Blah!

The Sunday Times today has a copy of Bernard Gray’s damning review of MoD procurement. Commissioned by John Hutton, the last defence secretary, it was due out last month, but ran into a bit of a delay. Seems that someone got tired of waiting.

Anyway, I’ll leave any thoughts on procurement to Rob – and will make two points here. First, it can’t be helpful for the direction of defence policy that a new defence secretary turns up in Main Building every year or so. This is a problem – of expertise and clout. How much political leverage can a new minister exert to drive change in their ministry, when everyone expects another man to pitch up shortly thereafter? It can’t be ideal to regularly change the civilian leadership atop a military that has been at war since 2001. Since then messrs Hoon, Reid, Browne, Hutton and Ainsworth have stepped up to the plate. With only a few short months to make their mark, what sort of impact can they have? It’s up to the civilian leadership of the country to decide what our defence policy should be, with all the procurement and force structuring decisions falling out from that. Policy should not ideally result from drift, salami slicing and inter-service intrigue. The merry-go-round in the top office is partly the result of declining Labour party fortunes, and perhaps is inevitable for that – but it does make me hanker after Lords reform and an appointed minister likely to stick around longer and really grip his or her brief.

Second, what about Gray’s reported call for regularised defence reviews? Would that get around ad hoc-ery, drift, and huge spending over-runs? The Times notes that Gray ‘criticises Labour ministers for their failure to hold a strategic defence review since 1998′. That’s not quite fair: There’s been an SDR New Chapter, [pdf] and a Defence white paper [pdf], to address, inter alia, the threat from Al Qa’eda. Would a routine four-year review make a huge difference? What do you think? From here, the direction of strategy in the Pentagon seems to owe more to the personality, proclivities and performance of the last two Defense Secretaries than the bureaucratic apparatus of the QDR. Is that fair?

Hint: Buy some of these

Audiat in februarie 2004 de Comisia pentru Aparare a Camerei Deputatilor, secretarul de stat Gheorghe Matache spunea ca fregatele britanice reprezinta “o gura de oxigen” pentru marina româna. Chiar asa? Fregatele de tip 21 si cele de tip 22 (cum sunt cele doua nave achizitionate pentru marina româna) s-au comportat lamentabil in razboiul pentru insulele Maldive (Falklands). Fregata T22 HMS Brilliant a fost deteriorata cu “bombe proaste” (“dumb bombs”) aruncate din avioanele A-4 (Skyhawks) de fabricatie americana. Pilotii argentinieni erau de o maiestrie exceptionala, fregata nu a fost scufundata doar pentru ca bombele furnizate de americani erau proaste in toate sensurile, doar una din patru exploda. Fregata HMS Broadsword din clasa T22 a fost deteriorata de un pilot argentinian pe un avion Mirage. Din punctul de vedere al rezistentei la lovituri, fregatele britanice din cel de al doilea razboi mondial erau superioare fregatelor T22. Cum se explica fragilitatea extrema a navelor T22 ? Ele fusesera proiectate special, — si aceasta este singura lor functie pe care o puteau indeplini cu succes–, pentru vinatoarea de submarine rusesti in Oceanul Atlantic. La terminarea razboiului rece, dupa analiza strategica SWOT efectuata intr-o Strategic Defence Review, Royal Navy decide sa renunte la aceste fregate.

Si apoi sa mai spunem ceva: fregatele T22 nu sunt multi-functionale. Ele indeplinesc numai o singura functie, iar aceasta poate fi indeplinita doar in oceane. In toate tarile civilizate, achizitionarea de nave militare se face numai pe baza de analize LCC (Life Cycle Costing). Iar o analiza a costului pe ciclul de viata al produsului (LCC) incepe in mod expres printr-o focalizare pe functia indeplinita de echipamentul achizitionat. Se pare ca in ministerul român al apararii nu a patruns practica acestui tip de analize. Ele sunt dificile. Să adăugăm şi detaliul că organizaţiile militare nu  sunt obligate să procedeze la o analiză LCA (acronimul se descompune, alternativ dar echivalent, în Life Cycle Analysis ori Life Cycle Assessment, şi înseamnă Analiza produsului pe tot ciclul său de viaţă în interacţiunea cu mediul, de la naşterea produsului şi până la momentul lui sepultural, ori from the cradle to the grave), pe care un program ecologist îl cere organizaţiilor economice. Deci cu atât mai mult devine necesară practicarea analizei LCC în organizaţiile militare, spre completarea lacunelor de cultură organizaţională economică şi justificarea salariului primit de la statul român.

