<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>sorbona &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/sorbona/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "sorbona"</description>
	<pubDate>Sat, 26 Dec 2009 09:02:28 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[J'ai envie de...]]></title>
<link>http://eowinkenobi.wordpress.com/2009/11/15/jai-envie-de/</link>
<pubDate>Sun, 15 Nov 2009 19:49:12 +0000</pubDate>
<dc:creator>EowinKenobi</dc:creator>
<guid>http://eowinkenobi.wordpress.com/2009/11/15/jai-envie-de/</guid>
<description><![CDATA[J&#8217;ai envie de parler en français. Je ne comprends pas la raison, mais je parle moins de frança]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="alignleft" title="La Sorbonne" src="http://spa.fotolog.com/photo/42/49/42/eowin_kenobi/1258313386449_f.jpg" alt="" width="288" height="214" />J&#8217;ai envie de parler en français.</p>
<p>Je ne comprends pas la raison, mais je parle moins de français depuis que je suis ici, à Salamanque. Et ça m&#8217;ennerve beaucoup.</p>
<p>Je sens que mon attention se dirige vers d&#8217;autres langues, comme l&#8217;anglais, l&#8217;allemand et le russe, dont j&#8217;ai besoin de plus d&#8217;heures d&#8217;étude&#8230; parce qu&#8217;elles sont plus difficiles (sauf l&#8217;anglais) ou parce que j&#8217;ai beaucoup de travail. Lire des textes, étudier 300 mots par semaine, ou tout simplement m&#8217;habituer à la grammaire&#8230; ce qui est, d&#8217;ailleurs, le plus difficile.</p>
<p>Bon, le fait est que je ne me sens plus aussi bien quand je parle français. Je n&#8217;écris pas aussi bien que quand j&#8217;étais au lycée, et parfois je ne me rends pas compte des erreurs d&#8217;autres personnes quand elles parlent ou quand elles écrivent quelque chose et elles veulent que je la corrige.</p>
<p>Ce que j&#8217;apprends ici c&#8217;est peut-être à entendre et à comprendre le français. C&#8217;est-à-dire, je suis capable de savoir ce que les françaises et les belges (ouais, c&#8217;est toujours des filles) de mon cours de Thème Français disent. Je n&#8217;ai aucun problème. Mais je ne me sens pas très sûre quand c&#8217;est à moi le tour de parler. Je n&#8217;apprends plus de grammaire et je n&#8217;ai pas de cours d&#8217;expresion orale. Alors ce qui me reste est&#8230; parler avec des francophones ou aller à l&#8217;étranger pour améliorer ma connaissance sur ce sujet.</p>
<p>Et pourtant, ce que je vais faire en janvier c&#8217;est aller en Anglaterre et parler anglais. Ce sera génial, oui&#8230; mais j&#8217;aurais préféré aller étudier à la Sorbonne, à Paris. Six mois à la Sorbonne&#8230; pouvez-vous l&#8217;imaginer? Connaître la culture, écouter les gens les regarder, bavarder, parcourir les quais de la Seine, manger des crêpes, jouir de la ville des lumières&#8230; apprendre.</p>
<p>Ce que je veux dire avec tout ça est tout simplement que je regrette énormément ne pas avoir demandé une bourse Erasmus pour aller en France ces premiers mois de ma deuxième année d&#8217;études. Mais bon&#8230; il y aura d&#8217;autres opportunités, j&#8217;éspère&#8230; par exemple, cet été, quand j&#8217;irai passer une semaine près de Bruxelles avec mon amie Philippine&#8230;</p>
<p>Bon, je vous laisse car je dois étudier les 300 mots de cette semaine d&#8217;allemand. J&#8217;en ai marre, je vous le jure&#8230; mais j&#8217;apprends beaucoup, et ça, c&#8217;est drôlement bien.</p>
<p>Bisous.</p>
<p>Que la Force soit avec vous! Forever and ever!<br />
Bis bald und tschüss! Ciao!<br />
До свидания и пока!<br />
DFTBA!</p>
<p>P.D.: Ah mais NOOOON! Dans la chambre d&#8217;à côté ils ont mis l&#8217;une des chansons de danse espagnole que j&#8217;ai dansée devant la cathédrale de León. Ça me rend un peu triste d&#8217;entendre ça :&#8217;( .</p>
<p>P.D.2.: D&#8217;ailleurs, ce serait bien si les gens qui lisent toujours mon blog (je connais des tas de personnes qui le font) laissaient un petit commentaire de temps à autre. C&#8217;est vraiment embêtant d&#8217;écrire des choses pour que les gens sâchent comment ça va chez-moi et que ces personnes ne disent rien à propos de mes textes. Et après&#8230; elles m&#8217;en parlent par téléphone! Ben non, c&#8217;est pas comme ça que ce truc marche, hein!!!</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Jardines de Luxemburgo, París]]></title>
<link>http://papanatismoesferico.wordpress.com/2009/09/24/jardines-de-luxemburgo-paris/</link>
<pubDate>Thu, 24 Sep 2009 10:16:03 +0000</pubDate>
<dc:creator>OBSERVADOR CONSISTENTE</dc:creator>
<guid>http://papanatismoesferico.wordpress.com/2009/09/24/jardines-de-luxemburgo-paris/</guid>
<description><![CDATA[Fuente de María de Médicis [ Click para ampliar ] Palacio de Luxemburgo [ Click para ampliar ] El Pa]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Fuente de María de Médicis [ Click para ampliar ] Palacio de Luxemburgo [ Click para ampliar ] El Pa]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[En la rue Victor–Cousin]]></title>
<link>http://particulaselementales.wordpress.com/2009/08/10/2-en-la-rue-victor%e2%80%93cousin/</link>
<pubDate>Mon, 10 Aug 2009 17:40:10 +0000</pubDate>
<dc:creator>Consuelo  Saavedra</dc:creator>
<guid>http://particulaselementales.wordpress.com/2009/08/10/2-en-la-rue-victor%e2%80%93cousin/</guid>
<description><![CDATA[Tengo gripe y llueve. Mi nariz esta tan roja e hinchada que ni la Perfect Touch de YSL me salva. Es ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://particulaselementales.wordpress.com/files/2009/08/quartier-latin-paris-prlfbknt1.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-6" title="Quartier Latin, Paris" src="http://particulaselementales.wordpress.com/files/2009/08/quartier-latin-paris-prlfbknt1.jpg" alt="Quartier Latin, Paris" width="374" height="500" /></a></p>
<p>Tengo gripe y llueve. Mi nariz esta tan roja e hinchada que ni la  Perfect Touch de YSL me salva. Es estacional, dijo el médico. La lluvia que arreciaba en la ventana parecía confirmarlo. Debo tomar antigripales y no salir a la calle en 24 horas. Ok. Lleno una tetera con el chai spice que compré en <a title="Tealosophy" href="http://www.tealosophy.com/">Tealosophy</a>, agarro dos libros al azar: <a title="Las partículas elementales, editorial Anagrama" href="http://www.anagrama-ed.es/titulo/PN_435"><em>Las partículas elementales</em></a> de Houellebecq y <a title="Yo era una brasa, editorial HUM" href="http://www.casaeditorialhum.com/publicaciones/echavarren-roberto/yo-era-una-brasa.html"><em>Yo era una brasa</em></a> de Roberto Echavarren y me instalo en el sillón, al lado del ventanal. Bebo mi té y miro a los plátanos quedarse sin hojas. Somnolienta tomo el de Houellebecq, lo abro al azar y leo:</p>
<blockquote><p><em>Sentado bajo un plátano en la avenida Victor-Cousin, releyó el pasaje del primer capítulo donde Heisenberg, recordando el contexto de sus años de formación, relata las circunstancias de su primer encuentro con la teoría atómica.</em></p></blockquote>
<p><em> </em></p>
<p>¡Yo también estuve sentada bajo un plátano en la rue Victor–Cousin! Seguramente no en el mismo y seguramente este escritor no llevaba mi peinado tipo nido de lechuzas drogadictas –eran otros tiempos–; pensando en <em>esos</em> tiempos empecé a quedarme dormida. En sueños vuelvo al Quartier Latin, a caminar por la Rive Gauche, cruzar el jardín de Luxemburgo, subir por la  Victor–Cousin hasta la maldita Sorbona, dar la vuelta por Clovis hasta llegar a él, el Panthèon ese monumento híbrido, mitad sepulcro laico, mitad iglesia donde Foucault instaló el péndulo con el que demostró que la tierra rotaba.</p>
<p>Me despierto acalambrada y hambrienta. Six ronronea entre mis pies. Es hora de comer.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[aMara mia.. aMara in fiore]]></title>
<link>http://delirionirico.wordpress.com/2009/07/15/amara-mia-amara-in-fiore/</link>
<pubDate>Wed, 15 Jul 2009 13:02:10 +0000</pubDate>
<dc:creator>delirionirico</dc:creator>
<guid>http://delirionirico.wordpress.com/2009/07/15/amara-mia-amara-in-fiore/</guid>
<description><![CDATA[Sono un laurendo della Sorbona e sto ultimando la mia tesi su Mara Maionchi e la sua esperienza arti]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><img class="alignleft size-full wp-image-214" src="http://delirionirico.wordpress.com/files/2009/07/mara.jpg" alt="" width="169" height="274" />Sono un laurendo della Sorbona e sto ultimando <strong>la mia tesi </strong>su<strong> Mara Maionchi</strong> e la sua esperienza artistica e musicale nel programma X Factor. Siamo in un centro commerciale nel reparto ortofrutta e si stanno svolgendo i provini per la nuova edizione.</p>
<p style="text-align:justify;">Sono provvisto di un particolare pass che mi consente di scavalcare una lunghissima fila di adolescenti coatti e ragazzine brufolose in cerca dei loro dieci minuti di popolarità.</p>
<p style="text-align:justify;">Con Mara c&#8217;è anche, come giurato eccezionale, <span style="text-decoration:underline;">Eros Ramazzotti</span> impegnato però nell&#8217;aggiornare il suo stato su Facebook.</p>
<p style="text-align:justify;">Dopo una lunga intervista con la Maionchi vado da Eros e cerco di scoprire le sue user e password con il diabolico intento di rivendermi i suoi segreti a <strong>Novella 2000</strong> e diventare così ricchissimo.</p>
<p style="text-align:right;">11/07/2009</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Tesoros de París: Barrio Latino, Place de Vosges]]></title>
<link>http://lunarft.wordpress.com/2009/06/04/tesoros-de-paris/</link>
<pubDate>Thu, 04 Jun 2009 20:57:13 +0000</pubDate>
<dc:creator>lunarft</dc:creator>
<guid>http://lunarft.wordpress.com/2009/06/04/tesoros-de-paris/</guid>
<description><![CDATA[París.- Una suerte de continente, cuyas regiones parecen propagarse al paso del tiempo. Vista y amad]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><div><img style="border:medium double #000000;" src="http://www.paris-francia.com/images/pantheon-paris-3.jpg" border="4" alt="Fotos del Panteon de Paris" hspace="20" vspace="20" width="176" height="244" /></div>
<p><a title="El Pabellón del Rey en la Place des Vosges." href="http://es.wikipedia.org/wiki/Archivo:Place_Vosges_Paris_Mai_2006_001.jpg"><img src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/74/Place_Vosges_Paris_Mai_2006_001.jpg/239px-Place_Vosges_Paris_Mai_2006_001.jpg" border="0" alt="" width="239" height="179" /></a></p>
<p>París.- Una suerte de continente, cuyas regiones parecen propagarse al paso del tiempo. Vista y amada, pero jamás descubierta por completo al ojo humano. Lutecia primero, París por siempre desde el siglo III a.n.e.</p>
<p>El desaparecido escritor argentino Julio Cortázar la llamó el octaedro y los jóvenes estudiantes siglos atrás, con la moda de hablar en latín le dieron el nombre de Quartier Latin a uno de los barrios más emblemáticos de esta urbe.</p>
<p>Tomada por una punta, examinada en el medio, aún así es difícil encontrar su final, porque tiene la virtud de perdernos en cualquier laberinto del conocimiento.     Ciudad Luz, por las corrientes iluministas, abigarrada muchedumbre de un colmenar donde se liban las mieles más insólitas y extraordinarias.<br />
<!--more--><br />
Para no desvariar, la afamada Universidad de la Sorbona, fundada en 1257 por Robert de Sorbon, devenida tres siglos después centro de debates trascendentales sobre teología. Y tras su reconstrucción entre 1885 y 1901, dedicada hoy a la historia, humanidades, geografía, derecho y las lenguas de los grandes escritores franceses.</p>
<p>Sobre la montaña de Santa Genoveva, a la izquierda del Sena, La Sorbona contempla el espectáculo sui-géneris del Barrio Latino, donde los estudiantes no cesaban de inundar sus calles con debates teológicos en latín en el medioevo.    De ahí su nombre, el cerebro de París, dicen los cronistas, donde 25 mil estudiantes cada año tratan de dar continuidad a la saga de sus antecesores. Es la zona más cosmopolita de la ciudad, en la cual además se ubican otras excelsas instalaciones.</p>
