Până acum, lumea ar fi înţeles doar expresia “administrator de bloc”. Iată cum se descrie, la rugămintea autorului de blog, administratorul blogului de faţă, Fane Manea. Cu accent pe primul a. Dacă o să vedeţi pe-aici vreun post semnat “coiots”, să ştiţi că mâna lui este.

Ştefan Manea este numele meu încă. Am 24 de ani, sunt o tânără şi veşnică speranţă a programării (dacă nu eram un leneş prin vocaţie, puteam ajunge un mare programator). Am absovit – zic gurile rele – Cibernetica, şi-n ciuda impresiei oamenilor că acolo am învăţat să programez, să fac roboţi şi nave spaţiale, nu mă pricep în prezent la nimic. Acum, sunt angajat la o firmă unde fac ce ştiu eu mai bine, adică nimic. Ţin să precizez că la firma respectivă m-am angajat pe pile, că din lene şi prostie n-am reuşit să mă angajez. Am cochetat în trecut cu ideea de a deveni un mare trader bursier (nici acu’ nu mi-a trecut) şi din motive “auuu să-mi bag, cât e de învăţat”, mă las şi mă apuc sistematic în fiecare an, având 2 mari perioade: 1. când vine primăvara şi am nevoie de bani, atunci mă apucă doru’ de trading, şi 2. în preajma sărbătorilor, când cherţăi ca un gherţoi de bani. Profesia mea pe care ar fi trebuit s-o practic la ieşirea din facultate era actuariatul – dacă o să mă auziţi vorbind despre el, să nu credeţi tot ce zic acolo – vorbesc din cărţi şi din auzite. În prezent, practic cu totu’ şi cu totu’ altceva. Dintr-o mâncărime adânc înfiptă în MS-DOS-ul meu, m-am apucat de o altă şcoală, evident că degeaba, un master care se cheamă “Produse financiare în asigurări”… ce e cel mai funny e că şi masterul, şi secţia facultăţii pe care am terminat-o ba s-au desfiinţat, ba sunt în curs de desfiinţare.Pasionat de blogging mai mult partea din spate, având în vedere că am un handicap din naşterea cuvintelor în mine. Şcoala m-a născut fără capacitatea de a gândi gramatical… încă mai învăţ şi la vârsta asta.De blogging m-am apucat întâmplător, crezând că agăţ şi eu ceva sau că o să câştig bani stând cu buza la soare şi picându-mi banii din cerul adsense-ului; încă mai visez – dacă mă vedeţi pe stradă, vă rog frumos să nu mă treziţi… chestia cu administratu’ e o altă pasiune a mea care s-a născut din vorbe aruncate în vânt: “bă, nu-i aşa că nu ştii să faci aia?” La auzu’ cuvintelor magice, creierul meu diabolic activează celula: “eşti prost, nu poţi, eşti un 0″ şi-ntr-un final, dupa gâţii, răniţii şi alte înjurături sezoniere, se rezolvă.