… că nu suntem un popor vegetal,

ci un popor teribil de animal.

De unde altfel liniştea…

Ba tărăboiul…

În care aşteaptă desfrunzirea?

Vecinului, prietenului, duşmanului… nicicând a sa.

De unde curajul…

Dar şi inconştienţa

De-a ne da drumul pe toboganul somnului…

raţiunii, votând cu votul altuia, gândind cu gândul altuia, vorbind cu vorba altuia

Până aproape de moarte…

până aproape de viaţa noastră călcând pe viaţa voastră,

Cu siguranţa…

şi cu deznădejdea

Că vom mai fi în stare să ne naştem…

şi din păcate să supravieţuim

Din nou?

La fel de vechi ca morţii de noi.

Eu cred că suntem un popor vegetal…

făcut din praz, din seminţe şi din prea mult usturoi

Cine-a văzut vreodată…

Da, cine-a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?

Ori un român dăruindu-se?

Mă cutremur citind analiza lucidă şi previziunile economice pe care le face Theodor Stolojan într-un amplu interviu acordat ziarului “Adevărul”.

Dincolo de macroeconomie, de finanţe, de politica guvernării chiar, dintre rândurile grele ale interviului răzbate chinuitor un adevăr prea gol pentru a fi arătat, precum regele, cu degetul.

Dificultatea situaţiei pe care o avem, dar mai ales a celei pe care o vom avea la anul nu este cauzată numai de fosta guvernare Tăriceanu, de Emil Boc, de guvern, de coaliţie, de PSD, de PDL, de opoziţie, de baroni sau de preşedinte. Adevărul – pentru care poate voi fi luat la palme, ca Patapievici – este că vom suferi din cauza poporului român.

Nu pot să uit nici acum cum, în plină criză a tigrilor asiatici, coreenii îşi donau verighetele pentru a-şi ajuta ţara să iasă din impas. Cum, cât şi pentru ce salariu munceau în acea perioadă. Mi se va spune că noi suntem un popor european evoluat, demn, cu idei, nu un popor de roboţi. Că ne-am câştigat dreptul nostru la democraţie şi la avuţie cu sângele ălora, cum le zice? Eroi?

Că de când ne ştim furăm genetic tot ce e nepăzit şi ne cade în cale nu contează atâta timp cât ne facem nouă bine. Iar când amorul de bunul întâlnit şi dorit este prea mare, iar bunul este întâmplător păzit, ori dăm în cap, sau mai recent tragem cu pistolul, ori dăm o lege prin care anulăm paza.

Marii şmecheri ai analizelor politice şi economico-financiare, acei monştri sacri pe care îi tot vedem discutând discuţii pe la televizor, sunt unanimi intr-o idee: guvernul nu a luat măsuri anticriză.

După slobozirea acestui postulat cu valore de refren de manea, poziţiile şi propoziţiile acestor preoţi ai adevărurilor absolute încep să devină ambigue: de la excentricităţi mentale şi tâmpenii hiperbolice crase şi nesimţite (pentru că ne jignesc inteligenţa) de tipul “trebuie daţi afară 600.000 de bugetari şi înlocuiţi cu calculatoare” (Dinu Patriciu, aici), pînă la stropşeli şi tânguiri braţ la braţ cu lideri sindicali cu mintea anapoda sau cu interese personale oculte, dacă nu chiar interlope. “Meşteri cârmaci” guralivi, gen Soviani sau Schnecker, necăjiţi că nu-i caută nimeni, îi trimit pe Boc, pe Pogea şi pe Videanu – vinovaţii de serviciu – la studiul şi la clasamentul făcute de Universitatea din München privind măsurile anticriză (date indubitabil valabile, în timp ce raportul “Oxford Analytica” era un rahat mincinos), la modelul polonez, maghiar sau german, trăgând semnale de alarmă în privinţa deficitului bugetar, în timp ce, pe celălalt program, alţi analişti – sau uneori aceiaşi dar înregistraţi – îi căinează pe bieţii simbriaşi ai statului atinşi la gioalele primelor de vacanţă la Ibiza.

Nesimţirea supremă a atins-o Nistorescu cu campania lui din “Cotidianul” intitulată “Solidari cu judecătorii”. Într-o ţară în care o parte importantă a celor care chiar muncesc, dar în sectorul privat, cel care creează bani pentru buget, şi care s-au văzut fie concediaţi fără salarii compensatorii, fie cu salariile înjumătăţite (ca proprii săi colegi de trust), să vii cu o asemenea idee, dictată doar de-o ură oarbă sau de un servilism abject, mi se pare nu numai o inconştienţă managerială ci şi un act antisocial.

