Am fost invatati inca de mici ca mandria strica, si tot sistemul scolar face in asa fel incat sa dezeduce studentul de mandrie. Contraargumentul este toleranta, si da, toleranta este mult mai importanta ca mandria, dar nu sunt de acord cu modalitatea in care mandria se sterge din educatie, asadar nu e un contraargument real.

Singura mandrie pe care ne-o lasa sistemul social in care ne miscam azi in Romania (de fapt cam peste tot pe unde am fost) este mandria biologica, o mandrie needucata, si care de multe ori e si necontrolabila (de multe ori suprapusa sexualitatii, etniei, varstei etc., toate rationalizari biologice).

Nu mai avem mandrie rationala, nu reusim sa ne mandrim decat daca avem, daca detinem, daca controlam, daca suntem, am incetat sa fim mandri ca stim, ca creeam, ca inventam. Parca am devenit personajele negative din povestile copilariei, am incetat sa credem ca daca noi suntem un pic diferiti, asta e per total bine… totul e intr-o ecuatie in functie de ceilalti.

Incerc sa promovez mandria pozitiva, pentru ca asta defineste un caracter puternic, si de-a lungul istoriei, doar caracterele puternice au reusit sa se imprime.

Cum ar fi daca ne-am studia caracterul ceva mai mult, si am decide asupra formei lui, macar cat decidem asupra formei corpului?

Uitaţi de profeţii şi uitaţi de filmele care ne sugerează să ne bucurăm cât mai putem de viaţă căci din 2012 nu vom mai exista. NASA ne asigură că nu se vor ciocni planete, meteoriţii uriaşi ne vor ocoli, experimentul LHC este lipsit de pericole, iar specia umană va continua să se reproducă în acelaşi vacarm ca şi în ultimele decenii – poate chiar mai mare.

Pe site-ul oficial NASA se găseşte o secţiune de întrebări şi răspunsuri legate de presupusa apocalipsă, unde cercetătorii încearcă să lămurească lumea, prin argumente ştiinţifice, că nu există pericolul să dispărem în 2012.

Iar dacă nici oamenii de la NASA nu sunt de încredere, atunci cine?

De fapt, mai important decât cât trăim sau cât mai avem de trăit este cum trăim? Iar când ne gândim că există pe pământ Lloyd Blankfein (…) care a spus că “face lucrarea lui Dumnezeu” prin intermediul băncii pe care o conduce (iar ca el sunt mulţi alţii), ne dăm seama că nu avem de ce să ne facem griji pentru că cineva acolo sus ne iubeşte. Ne iubeşte… $.

Sursa: go4it.ro

1. “Bună. Numele meu este Matilda!”

Atenţie: Persoana din spatele acestor rânduri se dă drept Matilda; în esenţă, însă, nu ştie prea multe despre aceasta. Pentru ea, Matilda e ultimul bastion, ultimul refugiu; un petec de pământ în mijlocul oceanului.

Matilda poate să zâmbească. Şi face asta destul de des. Matilda vorbeşte calm, aşezat;  ea ştie întotdeauna ceea ce vrea şi cum să obţină asta.

De ceva timp încoace, Matilda bifează victorie după victorie, mai mici sau mai mari. Fie că a renunţat la fumat, fie că a renunţat la mâncarea nesănătoasă, la gândurile „nesănătoase”, la sacii cu plumb care o trăgeau undeva sub suprafaţa pământului, fie că a reuşit, profesional, interpersonal, social să ajungă acolo unde şi-a propus, Matilda nu e… împlinită.

2. „Why am I sad? Don’t I have more than I ever had? ”

Uneori Matilda simte că are prea mult. Şi, într-adevăr, are destul de multe. Dar tot ceea ce are ea e ca un accesoriu: ceva ce se poate ataşa, ceva opţional, ceva ce o poate face mai drăguţă, mai atrăgătoare, mai specială; nimic din toate astea însă nu rămâne.

Iar aceste accesorii nu sunt doar obiecte. Aceste accesorii sunt şi oameni, sunt şi principii, sunt şi activităţi. Cel puţin virtual, simt că tot ceea ce am mă poate şi mă va părăsi la un moment dat. Ceea ce am nu îmi aparţine mie. E ca şi cum ai încerca să capturezi căldura soarelui de iulie – e ceva irealizabil, oricât de mult ţi-ai dori. E ceva ce se simte. Apoi, you just have to let go.

Mulţi gânditori spun că aici s-ar afla sursa înţelepciunii: în observarea şi conştientizarea buclei perisabilităţii, un fenomen căruia nimic nu îi poate scăpa. Iată că fiinţa umană ar fi, astfel, forţată să accepte existenţa conturată în termenii hazardului şi ai lipsei de liber arbitru. Sigur, poţi să îţi exerciţi această funcţie în jurul căreia se face atât de multă zarvă, dar asta doar într-un cadran de condiţii predeterminate şi sub patronajul tezei perisabilităţii. Şi atunci, cui foloseşte?

Nu ştiu cum stau lucrurile pentru voi, dar eu momentan cunosc doar ceea ce nu sunt. Cunosc ceea ce nu ştiu. Sunt lipsită, însă, de un răspuns în ceea ce priveşte formularea în termeni pozitivi ai identităţii.

1. 2. Existenţa mea, simulacru de logică

E lesne de observat, même din structura acestui articol, ce pasiune are Matilda pentru structurare logică. Ideea că există nişte cifre, o ierarhie, un orar a ajuns să fie un punct de sprijin pentru mine.

