, prea plină!) am găsit ce le voi spune gândurilor mele. Nici că se putea formula mai bine.

- Nu ma mai satur de The Cat Empire
- Trebe sa merg la un control oftalmologic…iara!
- E deja 00:00
- Maine cu siguranta o sa uit sa fac tot ce am de facut
- Mi-e foame non-stop
- La naiba!

Jag kom i säng vid midnatt, men fick inte sova förrän framåt sju. Anledningen var att jag ville testa om jag kunde sova utan värktabletter, och det gick inte så bra. Därför hade jag precis tagit mig ur sängen när boendestödjare M1 dök upp klockan ett.

Hon märkte att jag var trött och hängig, och frågade varför så jag förklarade att tandvärken hållit mig vaken och att jag nyss gått upp.

“Så det är därför du låter som en tonårsgrabb i målbrottet!” utbrast hon.

Inget ont som inte har något gott med sig, antar jag.

Läs även andra bloggares åsikter om tandvärk, sömn, sömnlöshet, trötthet, röst, målbrottet, pubertet, hormoner, testosteron, transsexualism, könskorrigering

Folk har verkligen rätt, man ska inte ropa hej förrän man är säker på att lugnet har lagt sig. Efter fredags- och lördagsnatten var jag fullkomligt inställd på att så var det bara.

Sen kom söndagen. Gnälligt och grinigt om igen, samtidigt som hon stunder var alldeles tokigt bedårande. Somnade på 3:e försöket när hon lades ner i sängen, gjorde sen inte ett väsen av sig.

Förrän när jag precis håller på att somna vid 23.45 hör ett illvrål från hennes säng. Lugnar ner sig lite med mat, men börjar sen om igen. 45 minuter senare har vi äntligen fått henne att somna om. 02.35 återigen samma sak, men tar “bara” 20 minuter denna gång. 04.45 börjas det igen. Gunga, skaka, buffa, putta, vyssja, pilla med nappen, flytta Holger, vi testar ALLT och hon bara skriker. Slutligen somnar hon på mig.

Jag vet inte vad felet är. Hon bara gallskriker, men det är inte det riktiga skriket där det kommer gråt, det här är öronbedövande på ett annat sätt. Tycker så synd om henne när jag inte förstår vad hon vill.

Just nu bajsar hon kopiösa mängder (minst 5 ggr/dag), det är allt som oftast grönt.

Idag gör vi ett uppehåll med moroten för att se om det gör någon skillnad.

Nu släpar vi oss ut i det trista gråa novemberdasket för sista gången. Imorgon är det december!

