Merg cu trenul de placerea visului cu ochii deschisi undeva spre verdele ori albul de nepatruns de afara.Merg cu trenul pentru incitarea si emotia fiecarui tunel.Merg cu trenul pentru ca e elegant si comod.Merg cu trenul atunci cand vreau sa vorbesc cu mine.Merg cu trenul ca sa uit sa sa regasesc.Merg cu trenul cand sunt deprimata.Merg cu trenul cand caut coimpanie sau din contra singuratate.Merg cu trenul ziua alergand peste flori si noapte numarand luminitile de la orizont.
Merg cu trenul fiindca ma inspira,merg cu trenul fiindca am timp.Merg cu trenul cand vreau sa inceapa o poveste……..dar…..atunci cand mergeam se intampla asa:

Plec la Cluj de obicei cu noaptea dupa mine,la gara agitatie si functionari semiadormiti care mai spun si peroanele gresit,pana la urma dibuiesc din cine in cine locul.In asteptare oamenii ma imping.Intra trenul in gara se inghesuiesc,urc si ma imping din nou ba pe scari ba inauntru.Acolo miros de cocina,cu un cot in spate si o sacosa in sold ma trezesc si daca am la mine doar telefonul.Ajung in compatimentul orbit de intuneric sau palpaind sa isi dea duhul il vegheaza un bec.Vad de-a dreapta si de-a stanga tigani lafaindu-se pe banchete,tragandu-mi rasuflarea deschid usa si dinauntru ma intampina un usturator miros de urina si scarba ma impinge afara.Cel dinauntru sprijinit in capul oaselor ma trimite sa o “caut pe mama” pe semne i-am zmintit visul.

Ma intorc caut o bara de sustinere departe de locul platit de mine si cu biletul in buzunar si acum urmarita de scarba………ma linistesc si vine nasul imi spune sa intru ii dovedesc ca nu pot si dupa ce ma priveste suspicios ma lasa sa astept pana imi gaseste un alt colt……lucru care rar se intampla raman ore bune in picioarele care tremura si astept un alt om care sa ma ajute sa ma asez macar cateva minute pe o bancheta curata.

Cu ce-am gresit?de ce boschetarii au voie sa ma impinga?de ce nu mi se da un alt loc?si cui sa ma plang.

Intre timp capat curent la masale si picioarele nu mai sunt stabile pt zile bune.