<p>El Palacio de Luxemburgo y sus majestuosos jardines, donde la imaginación vuela al compás del tiempo, ese lapso más allá de la vida, y es perceptible la sensación de paz y armonía entre enamorados y niños de todas las edades.    Luego, el Panteón, uno de los grandes monumentos neoclásicos galos, construido a partir de 1764.</p>
<p>Primero como iglesia dedicada a Santa Genoveva y después templo de hombres ilustres, “aux grands hommes la patrie reconnaissante”, por dictamen de la Revolución Francesa.     Voltaire, Rousseau, Victor Hugo, Emile Zola, Marie Curie, Soufflot, su arquitecto, y más recientemente, en el 2002, el féretro de Alejandro Dumas, descansan en el Panteón.</p>
<p>El boulevard de Saint-Michel, epicentro de la vida bohemia del Barrio Latino, muestra inequívoca de los contrastes de esta gran urbe. En medio del frío invierno poetas y músicos de calles y estaciones del metro, buscando el sustento diario.</p>
<p>Mujeres y ancianos que deambulan sin rumbo fijo tanto en el Boul´ Mich´, como en la elitista zona de la Opera, acentúan las paradojas de riquezas mal repartidas, con los excluidos, por lo general de la fuente de las minorías étnicas.</p>
<p>FRAGMENTOS LITERARIOS</p>
<p>De nuevo Víctor Hugo, no podía faltar, en la Place des Vosges, donde se paseaban los nobles y el Cardenal Richelieu ordenó construir una escultura ecuestre de Luis XIII, mucho antes de que las cabezas de reyes y aristócratas rodaran al compás de la Revolución Francesa.</p>
<p>En el número seis de la Plaza, la residencia remozada donde durante 26 años escribió el autor de Los Miserables, en plena gloria literaria y financiera.</p>
<p>Hoy, además de sitio sobrecogedor, una suerte de concierto musical y ecológico. Gorriones desafiantes, palomas y mirlos apacibles, se suman a los cantos e interpretaciones lo mismo clásicas que folclóricas.    Places de Vosgues, llamada así en honor a la primera provincia que pagó sus impuestos.</p>
<p>Concebida como un cuadrado perfecto de nueve edificios a cada lado, levantada por orden de Enrique IV en 1605, lugar también de residencia del Cardenal Richelieu.    Grupos de música guaraní y peruana, jóvenes estudiantes de violín y piano, y danzas ucranianas y rusas, matizando el panorama en medio de museos, bares y jardines de ensueño.</p>
<p>También en Le Marais, a poca distancia, encerrando celosamente al Medioevo, aparece el Museo del Cluny, con ruinas galorromanas y una colección impresionante de obras de esa época.    Notre Dame, por supuesto, el símbolo imperecedero del Jorobado de Nuestra Señora de París, una mole albinegra que recibe más de 12 millones de visitantes por año. Y las rocas y palos imaginarios alrededor de la Bastilla, del sueño no cumplido de la humanidad.</p>
<p>Cortázar dedicó largas jornadas para volver sobre los pasos de Hemingway, Hugo, Marcel Proust… en esas caminatas imprescindibles de un hombre amante de “todo lo que esté lleno de espacios vacíos”, con Rayuela bajo sus brazos.</p>
<p>Así, con respeto y humildad, es preferible pasar de largo apenas en la epidermis de este continente, para cortejar sus regiones y explorarlas en sus entresijos.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Koniec Sorbony?]]></title>
<link>http://nfajw.wordpress.com/2009/05/25/koniec-sorbony/</link>
<pubDate>Mon, 25 May 2009 05:17:29 +0000</pubDate>
<dc:creator>nfajw</dc:creator>
<guid>http://nfajw.wordpress.com/2009/05/25/koniec-sorbony/</guid>
<description><![CDATA[2009 jak 1968. Koniec Sorbony? fronda.pl Wiele francuskich uniwersytetów jest od kilku miesięcy blok]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://www.fronda.pl/news/czytaj/2009_jak_1968_koniec_sorbony"><strong>2009 jak 1968. Koniec Sorbony?</strong></a></p>
<p><strong><em>fronda.pl</em></strong></p>
<p>Wiele francuskich uniwersytetów jest od kilku miesięcy blokowanych przez lewicowych aktywistów. &#8211; To oni są chuliganami &#8211; mówił do studentów o rządzących rektor paryskiej Sorbony.</p>
<h3 style="font-weight:normal;font-family:Georgia,'Time New Roman',serif;font-size:1.1em;color:#402a14;margin:0;padding:0;"><strong></strong><strong>Oskarżony – rektor Georges Molinié</strong></h3>
<p style="font-size:.9em;line-height:1.8em;margin:.5em 0;padding:0;">Najbardziej charakterystyczna sytuacja jest na Sorbonie. Wszystko wskazuje na to, że w następnym roku akademickim ten prestiżowy uniwersytet straci 25 proc. studentów. Stanie się tak, jeśli będzie się przedłużał trwający od kilku miesięcy konflikt. 7 maja odbyło się zgromadzenie ogólne, które miało zadecydować, co dalej ze strajkiem. Niektórzy wykładowcy starali się przemówić blokującym do rozsądku. Bezskutecznie.</p>
<p>Strajk jest kontynuowany, a rebelianci czują się coraz swobodniej, coraz częściej obrażają swoich wykładowców. Te burdy nie wydają się wzruszać Georges&#8217;a Molinié&#8217;a &#8211; rektora Uniwersytetu Paryż-IV Sorbona, na którym studiuje 24 tysiące studentów. Mimo swoich 64 lat ten profesor stylistyki francuskiej i były doradca socjalistycznej kandydatki na prezydenta w 2007 roku Ségolène Royal, dał się poznać jako rewolucyjna dusza, która nie przestaje podburzać studentów przeciwko ustawie dotyczącej autonomii uniwersytetów.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Parigi, occupata la Sorbona da docenti e ricercatori]]></title>
<link>http://biotechpisa.wordpress.com/2009/03/29/parigi-occupata-la-sorbona/</link>
<pubDate>Sun, 29 Mar 2009 10:29:44 +0000</pubDate>
<dc:creator>Lorenzo</dc:creator>
<guid>http://biotechpisa.wordpress.com/2009/03/29/parigi-occupata-la-sorbona/</guid>
<description><![CDATA[Giovedi scorso, 26 marzo 2009, la Sorbona e&#8217; stata occupata. In un contesto di scontento diffu]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p align="justify"><img src="http://associazione-aut-aut.noblogs.org/gallery/572/127484-sorbonne.jpg" alt="" width="120" height="85" align="left" />Giovedi scorso, 26 marzo 2009, la Sorbona e&#8217; stata occupata. In un contesto di scontento diffuso, nel quale l&#8217;ultimo sciopero generale ha avuto la capacità di portare 3 milioni di persone in piazza, un altro passo importante è stato fatto. In Italia a darne notizia e&#8217; stato però solo il Manifesto (&#8220;<a href="http://associazione-aut-aut.noblogs.org/gallery/572/I%20ricercatori%20occupano%20la%20Sorbonne.pdf" target="_blank">I ricercatori occupano la Sorbonne&#8221;, 27.03.09</a>), ma con qualche (grossa) imprecisione. Ad occupare sono stati i Docenti-ricercatori e non solo i &#8220;ricercatori&#8221; e a opporsi al proseguimento della mobilitazione non sono stati &#8220;i presidi di facoltà&#8221; ma i Rettori (leggi il <a href="http://www.sauvonsluniversite.com/spip.php?article2260" target="_blank">documento della Conferenza dei Presidenti delle Universita&#8217; francesi (CPU) del 25.03.09</a>). [Andu, 27.03.09]</p>
<p align="justify">La &#8220;grande stampa&#8221; ha invece preferito tacere su una iniziativa che dà la misura dell&#8217;entità e della qualità della protesta che il mondo universitario francese conduce da settimane contro i progetti governativi di smantellamento dell&#8217;Universita&#8217; pubblica, portati avanti dal ministro Valerie Precresse, ma che si inseriscono appieno nel contesto europeo di ridefinizione di uno spazio di istruzione superiore.</p>
<p align="justify">In una Sorbona dove regna il controllo, con la necessaria esibizione di un tesserino universitario all&#8217;ingresso e i poliziotti che vi stazionano stabilmente, centinaia di persone tra docenti, ricercatori e studenti hanno invaso un&#8217;ala dell&#8217;enorme struttura situata nel centro di Parigi. Nel primo pomeriggio l&#8217;assemblea dei ricercatori-insegnati di Parigi 1, Parigi 3 e Parigi 4 -ovvero diverse facoltà facenti parte della Sorbona &#8211; aveva redatto un appello importante, &#8220;Perchè noi non cederemo&#8221;, che potete leggere sotto.</p>
<p align="justify">A Brest (Bretagna), il 27 Marzo, gli studenti hanno costretto alla sospensione il convegno annuale dei presidi di facoltà con la loro irruzione in sala. [Infoaut.org, 28 marzo 2009]</p>
<p align="justify">E&#8217; importante evidenziare il passaggio concreto fatto in Francia: anche i docenti si sono mobilitati in prima persona, unendosi alle voci che già da settimane si alzavano in molteplici università francesi. Il corpo docente in Italia è rimasto solitamente ai margini delle lotte, e lo attestano i mesi passati e quelli in corso, muovendosi solo se in ballo ci sono i loro privilegi baronali.</p>
<p align="justify">L&#8217;attacco europeo al sapere è di dimensioni enormi e profonde. Sarà l&#8217;ora che prendano esempio?</p>
<p align="justify">
<div><em>Zeliha P.</em></div>
<div>
<p align="justify"><strong>L&#8217;appello della Sorbona: &#8220;Pourquoi nous ne céderons pas&#8221;</strong></p>
<p align="justify">Le 2 février a commencé une grève illimitée dans les universités françaises, faisant suite à un long mouvement de protestation contre les réformes du statut des enseignants-chercheurs, de la formation des maîtres et du contrat doctoral, contre les suppressions d’emploi dans l’enseignement supérieur et la recherche, la précarisation des personnels et le démantèlement des organismes de recherche. Huit semaines de grève plus tard, notre détermination demeure intacte. Nos principales revendications n’ont pas été satisfaites. En refusant de prendre en compte les raisons du rejet massif de ces réformes, le gouvernement nourrit chaque jour un peu plus son discrédit et met en péril, par son obstination irraisonnée, la tenue du semestre.</p>
<p align="justify">Seul le retrait des projets en cause, l’ouverture de négociations globales avec l’ensemble des acteurs sur les réformes de l’enseignement supérieur et de la recherche, accompagnées d’un plan de relance massif, permettront de sortir de la crise ouverte depuis des mois. Ce faisant, nous ne demandons pas l’impossible, mais simplement l’établissement des conditions minimales d’un dialogue démocratique sur l’avenir des universités françaises, de leurs personnels enseignants et BIATOSS, et de leurs étudiants. Nous ne céderons pas. Nous appelons l’ensemble des personnels de l’enseignement primaire et secondaire et l’ensemble des citoyens, à se mobiliser avec nous pour défendre l’enseignement public de la maternelle à l’université, face au projet global de régression de l’éducation et des savoirs promu par le gouvernement.</p>
<div>Leggi i blog della mobilitazione, dove trovi foto, video, comunicati e costanti aggiornamenti: <a href="http://sorbonneengreve.revolublog.com/" target="_blank">http://sorbonneengreve.revolublog.com/</a> <a href="http://www.sauvonsluniversite.com/" target="_blank">http://www.sauvonsluniversite.com/</a></div>
</div>
<div style="text-align:left;">
<address><strong><br />
</strong></address>
</div>
<div style="text-align:left;">
<address><em><strong><a href="http://associazione-aut-aut.noblogs.org/post/2009/03/28/parigi-occupata-la-sorbona-da-docenti-e-ricercatori" target="_blank">fonte: Aut-Aut</a></strong><br />
</em></address>
</div>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Non "donna" ma "Sorbona"]]></title>
<link>http://psicoreato.wordpress.com/2009/03/01/non-donna-ma-sorbona/</link>
<pubDate>Sun, 01 Mar 2009 12:54:44 +0000</pubDate>
<dc:creator>BerryHey'</dc:creator>
<guid>http://psicoreato.wordpress.com/2009/03/01/non-donna-ma-sorbona/</guid>
<description><![CDATA[Non ha detto &#8220;donna&#8221; ma &#8220;Sorbona&#8221;. Il premier denunciato alla Corte europea.]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://www.repubblica.it/2009/02/sezioni/politica/denuncia/denuncia/denuncia.html" target="_blank">Non ha detto &#8220;donna&#8221; ma &#8220;Sorbona&#8221;. Il premier denunciato alla Corte europea.</a></p>
<p>Il nostro <em>caro</em> Presidente del Consiglio è stato denunciato alla Corte europea, dopo l&#8217;ennesima battuta ritenuta denigratoria nei confronti delle donne. La denuncia ricorda anche vari suoi precedenti:</p>