Metoda este de sorginte poliţienească (la noi securistică): torţionarul bun şi torţionarul rău. Aşa şi analiştii economici. Când contextul este social, huo Boc-Băsescu că nu dau sporurile, că vor să-i pună în concediu de 10 zile pe săracii bugetari, etc. Când contextul este economic, huo Boc-Băsescu că sunt populişti şi nu reduc salariile şi că nu trimit în şomaj bugetari în valoare de cât e deficitul. Haios e că cei care ne “torţionează” la cap cu aceste teorii contradictorii îşi schimbă rolul de la emisiune la emisiune.

Mă rog, cu asemenea “şoumeni” ne-am obişnuit şi simpla lor apariţie în mediile insalubre informaţional păstorite de Gâdea sau dirijate de Dumitrescu ni-i pune între ghilimele. Ce să fac altceva decât să dau pe Cartoon Network sau pe OTV atunci când, în interval de o săptămână, mi se oferă previziuni cică serioase privind cursul de schimb la sfârsitul anului emanate din puţele gândirii lui Patriciu (4,70-4,80), Ţiriac (4,50), Baltazar (4,20-4,30), Schnecker (4,10-4,20). De mentionat pentru necunoscători că ecartul dintre fiecare previziune e de vreo 4%, iar cel maxim, între Patriciu şi Schnecker, e de… 17%!!! Şi vorbim, cică, despre expertiză şi despre autoritate… Când de fapt, la toţi în afară probabil de unul, e vorba doar de “miştou”.

“Suntem un popor vegetal”… Ingenuitatea Anei Blandiana mă face să zâmbesc.

Ba suntem un popor de pradă!

Din nefericire am evoluat într-un mod darwinist-mutant şi în loc să fi prădat şi noi ca toată lumea bună vreo Americă sau vreun Congo acum câteva sute de ani, când într-adevăr eram atât de vegetali că ne păşteau caii turcilor, ne-am apucat de prădat abia acum 20 de ani prăduindu-ne – ca niciun alt popor de pe planeta asta– propria noastră ţară, iar când am cam terminat-o – de la păduri la subsolul Mării Negre – ne-am întins la buzunarele, la parcometrele şi la bancomatele Europei.

Conchistadorii noştri s-au numit mai întâi hoţi (de ziduri şi de ţigle de pe acoperişurile C.A.P.-urilor, de ţevi pentru irigaţii, de şine de cale ferată, de rulmenţi din fabrică),  s-au numit apoi bişniţari (de valută, de blugi, de peretare, de meditaţii impuse), s-au numit apoi întreprinzători (de consignaţie şi butic) pentru a deveni, finalmente, businessmen, magnaţi sau moguli, stadii supreme în care conchistadorul român a “conchisdat” piese importante din patrimoniul economic naţional. După modelul istoric al colonialismului sălbatic, conchistadorii noştri au trecut la exploatarea coloniei din propria ţară fie economic, prin celebra metodă a căpuşării, fie politic, prin metoda cedării pe bani negri a unor temple autohtone către cuceritori străini.

Ne uităm la drobul de sare şi ne plângem că ne va cădea în cap. Ne-am terminat de furat căciulile. Am ajuns să ne comportăm ca un Uroborus, devorându-ne singuri.

Ce responsabilitate să-i ceri politicianului când tu însuţi, bugetar – teoretic “intelectual” – nu eşti în stare, măcar sufleteşte, dacă nu şi raţional, să pricepi că este în interesul tău să fii SOLIDAR. Solidaritatea, civismul nu sunt nişte mofturi. Sunt nişte scuturi şi sunt nişte arme.

Ce fel de concetăţean cu mine e un judecător cu venituri lunare de zeci de mii de lei, obţinute printr-o fentă judecată de el însuşi, care protestează cu gura Monei Pivniceru când ministrul de finanţe îl roagă să-i împrumute, pentru un timp, unul din sporuri pentru a putea primi şi învăţătorul lui fi-su salariul pe luna aprilie 2010?!?

Ce fel de funcţionari publici sunt aceia care nu renunţă la sporul LOR de vacanţă cu preţul şomajului colegului de birou?!?

Ce fel de canibali sunt aceşti bugetari?