Aşa cum la 18 ani, Matilda a întors vehement cârma dinspre artă spre ştiinţă, renunţând sau – să practicăm optimismul – punând în aşteptare îndeletnicirile de până atunci pentru a se imersa înăuntrul black-box-ului[1]. Astfel, expediţiei de cunoaştere a fiinţei umane sub aspectul său raţional şi spiritual i se imprima acum un caracter sistematic, ştiinţific, îndrăznesc să spun.

Sigur, nu pot nega şi nici nu aş vrea să neg revelaţiile însumate pe care această turnură le-a provocat. În foarte multe privinţe, ştiu mai multe despre mine, după expresia non multa, sed multum. Cu toate acestea, exceptând anumite paradigme, simt că psihologia s-a pierdut în denominaţii, în statistică şi discuţii chiţibuşare. Fără a ofensa şi fără a ne îmbrăca în pretenţii false, oare finalitatea psihologiei ca ştiinţă nu este aceea de  a oferi fiinţei umane armele pentru autocunoaştere şi, mai ales, pentru vindecare? Cum putem acorda fiinţei umane un sentiment de belonging, un sentiment clar al rolului şi al misiunii ei pe Pământ? Căci eu – deşi, vorba cântecului, pentru mulţi dintre voi I may seem to be strange archeology – încă mai cred că avem fiecare ceva de spus şi rolul nostru de jucat.

Aşa că, iată, sub aparenţa clarităţii logice, se ascunde faptul că cele mai profunde simţiri şi gânduri voalate din mine sunt tributare încă Necunoscutului. Şi dacă tot am afirmat că ştiu ceea ce nu sunt, iată că:

Nu sunt o persoană „realistă” în termenii pragmatismului. Pentru mine, ceea ce e subtil, ceea ce e mistic, tot ceea ce palpită în subteran, la unison în toate fiinţele umane, acel ceva care e de nedefinit şi intangibil gândirii e cel mai real.

Nu am ancore în această realitate. Pentru mine, ea e… un accesoriu, unul pe care nici măcar nu l-am ales, ci s-a nimerit să îl port. Îmi asum această misiune cu toată priceperea şi seriozitatea de care sunt în stare la 20 de ani. Dar ştiu că e doar un rol. Matilda cea pe care o arăt celorlalţi e contribuţia mea de combustibil la alimentarea imensului Mecanism al „realităţii” noastre.

Atunci, cine poate acorda răspuns întrebărilor cărora le căutăm răspuns de milenii întregi? Întrebărilor cărora le oferim de fiecare dată alte răspunsuri, toate corecte, şi toate greşite? Religia? Filosofia? Ştiinţa?

Cine se mai preocupă de aceste chestiuni? După umila şi nepriceputa mea gândire, toate pot fi pierdute, de toate ne putem debarasa, dar de acest gest colosal ca importanţă – confruntarea cu cele mai importante gândiri ale individului şi, în acelaşi timp, ale umanităţii nu ne putem debarasa fără să provocăm o gaură neagră a lipsei de sens, de speranţă, de voinţă  de viaţă şi voinţă de putere.

Să concluzionăm împreună că am găsit ceva ce e constant? Incertitudinea, vagabondarea prin experienţa vieţii pe Pământ cu simţurile anesteziate şi, mai ales, cu o conştiinţă anesteziată? Să concluzionăm că suntem o întrebare? Sau: Suntem căutarea unui Răspuns?

Politica suge. Oricine iese in turu 2, tara tot se duce pe cuvantul acela urat care descrie organul genital masculin pe care fecioarele cand il aud se fac ca nu-l vreau….

Uitati un clip misto despre viata si alea alea. Despre ce ie universu si balarii de care manelistii cand aud arunca cu aghiazma in tine ca esti plin da dracu. Vorba ceea dupe gard: “Pei Satan”! “Isus ie viu”.

Daca aveti 5 minute sa va uitati la noul videoclip a lu salam atuncea aveti timp si pentru 20 minute de inteligenta.

Just that you all religious fan-boys know: zeii in general au fost creati de mintea umana pentru a umple spatiile goale. Mintea nu poate percepe imensitatea spatiului la fel cum nu poate percepe cat de mic este un atom si distanta intre atomi dintr-un obiect. De aceea are nevoie de un dumnezeu. Ma rog, nu sunt eu un uom de stiinta…

Mai luati un film si sanatate

Disclaimer: Stiu de existenta gresalelor gramaticale. Nu veniti sa ma corectati. Sunt gresale puse in adins. Am facut limba romana cu dna bogatu so stfu.

Avertisment: “Nu credeti tot ceea ce cititi sau vedeti pe Internet”

Perspectiva sumbra ca in anul 2012 se va sfarsi odata pentru totdeauna cu civilizatia umana a inflacarat atatea minti candide, incat, in ultima vreme, am fost sufocati de o serie de scenarii apocaliptice, unul mai catastrofal decat celalalt. Cele mai in voga retete de “apocalipsa” si contra-argumentele lor sunt prezentate mai jos, cu nota personala ca inainte sa ne izbeasca elucubratiile respective, tare mi-e teama ca ne grabim sfarsitul pe mana noastra. Un razboi atomic, un virus scapat din laborator sau, mai ales, o otravire lenta a Terrei prin poluare si efect de sera – din pacate, aceste alternative de apocalips, mai apropiate de realitate, nu ne impresioneaza nici pe jumatate comparativ cu o absurda aliniere de biliard a planetelor…