<blockquote><p><em><a href="http://ricerca.repubblica.it/repubblica/archivio/repubblica/2008/03/14/lei-precaria-sposi-un-ricco-bufera-sulla.html" target="_blank"><strong>Marzo 2008</strong></a>: «Contro la precarietà? Cerchi di sposare il figlio di Berlusconi», o qualcun altro del «genere milionario, con quel sorriso se lo può permettere&#8230;»</em></p>
<p><strong><a href="http://www.repubblica.it/2009/01/sezioni/politica/elezioni-sardegna/elezioni-sardegna/elezioni-sardegna.html?ref=search" target="_blank"><em>Gennaio 2009</em></a></strong><em>: Contro gli stupri, «dovremmo avere tanti soldati quante sono le belle ragazze italiane»</em></p>
<p><em><strong><a href="http://www.repubblica.it/2009/02/sezioni/cronaca/eluana-englaro/berlusconi-dl/berlusconi-dl.html?ref=search" target="_blank">6 Febbraio 2009</a></strong>: Eluana è «viva, [...] una persona che potrebbe anche avere un figlio.»</em></p>
<p><a href="http://www.repubblica.it/2008/06/sezioni/ambiente/nucleare2/berlusconi-gaffe/berlusconi-gaffe.html" target="_blank"><strong><em>26 Febbraio 2009</em></strong></a><em>:</em> <em>«Moi je t&#8217;ai donné la tua donna», avrebbe detto il Cavaliere mischiando le due lingue.</em></p></blockquote>
<p>Ora, tralasciando gli altri precedenti e concentrandoci su quest&#8217;ultima prodezza linguistica francese, c&#8217;è da dire che non è sicura l&#8217;interpretazione della frase. La ricostruzione è ottenuta leggendo il labiale di Berlusconi da un video. Infatti, prevedibilmente, è arrivata la smentita da Palazzo Chigi:</p>
<blockquote><p><em>«La frase che il presidente Berlusconi ha detto sottovoce al presidente Sarkozy durante la conferenza stampa a Villa Madama, mentre si stava parlando del riconoscimento in Italia dei baccalaureati, era semplicemente: &#8220;Tu sais que j&#8217;ai ètudiè à la Sorbonne&#8221; (&#8220;<strong>tu sai che ho studiato alla Sorbona</strong>&#8220;).».</em></p></blockquote>
<p>Aspetto che si abbiano più certezze, prima di parlare, anche se ormai siamo abituati alle <a href="http://psicoreato.wordpress.com/2008/10/31/ennesima-stronzata-del-nano/" target="_blank">smentite del nano</a>. Spara la cazzata e spera che nessuno si offenda; se però capita, ricorre alla sua tecnica ormai consolidata: &#8220;Ah, ma io non ho detto niente di simile, sono solo tranelli della sinistra.&#8221;</p>
<p>L.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Donne e Sorbone]]></title>
<link>http://ilnuovomondodigalatea.wordpress.com/2009/03/01/donne-e-sorbone/</link>
<pubDate>Sun, 01 Mar 2009 07:17:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>ilmondodigalatea</dc:creator>
<guid>http://ilnuovomondodigalatea.wordpress.com/2009/03/01/donne-e-sorbone/</guid>
<description><![CDATA[Chiariamo una volta per tutte la presunta gaffe di Berlusconi su Carla Bruni: parlando con il presid]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="margin-bottom:0;" align="justify"><span style="font-family:Georgia,serif;">Chiariamo una volta per tutte la presunta gaffe di Berlusconi su Carla Bruni: parlando con il presidente francese, Berlusconi ha detto veramente : “Ho studiato alla Sorbona”</span></p>
<p style="margin-bottom:0;" align="justify"><span style="font-family:Georgia,serif;">E&#8217; per questo Sarkozy s&#8217;è tanto preoccupato.</span></p>
<p style="margin-bottom:0;" align="justify">
<p style="margin-bottom:0;" align="justify">
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Chi dice donna dice Sorbona]]></title>
<link>http://negroski.wordpress.com/2009/02/28/chi-dice-donna-dice-sorbona/</link>
<pubDate>Sat, 28 Feb 2009 13:59:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>negroski</dc:creator>
<guid>http://negroski.wordpress.com/2009/02/28/chi-dice-donna-dice-sorbona/</guid>
<description><![CDATA[Le gaffe di Silvio il Calvo su Repubblica.it.]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Le gaffe di Silvio il Calvo su Repubblica.it.]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Sor-bona]]></title>
<link>http://knutwicksell.wordpress.com/2009/02/28/sor-bona/</link>
<pubDate>Sat, 28 Feb 2009 13:28:06 +0000</pubDate>
<dc:creator>Knut Wicksell</dc:creator>
<guid>http://knutwicksell.wordpress.com/2009/02/28/sor-bona/</guid>
<description><![CDATA[&#8220;La Sorbona è mobile, qual piuma al vento &#8230;&#8221;]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>&#8220;La <a href="http://www.repubblica.it/2009/02/sezioni/politica/denuncia/denuncia/denuncia.html">Sorbona</a> è mobile, qual piuma al vento &#8230;&#8221;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Primavera calenta: Acció, coordinació i ressó internacional de les lluites contra la mercantilització de l'ensenyament]]></title>
<link>http://especialbolonya.wordpress.com/2009/02/23/primavera-calenta-accio-coordinacio-i-resso-internacional-de-les-lluites-contra-la-mercantilitzacio-de-lensenyament/</link>
<pubDate>Mon, 23 Feb 2009 11:24:20 +0000</pubDate>
<dc:creator>Especial Bolonya</dc:creator>
<guid>http://especialbolonya.wordpress.com/2009/02/23/primavera-calenta-accio-coordinacio-i-resso-internacional-de-les-lluites-contra-la-mercantilitzacio-de-lensenyament/</guid>
<description><![CDATA[Països Catalans Barcelona Avui comença una vaga de fam a iniciativa del Sindicat d&#8217;Estudiants ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><h2>Països Catalans</h2>
<p style="text-align:justify;"><strong>Barcelona </strong></p>
<p style="text-align:justify;">Avui comença una <strong>vaga de fam</strong> a iniciativa del Sindicat d&#8217;Estudiants dels Països Catalans (SEPC) al campus de la UAB en protesta contra l&#8217;Espai Europeo d&#8217;Ensenyament Superior. Més informació a <a href="http://www.llibertat.cat/content/view/4809/29/">l&#8217;Accent.</a></p>
<p style="text-align:justify;">Concentració de <a href="http://">rebuig a l&#8217;actuació dels Mossos d&#8217;Esquadra a la Pompeu.</a></p>
<p><strong></strong></p>
<div id="attachment_1692" class="wp-caption alignright" style="width: 185px"><strong><strong><a href="http://especialbolonya.files.wordpress.com/2009/02/780_008_2371571_2009_02_16.jpg"><img class="size-full wp-image-1692" title="780_008_2371571_2009_02_16" src="http://especialbolonya.wordpress.com/files/2009/02/780_008_2371571_2009_02_16.jpg" alt="Font: Vilaweb" width="175" height="117" /></a></strong></strong><p class="wp-caption-text">Font: Vilaweb</p></div>
<p><strong>Girona:</strong><a href="http://assembleaudg.blogspot.com/2009/02/la-direccio-de-lies-jaume-vicens-vives.html"> La direcció de l&#8217;IES Jaume Vicens Vives impedeix una protesta dels estudiants</a></p>
<p><strong>Lleida:</strong><a href="http://tancadaudl.blogspot.com/2009/02/carta-oberta-blanca-palmada-sobre-la.html"> Carta oberta a Blanca Palmada sobre la constitució de la nova Taula Nacional per a la Universitat Pública</a></p>
<p><strong>Illes:</strong><a href="http://uibversusbolonya.blogspot.com/2009/02/la-junta-de-facultat-de-filosofia-i.html">La Junta de Facultat de Filosofia i Lletres de la UIB rebutja el màster per la formació del professorat</a></p>
<p><strong>Alacant</strong>: <a href="http://assembleaestudiantsua.blogspot.com/2009/02/habemus-debate.html">Debat 26 de Febrer sobre l&#8217;EEES amb la Sindica de Greuges com a moderadora</a></p>
<h2 style="text-align:justify;"><strong><a href="http://especialbolonya.files.wordpress.com/2009/02/collage.jpg"><img class="alignleft size-full wp-image-1674" title="collage" src="http://especialbolonya.wordpress.com/files/2009/02/collage.jpg" alt="collage" width="131" height="66" /></a>Barcelona: Coordinació intersectorial: instituts, universitat, moviments socials, PAS i PDI</strong></h2>
<p style="text-align:justify;"><strong>Aquest cap de setmana s&#8217;han trobat més de 100 persones de diferentes assemblees universitàries, a més de prop de 20 assemblees d&#8217;instituts dels Països Catalans al rectorat ocupat de la UAB</strong>, coincidint amb el tercer mes d&#8217;ocupació i autogestió de l&#8217;espai. La trobada ha estat un éxit i ha permés fer reflexions conjuntes per enfrontar l&#8217;estratègia de mobilitzacions durant el segon semestre:<strong> agitació in crescendo cap a la data conjunta de mobiiltzació pel 12 de març</strong>. Diumenge va ser el dia dedicat a la confluència entre secundària, universitats i moviments socials. La socialització de la lluita i la confluència entre sectors socials afectats per la liberalització dels serveis públics, l&#8217;encariment de la vida i les conseqüències de la crisi pren forma.</p>
<p style="text-align:justify;">Així, <strong>el cap de setmana vinent, el PDI i PAS de les universitats públiques catalanes està cridat per debatre i trobar punts en comú per l&#8217;acció conjunta</strong>, dissabte 28 de Febrer també al Rectorat de la UB. Aqui podeu trobar<a href="http://www.kaosenlared.net/noticia/convocatoria-reunio-pdi-i-pas-universitari-28-febrer-10-30-h-edifici-r"> els detalls de la convocatòria.</a></p>
<h2 style="text-align:justify;"><strong>Internacional: articles, crides, manifestacions i ocupacions. </strong></h2>
<p style="text-align:justify;"><strong>Fírgoa</strong> publica un article d&#8217;un professor mexicà amb un títol prou explícit : &#8220;<strong></strong><strong><a href="http://www.riseu.unam.mx/documentos/acervo_documental/txtid0022.pdf">Tratados de libre comercio, educación y educación superior</a></strong>&#8221; aquest text es va presentar al <em>2006 al Foro Internacional de la UNESCO &#8220;El Nexo entre Políticas y  Ciencias Sociales&#8221; .<br />
</em></p>
<p style="text-align:justify;"><em><a href="http://rodriguez.blogsome.com/campus-305/">&#8220;2009: Any de definicions de l&#8217;ensenyament superior&#8221;</a> , Article publicat al bloc de Roberto Rodríguez . </em></p>
<p style="text-align:justify;"><em>Davant l&#8217;agenda internacional de trobades institucionals, aquest article <strong>fa un repàs de les properes reunions de negociació i discussió en matèria educativa a escala internacional, de les quals destaquen la reunió de la </strong></em> Conferència de la UNESCO  programada pels dies del 6 al 8 de juliol a París, anomenada  “ Les noves dinàmiques de l&#8217;educació superior&#8221; i la següent ronda de l&#8217;EEES a Lovaine del 28 al 30 d&#8217;Abril.</p>
<p style="text-align:justify;"><strong>Estat espanyol</strong></p>
<p class="YfMhcb"><a href="http://www.europapress.es/madrid/noticia-complutense-congela-plantilla-limita-horas-extraordinarias-falta-832-millones-euros-20081102142818.html"><strong><span class="VrHWId">La Complutense congela su plantilla y limita las horas extraordinarias ante la falta 83, 2 millones de euros (Europa Press).</span></strong></a></p>
<h3 style="text-align:justify;"><strong>Estat francès</strong></h3>
<p style="text-align:justify;">Precisament a l&#8217;Estat francés, Iniciatives semblants  a les desenvolupades al Principat sorgeixen a l&#8217;àmbit internacional: a l&#8217;Estat Francès es convoca una <strong>trobada transversal de professorat  de primària, secundària i universitats pel dia 5 de Març</strong>. <a href="http://www.fabula.org/actualites/article29198.php">Més info</a></p>
<p style="text-align:justify;">I la Coordinadora Nacional Universitària, convoca jornada de mobilització estatal per la derogació de la LRU (LOU a l&#8217;Estat francés) pel dia 19 de Març. <a href="http://www.sauvonsluniversite.com/spip.php?article1918">Llegir comunicat sencer.</a> <strong><em><a href="http://translate.google.com/translate?prev=hp&#38;hl=ca&#38;u=http%3A%2F%2Fwww.sauvonsluniversite.com%2Fspip.php%3Farticle1918&#38;sl=fr&#38;tl=ca">Traducció al català</a></em></strong></p>
<p style="text-align:justify;"><strong><a href="http://especialbolonya.files.wordpress.com/2009/02/sorbonne.jpg"><img class="alignleft size-full wp-image-1673" title="sorbonne" src="http://especialbolonya.wordpress.com/files/2009/02/sorbonne.jpg" alt="sorbonne" width="418" height="313" /></a>La setmana passada la Sorbona, que porta tres setmanes en vaga, <a href="http://donjipez.wordpress.com/2009/02/20/la-sorbonne-occupee-appel-a-la-greve-generale/">va estar ocupada</a></strong> durant unes hores fins que va ser dessallotjada per la policia. Al crit de &#8220;vaga general&#8221;, &#8220;resistència&#8221; i &#8220;Sarko, dimissió&#8221;. Aqui podeu veure un video amb el manifest llegit pels estudiants.</p>