Ce fel de analişti sunt aceia care mint un popor pretinzând că salariile şi pensiile, deficitul bugetar, locurile de muncă, sistemul sanitar sau cel educaţional ar fi rezolvabile cu bugetul aruncat pe perdele de Elena Udrea? Abrutizează informaţional un popor şi aşa abrutizat congenital. Desigur, mi se va reproşa că mă contrapun ideii lui Băsescu privind patriotismul. Poate… Optimiştii vor spune că generalizez în mod nepermis şi că ceea ce se vede nu este totuna cu ceea ce este. Se vor lamuri, însă, că am dreptate dacă vor privi România în ansamblu.

O Românie de nesimţiţi… Priviţi-i aici, mai jos, liberi în toată splendoarea lor “liberală”!

Nişte servitoare bugetare îi vor mătura “doamnei” scrumul şi chiştoacele de pe jos, iar inteligentului şi civilizatului “domn” îi va strânge chiştocul (de ţigară) un calculator.

Natură moartă cu marmură şi mucuri…

În toate ţările afectate de criză, populaţia a înţeles că e crucial şi vital să facă sacrificii apropae colective: să accepte SCĂDERI de salarii şi de pensii, dar şi CREŞTERI de TVA sau de alte taxe şi impozite. La noi, sindicaloidul Marius Nistor zbiară, seară de seară, pentru că isteria face rating, că “ceee, guvernul ne impune curbe de sacrificiuuuu?!?!?”.

Ruşinea cea mare este că suntem un popor care, într-o situaţie limită, nu-şi poate impune singur curbe de sacrificiu şi ca trebuie un guvern care să le propună.

Mă gândesc ce scandal ar face tipi gen Nistor sau Pivniceru dacă, Doamne fereşte, ar trebui să facem faţă vreodată unui război.

Şi tot Doamne fereşte să fii copil sau femeie cu alde Nistor pe vreun Titanic!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Constant urmaresc emisiunile domnului Soviani la http://www.tmctv.ro/ şi curiozitatea şi interesul meu a fost mult sporit vazând ca invitaţii domnului SOVIANI erau doamna Maria Grapini ” om politic” dar şi om de afaceri şi doamna Monica Tătoiu, din câte stiu eu , om politic şi om de afaceri şi mai nou scriitor de literatura pentru copii, iar subiectul emisiunii era legat de soluţia găsită la negocierile pentru salariul minim pe economie pentru 2008.

Din primele minute ale emisiunii am văzut in doamna Grapini un alt personaj decât cel pe care-l descoperisem undeva prin februarie – martie 2007 in calitatea mea de director al unei societaţi comerciale care desfasura activitate domeniul in care FEPAIUS (Federatia Patronatului din Industria Usoară) al cărei presedinte este doamna Grapini, este reprezentativ.

In fapt pentru iubitorii de istorie recenta pe piaţa muncii doresc sa le reamintesc că anul 2007 a debutat sub egida unui salariu minim pe economie de 390 RON, motiv pentru care toţi angajatorii şi-au incheiat undeva la inceputul lunii ianuarie acte adiţionale prin care cresteau salriul minim de la 370 Ron la 390 RON. La inceputul lunii februarie ne trezim cu o ”pleaşcă” numită CCM 2007- 2010 prin care salariul minim este 440 RON. Din punct de vedere al guvernului lucrurile sunt clare: MINIM PE ECONOMIE GARANTAT IN PLATA – 390 RON pentru bugetari ( că lor ‘’săracii” oricum le dăm prime, stimulente care duc veniturile unui astfel de personaj la sume uluitoare) – am auzit ca sunt bugetari care platesc sume modeste la gaze fiindcă au incadrari mici dar la sfărşit de luna duc banii cu ‘’sacoşa” acasă că de: alea (prime, stimulente, sporuri ” nepermanente”) nu se pune şi MINIM PE ECONOMIE – 440 RON pentru ceilalti ” fraieri”. Asta este am inghiţit-o şi pe asta ca de: suntem mari la inima. Fa iar acte aditionale … mareşte la 440 si rasuflăm uşuraţi. Hai să mai şi muncim că de hârtii ne-am tot astupat. Stupoare insă nu trece mult timp cred ca undeva pe la jumatatea lui martie suntem anunţati şi nu oricum – prin ” comunicat de presă” (sîc) că de fapt trebuiesc aplicaţi şi coeficienţii de ierarhizare conform CCM 2007 – 2010, CA ALTFEL NU SE PRIMESC STATELE PE LA CAMERA DE MUNCĂ. Uluit şi cred că mai degrabă buimacit caut contractele colective de muncă din anii anteriori şi remarc cum că aceasta prevedere este prevăzută de prin 2005 dar imi spune cineva de la direcţia de muncă ” nu erau obligatorii” dar acuma asa sunt …. instrucţiunile. Disperat pun mâna pe telefon şi discut cu prieteni din alte judeţe dacă au astfel de informaţii. Negativ – 440 şi atât. ” Măi, voi sunteţi nebuni? Aştia aici nu-mi primesc statele decât cu coeficienţi.!”