Întârziasem. Am deschis uşa, apăsând cu grijă pe cleanţă, însă fără folos căci întreg amfiteatrul a întos capul spre mine, precum gâştele care în adormeala lor amestecată cu o indiferenţă ostentativă, se trezesc pentru o clipă ridicolă de sunetul străin, pentru a se întoarce apoi netulburate la rosturile lor. M-am aşezat pe un scaun din spate şi mi-am scos foile.
- De altfel, cunoşterea luciferică, spunea vocea blândă a profesorului, presupune detaşarea de obiect, despicându-l în două: fanicul, adică ceea ce se arată şi cripticul ceea ce e ascuns…şi obictul se transformă într-un complex de semne al unui mister. Până aici, vreo nedumerire?
Nimic nu spunea nimic. Se auzea doar scârţâitul pixurilor pe hârtii, ca sute de voci ce începeau unele peste altele, se întreceau, se înghionteau, pentru ca la răstimpuri să se odihnească şi mâinile să poată flutura a dezmorţeală. Îmi era tare somn, ar fi trebuit să trec pe la bibliotecă să-mi iau o cafea. Mă trezisem oricum cu noroc: mâna mea a lovit telefonul care a căzut din pat, aşa că m-am trezit din cauza zgomotului, că altfel orice alarmă e cântec de leagăn. Când am văzut cât de târziu era, primul gând a fost să nu mă mai duc deloc. Apoi a început o luptă cu argumente şi contraargumente, în timp ce ţineam ochii închişi şi mă înveleam tot mai mult cu plapuma. Până la urmă mi-a venit în minte imaginea profesorului, un om bătrân şi vesel, ce ne povestea când riscam prin ignoranţa noastră să lăsăm să moară şi Blaga şi Eminescu şi toţi ceilalţi. Ne povestea ciudăţenii de-ale lui, situaţii şi strări prin care a trecut: cum a fost prima dată când a călătorit el cu avionul, despre cum i s-a stricat televizorul, despre armată şi frica lui de dentist. Sunt convisă că dacă am fi dat examen din asta, rezultatul ar fi fost mai mult ca îmbucurător. Îmi părea rău că era prea puţină lume să-l asculte,iar gândul m-a ridicat din pat, am tras pe mine nişte haine şi am pornit-o spre universitate.
- Bun, continua profesorul, aşezându-se la catedră. Acum trebuie să înţelegem că acest tip de cunoştere luciferică are la rândul lui trei tipuri care ţin de varierea calitativă a misterelor: plus-cunoaşterea, zero-cunoaşterea şi minus-cunoaşterea, cea ce ne interesează cel mai mult. O să vedeţi de ce.
Mă dureau ochii de foaia albă şi încă nu scrisesem nimic. Poate era mai bine de data asta să stau doar să ascult vocea lui, care îmi suna mai straniu decât în alte zile. Treptat cuvintele se pierdeau, până să ajungă la mine se transformau în altceva şi eu simţeam pe piele nişte împunsături fine care cumva mă ghidau spre altceva, se îmbulneau culori şi imagini în faţa ochilor mei şi nu priveam nimic concret, nimic palpabil. Am început să înşir pe foaie ceva ce sămăna a litere. Auzeam, puternică şi clară vocea lui în care era ceva viu, ceva ce înota în aer spre mine şi atunci, fără nicio explicaţie, aerul s-a comprimat şi am început să vorbesc. În acelaşi timp mă uitam de la catedră la mine şi la toţi ceilalţi. Stăteam pe un scaun în fundul amfiteatrului cu foile răsfirate în jurul meu, aplecată peste bancă şi cu privirea pierdută aiurea. Nimeni nu părea să observe ceva straniu, doar eu mă simţeam diferit, însă cuvintele îmi ieşeau natural şi continuam să vorbesc despre filosofia misterelor potenţate, despre Marele Anonim şi cenzura transcendentă. Îi vedeam pe toţi cum scriu, cum îşi şoptesc din când în când şi îşi verifică telefoanele.M-a apucat un soi de râs, pe care l-am stăpânit în ultima clipă. Apoi mi s-a făcut milă de toate, de ei şi de mine, în special de mine, aşa amărâtă cum stăteam în banca aia, fără să ştiu ceva, fără să băniesc măcar ceva şi am început să le povestesc aşa aiurea, mai mult ca să uit, despre cât de greu îmi era mie să mă trezesc dimineaţa şi cum, în felul asta am ajuns să o cunosc pe Laura, care vindea cafea la buticul şcolii.
- E pauză, a spus o voce din amfiteatru şi eu mi-am şters atunci ochii sa alung somnul si mi-am băgat înapoi foile pe care nu scrisem nimic,”na că am venit degeaba la curs”, îmi ziceam, “o să trebuiască să rog pe cineva să mi-l dea să-l xeroxez”. Încă nu ma trezisem, aşa că am hotărât să trec pe la bibliotecă întâi să-mi iau o cafea şi să fumez o ţigară, să mă mai deştept că mă aştepta alt curs.

De multi ani, la noi in familie s-a creat o traditie duminica… Pranzul la bunica-mea.  Asa ca aproape saptamanal, eu si ea ne chinuim sa ramanem cat mai flamande posibil pana la ora pranzului si parcugem voios cei …1,5km pana la casa bunicii. Pe jos, evident, sa fim sigure ca avem pofta de mancare.

Nu stiu cum e la altii masa de duminica, dar bunicuta mea are o pasiune deosebita de a gati cam cat sa ne ajunga la toate pentru 3 zile… si pretentia sa terminam totul atunci pe loc. Lucru care se dovedeste intotdeauna imposibil. Insa nu scapam niciodata fara a manca pana ne pleznesc burtile…

Si normal, dupa o masa copioasa… te-ai intinde putin, ai trage un pui de somn…

Ei bine, dupa atatia ani, organismul meu si-a format un obicei ciudat. De fiecare data cand ajung la bunica-mea, fie si pentru 5 minute, ma apuca o pofta de somn incredibila!  Nici nu mai conteaza daca mananc sau nu.

Ce ti-e si cu reactiile astea…

Mumsigt

I sina försök att göra Uno mindre beroende av sin mor har Unos mor köpt snuttefiltar. De är mjuka och sköna och ser ut som små elefanter.

Uno verkar gilla sin snuttefilt. Speciellt när han upptäckte att man kan få in den i munnen. Så klart. Det går jättebra att tugga på snabeln.