<p style="text-align:justify;"><a href="http://www.dailymotion.com/video/k5PfYdQ2YTAextXqd2">Video ocupació de la Sorbona</a></p>
<p style="text-align:justify;">A Kaos en la Red es publica un article que explica en qué consisteix la reforma contra la qual lluiten els investigadors de l&#8217;estat francés, amb el suport de l&#8217;estudiantat:<a href="http://www.kaosenlared.net/noticia/lucha-contra-privatizacion-universidad-investigacion-francia-continua">La lucha contra la privatización de la universidad y la investigación en Francia continúa</a>. L&#8217;Autre Campagne, fa un any i escaig va fer <strong>un documenta</strong>l amb la participació de investigadors, estudiants predoctorals i sindicalistes per tal de donar compte de la situació de la universitat pública francesa: <strong><span class="blocTitreSpan">&#8220;<a href="http://bolonyamedia.wordpress.com/europa/documentals/">Universités, le grand soir</a>&#8220;. La fitxa tècnica del documental es pot consultar a <a href="http://www.lautrecampagne.org/">la web de la campanya.</a>, <strong>a on també es pot mirar &#8220;la universitat en perill en cinc actes&#8221;.<br />
</strong></span></strong></p>
<p style="text-align:justify;"><strong><span class="blocTitreSpan"><strong>D&#8217;altra banda, Attac France va publicar fa unes setmanes un article resum sobre les reformes universitàries: &#8220;<a href="http://france.attac.org/spip.php?article9529">L&#8217;ensenyament superior a l&#8217;</a></strong></span></strong><strong><a href="http://france.attac.org/spip.php?article9529">ull de l&#8217;huracà</a>&#8220;. <em><a href="http://74.125.79.132/translate_c?hl=ca&#38;sl=fr&#38;tl=ca&#38;u=http://france.attac.org/spip.php%3Farticle9529&#38;prev=hp&#38;usg=ALkJrhj3IzTc2-NGDA1VrZ6W8vTN5uM0rQ">Traducció al català.</a></em><br />
</strong></p>
<h3 style="text-align:justify;">Finlàndia</h3>
<p style="text-align:justify;">D&#8217;altra banda <strong>a Finlàndia</strong> davant l&#8217;anunci de reforma de la llei universitària (<span lang="CA"><a href="http://www.minedu.fi/export/sites/default/OPM/Koulutus/koulutuspolitiikka/Hankkeet/Yliopistolaitoksen_uudistaminen/liitteet/proposal_uni_act.pdf">new Universities Act</a>)</span>comencen les mobilitzacions: una manifestació amb 1.500 persones a Helsinki. La reforma incideix en l&#8217;autonomia financera de la universitat i tot i que manté la gratuïtat dels estudis superiors per als autòctons, comena a introduïr taxes per als estudiants estrangers.</p>
<p style="text-align:justify;">Cobertura informativa exhaustiva a <a href="http://firgoa.usc.es/drupal/node/41957">Fírgoa</a>. <a href="http://www.fabula.org/actualites/article29235.php">Aqui podeu llegir la notícia sencera en anglés segons fons oficials així com seguiment als diaris finessos.</a> <a href="http://translate.google.com/translate?prev=hp&#38;hl=ca&#38;u=http%3A%2F%2Fwww.fabula.org%2Factualites%2Farticle29235.php&#38;sl=en&#38;tl=ca"><em><strong>T</strong></em><em><strong>raducció al català</strong></em>.</a></p>
<p style="text-align:justify;"><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/HYjYlIpRJcc&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/HYjYlIpRJcc&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<h3 style="text-align:justify;">Nordamèrica</h3>
<p style="text-align:justify;">A l&#8217;altre costat de l&#8217;Atlàntic, a <strong>Canadà</strong>, <a href="http://www2.canada.com/burnabynow/news/story.html?id=f8bea465-f5a8-448e-8e53-1ff23cab02c0">manifestacions per la manca de finançament públic de les universitats</a>. <a href="http://74.125.77.132/translate_c?hl=ca&#38;sl=en&#38;tl=ca&#38;u=http://www2.canada.com/burnabynow/news/story.html%3Fid%3Df8bea465-f5a8-448e-8e53-1ff23cab02c0&#38;prev=hp&#38;usg=ALkJrhiXdms_xIICjtJ-oDAfzXLXcBJk_Q"><em><strong>Traducció al català</strong></em></a><em><strong> </strong></em>Als <strong>EUA</strong>, la Universitat de Vermont denuncia la <a href="http://74.125.77.132/translate_c?hl=ca&#38;sl=en&#38;tl=ca&#38;u=http://www2.canada.com/burnabynow/news/story.html%3Fid%3Df8bea465-f5a8-448e-8e53-1ff23cab02c0&#38;prev=hp&#38;usg=ALkJrhiXdms_xIICjtJ-oDAfzXLXcBJk_Q"></a><a href="http://www.msnbc.msn.com/id/29073523/">retallada de personal universitari </a>, <em><strong><br />
</strong></em></p>
<p style="text-align:justify;"><a href="http://www.fabula.org/actualites/article29235.php"></a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[La elite Illuminati empieza a temblar: Los franceses se toman las universidades y llaman al mundo a unir fuerzas.]]></title>
<link>http://despabilar.wordpress.com/2009/02/22/la-elite-illuminati-empieza-a-temblar-los-franceses-se-toman-las-universidades-y-llaman-al-mundo-a-unir-fuerzas/</link>
<pubDate>Mon, 23 Feb 2009 00:51:35 +0000</pubDate>
<dc:creator>despabilar</dc:creator>
<guid>http://despabilar.wordpress.com/2009/02/22/la-elite-illuminati-empieza-a-temblar-los-franceses-se-toman-las-universidades-y-llaman-al-mundo-a-unir-fuerzas/</guid>
<description><![CDATA[Si amigos, un grupo de estudiantes se ha tomado la universidad de Sorbona y hacen un llamado al mund]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Si amigos, un grupo de estudiantes se ha tomado la universidad de Sorbona y hacen un llamado al mund]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Dzieci Sorbony na ławie oskarżonych]]></title>
<link>http://nfajw.wordpress.com/2009/02/17/dzieci-sorbony-na-lawie-oskarzonych/</link>
<pubDate>Tue, 17 Feb 2009 20:45:40 +0000</pubDate>
<dc:creator>nfajw</dc:creator>
<guid>http://nfajw.wordpress.com/2009/02/17/dzieci-sorbony-na-lawie-oskarzonych/</guid>
<description><![CDATA[źródło Dzieci Sorbony na ławie oskarżonych Fronda Czerwoni Khmerzy to mordercy wychowani przez atmos]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-medium wp-image-2184" title="pol-pot" src="http://nfajw.wordpress.com/files/2009/02/pol-pot.jpeg?w=300" alt="pol-pot" width="300" height="208" /></p>
<p style="text-align:center;"><a href="http://www.rnw.nl/internationaljustice/tribunals/Cambodia/080625-cambodia">źródło</a></p>
<p><strong><a href="http://www.fronda.pl/news/czytaj/czerwoni_khmerzy_na_lawie_oskarzonych">Dzieci Sorbony na ławie oskarżonych</a></strong></p>
<p><strong><em>Fronda</em></strong></p>
<p><strong><em></em></strong></p>
<p><strong><em></p>
<div class="lead">
<p class="lead"><span style="font-weight:normal;"><span style="font-style:normal;">Czerwoni Khmerzy to mordercy wychowani przez atmosferę intelektualną paryskiej Sorbony. Po 30 latach właśnie rozpoczął się ich proces. Żyje nim cała Kaambodża.</span></span></p>
<p class="lead"><span style="font-weight:normal;"><span style="font-style:normal;">Dzisiaj, 17 lutego, stolica Kambodży Phnom Penh żyje tylko jednym wydarzeniem &#8211; po 30 latach rozpoczął się pierwszy proces odpowiedzialnych za zbrodnie reżimu Czerwonych Khmerów.</span></span></p>
</div>
<p></em></strong></p>
<p><span style="font-weight:normal;"><span style="font-style:normal;">Przed specjalnym trybunałem ONZ, w stolicy państwa stanie były komendant najważniejszego reżimowego centrum tortur. Będzie jednym z pięciu Czerwonych Khmerów, którzy staną przez trybunałem ONZ. Zawarcie porozumienia pomiędzy rządem Kambodży a ONZ w sprawie powołania Trybunału ONZ ds. osądzenia zbrodni popełnionych przez Czerwonych Khmerów (ECCC) nie przebiegało łatwo. Ostatecznie porozumienie zawarto w 2003 roku.</span></span></p>
<p><span style="font-weight:normal;"><span style="font-style:normal;"><strong>Sartre i Pol Pot &#8211; mistrz i uczeń</strong></span></span></p>
<p>Początek tej tragicznej historii jest dość odległy. W<strong> </strong>1925 roku przyszedł na świat Saloth Sar &#8211; późniejszy dyktator Kambodży. W młodości mnich buddyjski, potem nauczyciel i członek Komunistycznej Partii Kambodży.</p>
<p>W latach 1949 &#8211; 1953 mieszkał w Paryżu, gdzie otrzymał stypendium rządowe na studia techniczne. Tuż po swoim przyjeździe do Francji włączył się aktywnie w działalność koła francuskiej partii komunistycznej, w którym rozwijał swoje fascynacje ideologią marksistowską. Saloth Sar zupełnie nie interesował się swoimi studiami. Nigdy nie udało mu się uzyskać żadnego certyfikatu, ani żadnego dyplomu. Swój czas poświęcał niemal wyłącznie na kontakty i dyskusje towarzyskie.</p>
<p>To w murach Sorbony poznał guru europejskiej lewicy Jean Paul Sarte&#8217;a, ale także Yeng Sary&#8217;a i Khieu Samphan&#8217;a &#8211; przyszłych przywódców Czerwonych Khmerów, autorów jednego z najbardziej brutalnych ludobójstw w historii ludzkości. Czym się skończyły te młodzieńcze fascynacje i filozoficzne dyskusje z Sartrem?</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[La educación superior en Europa]]></title>
<link>http://historiaencomentarios.wordpress.com/2009/02/17/la-educacion-superior-en-europa/</link>
<pubDate>Tue, 17 Feb 2009 08:56:48 +0000</pubDate>
<dc:creator>Carlos</dc:creator>
<guid>http://historiaencomentarios.wordpress.com/2009/02/17/la-educacion-superior-en-europa/</guid>
<description><![CDATA[Del fracaso relativo de las universidades por Internet -hasta el momento, al menos- podemos extraer ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><em>Del fracaso relativo de las universidades por Internet -hasta el momento, al menos- podemos extraer importantes lecciones. Para las universidades es muy difícil hacerse con una imagen de marca. Los mejores centros universitarios coinciden con los más antiguos. Uno de los motivos es que el talento en las universidades no es un fenómeno individual: depende de que exista una concentración de otros talentos en ellas. La primera pregunta que un académico destacado le preguntará a otro acerca de su departamento es &#8220;¿y quién más está allí?&#8221; (es decir, qué otros académicos conocidos trabajan en ese departamento). El prestigo entre universidades -tanto en términos nacionales como globales- depende de la investigación que en ellas se realiza, por muchas horas que sus académicos dediquen a la docencia. Y, en última instancia, el prestigio en las listas o las clasificaciones de centros genera un valor de mercado para éstos. Un título por Harvard, la Sorbona o la LSE, por ejemplo, es valorado en todas partes. El valor de mercado de esos títulos depende también de la escasez con la que se conceden.</em></p>
<p style="text-align:justify;">Anthony Giddens, <em>Europa en la era global</em>,  p. 232.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Libro: La Vida de Guillermo Farel, Frances Bevan]]></title>
<link>http://idanielth.wordpress.com/2009/01/15/libro-la-vida-de-guillermo-farel-frances-bevan/</link>
<pubDate>Thu, 15 Jan 2009 04:08:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>I. Daniel Tovar</dc:creator>
<guid>http://idanielth.wordpress.com/2009/01/15/libro-la-vida-de-guillermo-farel-frances-bevan/</guid>
<description><![CDATA[  ace tiempo publiqué pequeños resúmenes de los primeros tres capítulos de este excelente libro a mo]]></description>
<content:encoded><![CDATA[  ace tiempo publiqué pequeños resúmenes de los primeros tres capítulos de este excelente libro a mo]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Ce-i mai intereseaza pe academicieni]]></title>
<link>http://andruska.wordpress.com/2009/01/15/ce-i-mai-intereseaza-pe-academicieni/</link>
<pubDate>Thu, 15 Jan 2009 01:42:08 +0000</pubDate>
<dc:creator>andruska</dc:creator>
<guid>http://andruska.wordpress.com/2009/01/15/ce-i-mai-intereseaza-pe-academicieni/</guid>
<description><![CDATA[Academicieni, universitari si reprezentanti ai diverselor domenii ale culturii mondiale se vor intil]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Academicieni, universitari si reprezentanti ai diverselor domenii ale culturii mondiale se vor intil]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA["Avevo 20 anni. Non permetterò a nessuno di ... ]]></title>
<link>http://baruda.net/2008/08/07/avevo-20-anni-non-permettero-a-nessuno-di/</link>
<pubDate>Thu, 07 Aug 2008 15:33:26 +0000</pubDate>
<dc:creator>baruda</dc:creator>
<guid>http://baruda.net/2008/08/07/avevo-20-anni-non-permettero-a-nessuno-di/</guid>
