Incerc sa intreprind un studiu de piata pe preferintele oamenilor. Ma focusez pe tinerii cu varste cuprinse intre 18-25 de ani si fac in asa fel incat sa impart preferintele pe genuri, adica tinere si tineri. In felul acesta analizand in continuare contextul social in care traim, vom observa ca o problema ce ne framanta este sanatatea, iar apoi cai de a obtine un job, sexul si partenerul de viata, familia si sportul, gandirea academica si mancarea buna. NU am organizat preferintele. Doar am insiruit. In fond prin grupare acestea apar in bloc:

1. preferinte / dorinte fizice

2. preferinte / dorinte psihice

3. preferinte / dorinte sociale

iar in functie de gen, fiecare din punctele enuntate mai sus vor capata o anumita nuanta – spre exemplu ce inseamna pentru un tanar preferinta fizica poate sa fie total diferit fata de ceea ce isi doreste o tanara.

In acest sens o asezare schematica a preferintelor si dorintelor oamenilor poate provoca un succes in zona marketing-ului (daca studiul are la baza o cercetare) si nu numai, cat si in relatiile sociale si interumane.

Mai departe acest post va fi o forma de filtrare a preferintelor, fiindca el va fi citit ca urmare a unei cautari, iar cautarea reprezinta o preferinta / dorinta si deci atunci cand voi avea destule date despre cei care il citesc, inclusiv tu care esti acum in fata calculatorului, voi publica o ierarhie de preferinte ca raspuns la ceea ce am scris acum.

Daca ma intrebi de ce? iti voi raspunde! Te provoc la dialog, iar dialogul tine de implinirea unor asteptari de comunicare sau preferinte! Deci tu ce cauti? Ce asteptari ai si ce vrei sa stii?

Un trotuar circulat. Cu intrari la hotel, banca, cinematograf si intr-un sediu de mare companie. De cealalta parte a parcarii, o alee pustie spintecand spatiul verde din jurul Muzeului Banatului.

Pe trotuar, oameni grabiti de la un nou inger la altul al existentelor noastre in mileniul trei. Ingeri si totodata… demoni. Pe alee, eventual niscaiva furnici. Nici tipenie de om, chit ca la 50 de metri distanta se deschide Piata Operei, Corsoul Timisoarei. Pe alee in schimb, un memorial. Un monument inchinat celor cazuti in decembrie ‘89. S-o mai opri cineva in dreptul lui? Nu sa aseze pe soclu o lumanare, ci macar sa dea timpul inapoi. Asa, pentru o secunda…

In spatele muzeului: un monument si doua lumanari roase de vremi... Sa fie-un semn ca eroii sunt deja uitati de timp?

Imi zic ca trebuie sa fie trupurile neinsufletite ale eroilor. Sicriele lor suprapuse. Imi spun ca bine ca timisorenilor si vizitatorilor orasului le ies in cale, ici-colea, memoriale ale durerii noastre comune din decembrie ‘89. Un semn al recunostintei noastre. Dar cat suntem oare de recunoscatori?

Dar si un simbol al triumfului vietii. Cat despre libertatea si democratia pentru care au strigat si si-au varsat sangele unii dintre semenii nostri disparuti, ce s-a ales din ele sau, mai exact, cum sunt exercitate de beneficiarii schimbarii de-acum doua decenii?