In dificultate fiind unde să intrebi decât la cei din branşă – FEPAIUS, DREPT PENTRU CARE TRANSMIT DOAMNEI GRAPINI E-MAILUL DE MAI JOS:

S.C. NNNNNNNN S.R.L.
Nr. Reg. Comerþului: J00/ABC/2003, Cod Fiscal: ZZZZZZZZ
Telefon: 02xxxxxxxx, Fax: 02xxxxxxxx
E-mail:
Nr. 293/14.02.2007 

                                    CATRE,
                  FEDERATIA PATRONALA A INDUSTRIEI USOARE - FEPAIUS
                          in atentia doamnei Grapini Maria 

    Prin prezenta, va rugam sa veniti cu precizari suplimentare privind
salariile pe economie in cazul personalului calificat, deoarece noi am
luat nota de adresa Inspectiei Muncii NR. 20/17.01.2007 prin care se face
informarea privind cresterea salariului minim brut negociat la 440 lei
incepand cu 01.01.2007 si am procedat ca atare.
    Cu stupoare, am primit, un comunicat de presa pe care imi permit sa il
atasez, prin care ni se aduc la cunostinta coeficientii minimi de
ierarhizare sub remarca verbala ca salariile angajatilor calificati
trebuiesc sa respecte acesti coeficienti, in caz contrar statele de plata
nu vor fi acceptate de catre camera de munca a municipiului XXXXXXXXX.
    Discutand cu agenti economici parteneri din Bucuresti, Ramnicu Valcea
si Campina cu surprindere am aflat ca aceste precizari nu sunt impuse
in cele trei locatii.
    Ca si precizari suplimentare mentionez ca la inceputul lunii ianuarie
a acestui an s-au negociat manoperele pe care se va lucra in acest an
tinand cont de cresterea salariului minim brut pe tara la 440 ron si
de o prevedere a Ministerului Finantelor Publice care ne obliga sa
facturam cu TVA tot ceea livram catre partenerii din tara, TVA pe care
trebuie sa-l si achitam. Mai mult nu poti sa chemi in fiecare zi
partenerii de afaceri sa renegociezi manoperele pe motiv ca a mai
crescut pretul la energie, utilitati sau chiar salariul.
    Compania noastra are ca obiect de activitate producerea de confectii
textile. In aceasta activitate au inceput sa lucreze dupa 1990 un
numar mare de persoane calificate in cu totul alte meserii si care din
nevoia asigurarii castigurilor lunare au aplicat la aceasta meserie de
confectioner, si au reusit performanta ca de multe ori sa depaseasca
in deprinderi si manuiri chiar o persoana calificata; Mai mult, am
intalnit si cazul a doua persoane care in ciuda faptului ca aveau
calificarea de confectioner recunoscuta dupa o diploma de calificare
din pacate nu stiau sa porneasca o masina de cusut.
   In toate societatile comerciale care desfasoara activitati de
productie, plata salariatilor se face in acord individual, care exprima
cel mai bine cantitatea si calitatea muncii depuse de un angajat. In
conditiile in care salariul brut de incadrare este acelasi, acest mod
de plata scoate in evidenta si departajeaza salariatii si chiar ii
motiveaza.
   Nu intelegem cum este posibil ca in unele localitati problema sa se
puna intr-un fel iar in altele, societatile comerciale sa fie tratate
cu o alta fata a aceleiasi monede.
  In speranta unui raspuns cat mai rapid si care sa lamureasca aceasta
problema va multumesc anticipat. 

                                                  cu stima 

                                                   DIRECTOR,

Cu stupoare primesc răspuns din partea distinsei doamne Grapini dar spre surprinderea mea chiar dacă a fost semnat de preşedinta FEPAIUS cred că a fost conceput de omul politic Maria Grapini al carui partid era incă la acea data la guvernare. Vă rog sa vă exprimaţi parerea personală despre modul in care a răspuns doamna Grapini incercând să intraţi în ”pielea” preşedintei FEPAIUS, şi vă promit peste două zile că voi da publicităţii răspunsul domniei sale, dar va rog să urmariţi emisiunea in reluare şi să vedem când a fost sinceră madama atunci sau acum??????? Sau poate avem un caz de personalitate multiplă. Oricum pentru mine rămâne o enigmă dar surpriză – surpriză.