<description><![CDATA[A PAUL NIZAN, ucciso nel 1940 da una pallottola tedesca durante la ritirata di Dunkerque. Saggista, ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><h2>A PAUL NIZAN, ucciso nel 1940 da una pallottola tedesca durante la ritirata di Dunkerque. Saggista, narratore, pazzo viaggiatore</h2>
<p>&#8220;Vivo, non ci fu un&#8217;ora che non rischiasse di perdersi; morto, corse un pericolo anche peggiore: per fargli pagare la sua chiaroveggenza una congiura di imbecilli ebbe la pretesa di farlo scomparire.<br />
Da dodici anni apparteneva al Partito, quando, nel settembre del 1939, fece sapere che l&#8217;abbandonava: era la colpa inespiabile, era il peccato della disperazione che il Dio dei cristiani punisce con la dannazione.<br />
I comunisti non credono all&#8217;Inferno: credono al nulla, e così fu deciso l&#8217;annientamento del compagno Nizan. Una pallottola esplosiva l&#8217;aveva colpito, nel frattempo, alla nuca, ma tale liquidazione non soddisfece nessuno: non bastava che avesse cessato di vivere, occorreva che non fosse esistito affatto.</p>
<p>La Virtù su, insieme col whisky, il nostro svago principale.<br />
Nizan era un guastafeste: chiamava alle armi, all&#8217;odio, classe contro classe; con un nemico impaziente e mortale non esistono accomodamenti: uccidere o farsi uccidere, senza vie di mezzo. E senza dormire mai. <br />
Pensavamo che, se fosse vissuto, avrebbe partecipato della nostra nuova sottigliezza, vale a dire, dei nostri compromessi. Che cosa aveva salvato la sua violenta purezza se non una pallottola perduta? Non c&#8217;è di che vantarsi. Ormai quel morto se la spassava allegramente nei suoi libri aveva scritto che un borghese francese a quarant&#8217;anni è una carcassa; e poi se l&#8217;era svignata, a trentacinque.<br />
All&#8217;indomani del conflitto quella gioventù impazzì d&#8217;orgoglio e trovò il proprio piacere nel comportamento dell&#8217;obbedienza. Dopo cinque anni il loro avvenire si sgelava: avevano dei piani: la candida speranza di rinnovare la letteratura per mezzo della disperazione, di conoscere il fastidio di grandi viaggi intorno al mondo, l&#8217;insopportabile noia di guadagnare denaro e sedurre donne, oppure, più modestamente, di diventare farmacista o un dentista disperato e restarlo a lungo, molto a lungo, senz&#8217;altra preoccupazione che quella della condizione umana nella sua generalità. Che allegria: Nizan non aveva nulla da dire loro: parlava della condizione dell&#8217;uomo, molto delle cose sociali e delle nostre alienazioni: conosceva il terrore e il ringhio piuttosto che le dolcezze della disperazione; nei giovani borghesi che frequentava odiava il proprio riflesso e, fossero disperati o no, li trovava deprimenti. <br />
Il loro rilassarsi, congelatosi, non è più che inerte vacuità. Fanno quel che occorre, modestamente, si guadagnano il pane, hanno la 403, una casa in campagna, una moglie e dei bambini. Ma, con uno stesso colpo d&#8217;ala, speranza e disperazione li hanno abbandonati. Questi ragazzi si preparavano a vivere, &#8220;partivano&#8221;, ma il loro treno si è fermato in aperta campagna: non andranno in nessun luogo, non faranno nulla. <br />
Talvolta un ricordo confuso della loro splendida irrequietezza gli torna in mente ed allora si chiedono: &#8220;Ma in realtà, che cosa volevamo?&#8221; e non se ne ricordano.<br />
Questi adattati soffrono di un&#8217;inadattabilità cronica e ne morranno: sono degli accattoni senza miseria, è inutile rimpinzarli. Li ricordo a vent&#8217;anni, così vivaci, così gai, impegnati a darci il cambio. Li osservo oggi, con quegli occhi corrosi dal cancro della stupefazione, e penso che non meritavano un simile servizio.<br />
Ma noi non abbiamo più nulla da dire ai giovani; cinquant&#8217;anni di vita in questa provincia arretrata qual è divenuta la Francia ci hanno svilito. Abbiamo gridato, protestato&#8230;e poi alla fine eccoci qua: abbiamo accettato ogni cosa. Comunicare ai questi giovani sconosciuti la nostra saggezza e i bei frutti della nostra esperienza?</p>
<p>In conclusione, ragionieri o spacconi, teppisti o tecnici, lottano senza speranza e soli contro l&#8217;asfissia. E non illudetevi che coloro i quali scelgono la famiglia e un mestiere si rassegnino; non hanno fatto che rivolgere la propria violenza contro se stessi e infierire; ridotti all&#8217;impotenza dai padri, si sono storpiati da se stessi per risentimento; gli altri rompono tutto, colpiscono chiunque con qualunque cosa, con un coltello, con una catena di bicicletta; per sfuggire al proprio disagio farebbero saltare in aria tutto.Ma non salta nulla. <br />
Giovane e violento, colpito da morte violenta, Nizan può uscire dalla fila e parlare della giovinezza ai nostri giovani : &#8220;AVEVO VENT&#8217;ANNI. NON PERMETTERO&#8217; A NESSUNO DI DIRE CHE QUESTA E&#8217; LA PIU&#8217; BELLA ETA&#8217; DELLA VITA&#8221;. Riconosceranno la loro stessa voce; egli potrà dire agli uni: state morendo di modestia, abbiate il coraggio di desiderare, siate insaziabili, scatenate le forze terribili che si fanno guerra e girano in tondo sotto la vostra pelle, non vergognatevi di volere la luna: ne abbiamo bisogno!<br />
E agli altri: dirigete la vostra rabbia su coloro che l&#8217;hanno provocata, non cercate di sfuggire al vostro male, investigatene la cause e infrengetele.</p>
<p>Egli può dire tutto, perchè è un giovane mostro, un bel giovane mostro come loro, che divide il loro terrore di morire e il loro odio di vivere nel mondo che noi abbiamo fatto per loro. Era solo, diventò comunista, cessò di esserlo e morì solo, accanto a una finestra, sui gradini di una scala. Questa vita si spiega attraverso la sua intransigenza: si fece rivoluzionario per rivolta e quando la rivoluzione dovette cedere il passo alla guerra, ritrovò la sua violenta giovinezza e finì da ribelle.&#8221;<br />
                   Jean-Paul Sartre, Marzo 1960  </p>
<p> <a href="http://paul.nizan.free.fr/images/Nizan%20+Sartre%20pont.jpg"><img class="alignnone" src="http://paul.nizan.free.fr/images/Nizan%20+Sartre%20pont.jpg" alt="" width="295" height="300" /></a> Paul Nizan avec Jean-Paul Sartre</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA["Ereziile" catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (2): Imaculata conceptiune, Infailibitatea Papei, Purgatoriul - Cristian Badilita]]></title>
<link>http://articuleaza.wordpress.com/2008/07/29/ereziile-catolice-revizitate-de-un-istoric-crestin-ortodox-2-imaculata-conceptiune-infailibitatea-papei-purgatoriul/</link>
<pubDate>Tue, 29 Jul 2008 10:33:34 +0000</pubDate>
<dc:creator>articuleaza</dc:creator>
<guid>http://articuleaza.wordpress.com/2008/07/29/ereziile-catolice-revizitate-de-un-istoric-crestin-ortodox-2-imaculata-conceptiune-infailibitatea-papei-purgatoriul/</guid>
<description><![CDATA[Imaculata conceptiune Alta „erezie” denuntata de ortodocsi ca un capat de tara: Imaculata Conceptiun]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><a href="http://articuleaza.files.wordpress.com/2008/07/heresy.jpg"><img class="alignleft size-medium wp-image-64" src="http://articuleaza.wordpress.com/files/2008/07/heresy.jpg?w=227" alt="" width="136" height="180" /></a><strong><span style="text-decoration:underline;">Imaculata conceptiune</span></strong></p>
<p style="text-align:justify;">Alta „erezie” denuntata de ortodocsi ca un capat de tara: Imaculata Conceptiune, confundata adesea cu zamislirea feciorelnica a lui Isus de catre Maria. Pentru cativa jurnalisti „progresisti” din Romania echivaleaza nici mai mult nici mai putin decat cu&#8230; Intruparea Mantuitorului (<em>sic</em>!). In realitate, avem de-a face cu o fateta „intelectuala” a cultului marianic, cult aparut in crestinismul oriental, ajungand aici la forma exceptionala a <em>hiperdouliei</em> (de la <em>hiper</em>, „foarte, mai presus” si <em>doulia</em>, „slujire”, in sens religios; la origine, termenul inseamna „robie”). Maria se bucura, asadar, si in ortodoxie, nu doar in catolicism, de o atentie cu totul speciala in raport cu restul sfintilor din calendar. Catolicismul a tinut sa formalizeze, tarziu, in secolul al XIX-lea, aceasta <em>hiperdoulia</em>, prin promulgarea unei dogme. Este vorba de Imaculata Conceptiune a Mariei. Iata cum suna, in originalul latin, bula <em>Ineffabilis Deus</em>, promulgata pe 8 decembrie 1854 de catre <strong>Papa Pius al IX lea</strong>:</p>
<table style="text-align:justify;" border="0">
<tbody>
<tr>
<td valign="top"><em>Auctoritate Domini nostri Jesu Christi, beatorum apostolorum Petri et Pauli, ac Nostra declaramus, pronunciamus et definimus, doctrinam quae tenet beatissimam Virginem Mariam in primo instanti suae conceptionis fuisse singulari omnipotentis Dei gratia et privilegio, intuitu meritorum Christi Jesu Salvatoris humani generis, ab omni originalis culpae labe praeservatam immunem, esse a Deo revelatam, atque adcirco ab omnibus fidelibus firmiter constanterque credendam.</em></td>
<td width="20"></td>
<td valign="top">Cu autoritatea Domnului nostru Isus Cristos, a fericitilor apostoli Petru si Pavel, precum si a Noastra, declaram, anuntam si hotaram ca invatatura care sustine ca preafericita Maria, in primul moment al conceperii ei, a fost, prin gratia si privilegiul unic al Dumnezeului Celui atotputernic si avand in vedere meritele lui Isus Cristos, Mantuitorul neamului omenesc, pastrata curata de toata caderea pacatului originar, este revelata de Dumnezeu si de aceea toti credinciosii trebuie sa creada cu tarie si permanent in ea.<br />
(traducerea mea, C.B.).</td>
</tr>
</tbody>
</table>
<p style="text-align:justify;">Am insistat asupra avatarurilor acestei dogme in Introducerea la volumul de <em>Evanghelii apocrife</em> (editia a IV-a, 2007, Polirom). Voi prelua de acolo o serie de pasaje, multumindu-ma sa adaug cateva comentarii. Dogma respectiva trebuie legata si de temperamentul profund mistic al lui <strong>Pius al IX-lea</strong>, unul dintre cei mai „controversati” Papi ai secolului al XIX-lea, ales in plin marasm european (e cunoscut mai ales pentru <em>Syllabus</em>, o lista a tuturor „ereziilor” modernitatii, de la comunism si pozitivism pana la ateism si liberalism). Pius al IX-lea avea o relatie duhovniceasca aparte cu Fecioara Maria, pe care o supravenera. A scris, de altfel, pagini unice despre Maica lui Cristos. Imaculata Conceptiune trebuie inteleasa, in primul rand, ca o completare a cultului marianic in Occident. Pe langa Feciorie, Sfintenie si Adormire, Biserica occidentala a tinut sa sublinieze dogmatic<em> puritatea conceperii Mariei, ca Maica biologica si Fiica spirituala a lui Isus</em>.</p>
<p style="text-align:justify;">Celebrul <em>Manual de teologie dogmatica</em> al lui <strong>Ludwig Ott</strong> mentioneaza urmatoarele lucruri: „Incepand cu secolul al VII lea e cunoscuta, in Orientul grec, o sarbatoare dedicata conceperii Sfintei Ana (<em>Conceptio S. Anae</em>), adica a <em><span style="text-decoration:underline;">conceperii pasive</span></em> a Mariei. Sarbatoarea se va raspandi si in Occident, prin Italia meridionala, patrunzand mai intai in Irlanda si Anglia sub numele de <em>Conceptio Beatae Virginis</em>. La origine, obiectul acestei sarbatori a fost <em><span style="text-decoration:underline;">conceperea activa</span></em> a Sfintei Ana, concepere care, conform <em>Protoevangheliei lui Iacob</em> (apocrifa din secolul al II-lea), a avut loc dupa o lunga perioada de sterilitate, fiind anuntata de un inger ca o favoare extraordinara din partea lui Dumnezeu”. Ce inseamna „concepere pasiva”? Inseamna momentul (<em>primo instanti</em>, zice bula papala) cand sufletul este unit cu trupul, asadar dupa conceperea trupului Mariei de catre cei doi parinti, adica dupa conceperea activa. Pentru ca abia din momentul insuflarii de catre Dumnezeu a sufletului in materia pregatita de parinti preafericita Maria a inceput sa existe ca persoana.</p>