Raspunsul imi razbate din parcare. Un crampei de democratie… prost inteleasa. “Bine ca parcati peste tot, aiurea, in p**a mea, de blocati tot orasu’ asta!” Soferul nostru era justitiar si nervos nevoie mare. De la inaltimea Jeepului sau argintiu, cu numar de inmatriculare de Viena, biata tinta a tiradei sale obscene era vinovata pentru toate ambuteiajele unui oras al carui parc auto in crestere a sufocat niste artere proiectate si construite pentru alte vremuri. De-acum douazeci si ceva de ani, sa zicem. Nici o secunda nu si-a pus soferul problema ca poate masivul sau autovehicul nu se preteaza strazilor inguste din “cetate”. Nici pe-atat ca alta ne-ar fi fost soarta, fara Jeepuri la scara si volane la inaltime ce-ti insufla o falsa senzatie de superioritate, daca n-ar fi fost generate anumite evenimente, in urma cu doua decenii, care au daramat anumite ziduri si cortine. Dar ar avea rost macar sa-i sugerezi sa coboare din Jeep si sa dea un ocol pe la monument, poate-poate realizeaza cat e de incrancenat si ridicol in slobozirea sa verbala? As… Mai bine mergi la concert “Parazitii”, cu albumul lor, “Slalom printre cretini”, si-ti zici sa le urmezi exemplul. Dar, dicton filozofal, treburile merg cum merg pentru ca oamenii cu bun simt si de buna credinta nu iau atitudine. Ma consider printre ei si tac malc, studiindu-i falcile, semn ca filozofia e stiinta exacta. Prevaleaza prostii si prostia lor pentru ca ne lasa cu gura cascata, ca la dentist. No comment… Viena? Asa s-o descarca si-acolo?

Daca la atat se reduce libertatea si democratia cu sacrificiu castigate, la a-ti achizitiona un mamut pe roti de la al carui volan sa te refulezi la adresa semenilor tai, atunci pacat, pacat, de sangele varsat… Ii intorc spatele si inconjor monumentul. Din loc in loc, dispuse circular, aidoma unor sicrie suprapuse, lespezi de piatra ce ar putea tine loc de banci. O “bancuta” pentru fiecare zi fierbinte a Timisoarei, din 15 si pana in 21 decembrie, in 1989. Saptamana temerilor si sperantelor noastre. Geniala daltuirea “pe bancute” a zilelor si la fel de semnificativa omiterea zilei de 22. Era vinerea demararii cacealmalei…

Duminica, 17 XII, prima zi in care "s-a tras". O zi plansa pentru Timisoara...

Imi spun ca si prin aceste locuri oameni din “cetatea” Timisoarei s-au ferit candva de plumbul orb al glontului servit de sistemul statal indreptat impotriva cetateanului si imi amintesc ca vineri, in 15 decembrie, n-aveam inca habar de “cutremurul” ce avea sa darame intr-o saptamana varful piramidei. Ieseam de la liceu si anticipam vacanta, vorbind de Poli. Si alb-violetii tocmai intrasera in hibernare, dupa un 2-2 smuls in Regie, la Sportul Studentesc, in chiar ultimul minut de joc. Adrian Craciun, fundasul marcator. Ne-a bucurat tare vestea punctului din Bucuresti, cu care Poli incheia turul pe locul 10, cu 4 victorii, 6 remize si 7 infrangeri. Dupa ce Dobre, in prima repriza, si Tarlea, in minutul 64, marcasera pentru gazde, Dan Manaila a oferit o raza de speranta Timisoarei, in minutul 70, si apoi a venit masivul fundas. Craciun in preajma Craciunului. Nu stiam de ce Craciun vom avea parte… 

15 XII. O data ramasa in istorie. La vremea aceea, o vineri ca oricare alta pentru liceeni la fine de trimestru

 De Craciun au fost ucisi Ceausestii iar dupa Anul Nou s-a dat de pamant cu Victoria Bucuresti, emanatie ce incheiase turul pe locul 4, inclusiv cu un 0-0 smuls la Timisoara in 29 noiembrie, respectiv cu FC Olt, intepenita pe 16, dupa ce pe 27 august, in etapa a doua, o batuse cu 4-3 pe Poli, in Oltenia. Degeaba golul lui Olosutean si “dubla” regretatului Nae Traistaru. Dar zau, s-a schimbat ceva in fotbalul nostru? Dinamo si Steaua, care incheiau sezonul de toamna in ‘89 in frunte, in aceasta ordine, isi pastrau pozitiile si la final iar acum, daca parcurg ierarhia, Dinamo e tot acolo. Locul 1. Cata continuitate, peste ani… Poli avea sa incheie in ‘90 pe 5, pierzand doar 3 meciuri intr-un retur demarat cu un memorabil 2-1 la Oradea, de la 1-0 la pauza pentru bihoreni, si cu galeria alb-violeta aplaudata la fiecare raspantie, pe malul Crisului, pe cand ingenunchea si se ruga pentru eroii insangeratului Decembrie. Campionatul se incheia cu atat mai bine cu cat Flacara Moreni era stinsa, disparand sub ape pe urmele desfiintatelor Victoria si FC Olt. Dar s-a dovedit in timp ca a fost ceva doar de ochii lumii…