Efter råd från Unos mormor och moster har Unos mor inhandlat två elefanter. På så sätt kan de tvättas och bytas utan att Uno märker något. Smart.

Nu, nu a fost astăzi…văzusem întrebarea asta sau ceva de genul acesta la cineva pe blog într-o leapșă, sincer nu știu unde, însă mi-a rămas întipărita în minte. Atunci când am citit întrebarea respectiva nu mi-a venit nici un răspuns, pentru ca aveam prea multe amintiri în minte, unele legate de multe persoane altele de diverse întâmplări si locuri și nu m-am putut decide care a fost the best one.
Insa mi-am dat seama acum. Efectiv acum 1 minut,când somnoros ma uitam la pat, si ma gandeam ca ar fi cazul sa ma duc sa imbratisez perna..si atunci mi-am dat seama ca cele mai frumoase/liniștitoare/fericite momente au fost  acelea cand ascultam muzica in surdina si ma uitam la ea cum adoarme in bratele mele…

PS : Si voi va aruncați toate hainele în pat și înainte de culcare le mutați pe scaun ? Damn…

După o noapte albă datorată unei insomnii rebele constați cît de groaznică și de nedorit este eternitatea. Somnul are calitatea fundamentală de a te scăpa de tine, de tot soiul de gînduri care îți exploatează cortexul, de a te ucide temporar dîndu-ți ocazia de a te naște în fiecare zi încă o dată. Singura soluție pare a fi cea recomandată de Albert Camus, de a ni-l imagina pe Sisif fericit.

De ce suntem noi romanii saraci?

Cred ca din vina noastra. Nu stim sa ne administram resursele. Avem un cap putred acolo la conducere.
Personal sunt pe principiul ca cine munceste are si ce ii trebuie. Asa ca nu va speriati. Munciti.
Suntem si lenesi, asa ca popor. Doi muncesc si cinci stau degeaba.
Nu e corect. Asa cum ne invatam, asa vom fi. Si asa vor fi si copii nostri.
Haideti sa ne sculam din “somnul cel de moarte” al indiferentei noastre si sa punem osul la treaba.Atunci va fi bine de noi.
Si sa recunoastem, nu suntem facuti sa stam degeaba.
Am ajuns cu niste datorii colosale.
Sunt nationalist atata cat pot. Sa luam de la germanii ceva… Dupa al-II-lea razboi mondial au muncit si uitati unde au ajuns.
Suntem in criza dar suntem in stare sa iesim din ea prin munca.
Si imi pare rau ca am ajuns tara de consum din producatoare cum eram.
Imi pare rau ca am ajuns asa.
Pe plan personal nu e rau sa repet inca odata: Cine munceste are. Succes
Asa ca : “du-te la furnica lenesule“.

Nu știu de voi, dar mie-mi place să visez urât.

Acum o să ziceți, ha, ce masochistă-i asta. Dar să vă explic. Se întâmplă să visezi un vis din-ăla unde ți se îndeplinesc toate dorințele sau măcar câteva, ești cu persoana iubită și totul e turquoise (respectiv culoarea preferată a fiecăruia ). Te gândești uau, ce mișto e, vai ce bine mă simt, parcă tot nu-mi vine să cred că se întâmplă. Și când să te bucuri mai tare, zbang. Sună ceasul sau se trezeste vreun vecin să dea găuri în pereți. Și evident, daca nu dormi cu dopuri în urechi, te trezești. Și se duce și visul pe apa Sâmbetei. Bineînțeles, îți dai seama că a fost doar un vis, îți smulgi un fir-două acolo și asta e. Acum nu știu câți dintre voi dacă se culcă la loc mai visează în continuare. Sau și mai și, după o seară pe alta. Să fie așa ca un serial.

Pe de cealaltă parte, mai sunt și vise, dar hai să le zicem coșmaruri, în care visezi că-ți moare familia, sau cineva drag, sau că trebuie să trăiești pe stradă că nu-știu ce s-a întâmplat, sau că te aleargă cineva și există toate șansele să te prindă. Plus alte exemple nasoale (să mori chiar tu, să cazi într-o prăpastie: caz în care sari ca ars și mai dai și un cap de perete dacă ai noroc și te cheama Andreea). Dar, partea super la aceste vise e că atunci când te trezești realizezi că a fost doar un coșmar. Și parcă îți crește inima când te gândești că familia e tot acolo, nu te-a părăsit nimeni și nici n-a apărut peste noapte o prăpastie sub patul tău. Și uite-așa prefer eu să visez urât. Ca să mă trezesc a doua zi și să mă bucur mai mult de ce am.