<p style="text-align:justify;"><span style="text-decoration:underline;">Prin urmare dogma Imaculatei Conceptiuni nu sustine, cum se rastalmaceste adesea, inconstient sau rau intentionat, ca Maria s-ar fi nascut, precum Isus, fara parinti trupesti, in afara vreunei legaturi carnale. Ea sustine doar impecabilitatea Fecioarei, dar nu din eternitate, precum Isus, ci <em>din momentul conceperii ei pasive</em></span>. Distinctia intre conceperea pasiva si cea activa, operata de teologii catolici, este esentiala pentru intelegerea corecta a dogmei. <span style="text-decoration:underline;">Maria nu este asezata pe picior de egalitate cu Isus</span> (lipsit de pacat din vesnicie); <span style="text-decoration:underline;">ea se bucura de privilegiul impecabilitatii 1) datorita „meritelor lui Isus”</span>, cum precizeaza bula papala; <span style="text-decoration:underline;">si 2) din momentul unirii sufletului cu trupul</span>. Dumnezeu o „fereste” de consecintele pacatului originar tocmai pentru ca ea Il naste pe Isus-Fiul lui Dumnezeu. De aici, ideea de <em>prerascumparare</em>, sustinuta de <strong>Duns Scot</strong> si preluata de Biserica.</p>
<p style="text-align:justify;">Un calugar britanic, <strong>Eadmer</strong>, discipol al lui Anselm, a fost primul care a scris o monografie despre conceperea pasiva fara pacat a Mariei. <strong>Bernard de Clairvaux</strong> insa, desi fervent adorator al Fecioarei – poate cel mai mare mistic marianic al tuturor timpurilor – respinge ideea sustinuta de Eadmer, afirmand ca Maica Domnului a fost sanctificata dupa ce a fost conceputa, dar pe cand se afla totusi in pantecele matern. Cum autoritatea morala a lui Bernard de Clairvaux o intrecea chiar si pe a Papei, urmasii sai (teologii secolelor al XII-lea si al XIII-lea: <strong>Petru Lombardul</strong>, <strong>Bonaventura</strong>, <strong>Albert cel Mare</strong>, <strong>Toma din Aquino</strong>) s-au pronuntat, pe rand si cu argumente asemanatoare, impotriva Imaculatei Conceptiuni versiunea Eadmer. Prin urmare, lucrurile nu s-au petrecut lin nici in sanul catolicismului.</p>
<p style="text-align:justify;">Solutia definitiva a fost propusa de franciscanul <strong>Duns Scot</strong>. Acesta afirma ca animarea (<em>animatio</em>) trebuie sa preceada numai conceptual, iar nu si temporal sanctificarii (<em>sanctificatio</em>). Gratie inventarii termenului de „preredemptiune” (<em>praeredemptio</em>), Duns Scot reuseste sa impace faptul ca Maria a fost eliberata de pacatul originar cu necesitatea existentei unei mantuiri, a unei rascumparari si pentru ea. Prezervarea de pacatul originar constituie, pentru teologul franciscan, perfecta mantuire, totala izbavire de pacat. Ulterior, Papii <strong>Paul al V-lea</strong> (1616), <strong>Grigore al XV-lea</strong> (1622) si <strong>Alexandru al VII-lea</strong> (1661) s-au aratat favorabili invataturii Imaculatei Conceptiuni. Pius al IX-lea, dupa consultarea prealabila a tuturor episcopilor, a ridicat aceasta invatatura la rang de dogma de credinta. Sarbatoarea catolica a Imaculatei Conceptiuni, de pe 8 decembrie, corespunde, in calendarul ortodox, „Zamislirii Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana”, o sarbatoare marianica secundara (fara tinere) de pe 9 decembrie.</p>
<p style="text-align:justify;">Dogma Imaculatei Conceptiuni are un punct de sprijin in <em>Protoevanghelia lui Iacob</em>, text in care ne sunt prezentati parintii Fecioarei, Ioachim si Ana. Acestia erau oameni instariti, destul de inaintati in varsta, dar un blestem apasa peste casa lor: nu aveau copii. Odata, pe cand Ioachim vroia sa aduca jertfe la altarul Domnului, un preot ii taie calea si-i zise, cu glas biciuitor, ca celui fara „samanta in Israel” nu i este ingaduit sa intre in incinta sacra a Templului. Sacrificiul adus de un asemenea om ar fi o intinare, o profanare avand consecinte nefaste pentru intreaga comunitate. Cu suflet amarat, Ioachim isi aduna in pripa ciobanii si turmele si pleaca departe, in munti, fara macar sa-si ia ramas bun de la sotia sa. Aceasta se vede asadar dintr-o data lipsita si de copii, si de barbat. Intr-o zi de sarbatoare iese in gradina casei sale, pe la ceasul al noualea, sa se plimbe si sa-si aline dorul. Aici ochii i se opresc pe un cuib de vrabii agatat de varful unui dafin inverzit. Privelistea o tulbura nespus. Izbucneste intr-un bocet-rugaciune atat de fierbinte, incat Domnul se indupleca si o asculta. Un inger coboara indata si-i vesteste credincioasei femei ca va naste prunc. Un alt inger ii apare, in munti, si lui Ioachim (exact la ceasul pranzului). Si iata ce-i zice: „Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea; coboara cu turmele din pustie, caci femeia ta, Ana, va ramane (sau „a ramas”) grea” (IV, 2).</p>
<p style="text-align:justify;"><span style="text-decoration:underline;">Din perspectiva ecumenica, trebuie precizat faptul ca Imaculata Conceptiune, ca si <em>Filioque</em>, nu constituie element de blocaj, Vaticanul amintind de nenumarate ori ca nici o „biserica sora” nu va fi constransa vreodata sa accepte dogma respectiva</span>. Exista o compatibilitate de esenta intre hiperdulia ortodoxa si Imaculata Conceptiune catolica, asa cum demonstrase, inca din 1952, teologul <strong>M. Jugie</strong>, intr-un studiu intitulat <em>L’Immaculée Conception dans l’Ecriture Sainte et dans la tradition orientale</em>. Disensiunile tin strict de ignoranta (reciproca) sau de terminologie.</p>
<p style="text-align:justify;">
<p style="text-align:justify;"><strong><span style="text-decoration:underline;">Infailibilitatea Papei ex cathedra</span></strong></p>
<p style="text-align:justify;">Tot <strong>Pius al IX-lea</strong> a fost cel care a convocat Conciliul Vatican I, impotriva rationalismului epocii si a curentelor teologice liberale. In sprijinul tezei acestui articol se impune amintit cel putin un lucru. La inceputul pontificatului sau (anii 1846-1847), Pius al IX-lea a fost salutat, in special de catre populatia italiana, ca un Papa novator, deschis lumii seculare (invingand reticentele cardinalilor sai a impus, de pilda, electrificarea oraselor din statele pontificale si construirea de cai ferate, ambele „inovatii” ale modernitatii fiind considerate de oamenii Bisericii ca „unelte ale diavolului”). Totusi, dupa experienta revolutiei europene de la 1848 (un cardinal a fost ucis chiar in palatul de pe Quirinale iar Papa insusi a trebuit sa fuga pe ascuns din Roma) si mai ales dupa starnirea revolutiei italiene, care va culmina cu pierderea, de catre Vatican, a vastelor sale teritorii, Pius al IX-lea s-a vazut obligat sa „treaca in opozitia” reactionara. <span style="text-decoration:underline;">Contextul epocii a jucat un rol hotarator in impunerea <strong>dogmei infailibilitatii</strong>, controversata la inceput</span>. Pentru reactionarii din sanul Bisericii catolice (Veuillot et comp.) <span style="text-decoration:underline;">proclamarea infailibilitatii reprezenta o masura necesara si urgenta menita sa stopeze valul rosu, comunisto-revolutionar, care se abatuse asupra Europei</span>. In acelasi timp, Pius al IX-lea isi putea justifica, retroactiv, deciziile politice, nu tocmai „liberale”. Daca, din punct de vedere ecleziologic, dogma respectiva a fost judecata ca nelegitima (55 de episcopi s-au retras din Conciliu pentru a nu vota; majoritatea au votat-o), din punct de vedere politic ea s-a dovedit utila, cel putin pe termen scurt si mediu. <span style="text-decoration:underline;">Papalitatea a reusit sa salveze Europa occidentala de la un dezastru ideologic (nu intamplator sistemul autoritar comunist a prins in tarile cu asa-zise Biserici „autocefale”, in realitate supuse puterii politice)</span>. <strong>Conciliul Vatican I</strong>, la care au participat o mie de episcopi, si ale carui lucrari au inceput pe 8 decembrie (data fetis a Papei) 1869, n-a putut fi incheiat din cauza izbucnirii razboiului franco-prusac (1870).</p>
<p style="text-align:justify;"><span style="text-decoration:underline;">Dogma infailibilitatii papale a fost inserata in cap. 4 al constitutiei dogmatice <em>Pastor aeternus</em>, promulgata pe 18 iulie 1870</span>. Am mentionat deja serioasele opozitii la acest capitol ale unei parti a episcopatului catolic. <span style="text-decoration:underline;">Ma voi opri acum asupra continutului textului, care, din pacate, e citat si „comentat” pe nestiute, caricaturizat si denuntat ca „erezie”</span>. <span style="background:yellow none repeat scroll 0 0;">„Atunci cand vorbeste <em>ex cathedra</em>, se spune in <em>Pastor aeternus</em>, adica atunci cand, indeplinind functia Sa de invatator (<em>doctor</em>) si de pastor al tuturor crestinilor, cand el defineste, in virtutea supremei sale autoritati apostolice, ca o invatatura ce priveste credinta sau obiceiurile (<em>mores</em>) trebuie respectata de intreaga Biserica, Papa se bucura, prin asistenta dumnezeiasca ce i-a fost promisa in persoana sfantului Petru, de infailibilitatea dorita de dumnezeiescul Rascumparator pentru Biserica, atunci cand aceasta defineste invatatura privitoare la credinta si la obiceiuri/moravuri. Prin urmare, aceste invataturi sunt de neschimbat in ele insele si nu in virtutea unui consimtamant al Bisericii”.</span> <span style="text-decoration:underline;">Deformarile ortodoxe privesc tipul situatiei in care hotararea Papei este considerata infailibila si hiperautoritarismul acestuia. Totusi, lucrurile sunt formulate cat se poate de limpede</span>! Chiar daca nu suntem de acord cu principiul in sine, infailibilitatea papala nu se defineste prin autarhie, ci, cum se mentioneaza in ultimul paragraf, in relatie sinergica, profunda cu Biserica. <span style="text-decoration:underline;">Papa este considerat „infailibil” intrucat Biserica lui Isus</span> (invocarea Mantuitorului nu este un simplu gest retoric) <span style="text-decoration:underline;">este infailibila</span>. Mereu infailibila? Chiar si atunci cand, prin intermediul reprezentantilor ei, ia decizii gresite, comite falsuri, crime sau nelegiuiri? Dogma se pronunta iarasi foarte limpede: atunci cand Biserica „defineste invataturi privitoare la credinta si la obiceiuri/moravuri”. La randul sau, <span style="text-decoration:underline;">interventiile Papei sunt considerate „infailibile” doar atunci cand el vorbeste <em>ex cathedra</em>, adica in mod solemn, in numele Bisericii</span> (de altminteri, traditia canonica medievala, necontrazisa de Vatican I, lua in consideratie si posibilitatea ereziei unui Papa). <span style="text-decoration:underline;">In interventiile cu caracter privat, ca „invatator” privat, Papa nu se bucura de infailibilitate</span>. Prin urmare, dogma nu justifica vointa arbitrara si nelimitata de putere a succesorului lui Petru; dimpotriva, delimiteaza clar si transant partea dumnezeiasca (infailibila) de cea lumeasca (failibila) a lucrurilor. Amestecand cele doua aspecte, criticii dogmei, de orice tendinta ideologica si de orice confesiune, comit o infractiune logica si penala. <span style="text-decoration:underline;">De la promulgare si pana astazi, infailibilitatea a fost invocata o singura data</span>, in 1950, cand Papa Pius al XII-lea a proclamat dogma Urcarii la cer a Fecioarei Maria, dupa consultarea prealabila a tuturor episcopilor catolici!</p>
<p style="text-align:justify;"><span style="text-decoration:underline;">Infailibilitatea, care priveste, cum tocmai am vazut, chestiunile de doctrina si morala, este foarte des confundata cu <strong>primatul papal</strong>, care priveste tot ce tine de jurisdictia papala.</span> Disensiunile, care continua si astazi, intre Biserica Catolica si celelalte Biserici crestine se refera la acest din urma aspect. De altminteri, in documentul redactat de „Comisia mixta internationala pentru dialog teologic intre Biserica catolica si Biserica ortodoxa”, dupa intalnirea de la Ravenna, din octombrie 2007, chestiunea rolului „episcopului de Roma” este lasata in mod intentionat deoparte. Dar aceasta chestiune trebuie corelata cu alta, socotita „fireasca” de buna parte a credinciosilor ortodocsi, desi ea ar trebui sa iste dezbateri foarte serioase si cu cartile pe fata: aceea a autocefaliei. <strong>Jean Meyendorff</strong> scria in 1981: „<span style="text-decoration:underline;">Ortodocsii nu au dreptul sa obiecteze asupra primatului roman bazandu-se doar pe provincialismul etnic al Bisericilor lor nationale autocefale, care sunt in mod indubitabil acoperiri pentru separatism. Daca vreodata se va intruni vreun sinod pentru reafacerea unitatii atunci el va trebui sa inscrie pe ordinea de zi chestiunea autocefaliei alaturi de aceea a primatului roman</span>” (<em>Les Eglises après Vatican II</em>, Paris, 344). Asadar, paiul din ochiul altuia ar trebuie sa nu ne mai dea atatea „cosmaruri” de vreme ce noi insine avem o ditamai barna in propriul nostru ochi, de o suta si ceva de ani. Spre deosebire de noi insa, catolicii nu se reped sa ne linseze. Nu exista nici un cuvant de repros, oficial, despre autocefalie, din partea Bisericii Catolice. <span style="text-decoration:underline;"><strong>Principiul autocefaliei</strong> este un principiu politic-pagan, nationalist, care se opune radical principiului unitatii Bisericii lui Cristos</span>. Voi reveni, poate, cu alta ocazie, pe larg, asupra chestiunii.</p>
