Prima oara cand m-a strans de gat, m-am speriat. Ne cunosteam de doar doua saptamani si totul avansase foarte repede intre noi. Am stiut de cand ni s-au intersectat privirile prima data ca povestea noastra va fi altfel. Eram intr-un bar intunecat si prin norul de fum gros, am simtit flacara din ochii lui atintita asupra mea si inca de atunci am stiut ca nu exista scapare. M-am indreptat catre el ca hipnotizata, simtind ca era singurul lucru de facut, pur si simplu nu exista alternativa, nu-i puteam rezista. Putine cuvinte s-au interpus intre noi, legatura se construise dincolo de ele, insa nimic nu prevestea ceea ce avea sa urmeze.
Prima oara cand corpurile noastre s-au atins, mi s-a parut ca vad scantei dansand in jurul nostru intr-un joc nebun si atemporal. Nu puteam sa-mi dezlipesc privirea de la ochii lui mari si negri, in care simteam ca ma scufund cu aceeasi voluptate amestecata cu un soi de teama cu care ai intra in mare, noaptea.
Ma saruta adanc, cu o mana ratacita in parul meu, atunci cand mi-a infipt brusc mana libera in gat si a strans, taindu-mi respiratia. Am protestat, instinctul insuflandu-mi sa ma zbat si-atunci, el a accentuat presiunea, inima a inceput sa-mi bata in piept din ce in ce mai repede, am uitat total de tot ce era in jurul nostru, incercand sa-mi reglez respiratia, in timp ce plamanii mi se goleau de aer si singurul lucru de care mai eram constienta erau degetele lui maltratandu-mi pielea fina de pe gat, apasand in carne cu cruzime. Deschideam gura din ce in ce mai mult, dornica sa captez chiar si cea mai mica particula de oxigen, iar el profita, introducandu-si limba din ce in ce mai adanc, in timp ce ii simteam amprentele intiparindu-se pe pielea mea, nu indrazneam sa deschid ochii, ma temeam ca nu as fi putut uita ceea ce se citea atunci in privirea sa.