Iata zece (10) motive pentru care lumea nu se sfarseste in 2012…

10. Schimbarile din campul magnetic al Soarelui vor duce la explozii orbitoare

Linistiti-va, daca nu am orbit pana in prezent, expusi la o cantiate coplesitoare de grozavii tabloide, sunt slabe sansele ca Helios sa o transforme pe Terra intr-o planta populata de Stevie Wonderi. Nu ne vom alege nici cu o planeta prajita la propriu de razele unui Soare agresiv si pus pe apocalipse de buzunar. De fapt, lucrurile stau in felul urmator:

Inca de la formarea sa, Soarele trece printr-un ciclu de aproximativ 11 ani pamantesti la sfarsitul carora campul sau magnetic se extinde si se distorsionaeza, schimbandu-si polaritatea. Intr-adevar, un nou astfel de ciclu va atinge apogeul in anul 2012 sau 2013, savantii inca nu s-au pus de acord, iar unele estimari arata ca acest varf de intensitate al activitatii solare ar putea fi cu 30-50% mai puternic decat antecedentul. Insa expertii, pe baza statisticilor din anii trecuti si secolele precedente, demonstreaza ca acesta nu va fi nici pe departe cel mai puternic varf de activitate solara suportat de specia noastra.

Soarele nu va scoate spre noi o limba de foc care sa strabata cei 152 milioane de kilometri care ne despart de el. Cea mai puternica explozie solara inregistrata pana in prezent s-a petrecut pe data de 4 noiembrie 2003, cand cateva miliarde de tone de plasma au explodat in directia Terrei. Radiatiile X care s-au lovit de atmosfera care protejeaza Pamantul au avut atunci intensitatea radiatiei a 5.000 de sori. Cu toate acestea, inca misunam bine-mersi pe planeta…

9. Polii magnetici ai Pamantului se vor inversa

Asa, si? Cei cu asta? vor intreba pe buna dreptate miliarde de pamanteni. Oricat de stiintifico-pomposo-apocaliptico-inevitabilo suna, oamenii obisnuiti au dreptate sa stea linistiti. Nici aici nu este vreo mare smecherie! Am mai trecut de numeroase ori prin momente similare.

Ultimul a fost taman acum 800.000 de ani. Au supravietuit mamutii, rinocerii, ursii uriasi, tigrii cu colti pumnal, nici macar nevolnicii presupusi stramosi ai oamenilor nu au patit mare lucru in urma inversarii polilor magnetici. Vreti una si mai tare?

Ei bine, geologii sustin, cu probe serioase, ca mult iubita noastra Terra si-a schimbat orientarea polilor magnetici de cateva zeci de mii de ori de la formare pana in zilele noastre. Tot asa, nu exista nicio evidenta serioasa care sa dovedeasca faptul ca un camp magnetic intors pe dos ar fi cauzat extinctii in masa ale vietuitoarelor sau, mai rau, ar fi dat o mana de ajutor patrunderii radiatiilor X in atmosfera. Deci, scapam si de data asta…

8. Axa de rotatie a Pamantului se va inclina atat de mult incat… !

Aceasta teroie este atat de fantezista incat l-ar face sa rada si pe un copilas cu notiuni elementare de astronomie. Cu toate acestea, in trecut, multe minti de savanti au luat foc, alarmate de posibilitatea de a cadea cu totii, fara exceptie, oameni, animale, obiecte, undeva in haul spatiului cosmic. Asta bineinteles, doar daca Pamantul se apleaca atat de puternic incat « ameteste », pierzandu-si axa de rotatie pe drum, si noi cadem ca prostii din ghinion de nesansa. Adevarul este ca, spre deosebire de Marte, care porneste deseori in excursii in afara axei de rotatie, Terra isi mentine axa cu ajutorul influentei gravitationale venita din partea Lunii.

Pentru ca o asemenea catastrofa, evident apocaliptica, sa aiba loc, Pamantul ar trebui sa fie lovit de un obiect de marimea lui Marte, incident in urma caruia multiubita si poluata noastra planeta va fi dezechilibrata in vecii vecilor. Nu vom fi martori nici la asa ceva, deoarece proto-planetele de dimensiunea lui Marte haladuiau de capul lor prin Univers in urma cu peste 4 miliarde de ani. Asta e, oameni buni, de la Big Bang a trecut ceva timp, s-a linistit Universul si nu mai arunca alandala cu planete prin galaxia noastra!

7. Marea aliniere intre Jupiter si Saturn ne va perturba gravitational planeta

Nu cred ca existe vreo reteta apocaliptica mai dezbatuta decat aceasta. Nici pe departe. Aceasta ipoteza a ajuns atat de populara, incat, la ora actuala, exista o multime de oameni cu pretentii intelectuale care isi scuipa pe furis in san cand citesc despre alinierea care, chipurile, ar suna stingerea pe Terra. Asta pentru ca, in ultimii zeci de ani, s-a format o inflatie de scenarii care sustin ca o astfel de aliniere va duce la dezastre fara precedent – de la venirea antihristului si deschiderea portilor spre taramuri malefice (fanii serialului Twin Peaks de la inceputul anilor ‘90 stiu de ce) pana la catastrofe ecologice si geologice de neimaginat. Am o veste buna:

Spre disperarea astrologilor de taraba si a firmelor de asigurari, in anul 2012 pur si simplu nu se aliniaza nicio planeta. Or fi suparate, nu s-au inteles la pret, sau pur si simplu au altceva mai bun de facut decat sa se alinieze. Le priveste.