<p style="text-align:justify;">
<p style="text-align:justify;"><strong><span style="text-decoration:underline;">Purgatoriul</span></strong></p>
<p style="text-align:justify;">&#8230; asa cum excelent arata <strong>Jacques Le Goff</strong>, in celebra sa lucrare, <em>La naissance du purgatoire</em> (1981), este o inventie a Sorbonei si a ordinului cistercienilor de la sfarsitul secolului al XII-lea. Medievistul francez propune deceniul 1170-1180. Ce „inventeaza” Evul Mediu? Doua lucruri: un cuvant special, „purgatoriul”; si un „loc” anume, care completeaza „geografia” <em>post-mortem</em> a sufletelor. Aceste precizari sunt importante, dat fiind ca „purgatoriul” ca <em>stare de suferinta si de pocainta</em> si ca <em>practica </em>universala, exista din zorii crestinismului: ajunge sa ne amintim de mesajul lui Ioan Botezatorul: „Convertiti-va, caci [este] aproape Imparatia cerurilor!” (Matei, 3). Nici „inventia” medievala n-a fost lipsita de opozanti si de episoade dramatice. Desi teologi recunoscuti, precum <strong>Bernard de Clairvaux</strong> sau <strong>Toma din Aquino</strong>, recunosc validitatea notiunii de „purgatoriu”, magisteriul Bisericii catolice va avea rezerve. La Conciliul de impacare de la Ferrara-Florenta (sesiunea a sasea), <strong>cardinalul Cesarini</strong> le spune fratilor ortodocsi: „Biserica Catolica invata ca sufletele plecate din lumea aceasta, curate si eliberate de orice pacat &#8211; adica sufletele sfintilor - intra imediat in [starea] de fericire/beatitudine. Sufletele celor care, dupa botez, au pacatuit, dar care apoi s-au pocait sincer marturisindu-si pacatele, desi incapabile sa execute <em>epitimia </em>prescrisa de duhovnic ori sa aduca roade suficiente de pocainta pentru expierea pacatelor lor, aceste suflete sunt curatite de focul purgatoriului, mai repede sau mai incet, dupa felul pacatelor. Apoi, dupa curatire, ele pleaca spre salasurile fericirii eterne. Rugaciunile preotilor, slujbele liturgice si faptele de iubire (actele de caritate) participa, intr-o foarte mare masura, la curatirea lor. Sufletele celor care au murit intr-un pacat de moarte sau in pacatul originar (adica al nebotezatilor, nota mea CB) merg direct la osanda”.</p>
<p style="text-align:justify;">Credinta incercarii tuturor sufletelor prin foc („proba focului”) apare deja in literatura intertestamentara (apocalipsele cu caracter eshatologic); crestinismul timpuriu o preia conferindu-i un loc aparte. <strong>Pavel</strong> le scrie corintenilor: „Iar daca cineva zideste pe temelie aur, argint, pietre pretioase, lemne, fan, trestie, lucrarea fiecaruia se va vedea; caci ziua [Domnului] va arata limpede; prin foc se va descoperi. Si focul insusi va incerca/verifica in ce fel este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea pe care cineva a zidit-o va ramane (exact: daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit), va lua rasplata; daca lucrarea cuiva va arde, va ramane in paguba; el insusi se va mantui, dar ca prin foc.” (1Cor 3,12-15, traducerea mea). Nimeni nu scapa de proba focului inainte de Judecata de Apoi. Nici sfintii. Ei asteapta in sanul lui Avraam a doua Venire, dar si ei vor fi obligati sa treaca prin foc inainte de instaurarea Impartiei universale a lui Isus Cristos.</p>
<p style="text-align:justify;">Dar <span style="text-decoration:underline;">ideea purgatoriului descinde, ca reactie directa, din ideea de pacat si ispasire</span>. <strong>Le Goff</strong> ofera si o explicatie contextuala. Secolul al XII-lea reprezinta un secol de reafirmare a prestigiului fiintei umane. Viata terestra incepe, si ea, sa fie reconsiderata in raport cu viata cereasca. Omul si viata <em>de aici</em>, de pe pamant, capata valoare: avem de-a face cu un elan milenarist care sta, practic, la originea Renasterii europene, doua, trei secole mai tarziu. In acest context social si ideologic isi face aparitia ideea posibilitatii rascumpararii pacatelor omenesti intr-un spatiu intermediar, concret, aflat intre lumea pamanteasca si lumea cereasca. Credinta in acest loc purificator intermediar este acceptata oficial abia la Conciliul de la Trento (1547): pacatul atrage dupa sine o suferinta (a nu se confunda cu pedeapsa!!!) „de indurat fie in aceasta lume, fie in cealalta lume, in purgatoriu”. Mai departe, decretul subliniaza rolul, de intercesori, al credinciosilor si al preotilor care, prin liturghii si rugaciuni speciale, ajuta la purificarea sufletelor. Astfel ajungem la adevarata semnificatie a purgatoriului, anume, de <em>stare</em> penitentiala si purificatoare a sufletelor. Vatican II nu pomeneste cuvantul „purgatoriu”, iar in ultimul <em>Catehism al bisericii catolice</em> (aprobat de Vatican in 1991), lucrurile sunt spuse raspicat: „Pentru a ajunge la contemplarea lui Dumnezeu o etapa de purificare, numita purgatoriu, poate fi necesara. <em>Nu este vorba nici de un loc, nici de un timp; se poate vorbi mai degraba de o stare</em> (subl. mea C.B.). In orice caz, purgatoriul, care este o suferinta, nu trebuie conceput ca o pedeapsa prin care Dumnezeu s-ar razbuna in vreun fel de necredinta noastra. Comuniunea cu Dumnezeu, in care ne introduce moartea, ne face sa devenim constienti, in mod dureros, de imperfectiunile noastre, de tagaduirile noastre in a iubi si de nevoia de a ne lasa curatiti/purificati de puterea mantuitoare a lui Cristos. Caci Dumnezeu Insusi este cel care curata si transforma. Dar Traditia Bisericii catolice afirma ca cei care sunt in purgatoriu beneficiaza de rugaciunile si suplicatiile adresate in favoarea lor de catre fratii lor [de credinta] si, de asemenea, de mijlocirea sfintilor deja primiti in beatitudinea vederii lui Dumnezeu”.</p>
<p style="text-align:justify;">Aceasta reformulare a credintei in purgatoriu, oficializata de noul <em>Catehism</em>, se datoreaza si reflectiilor unor teologi de anvergura, precum <strong>Yves Congar</strong>, <strong>Joseph Ratzinger</strong> (actualul Papa Benedict al XVI-lea), <strong>Urs von Balthasar</strong>, care au consacrat subiectului o serie de lucrari, plecand atat de la traditia patristica a Bisericii comune, cat si de la interogatiile omului contemporan. Prin rugaciunile pentru morti, prin traditia parastaselor si a liturghiilor destinate odihnei (eshatologice) a sufletelor „celor plecati dintre vii”, ortodoxia comunica perfect cu noua pozitie a catolicismului fata de „purgatoriu”. Amintesc, pentru bibliografia principala, un text din secolul al II-lea, <em>Patimirile Perpetuei si ale lui Felicitas</em> si exatrordinara <em>Apocalipsa a lui Pavel</em>, apocrifa din secolul al III-lea, care sta, intr-un fel, la originea capodoperei lui Dante.</p>
<p style="text-align:justify;">
<p style="text-align:justify;"><strong>In loc de concluzie</strong></p>
<p style="text-align:justify;">Un fragment coplesitor din Scrisoarea enciclica a <strong>Papei Ioan Paul al II-lea</strong>, <em>Ut unum sint</em>, „despre angajamentul ecumenic”, din mai 1995: „Dincolo de divergentele doctrinare ce se cer depasite, crestinii nu trebuie sa subestimeze greutatea <em>atavismelor si a neintelegerii</em>, pe care le-au mostenit din trecut, a <em>intelegerilor gresite</em> si a <em>prejudecatilor</em> unora fata de altii. Foarte adesea <em>inertia, indiferenta si insuficienta cunoasterii reciproce</em> inrautatesc aceasta situatie. Iata de ce angajamentul ecumenic trebuie sa se se intemeieze pe convertirea inimilor si pe rugaciune, care vor conduce la o necesara <em>purificare a memoriei istorice</em>. Cu harul Duhului Sfant, ucenicii Domnului, insufletiti de iubire, de curajul adevarului, precum si de vointa sincera de a se ierta reciproc si de a se impaca, sunt chemati sa reconsidere impreuna trecutul lor dureros si ranile pe care acesta continua, din pacate, sa le provoace chiar si in zilele noastre. Vigoarea mereu proaspata a Evangheliei ii invita sa recunoasca impreuna, cu obiectivitate sincera si totala, greselile savarsite si factorii contingenti care s-au aflat la originea separarilor lor dureroase. Trebuie sa avem o privire limpede si linistita intru adevar, o privire scaldata de mila dumnezeiasca, in stare elibereze mintile si sa reinnoiasca in fiecare disponibilitatea pentru vestirea Evangheliei.”</p>
<p style="text-align:justify;">Cuvintele noastre sunt, mai departe, de prisos.</p>
<p align="right">(sfarsit)<br />
Cristian Badilita<br />
<a href="http://www.cristianbadilita.ro/">www.cristianbadilita.ro</a></p>
<p>din volumul <em><strong>Orthodoxie versus ortodoxie</strong></em> in curs de aparitie la<br />
editura <a href="http://www.curteaveche.ro/">Curtea veche</a>, Bucuresti<!--more--></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[care e treaba cu Oana Roman?]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/07/02/care-e-treaba-cu-oana-roman/</link>
<pubDate>Wed, 02 Jul 2008 04:03:29 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/07/02/care-e-treaba-cu-oana-roman/</guid>
<description><![CDATA[Am si eu o intrebare la care nu reusesc sa-mi raspund de ani de zile. M-am straduit cum am stiut eu ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><strong><a href="http://confruntadurerea.files.wordpress.com/2008/07/untitled1.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-261" src="http://confruntadurerea.wordpress.com/files/2008/07/untitled1.jpg" alt="" /></a></strong></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><strong>Am si eu o intrebare la care nu reusesc sa-mi raspund de ani de zile. M-am straduit cum am stiut eu mai bine si n-am reusit, e una din intrebarile foarte grele: care e treaba cu Oana Roman? Nu acum, nu la o data anume ci in general. Nu stiu de ce nu ma lasa in pace intrebarea asta. Bineinteles, ma intereseaza tipologia, nu doar persoana in cauza, o tipologie aparte in Romania, recunosc ca iese zdravan in evidenta. Ea a studiat PR la Sorbona, asta am inteles, asta e limpede, ne-a zis din cand in cand, mai ales cand venea vorba despre ceva in domeniu. A fost cu Cornel Pasat. Si asta e destul de clar. <!