Achizitionarea fregatelor T22 a iritat Rusia, cum a dovedit prin absenta de la summit-ul din 2005  al Marii Negre. Apoi, nu este exclus ca tocmai serviciile secrete rusesti sa fi lucrat pentru sincronizarea dezvaluirii “scandalului fregatelor” si summit-ul Marii Negre organizat de România. Noile fregate britanice achizitionate de marina romana consuma enorm de multa motorina prin comparatie cu fregata din dotarea mai veche. De ce ? La miscarea submarinelor in apa, forta de rezistenta a mediului creste mai repede decat creste viteza. Submarinele nucleare rusesti au puteri indeajuns de mari pentru viteze mari. Dar fregatele de urmarire de la suprafata au viteze inca mai mari, sustinute de consumuri imense de motorina. Care este logica acestor viteze mari pentru fregate ? Vinatoarea antisubmarina presupune o miscare in spirala a fregatei pornind de la locul unde a fost observat sumarinul ultima data. Vezi si articolul “Chasing a U-boat”, cu desenul aferent la adresa: www.math.purdue.edu/~eremenko/submarine.html Deci functia unica pentru care au fost special proiectate fregatele T 22 este miscarea in spirala! Si Vladimir Ilici Lenin lauda “miscarea in spirala”, nu-i asa? Titus Filipas

Audiat in februarie 2004 de Comisia pentru Aparare a Camerei Deputatilor, secretarul de stat Gheorghe Matache spunea ca fregatele britanice reprezinta “o gura de oxigen” pentru marina româna. Chiar asa?

Fregatele de tip 21 si cele de tip 22 (cum sunt cele doua nave achizitionate pentru marina româna) s-au comportat lamentabil in razboiul pentru insulele Maldive (Falklands). Fregata T22 HMS Brilliant a fost deteriorata cu “bombe proaste” (“dumb bombs”) aruncate din avioanele A-4 (Skyhawks) de fabricatie americana. Pilotii argentinieni erau de o maiestrie exceptionala, fregata nu a fost scufundata doar pentru ca bombele furnizate de americani erau proaste in toate sensurile, doar una din patru exploda. Fregata HMS Broadsword din clasa T22 a fost deteriorata de un pilot argentinian pe un avion Mirage.

Din punctul de vedere al rezistentei la lovituri, fregatele britanice din cel de al doilea razboi mondial erau superioare fregatelor T22. Cum se explica fragilitatea extrema a navelor T22 ? Ele fusesera proiectate special, — si aceasta este singura lor functie pe care o puteau indeplini cu succes–, pentru vinatoarea de submarine rusesti in Oceanul Atlantic. La terminarea razboiului rece, dupa analiza strategica SWOT efectuata intr-o Strategic Defence Review, Royal Navy decide sa renunte la aceste fregate.

Si apoi sa mai spunem ceva: fregatele T22 nu sunt multi-functionale. Ele indeplinesc numai o singura functie, iar aceasta poate fi indeplinita doar in oceane. In toate tarile civilizate, achizitionarea de nave militare se face numai pe baza de analize LCC (Life Cycle Costing). Iar o analiza a costului pe ciclul de viata al produsului (LCC) incepe in mod expres printr-o focalizare pe functia indeplinita de echipamentul achizitionat. Se pare ca in ministerul român al apararii nu a patruns practica acestui tip de analize. Ele sunt dificile. Să adăugăm şi detaliul că organizaţiile militare nu  sunt obligate să procedeze la o analiză LCA (acronimul se descompune, alternativ dar echivalent, în Life Cycle Analysis ori Life Cycle Assessment), pe care un program ecologist îl cere organizaţiilor economice. Deci cu atât mai mult devine necesară practicarea analizei LCC în organizaţiile militare, spre completarea lacunelor de cultură organizaţională economică şi justificarea salariilor primite de achizitori de la statul român.

Achizitionarea fregatelor T22 a iritat Rusia, cum a dovedit prin absenta de la summit-ul din 2005  al Marii Negre. Apoi, nu este exclus ca tocmai serviciile secrete rusesti sa fi lucrat pentru sincronizarea dezvaluirii “scandalului fregatelor” si summit-ul Marii Negre organizat de România.

Noile fregate britanice achizitionate de marina romana consuma enorm de multa motorina prin comparatie cu fregata din dotarea mai veche. De ce ?

La miscarea submarinelor in apa, forta de rezistenta a mediului creste mai repede decat creste viteza. Submarinele nucleare rusesti au puteri indeajuns de mari pentru viteze mari. Dar fregatele de urmarire de la suprafata au viteze inca mai mari, sustinute de consumuri imense de motorina. Care este logica acestor viteze mari pentru fregate ? Vinatoarea antisubmarina presupune o miscare in spirala a fregatei pornind de la locul unde a fost observat submarinul ultima data. Vezi si articolul “Chasing a U-boat”, cu desenul aferent la adresa: www.math.purdue.edu/~eremenko/submarine.html

Deci functia unica pentru care au fost special proiectate fregatele T 22 este miscarea in spirala! Si Vladimir Ilici Lenin lauda “miscarea in spirala”, nu-i asa? Titus Filipas