Inca ceva, am trecut destul de recent prin alinieri mult mai fioroase decat cea intre Jupiter si Saturn. Nu mai departe de pragul anului 1962, o conjunctie extrem de rara intre planete i-a facut pe astrologi sa delireze le propriu. Colac peste pupaza, conjunctia “catastrofica” petrecuta in noaptea de 4 spre 5 februarie a aceluiasi an a fost acompaniata de o eclipsa solara! Ghiciti ce s-a intamplat? Exact! Nimic…

Stati putin ca nu s-a sfarsit. Cea mai mare si mai tare aliniere din parcarea sistemului nostru solar a avut loc in anul 1982. Evenimentul a fost popularizat de catre un escroc in cartea “The Jupiter Effect”. Conform cartuliei, (care s-a vandut in sute de mii de exemplare) alinierea prost inspirata a Terrei cu Jupiter ar fi urmat sa provoace cutremure de neimaginat si valuri tsunami inalte cat turnul Eiffel. Tot ce s-a intamplat a fost ca un smecher din America s-a imbogatit peste noapte, profitand de frica colectiva si de naivitatea compatriotilor sai. Nu ma intrebati acum la ce i-ar fi ajutat cartulia, daca grozaviile profetite se intamplau cu adevarat.

Adevarul este ca banala Luna, la care urla lupii si cainii cand este plina, are asupra Terrei o influenta gravitationala mai mare decat cea a uriasului Jupiter. Situat la fix 628.743.036 km de noi, Blestemul lui Jupiter ajunge pe Pamant sub forma unei adieri la fel de puternice precum aerul starnit de zborul unei vrabii.

6. Soarele se va alinia cu ecuatorul galactic in momentul solstitiului de iarna

Hopa! Asta suna de rau. Hai ca macar reteta asta de apocalipsa poate o sa mearga. Nu prea, spre deloc – este verdictul corect! Tot acest titlu bombastic nu descrie altceva decat simple coordonate astronomice. Stiti care este de fapt adevarul?

Chestia de mai sus dezvolta aceeasi “putere apocaliptica” (valeu! cum suna asta) precum are intersectarea Strazii Jean Luis Calderon cu Strada Tudor Arghezi asupra geologiei terenului de sub cladirea Mediafax din Bucuresti. In plus, deseori cand aud de alinierea Sorelui cu orice, oamenii intra automat in panica, fara sa aiba habar ca pozitia lui Helios oscileaza in sus si jos de fiecare data cand Soarele orbiteaza in galaxie.

De la formarea Universului, am mai trecut prin exact aceeasi situatie la fiecare 35-40 de milioane ani. Este posibil ca interactiunea gravitationala cu cele mai dense parti ale galaxiei sa duca la o crestere a intensitatii activitatii cometelor in jurul Terrei. Dar aici este vorba despre fenomene care se pot intampla peste zeci de mii de ani. Ah, inca ceva, in 2012 nu se se va produce nici o astfel de aliniere. Pacat, poate mai iesea material pentru o seama de efecte de calculator cu pretentie de film…

5. Gaura neagra din centrul galaxiei ne va afecta iremediabil

Sincer va spun, greu de gasit subiect mai apocaliptic decat viziunea hulpava a unei gauri negre care absoarbe totul intransa cu o lacomie comparabila doar cu aceea a unor camatari care-si devoreaza datornicii. Orice om, indiferent de educatia si profesia pe care o are, simte un fior de gheata daca isi imagineaza in apropierea planetei noastre o grozavie care inghite totul, dar absolut totul.

Savantii care isi petrec viata uitandu-se prin megatelescoape ultraperformante ne asigura ca, si de acesta data, apocalipsa 2012 nu se va tine de cuvant. Iata de ce:

Gaura neagra din centrul Caii Lactee nu are nicio influenta asupra discului de planete al galaxiei. In plus, gaura neagra vizata este cat 3 milioane de mase solare. Calea Lactee nu e nici ea vreo amarata, este ditamai galaxia care contine (tineti-va bine) cateva trilioane de mase solare. Cu alte cuvinte, in acest moment, influenta gravitationala a gaurii negre asupra Caii Lactee este cumva asemanatoare cu furia unui catel de 2 luni indreptata contra unui tigru siberian. Nici pe viitor nu avem motive de teama. Previzionata coliziune a Caii Lactee cu galaxia Andromeda va arunca o cantitate atat de mare de gaze si gunoi spatial in gaura neagra incat aceasta va sfarsi sub forma unui quasar. Acest fenomen se va petrece peste cateva miliarde de ani…

4. Un asteroid se va zdrobi de Pamant

A venit randul si celei mai profitabile (uite ca am trait sa o vedem si pe asta) apocalipse. Insa, sfarsitul lumii care a scos din foame jumatate din Hollywood si a facut sa curga rauri de cerneala, nu are nici el sanse prea mari de concretizare.

Conform ultimelor date, cel mai periculos asteroid care are sanse pozitive sa ne loveasca este Apophis. Bezmeticul bolovan spatial (cu nume de demon stravechi egiptean) este o bucata de roca in lungime de 350-400 metri. Teoretic, daca impactul dintre un astfel de asteroid si Terra ar avea loc, s-ar produce pagube serioase. Dar se pare ca nici Apophis nu dezvolta intentii serioase.