Uitati-va la disparitia Corvinului Hunedoara, cu mandra sa traditie de decenii si pepiniera fructuoasa, contrastand puternic cu aparitia unor ciuperci pe taram sterp in fotbal, la Urziceni sau mai stiu eu unde, si vom intelege ca e vorba de sora Mariei FC Olt ori Victoria, doar cu alta palarie. Louis Vuitton? Am scris bine?

Pe Corso, soare primavaratec si zumzet de vorbe. La Pesti, susurul fantanii. Iar covoarele de flori confirma statutul de oras ce-si cultiva traditia si renumele. Ambianta placuta te-nvaluie si, inc-odata, aidoma iesirii neplacute a soferului, acel Decembrie insangerat de-acum aproape douazeci de ani pare ca si cum n-ar fi fost. Ori doar candva, demult. Si totusi, pe-aceste locuri… Si cum ne-o fi inraurit vietile? Nu mai e timp sa meditam la asemenea “nimicuri”, alte lucruri mai “importante” trebuie zilnic bifate. Si pozez, mai intai spre “porumbei”.

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele. Rosii ca sangele eroilor. Oameni pe banci, bucurandu-se de soare si tihna locului. Plus publicitate culturala. Primavara, Timisoara mai frumoasa ca niciodata...

Catedrala, o statuie simbol, brazii "de pe centru" si fantana. Binecuvantati suntem cu artezienele... Multe locuri pe lumea asta n-au apa potabila. Seceta.

 Lalele galbene, la picioarele Lupoaicei. Si imi amintesc ca am mai zarit minunate aranjamente florale si pe malul Begai, aproape de Uzina Hidroelectrica, unde s-a reamenajat frumosul parculet de care aminteam, cu de toate, de la tobogane si pana la podete, de la alei incrucisate si pana la bancute acoperite, ba si in Piata Bisericii, in Piata Crucii. A fost frumos la Inviere, cu Lumina sclipitoare in noapte, Lume Luminata facand inconjurul parcului. Altadata, un simplu gazon denivelat. Acum, o frumusete demna de Orasul Florilor…

Piata Crucii, placut cosmetizata. Un parculet in care mireasma te-mbie...

Si inca si mai multe flori... Nu-i asa ca-i frumos, Herr Sofer? Lasa "gipul" si incordarea ca arcul atasata de volan, si indrazneste o terapie florala. Ori pretind prea mult deranj? Imi iertati indrazneala, stiti, eu... De fapt mai bine "talpa", demarati, cu scrasnet. E mai modern. Lasati-ne pe noi, muritorii de rand, in ratacirea noastra puerila...

Imi spun ca, de Pasti, Poli a ratat o sansa rara, de a deveni lidera chiar si cu penalizare, in detrimentul asa zisilor “Caini”. Rosii. De la 2-0 si 3-2, langa Podul Inalt, invinsa cu 4-3 de mercenarii jucand la Vaslui si fara a profita de latratul ragusit dinamovist in Copou. 1-0 pentru cealalta Poli, cea nepenalizata si fara numele sfartecat.  

Dar si-asa tot e grozav, intr-un sezon cum Timisoara n-a mai avut de mult, cu doar 3 esecuri, care ma duc cu gandul la acel retur primavaratec, al sperantelor noastre, din ‘90. Tot doar trei infrangeri. Anii au trecut si ce s-a ales de sperantele noastre? S-a ales dreptul la libera exprimare. Aud un parinte ghidand pasii copiilor sai, in drum spre stadion. “La meci se merge pe jos, se mananca seminte si se scuipa”. Chiar asa. Buna lectie de viata. Cum vor calca respectivii pasi in viitor? Si vor purta oare cu ei un crampei din amintirea povestita de parinte a unor evenimente parca din alte vremi, de-acum doua decenii? Cei ce nu-si cunosc trecutul sunt in pericol sa-l retraiasca. Pericol…

Nu intrevad finalitatea sperantelor noastre insa savurez rondourile de flori. Rasadurile recunostintei noastre. Presarati pe-a lor morminte ale lacrimilor flori.