Ieri a fost o superba zi de toamna si am apucat s-o observ de foarte devreme, fiindca in loc sa ma trezesc la 8, cu bipaitul de la telefon, m-am trezit la 7 fara 5 minute, cu in tziuit prelung, ca o mina infipta in claxon sub fereastra mea. Dar cand spun prelung, vreau sa spun ca a durat vreo 4-5 minute, continuu si ascutit, de te lua cu dureri de dinti.

Peste 240 de minunate secunde de sunet sustinut, urmate de minute intregi de tziuit imaginar ramas in urechi. Ce-am ajuns sa deduc e ca nu era claxon, decat daca n-a murit cineva pe el. Nu tine nimeni mina pe claxon atita, orice punct ar vrea sa sublinieze. Si oricum, am iesit pe balcon si m-am uitat imprejur – nu era nici o masina. Tziuitul venea de mai departe, dar n-am putut nici macar stabili directia din care se auzea. Daca ar fi avut inflexiuni as fi zis ca e antiaeriana, si i-as fi dorit din tot sufletul o bomba inamica, s-o faca sa inceteze. Dar nu. Era pur si simplu un tziuit.

Pisicii nu parea sa-i pese, apropo… Era doar placut surprinsa ca m-am trezit la ora aia si sunt jos din pat, deci prin urmare sunt gata de joaca, nu?

…[aici trece restul zilei, complet neinteresant]…

Ieri pe seara citeam, cand, pe la 12 fara ceva, adica ora 23 si niste minute (trecute de 30), incepe iar tziuitul. La fel de dement ca dimineatza. Am incercat sa-l ignor dar, desi nu se lasa cu singerat de timpane, era totusi mult prea enervant ca sa poata fi ignorat. Am iesit iar pe balcon si am avut aceeasi senzatie ca vine de departe si ca la sursa e si mai puternic sunetul, dar ca nu-mi dau seama de unde vine. O fi o forma de protest? Greva prin sunet? O fi un ceainic gigantic? O fi a doua moarte subita la volan din ziua aia, cu soferi cazuti in claxon? E vreo alarma de incendiu? Suntem in stare de asediu si se da stingerea generala?

Eram pe balcon, indecisa intre a pune hainele pe mine ca sa ma duc sa caut buncarul antiatomic, fiindca sigur vine meteoritul/tsunami/tornada/atacul ninjilor burtosi, ori sa pun hainele pe mine si sa ies cu galeata de apa sa stingem fabrica de cherestea de la inceputul secolului trecut – am citit eu o carte recent si alea luau mereu foc, pe la inceputul lui 1900, si dadeau alarma, dar n-am nici o fabrica de cherestea pe aproape… Pina la urma, dupa ce-am oscilat intre astea doua idei, am decis sa ma intorc in pat, sa mai citesc pina se opreste, si apoi ma culc, ca e clar ca dimineata a fost trezirea si acum e stingerea, nu are cum sa fie altceva.

Am adormit ingrijorata ca dimineata urmatoare iar imi da trezirea tziuitul la 7. Dar se vede clar ca n-aveam de ce sa-mi fac griji: azi dimineata m-a trezit pixica la 5. Ca sa ma calmeze. Dupa ce i-am dat sa manince am dormit bine-mersi pina la 8. Cu mici intreruperi, ca mitza are chef de joaca dupa ce maninca, dar din fericire fara tziuit.

Acum… nu stiu daca sa ma mai grabesc spre casa, sa nu ma prinda stingerea pe strada, sau sa stau relaxata, ca s-a terminat asediul?

Azi din motive obiective am adormit in RATB, cam 1 minut, maxim.
Am intrat de la frig (ca azi chiar a fost), la caldurica din RATB. Initial, in 104, se urcase un sfrijit cu fata de ET, si desi majoritatea locurilor erau libere, el a ales sa se aseze langa mine, fix! ET avea si el muzica in urechi, trendi pentru un slabanog de 40 de ani, si duhnea grav de tot a tutun. Ba, zici ca se freca cu chistoace inainte sa iasa din casa. Asta m-a tinut treaz pana am ajuns pe la Unirii. De acolo extraterestrul a coborat si eu…usor usor, am inchis ochii.
Evident, la prima statie, ghiolbanul de sofer a franat fara retineri, si m-a trezit…ce nenorocit.