Satul probabil sa se infrunte cu Bruce Willis sau sa serveasca propagandei NASA, asteroidul s-a saturat si s-a carabanit spre alte colturi ale galaxiei. Ultimele estimari ne spun ca demonul care-i speria pe faraoni s-a razgandit, deocamdata. Ar avea in plan sa se apropie din nou de Terra candva prin anul 2029, dar si atunci sansele de a ne saruta planeta sunt de 1 la 250.000. Astronomii si fizicienii seriosi, oameni care si-au dedicat viata studierii misterelor Universului, ne spun totusi ca peste cateva miliarde de ani Terra nu va scapa de un impact potential nimicitor. Tinand cont de acest generos interval de timp, anuntul lor nu cred ca mai sperie pe cineva…

3. In 2012 ne “intalnim” cu planeta Nibiru

Scoborata direct din categoria “Sadam Hussein poseda arme nucleare”, “Nu am incercat niciodata sa-l asasinam pe Fidel Castro” sau “I did not have sex with that woman”, americanii revin cu o gogomanie care, daca era la locul ei, adica in vreo serie cu Star in fata (Star Wars, Star Trek, Stargate etc), era chiar simpatica.

Insa enormitatea de mai sus a venit cu girul Astrophysical Journal Letters, o publicatie care se pretindea serioasa, agreata de Asociatia Astronomica Americana. Adevarul este ca nu exista nicio planeta Nibiru, cu atat mai mult una, care in fatidicul an 2012, sa se napusteasca peste sistemul nostru solar, distrugand totul in cale, inclusiv pe biata si mult incercata Terra.

Mitul Nibiru a fost alimentat de nenumarate fotografii care, absolut toate s-au dovedit a fi false. Afla mai multe despre apocalipsa 2012 si planeta Nibiru.

2. O supernova sau hipernova va iradia Pamantul

Hotarati-va odata! Nu de alta, dar gandul unei supernove sugubete, care isi imprastie radiatiile pe unde are chef, poate inspaimanta multi creduli. Daramite perspectiva unei hipernove (mai mare, mai rea). Paradoxal, cei care au cosmaruri din pricina unei nove, habar nu au macar ce e aceasta. In fond, este definitoriu pentru psihicul uman sa ne speriem de necunoscut. Insa, nu avem niciun temei, nici de data aceasta. Toti specialistii seriosi sustin ca nu vom fi martori la o astfel de grozavie. Iata de ce:

In proximitatea sistemului nostru solar nu exista vreo stea care sa dea ortul popii, transformandu-se intr-o supernova chitita sa ne iradieze pana la exterminare. Cea mai apropiata candidata la titlu este o giganta rosie, pe numele ei Beetlejuice. Acest astru cu nume de Halloween se va sfarsi intr-o explozie cosmica abia peste 1.000 de ani. Presupunand ca ne vom reincarna taman atunci, astronomii afirma ca, nici macar in acel moment, radiatiile novei nu vor afecta Terra.

Urmatoarea pe lista astrelor care vor face bum! este Eta Carinae, o stea situata la o distanta cu adevarat astronomica… deci nu avem motive temeinice sa ne ingrijoram ca vom fi prajiti de vreun fascicol devastator de radiatii gama care va strabate Galaxia, atunci cand gigantica Eta Carinae is va da obstescul sfarsit. Pasionatii de astronomie care au calculat probabilitatile de a fi atinsi de o asemenea nenorocire, declara ca exista o sansa de 1 la 10 miliarde ca aceasta nova sa afecteze in vreun fel Terra. Va mai este frica ?

1. Un nor de energie negativa va inghiti intregul sistem solar

Ocupanta primului loc in acest top al fricilor apocaliptice fara temei, nu se dezminte – este o teorie gogonata cu medalie de aur! Va puteti imagina un nor intunecat de dimensiuni incredibile si o atiudine dusmanoasa? Ei bine, si l-au imaginat altii inaintea dvs. Pana aici nimic in neregula, numai ca multi conspirationisti au lansat deja zvonul ca maleficul nor energetic ar exista cu adevarat si nu mai avem mult timp la dispozitie pana cand ne va inghiti cu totul. (Trebuie ca are stomacul tare).

Scenariul asta, pe cat de fantezist pe atat de investit cu grad de veridicitate de unii creduli, suna precum o combinatie stangace dintre un episod de Star Wars (vezi partea intunecata a Fortei) si unul de Star Trek (cu mister Q si alte entitati cosmice misteriose), totul altoit pe pseudomitologia unei secte apocaliptice moderne care predica cum ne va lua Cornoratu’ daca nu ne inscriem in turma lor. Pe scurt, este ca si cum Lucifer i-ar inmana lui Darth Vader o tigara de iarba crescuta pe langa cazanele Iadului, si l-ar povatui sa pufaie pe la toate colturile galaxiei, pana cand ne vom inneca intr-un nor de energie rea.

Si totusi exista destui pamanteni care iau in serios teoria energiei malefice. Daca ar binevoi sa aprofundeze subiectul, ar descoperi ca asa-zisa energie neagra se afla peste tot in jurul nostru, si asta de cand lumea. Fizica contemporana inca nu a stabilit ce este exact misterioasa energie – insa, in orice caz, nu o entitate malefica. Materia si energia neagra sunt elemente ipotetice, nedetectabile prin radiatiile prin care le emit, ci a caror prezenta se poate deduce din efectele pe care le au campurile lor gravitationale asupra materiei vizibile. Potrivit astronomilor moderni, materia/energia intunecata, invizibila, ar forma, de fapt, marea masa a Universului observabil.