Am vazut meciul Sportul – Ceahlaul (0-0) duminica la pranz, cand era chiar pacat sa stai in casa, asa frumos era in Bucuresti! Nu mai fusesem in Regie de cativa ani buni (ultimul meci Sportul – Farul 4-0, cand studentii erau in “A”) si am nimerit destul de greu stadionul. M-am odihnit apoi o ora si jumatate, lucru pe care l-au facut si jucatorii de altfel. Un penalty ratat de oaspeti in ultimul minut a mai incins atmosfera altfel linistita, patriarhala cumva.
Nu e cel mai bun mod de a prefata Steaua – Lyon, dar uneori e bine sa fii relaxat inaintea meciurilor asa-zis mari. La precedenta intalnire directa, dupa al treilea gol francez, toti spectatorii s-au ridicat in picioare si i-au aplaudat pe baietii antrenati atunci de Gerard Houllier. Cineva prin spatele meu a intrebat “Asta cine mai e?”, cu referire la marcatorul golului. “Asta” era Karim Benzema, ilustru necunoscut pe atunci, vedeta lyonezilor in zilele noastre. Pronosticul meu pentru diseara: egal.

Later edit: Nu mi-a iesit pronosticul, Steaua a incasat-o cu 5-3 dupa ce a condus cu 2-0 in minutul 11 si 3-2 la pauza. Prea buni aia de la Lyon!

După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, cei de la Dinamo au început să-şi ironizeze adversarii din campionat. Profitând de eliminarea prematură a Stelei din Cupa României Timişoreana – ce-i drept, ruşinoasă dacă ne gândim la blazonul Stelei şi previzibilă, dacă suntem la curent cu aspiraţiile actualei conduceri a clubului din Ghencea – domnul acţionar al echipei Dinamo Bucureşti, Vasile Turcu, a ironizat “performanţa” roş-albaştrilor de a fi scoşi din competiţie de Sportul Studenţesc. Se pare că domnul al cărui nume l-ar face pe Ştefan cel Mare să se răsucească în mormânt a uitat păţania echipei sale din Cupa UEFA, când a fost eliminată – poate la fel de ruşinos şi de previzibil – de puternica echipă olandeză NEC Nijmegen. A uitat domnul Turcu de celebra formaţie suedeză Elfsborg?! …Se pare că da.

În altă ordine de idei, nu vreau să scuz prestaţia sub orice critică a Stelei din meciul cu Sportul, la fel cum nu vreau să par un inamic al echipei din Groapă sau al domnului Vasile Turcu. Nu mi se pare însă normal ca Dinamo, cu antecedente recente în ceea ce priveşte eliminările neaşteptate din cupele europene, să îşi taxeze rivalii după un eşec nescontat.

De ce s-a mai înscris stiaoa în Cupa României? De fiţe. Dacă a ajuns să te bată Sportul Studenţesc, înseamnă că eşti bun… Steliştii şi-au luat-o pe coajă cu scorul de 2-0. Pentru Sportul au marcat Curelea si Varga. Mulţumim, Sportule că ai bătut stiaoa!!!

Comentariu in versuri al cititorului nostru “Nea Alecu”:

“Iara Berbecali
Cu scaun de aur
Si creier de taur,
Tare se jeleste
Si se tanguieste,
C-a uitat, ciobanul,
Sa sara cu banul.”

Meciul Live Text

Fluier final de partida. Sportul Studentesc – Steaua 2-0.

88′ Stanga suteaza slab, Vatca retine fara probleme

84′ GOOOL Sportul! Dacian Varga inscrie cu un sut la coltul lung, dupa o grava greseala a lui Sorin Ghionea. Sportul – Steaua 2-0

81′ Bogdan Stancu trimite cu capul, dar mingea trece peste poarta lui Niculescu

Vicecampioana Romaniei preseza in ultimele minute fara sa fie insa periculoasa

73′ Plesan este blocat in ultima clipa de Lung, cea mai mare ocazie de gol a Stelei

Steaua este obligata acum sa iasa la joc

67′ GOOOOL Sportul! A marcat cu capul Curelea, profitand de marcajul lejer al lui Ghionea, dupa o centrare a lui Varga.