--more-->I-am vazut impreuna la emisiuni, ea incerca sa dea impresia ca sunt foarte indragostiti si uniti, el ne tot freca la cap cu proiectele lui, cu spectacolele lui. Aveau si un caine mic. Negru, parca. Ea parea sa se ocupe de PR pentru spectacolele lui si pentru el, in general. Nu-i nimic rau in asta, fata il iubea, nu e rau sa-ti sustii barbatul. Aparea foarte des la televizor, cu el sau fara el. Niciodata nimeni nu o baga in seama, ea tot incerca sa castige putina afectiune. De la Cornel Pasat, de la cine mai era prin emisiuni. Nu am inteles niciodata de ce un om cu educatia ei, cu ereditatea ei si-ar putea indoi in repetate randuri coloana cersind afectiune prin emisiuni de tot rahatul, de la persoane de tot rahatul. Mi-a dat senzatia ca nu pretuieste deloc ce are si ce este, a vrut tot timpul sa fie altceva decat e, nu a incercat niciodata sa joace un rol potrivit. S-a bagat intr-o lume in care trebuie sa arati bine si in care daca nu arati bine nu valorezi mare lucru, s-a bagat in mijlocul barbatilor care aveau la indemana tipe care arata trasnet. Stiu, poate nu au sufletul si mintea Oanei Roman si alte clisee lacrimogene deloc potrivite in context. De ce ti-ai face asa ceva? Sa te bagi in mijlocul lumii mondene din Romania, sa te cuplezi cu un stripper, sa stai toata noaptea in cluburi, sa te imprietenesti cu fotomodele… de ce ti-ai face asta cand stii ca in toate situatiile astea nu vei face decat sa-ti accentuezi complexele si sa pari un nimic in ochii tai? Nu o sa fii decat fata de treaba, cea mai rea pozitie posibila, cea mai paguboasa, ce sa mai. A fost la un moment dat o emisiune cu Pasat prezentator si cu Oana Roman ca parte dintr-un juriu. Tipi si tipe faceau striptease si un juriu le dadea note. Oana Roman era geloasa pe orice compliment iesea din gura lui Pasat, il tot mustra mamos si posesiv, se tot agata de el, era dureros, pe cuvantul meu. Si la finalul emisiunii dansa si ea pe-acolo cu unii si cu altii, facea pe vesela. Dar nu o cred. Si ii mai spun ceva: intr-un mediu mai potolit, cu oameni care stiu ca Sorbona nu este o marca de bere, nu ar fi trebuit sa fie vesnic miloaga si nebagata in seama. Se gasea un poet sarac sa se indragosteasca de ea pentru valorile interioare si fara sa o compare cu fotomodele si stripperite, se gasea un amarat cu care sa se plimbe si ea de mana printr-un parc, se gasea, ii garantez. Dar ea a vrut sa fie clubberita. Si cu stripperi. Si la evenimente mondente. A vrut sa fie vedeta. Vad ca nu se lasa. A aparut la emisiunea lui Morar, il secondeaza. Nu stiu exact ce face. E punctul de vedere feminin, criticul de mondenitati, zau ca nu inteleg, nu fac pe nebuna. Ideea e ca nici aici nu obtine afectiunea dorita. Spre marea mea rusine, m-am gandit ca o va pune pe ganduri ridicola iesire din peisajul familial a lui Petre Roman, m-am gandit ca cel tarziu atunci o sa se duca singura sa se plimbe intr-un loc auster, genul de loc in care iti bagi mintile in cap, genul de loc in care te aduni si intelegi ca trebuie sa iesi din cacat. Nu, ea s-a dus tot in cluburi. Si a complimentat diferite fotomodele pentru silueta lor. </strong></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><strong>Am avut o colega care era amica baietilor, fata de treaba, tipa de gasca, ducea mancare tuturor ratacitilor, ii ajuta, le impresaria trupele pe gratis, se imbata cu ei si ei ii plangeau pe umeri, ea era intr-o permanenta cura de slabire si imi spunea ca e singura pentru ca e “exigenta”. Eu ii spuneam sa inceteze cu ajutatul tuturor tampitilor, o rugam sa se retraga un pic din mijlocul gastii asteia hulpave care o punea la treaba cu orice ocazie. Ii spuneam ca nu o sa se indragosteasca nimeni de ea asa cum viseaza daca nu se trezeste cumva din toata aiureala. Imi spunea ca gresesc, ca baietii o iubesc toti si ca “prea sunt dura”. Eu vedeam ca fata nu se simte bine, vedeam ca e ceva imputit la mijloc, ca e o tristete mai mare decat cele obisnuite. Am renuntat sa ma mai vad cu ea pentru ca imi facea foarte rau sa o vad fraierita si disperata latent incontinuu. Peste un an mi-a scris un mail. Si in mail imi povestea ca a fost la Vama Veche si ca, in sfarsit, a facut dragoste cu un tip misto de tot, aratos, persoana publica, nu oricum. Si ca, dupa o noapte (cum o fi fost, ca nu mi-a dat cine stie ce detalii), ea s-a trezit visatoare, sub efectul celor intamplate si l-a intrebat pe ala de langa ea ceva penibil, gretos si ieftin: “De ce m-ai ales tocmai pe mine? De ce eu?”. Si a primit raspunsul care a trezit-o pentru totdeauna, acum e in regula fata: “Pentru ca eram curios cum e sa te culci cu o grasa”. Nu vreau sa spun ca Oana Roman e grasa, arata bine acum si nu ma bag in chestia asta cu kilogramele, nu asta ma intereseaza. Vreau sa spun ca nu stiu cum sa facem sa se trezeasca si sa iasa dintr-o lume in care nu va face decat sa se compare inutil si frustrant cu oameni din alta liga. Una mult, mult mai joasa decat a ei. Doar ca ea nu are cum sa vada asta daca nu se ridica un pic deasupra peisajului. Valabil, evident, pentru oricine petrece prea mult timp in liga nepotrivita.</strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Interdit d'Interdire]]></title>
<link>http://jeunesetcons.wordpress.com/2008/05/15/interdit-dinterdire/</link>
<pubDate>Thu, 15 May 2008 19:08:33 +0000</pubDate>
<dc:creator>Bruno Clément</dc:creator>
<guid>http://jeunesetcons.wordpress.com/2008/05/15/interdit-dinterdire/</guid>
<description><![CDATA[40 años ya desde que un grupo de niñatos burgueses leídos pusieron en jaque al rey de turno (Carlo d]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>40 años ya desde que un grupo de niñatos burgueses leídos pusieron en jaque al rey de turno (Carlo de Galia I) y cambiaron todo el sistema de valores de nuestra sociedad. Mas allá de los errores, de lo de moda que está atacar a la herencia de aquel mayo o de la incongruencia de muchos de ellos, prefiero el &#8220;interdit d&#8217;interdire&#8221; al &#8220;i&#8217;m loving it!&#8221;</p>
<p>Mi romanticismo barato me hace soñar con encontrar respuestas en ideologías complejas e imposibles (trotskistas, situacionistas&#8230;), hacer barricadas, cuestionar todo y pintar bonitos eslóganes por la universidad que me está acogiendo este año.</p>
<p>Andaba sumido en estas disquisiciones mientras contemplaba las fotos de las revueltas ahora expuestas en Place de la Sorbonne. Lleno de ardor revolucionario, veía a los &#8220;Sorbonnards&#8221; lanzarle piedras a los CRS.</p>
<p>Sin embargo, mis ensoñaciones se esfumaron cuando me giré y observé en la esquina de la plaza a un par de memos con corte de pelo &#8220;tectonik&#8221; mirando ensimismados las últimas horteradas que la sociedad de consumo puede proporcionarles. El contraste entre los flequillos de las fotos y sus peinados que acentuaban sus rasgos de australopitecos era considerable. Buscar la arena de la playa en sudaderas fosforito de oligofrénico tectónico es bastante mas triste que buscarla debajo de los adoquines del 5ème. Duro choque con la realidad de la sociedad actual. Peor aún fue ver a un par de gordas con acento de Kentucky y piel a punto de volverse Fried Chicken, sorbiendo cocacola mientras comentaban las fotos &#8220;Look it&#8217;s the French Revolution! How sweet!&#8221;</p>
<p>Solo pude encontrar consuelo cuando esa noche soñé con un enorme Alain Krivine de 2 metros que sierra eléctrica en mano, las descuartizaba. ¡Qué placer ver al trotskomonstruo atravesando sus sudorosos y horrendos tops con la sierra y transformando sus sonrosadas pieles de cerditas ignorantes en grasa lista para hacer nuggets de pollo!</p>
<p>¡Vivan los trotskomonstruos resucitados!</p>
<p>Me voy al psiquiatra, mañana actualizo de nuevo&#8230;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Bolonia y las Universidades]]></title>
<link>http://mileyendapersonal.wordpress.com/2008/04/25/bolonia-y-las-universidades/</link>
<pubDate>Fri, 25 Apr 2008 13:22:37 +0000</pubDate>
<dc:creator>Sandra</dc:creator>
<guid>http://mileyendapersonal.wordpress.com/2008/04/25/bolonia-y-las-universidades/</guid>
<description><![CDATA[Lo siento, sé que no es un tema para viernes pero hace ya semanas que lo tengo guardado y hoy, aprov]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p align="justify"><span style="color:#888888;">Lo siento, sé que no es un tema para viernes pero hace ya semanas que lo tengo guardado y hoy, aprovechando que estoy en el curro rodeada de información, lo publico.</span></p>
<p align="justify">No sé si estaréis al caso pero desde hace unos cuantos años, se está llevando a cabo, en las universidades,  lo que se conoce comunmente como &#8220;<em><strong>el Plan Bolonia</strong></em>&#8220;. Resumiendo muy resumidamente y sin detalles, para comenzar, se trata de un <strong>cambio que se está produciendo en las universidades hacia un modelo europeo de educación superior</strong>. Un modelo común basado en los créditos ECTS (entre muchas otras cosas).</p>
<p align="justify">Bien, pues quería dejar por aquí colgada <strong>mi humilde opinión sobre el tema</strong>. Intentaré ser concisa &#8211; no breve porque el tema da para mucho y quiero quedarme a gusto &#8211; .  Pero iré por puntos para evitar irme por las ramas, (porque peco mucho de eso).</p>
<p align="justify"><strong>1. ¿Qué es y qué dice la Declaración de Bolonia?</strong></p>
<p align="justify">La Declaración de Bolonia es una declaración conjunta de los <strong>ministros europeos de Educación</strong> que se reunieron el 19 de junio de 1999 en Bolonia.</p>
<p align="justify">Es uno de los muchos acuerdos que han hecho algunos paises europeos en los últimos años. Forma parte del objetivo primordial de todas estas &#8220;<em>reuniones</em>&#8221; en las que lo que se pretende es crear una especie de potencia europea (similar a la de los Estados Unidos).</p>
<p align="justify">Uno de los pilares fundamentales para el crecimiento social y humano y crear una Europa fuerte en este sentido es <span style="text-decoration:underline;"><strong>el conocimiento</strong></span>, lo intelectual y, por lo tanto, las universidades tienen un papel primordial en esto, así que decidieron crear lo que hoy se llama el <strong>Espacio Europeo de Educación Superior (o EEES)</strong>, dicho de otra manera, un área común europea de Educación Superior.</p>
<p align="justify">Como he dicho hay otras más reuniones y por lo tanto declaraciones. Antes de la de Bolonia hubo la de la <strong>Sorbona</strong>, en <strong>1998</strong> en la cual se <em>pone énfasis en el papel central de las universidades en el desarrollo de las dimensiones culturales europeas</em>. Por eso existe la de Bolonia.</p>
<p align="justify">Esto de las declaraciones es quizá un poco palo pero en el fondo no es tan lioso, simplemente lo que dice una declaración es lo que se ha avanzado en otra anterior, y así sucesivamente; por ejemplo que si en una dicen: <em><span style="color:#888888;">que se ha demostrado científicamente que la judía asturiana favorece nuestro bienestar intestinal</span></em>, en otra declaración posterior hablarán solamente de la judía asturiana y de la forma de administrarla al pueblo para su buena utilización.</p>
<p align="justify">¿Si? bien.</p>
<p align="justify">Pues básicamente, <strong>lo que dice</strong> la declaración de Bolonia es, <strong>en primer lugar</strong>, que hay que tirar hacia el crecimiento de la competitividad del sistema europeo de educación superior.</p>
<p align="justify">Supongo que hasta aquí estaréis todos de acuerdo, o sino ya se pueden estar retirando toda crítica al sistema educativo actual (por lo menos español).</p>
<p align="justify"><strong>En segundo lugar</strong> afirman (los ministros reunidos) la adesión a los principios generales de la declaración de la Sorbona (1998)<strong> y por último</strong> se comprometen a coordinar sus propias políticas para llegar a 6 objetivos que se consideran muy importantes para establecer el área de educación superior (el EEES que he dicho antes):</p>
<ol>
<li>Adopción de un sistema de titulaciones fácilmente comprensible y comparable [...]</li>
<li>Adopción de un sistema basado esencialmente en 2 ciclos fundamentales: grado y postgrado [...]</li>
<li>Establecimiento de un sistema de créditos como medio para promocionar la mobilidad estudiantil más amplia (<em>¿os suenan los chicos y chicas Erasmus?</em>).</li>
<li>Promoción de la mobilidad con la eliminación de obstáculos para el ejercicio efectivo de libre intercambio</li>
<li>Promoción de la cooperación europea para garantizar la calidad con tal de desarrollar criterios y metodologías comparables.</li>
<li>Promoción de las dimensiones europeas necesarias en la educación superior [... ]</li>
</ol>
<p>El primer punto lo termino aquí, para no aburrir. He pensado que sería más interesante si voy opinando poquito a poco y así voy viendo vuestras aportaciones para guiarme un poco más.</p>
<p><strong>El siguiente punto </strong>tendrá que ver con estos <strong>6 objetivos, </strong>con los cambios más visibles en las aulas; los que están experimentando directamente los estudiantes <strong>(metodologías y evaluación).</strong></p>
<p>Ale, ya soys libres XD</p>
<p align="justify">
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