Forta fie cu voi!

Sursa: descopera.ro

Substantele de mai sus au fost descoperite in retelele de apa potabila care alimenteaza mii de chiuvete din statul american Washington.

Cercetarile profesorului Richard Keil aveau in prima instanta studierea modului in care oamenii afecteaza panzele de apa freatica din care sunt alimentate retele de apa potabila ale marile orase. Spre surpriza cercetatorilor, analiza chimica a mostrelor de apa, a scos la iveala substante si compusi care nu ar fi avut ce sa caute in apa proaspata.

Spre exemplu in perioada sarbatorii Thanksgiving Day, apele prezinta reziduuri de cimbru, pe perioada iernii exista scortisoara din abundenta, ciocolata si vanilia apar periodic in weekend, iar in ajunul sarbatorii de 4 iulie, apele contin cacao si caramel. Descoperirile neasteptate nu s-au oprit aici. La o analiza mai detaliata, au aparut drogurile de mare risc. Dupa ce un consumator de droguri isi ia doza de cocaina, marijuana sau extasy, substantele active din aceste droguri trec imediat in fecale si urina. Odata ajunse in apele de canalizare, compozitia chimica a drogurilor nu este distrusa, ci se pastreaza intacta pana ajunge in reteaua apelor freatice.

Situatia este similara si in Europa, unde cercetatorii Sara Castiglioni si Ettore Zucatto au descoperit urme de cocaina in 22 din 24 de mostre care contineau apa potabila din Spania. Dezastrul produs de oameni nu se termina aici, cercetatorii estimand ca hormonii artificiali continuti de pilulele anticonceptionale luate de sute de milioane de femei, ajung in cele din urma nemodificati in sol si in cursurile de apa. De aici trec foarte usor in sistemul endocrin al animalelor, dupa cum au evidentiat studiile pe o serie de pesti din Statele Unite. Pestilor in cauza le-au crescut partial organe genitale feminine datorita expunerii la dozele mari de estrogen prezente in apele raurilor si lacurilor.

Sursa: NationalGeographic

Conform unui ingrijorator studiu de ultima ora, substantele chimice folosite in confectionarea materialelor plastice conduc la o efeminare a creierelor pruncilor de sex masculin. Este foarte probabil ca acei fetusi expusi la doze ridicate de chimicale, pe perioada sarcinii, sa prezinte dezinteres pentru jucariile “masculine” si sa evite implicarea in jocurile mai dure ale copilariei.

Rezultatul recentului studiu se adauga dovezilor deja existente care atesta ca substantele chimice tulburatoare de hormoni, aflate in miile de produse casnice din jurul nostru, interfereaza cu dezvoltarea copiilor.

Cercetatorii au analizat chimicalele denumite ftalati de benzil, care pot imita hormonul sexual feminin denumit estrogen. Unii experti sunt de parere ca acestea sunt partial vinovate de sporirea defectelor genitale ale baietilor si de diminuarea cantitatii de sperma a barbatilor din ultimele decade.

Desi industriile producatoare de materiale plastice insista ca ftalatii de benzil sunt siguri, Uniunea Europeana i-a interzis pe acestia in multe cazuri, de la utilizarea lor in cosmetice, pana la implementarea in confectionarea jucariilor pentru copii.

Totusi, femeile insarcinate continua sa fie expuse la aceste substante chimice, folosite oricum in componenta unor articole de uz zilnic, precum mobila cu elemente plastice, incaltamintea, obiectele din PVC sau cortinele de dus. De asemenea, pot fi transferate in mancare si bautura prin impachetarea acestora in ambalaje de plastic. Noul studiu a fost coordonat de dr. Shanna Swan, profesor de obstetrica si ginecologie in cadrul Universitatii Rochester din New York.

Echipa ei a testat probe de urina recoltate de la mame aflate in cea de-a 28-a saptamana de sarcina, pentru a detecta urmele de ftalat benzilic. Femeile, care au nascut 74 de baieti si 71 de fete, au fost contactate din nou atunci cand copiii lor aveau varsta cuprinsa intre 4 si 7 ani si intrebate despre jucariile pe care le folosesc acestia, despre activitatile care le plac si personalitatile lor.

Cercetatorii au descoperit ca acele cazuri de concentratii mai mari ale celor doua tipuri de ftalati – DEHP si DBP – au putut fi masiv relationate cu optiuni mai degraba feminine ale baietilor referitor la jocurile lor, nevand totusi niciun fel de impact asupra fetelor.

In concluzie, profesoara Swan crede ca aceste chimicale reduc nivelul hormonului sexual masculin, testosteronul, din organismele bebelusilor nenascuti, in timpul unei etape critice de dezvoltare, intre cea de-a opta si cea de-a 24-a saptamana de sarcina. Aceasta altereaza atat creierul, cat si organele genitale ale fetusilor. Au aparut, in contrapartida, voci care ataca exactitatea studiului, insa toti cei avizati sunt de parere ca descoperirea este un puternic semnal de alarma care trebuie sa atraga atentia tuturor, precum si eventualele masuri necesare.