64′ Intra Ochirosii in locul lui Andrei Ionescu la Steaua

63′ Adrian Neaga trimite dezamagitor dintr-o lovitura libera de la 22 de metri

Jocul continua sa fie unul modest. In tribuna stadionului Tineretului din Urziceni se afla si capitanul de drept al ros-albastrilor, Mirel Radoi

55′ Plesan trimite din lovitura libera mult peste poarta lui Niculescu

52′ Pedriel trimite cu capul milimetric pe langa poarta studentilor

46′ Iese Golanski, accidentat, si intra Sorin Ghionea

A inceput repriza a doua

Fluier final de prima repriza, dupa 45 de minute Sportul Studentesc – Steaua 0-0

41′ Bogdan Stancu trimite din semifoarfeca putin pe langa poarta Sportului. Cea mai mare ocazie de gol a Stelei

Dupa primele 35 de minute Sportul Studentesc este echipa care a avut ocaziile importante de gol, elevii lui Adrian Falub fiind mult mai periculosi

32′ Daniel Lung primeste cartonasul galben dupa un fault asupra lui Pedriel

29′ Ferfelea si Dedu trec pe langa deschiderea scorului

Galeria stelista infatiseaza un banner pe care scrie “Cupa, o chestie de onoare”, facand aluzie la faptul ca in Bulevardul Ghencea Cupa Romaniei este o competitie fara prea mare importanta

24′ Tiago suteaza frumos din voleu, dar Niculescu prinde fara emotii

22′ Varga suteaza putin peste poarta lui Vatca

21′ Pedriel trimite cu capul de la aproximtiv 11 metri, dar balonul trece peste poarta Sportului

Se joaca mai mult la centrul terenului, fara actiuni periculoase la cele doua porti

14′ Ferfelea cere lovitura de la 11 metri dupa un contact cu Ionut Rada

9′ Neaga suteaza la coltul scurt, dar portarul Sportului respinge in corner

6′ Niculescu iese dintre buturi si retine o minge din fata lui Bogdan Stancu

In primele 5 minute nicio faza importanta la cele doua porti

Partida a inceput

Sportul: Niculescu – Ciupe, Lung, Secareanu, Dedu – Ferfelea, Ghinga, Lungu, Varga – Postolache, Curelea

Rezerve: Popescu, Stere, Stanga, Rusu, Dobre, C. Gheorghe, Cazan
Antrenor: Adrian Falub

Steaua: Vatca – Golanski, Rada, Baciu, Filip – A. Ionescu, Pedriel, Tiago, Plesan – Neaga, Stancu

Rezerve: Cernea, Stratila, Ochirosii, Ghionea, A. Moreno, V. Rusu, Onicas
Antrenor: Marius Lacatus

Nu cred ca exista cineva caruia sa nu-i placa sportul cat de cat si sa nu fi auzit macar o data in viata de Paul Gascoigne. Gazza a fost unul din cei mai mari jucatori ai Europei in perioada anilor 90. A activat la echipe precum Newcastle United, Tottenham Hotspur, Middlesbrough, Everton, Lazio sau Rangers. El era totodata cel mai important jucator al reprezentativei engleze de fotbal.

Pacat ca activitatile extrasportive (drogurile si bautura ) i-au periclitat imaginea si sanatatea. A reusit sa devina in scurt timp dintr-un idol al generatiei noastre o persoana care iti starneste mila. Am urmarit filmuletul de 10 de ori dar nu pot sa ma abtin sa nu rad cand il vad ce (nu mai) are in cap.  Pacat pentru talentul si omul care a fost odata Gazza. Sper sa-si dea seama acum, pana nu e prea tarziu, si sa renunte la obiceiurile sale. Altfel, peste 15 ani, ne vom aminti de el ca jucatorul care a vrut sa-l talhareasca pe papa!