Sursa: Dailymail

Iata un nou blog la care am lucrat in ultimul timp: http://enachescupsihologie.wordpress.com si astept evident pareri, comentarii si sugestii fata de cele postate acolo, structura, etc…

Institutul Clay de Matematică (ICM) a instituit în anul 2000 şapte premii a câte 1 mln $ fiecare pentru rezolvarea a 7 probleme matematice de mare importanţă. ICM este o fundaţie non-profit cu sediul in Cambridge, Massachusetts. Institutul a fost creat în 1998 prin iniţiativa şi generozitatea omului de afaceri Landon T. Clay din Boston. Mathematicianul şi fizicianul Universităţii Harvard  Arthur Jaffe a fost primul preşedinte al IMC. Instititul are obiective de promovare a cunoştinţelor matematice. În acest scop ICM instituie premii şi burse de cercetare pentru matematicieni, anual acordă 10 premii de postdoctorat, organizeauă o şcoală de vară, ale cărei lucrări sunt publicate în comun cu Societatea Americană de Matematică. ICM desfăşoară şi alte activităţi de promovare a matematicii.

Institutul are o structură obişnuită: Consiliul de Directori, Comitetul Ştiinţific de Experţi şi preşedintele IMC. Consiliul de Directori ia deciziile referitoare la acordarea premiilor şi burselor de cercetare. Comitetul Ştiinţific de Experţi este responsabil de aprobarea deciziilor şi de selectarea nominanţilor. Actualmente Consiliul de Directori e format din trei membri ai familiei Clay: Mr. Landon T. Clay, Mrs. Lavinia D. Clay, Mr. Thomas Clay. Comiteitul Ştiinţific de Experţi este alcătui din cunoscute somităţi matematice: Sir Andrew Wiles (Universitatea Princeton), Yum-Tong Siu (Universitatea Harvard), Richard Melrose (MIT), Gregory Margulis (Universitatea Yale), James Carlson (CMI) şi Simon Donaldson (Colegiul Imperial). James Carlson este preşedintele actual al IMC.

Pentru celebrarea matematicii în noul mileniu ICM a nominat şapte probleme premiante. Comitetul de experţi a selectat problemele, care sunt focusate asupra unor întrebări clasice de importanţă majoră şi care nu şi-au găsit răspunsurile în decursul anilor. Consiliul de Directori a alocat un fond de  7 mln$ pentru soluţionarea acestor probleme, câte un milion pentru fiecare. În cadrul Millennium Meeting din 24 mai 2000 din Collège de France, Timothy Gowers a prezentat o lecţie pentru publicul larg Despre Importanţa Matematicii,  iar John Tate şi Michael Atiyah au prezentat Problemele Mileniului. Specialiştii au fost invitaţi să formuleze riguros fiecare dintre probleme.

Cu o sută de ani mai devreme, pe 8 august 1900, David Hilbert a prezentat faimoasa lecţie  despre 23 de probleme deschise ale matematicii la Congresul II  Internaţional al Matematicienilor din Paris. Anume aceasta a influenţat decizia ICM de a anuţa problemele mileniului anume la o şedinţă în Paris.

Să enumerăm Problemele Mileniului:

• Problema echivalenţei claselor P şi NP (P vs NP),
• Conjectura lui Hodge,
• Conjectura lui Poincaré (rezolvată de Grigori Perelman şi căruia i-a fost decernată şi medalia Fields la Congresul Internaţional al Matematicienilor din Madrid ),
• Ipoteza lui Riemann, unica problema din Lista lui David Hilbert care a “supravieţuit” până în zilele noastre,
• Teoria Yang-Mills,
• Ecuaţiile Navier-Stokes,
• Conjectura Birch şi Swinnerton-Dyer.

Voi da mici explicaţii referitoare la prima problemă din această listă, explicaţii accesibile publicului larg şi “inspirate” de site-ul ICM.

Problema P vs NP.

Să presupunem că vă ocupaţi de cazarea în cămin a unui grup de 400 de studenţi, în odăi pentru două persoane. Spaţiul pentru cazare este limitat şi doar o sută de studenţi pot fi cazaţi în cămin. În plus Decanul vă oferă o listă de perechi de studenţi incompatibili, care nu pot fi cazaţi împreună. În lista finală nu se vor  admite aceste perechi de studenţi. Este un exemplu de problemă pe care specialiştii în metode de calcul o numesc problemă NP, deoarece este simplu de verificat dacă lista de o sută de studenţi cazaţi este valabilă (adică nici o pereche din lista alcătuită de d-stră nu este şi în lista decanului), chiar dacă însăşi problema de generare a unei asemenea liste de la zero este şi dificilă, şi de nerezolvat direct prin metoda trierii. Într-adevăr, numărul total al modalităţilor de alegere a o sută de studenţi din patru sute de candidaţi este mai mare decât numărul de atomi în Universul cunoscut! Astfel nici o civilizaţie viitoare nu poate spera să construiască un  supercomputer capabil să rezolve problema dată direct – prin “forţa brută”, adică prin verificarea admisibilităţii fiecărei combinaţii/liste posibile de o sută de studenţi. Cu toate acestea, această dificultate aparentă poate să reflecte doar o lipsă de ingeniozitate caracteristică programatorului. În realitate, una dintre remarcabilele probleme din informatică (computer science) este să se determine dacă pentru problemele dificile determinarea soluţiei este la fel de simplă ca şi cea de verificare a ei, adică P=NP, sau determinarea soluţiei şi verificarea soluţiei sunt probleme de dificultate diferită. Stephen Cook şi Leonid Levin au formulat problema P (soluţii uşor de găsit) vs NP (soluţii uşor de verificat) independent în 1971.

Cât de simplu e să devii milionar, dragă cititorule! E suficient să rezolvi una dintre aceste şapte probleme!

In aceasta energie noua, exista cinci nivele care sunt activate. Dar as gresi daca v-as spune ca acesta se intampla intr-un mod liniar, pentru ca unul dintre cele cinci este intotdeauna activat. Deci, de fapt, exista patru plus unul! Deja suntem in incurcatura, pentru ca liniarizam energia cuantica, incercam sa o numaram. Incercam sa o facem să fie intr-un fel, pentru ca nu exista nici o alta modalitate prin care sa va pot comunica ceva cuantic, daca nu-l reduc la o imagine tridimensionala pentru predare. Asa voi si proceda.

Cinci energii cuantice sunt implicate in recompensele acestei epoci. In mod specific, cinci. Totusi, s-ar putea sa spuneti ca nu putem ignora principalul, pentru ca el este principalul strat al 3D. Daca ati spus asta, aveti dreptate. Asta ar face cu adevarat sase energii, dar totusi, vreau sa ramanem la conceptul de cinci, deoarece Primul Strat al ADN-ului este intotdeauna afectat de tot ce se intampla in celelalte.

Nivelul numarul unu a fost identificat la elicea dubla  3D… aspectul liniar poate fi vazut la microscop. Desi partile nu se schimba, modul in care acestea interactioneaza este programat de celelalte 11. Prin urmare, numarul unu este intr-o continua schimbare. Acesta reprezinta aspectul chimic si, de aceea, el reprezinta ceea ce vedeti si simtiti.

In numerologie, cinci este numarul schimbarii, iar aceasta energie este potrivita ca noi sa o folosim in lectia noastra. Cele cinci energii sau identitati ale acestor nivele sunt: numarul doi, sase, combinatia nivelelor sapte si opt si numarul noua. Acestea reprezinta cinci energii care implica sase nivele. Le voi explica pe masura ce inaintam si le voi transcrie pentru revizuire. Aceasta este o lectie ezoterica si ea este complexa. Este frumoasa, noua si incepe sa va explice unele lucruri, concepte pe care trebuie sa le stiti. ea ofera o explicatie a primelor recompense ale schimbarii si va ofera atribute prin care sa le puteti face, ceea ce nu era posibil mai inainte. Acesta incepe sa explice inexplicabilul.

Deja v-am oferit ansamblul numerelor magice ale acestei lectii. Deci, deja, suntem in energia numerelor magice. Daca va indoiti ca avem de a face cu energia numarul cinci, atunci faceti asa: luati nivelul numarul doi, sase, sapte, opt si noua si adunati-le si veti obtine o energie a numarului cinci [2 + 6 + 7 + 8 + 9 = 32]. Cifra 32, daca o reduceti la o singura cifra este cinci. Deci, din nou, cinci inseamna schimbare universala. Pregatiti-va pentru schimbare!

Nici unul dintre aceste lucruri nu vi se vor intampla, daca nu doriti sa se intample. Acestea sunt daruri pentru Lucratorii intru Lumina. Daca ei doresc sa deschida usa, daca vor sa faca presiuni asupra partilor cuantice, printr-o alegere constienta, atunci schimbarea va avea loc. Daca nu, nu se va intampla nimic. Realitatea voastra pe aceasta planeta este bazata pe alegerea constienta a omului.

Pentru cei care nu inteleg acest concept, voi repeta renumitul paradox Hardy. El este mentionat in stiinta voastra intr-o stare cuantica, fotoni care sunt observati modificandu-si atributele lor. Intentia voastra este observatia, pentru a crea schimbarea in ADN-ul vostru cuantic. Fara intentie, nimic nu se va intampla.

ADN-ul este asemenea unui avion foarte sofisticat. Cu toate acestea, energia planetei Pamant, care literalmente este ADN-ului vostru prin campul magnetic, a fost intotdeauna joasa. Comparat cu energia maestrilor, a profetilor, ADN-ul vostru a fost intotdeauna de o energie joasa. Prin urmare, acest minunat avion turboreactor, pur si simplu, a mers pe sol, in toate timpurile. Acum totul se schimba si sunteti gata de zbor. Acesta este mesajul si intotdeauna a fost. Dati-ne voie sa explicam ce este diferit.

- va urma -

Oamenii de ştiintă au creat un penis artificial pentru iepuri, dar cercetătorii spun că aceeaşi tehnică ar putea fi folosită şi la crearea unui penis uman.

Echipa de cercetători, condusă de Anthony Atala, directorul Institutului de Medicină Regenerativă, a mai avut o tentativă de reconstrucţie de penis, dar în momentul în care a fost implantat la iepure, organul a fost incapabil de erecţie. De această dată se pare că a funcţionat. Noul penis a răspuns stimulilor chimici şi electrici.

Când li s-a oferit şansa să facă sex, din opt iepuri, câţi au fost capabili să ejaculeze, patru au devenit taţi.

“Această tehnologie poate fi o şansă reală pentru pacienţii care cer reconstrucţie penială”, au declarat, marţi, cercetătorii, în studiul Procedurile Academiei Naţionale de Ştiinţă.

Aici este poza de care va spuneam, o poza cu un astronaut unde putem observa o fundatie:

Om gigant:

O gaura care duce in centrul pamantului (cica):

In hieroglifele maiase (sper ca am scris bine), o masina a timpului sau o nava galactica:

Cele 3 piramide din Egipt asemanandu-se cu pozitia stelelor din galaxie:

Un sfinx din piatra:

UPDATE:scuze scuze scuze defapt e o roata imensa m-am luat dupa piatra aia cica “sfinx” )

O nava extrateresta prabusita in mare: