Si in sfarsit – facilitatile de transport catre Sirnaville!!

I. Bucuresti – Sirnaville / Sirnaville – Bucuresti; autocar direct

VINERI 14 AUGUST 2009

16:00

Plecare: Piata Presei Libere, BUCURESTI
Sosire: SIRNAVILLE
2 autocare x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

SAMBATA 15 AUGUST 2009

03:00

Plecare: SIRNAVILLE
Sosire: Piata Presei Libere, BUCURESTI
1 autocar x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

10:00

Plecare: Piata Presei Libere, BUCURESTI
Sosire: SIRNAVILLE
2 autocare x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

16:00

Plecare: Piata Presei Libere, BUCURESTI
Sosire: SIRNAVILLE
1 autocar x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

DUMINICA 16 AUGUST 2009

03:00

Plecare: SIRNAVILLE
Sosire: Piata Presei Libere, BUCURESTI
1 autocar x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

10:00

Plecare: Piata Presei Libere, BUCURESTI
Sosire: SIRNAVILLE
1 autocar x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

20:00

Plecare: SIRNAVILLE
Sosire: Piata Presei Libere, BUCURESTI
2 autocare x 50 locuri. Pret 5 Lei/ persoana

II. Gara Crivina – Sirnaville / Sirnaville – Gara Crivina; microbuz

VINERI 14 AUGUST 2009

17:30

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

19:15

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

SAMBATA 15 AUGUST 2009

08:45

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

12:30

Plecare: SIRNAVILLE
Sosire: Gara Crivina
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

15:00

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

18:00

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

DUMINICA 16 AUGUST 2009

08:45

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

10:00

Plecare: Gara Crivina
Sosire: SIRNAVILLE
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

12:30

Plecare: SIRNAVILLE
Sosire: Gara Crivina
1 microbuz x 30 locuri. Pret 1 Leu/ persoana

Revenim in cursul zilei de maine cu optiunile de transport Ploiesti – Sirnaville si retur! Iar daca totusi veti ajunge cu masina proprie, atunci ar fi bine sa ai o harta pe aproape si sa fi cu ochii pe indicatoarele catre Sirnaville!

Duminica 09 august incep pregatirile pentru SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL!!!

Timp de patru zile, incepand de duminica 09 august (adica de maine), pana miercuri 12 august, vom fi la Carturesti (in fata librariei si pe terasa). Aici, impreuna cu echipa Reflectart, inarmati cu markere si spray-uri, vom desena indicatoarele pe care le vei recunoaste in drumul spre SIRNAVILLE.

Va asteptam cu drag sa ne bombardati cu intrebari despre Sirnaville … si poate ne veti da si o mana de ajutor!

Ne vedem maine la Carturesti! Pa pa!

PS: luni, marti si miercuri, ne puteti gasi intre orele 14:00 si 18:00, si in Parcurile Cismigiu si Herastrau!!!

Duminica 09 august, orele 14:30, in cadrul emisiunii Forma Maxima, difuzata pe TVR1, veti avea ocazia sa vedeti cum arata SIRNAVILLE cu o saptamana inainte de festival …. adica un camp .

Andrei, administratorul Aerodromului Aerofox, ne-a plimbat putin cu avionul, asa just to get in the mood.

PS: steguletele cu Rosal … singurele semne ale umanitatii pe acest vast camp (exceptand aerodromul), au fost puse de noi !! Daca veti avea intrebari pe care vreti sa ni le adresati sau oricare alte nelamuriri, va asteptam cu drag, in fata la Carturesti, maine incepand cu orele 17:00

si pentru ca si noi ne punem aceleasi intrebari …. stam cu ochii pe prognoza meteo!!!

soare!!!!!!!!!!!!!!!!! la Sirnaville

Ne-am propus să vă arătăm că se poate. Sunt bicicliste surprinse la StreetDelivery, un eveniment cultural-urban, la care au venit nu cu maşina, ci cu bicicleta şi toate astea arată atât de natural în peisajul colorat de pe str. Arthur Verona !

Multe se intamplara de cand nu mai vorbiram…
S-o luam in ordine (sau pe cat pot la ora asta…)

A fost Noaptea Alba a Galeriilor. Vernisaj la Mircea Nicolae.
A fost Street Delivery. Fetele s-au descurcat de minune.
A fost o saptamana foarte plina, cu aparitii in presa online si cu 3 evenimente. Sa le iau unul cate unul sau sa trec peste tot ce inseamna munca si sa trec la partea cea mai placuta a saptamanii?

Sa trec! Vineri seara am iesit. Si am ajuns pana la urma in… Vama. Cu 3 oameni cu care am putut sa port niste conversatii jurnalism vs. PR asa cum imi plac cel mai mult mie, cu care am putut sa vorbesc lejer si rapid in acelasi timp, cu care am ras si alaturi de care m-am simtit excelent.

Tocmai cand ma lovise o melodie si ma gandeam “ce frumos ar fi acum sa fim la mare”… vine cineva cu ideea perfecta: “hai sa vedem rasaritul pe plaja”. Zis si facut.

Si inca ma ustura nasul, si inca miroase a mare…

~Un post «de bine» despre Bucureşti~

Am impresia că toate vorbele astea gen «Bucureştiul e jalnic, e mizerie, e câini, e praf, e trafic, e e e e» au devenit clişeistice. Nu, nu m-am transformat într-un brav apărător al capitalei. Recunosc nenumăratele minusuri care fac din acest oraş un clovn trist, pe care toţi îl arată cu degetul şi îl huiduiesc. DAR!…

Întotdeauna mi-a plăcut Bucureştiul, din diverse motive, multe subiective. Dat fiind faptul că oraşul meu natal este destul de mic, lucru enervant când ajungi să nu mai poţi găsi vreun loc în care să nu întâlneşti măcar o faţă cunoscută, capitala mă atrage tocmai prin faptul că oferă diversitate. Este inutil să înşirui aici exemple. Nu poate nega nimeni că Bucureştiul are teatre, puburi, parcuri, magazine, cafenele, muzee etc. pe gustul fiecăruia. Poate că uneori ar fi bine să fim atenţi şi la partea plină a paharului…pentru că e complexă şi are multe aspecte…

Summer vintage fair

Fatidica zi de 13, iunie mai exact şi 2009 chiar, m-a prins în capitală. Micul Paris a găzduit în aceeaşi zi două evenimente care mi-au umplut sâmbăta altfel decât clasicul trafic, praf etc. SUMMER VINTAGE FAIR s-a dovedit a fi o expoziţie de haine şi accesorii handmade, retro sau vintage, unde cuvintele de ordine au fost «intim şi plăcut». Din câte am înţeles, n-a fost prima escapadă a organizatorilor, Hanul cu Tei din Centrul Vechi fiind gazda primului eveniment de acest fel. Pentru cea de-a doua ediţie a fost ales Ota ca locaţie. Mi-a plăcut să văd artiştii la un loc(,) cu operele lor. Îi admir sincer pe cei care au atâta răbdare şi migală pentru a răsuci de n ori o sârmă colorată, pentru a picta un nasture cât unghia sau pentru a lipi zeci de biluţe. Poate nu-i atât de greu, dar nu-i sigur la îndemâna oricui. N-am fost la fel de încântată de cei care au dat iama-n cuferele lu’ mă-sa mare şi-au scos la vânzare ce-au găsit. Sau poate sunt doar cârcotaşă şi n-am înţeles eu cum e cu stilu’ vintage/retro…Anyway, foarte bună idee, foarte frumos! Voi regreta mereu că nu mi-am luat inelul cu buton de tastatură, gentuţa croşetată cu Hello Kitty şi rochia vaporoasă cu imprimeu superb:(

Street Delivery

Dacă mai devreme vorbeam de chestii intime şi plăcute, cuvintele de ordine pentru acest eveniment sunt «zumzet şi culoare». Strada Arthur Verona, de al cărei nume urechile mele s-au îndrăgostit, a fost trasformată într-un traseu cultural-pietonal, cu ocazia ediţiei a patra a evenimentului urban de arhitectură şi arte Street Delivery. Noroc de Radio Guerrilaa, că aşa am aflat de acest event. Am văzut tineri cu valenţe actoriceşti, copii mulţi prinşi în diverse activităţi, adolescenţi îndrăgostiţi de muzică, clătite, ţigani vânzători de accesorii superbe, limonadă, ţoale, turtă dulce etc etc etc. M-a amuzat şi încântat faptul că în acelaşi oraş, pe aceeaşi stradă, făcând aceleaşi lucruri, oameni de toate felurile( rockeri, ţigani, businessmeni, bunici, piţipoance etc) au reprezantat practic acest viu manifest.

Este şi verde!

Da! Este! Doar că oamenii refuză să-l vadă. Lucrurile din jurul nostru sunt aşa cum le percepem noi. Şi obişnuim să percepem doar partea urâtă şi tristă a lor. E mai simplu, poate…Lumea se plânge în mod constant de cenuşiul blocurilor comuniste, de mizerie şi praf, de tot ceea ce înseamnă Bucureşti. Citisem, dar am uitat exact unde, un articol pe un blog în care autorul spunea ceva despre cât de aiurea e Drumul Taberei. Nu ştiu alţii ce cred, dar eu cât am mers prin această zonă, printre blocurile gri, am văzut destul de mult verde. Şi asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva românul s-a născut nemulţumit şi indiferent ce-ar fi, nemulţumit rămâne. E drept, nu toţi au în faţa scării şase plopi uriaşi care să le umple retina de verde. Dar ar putea să se bucure uşor de natură, dacă şi-ar coborî fundul din maşină şi l-ar urca pe o bicicletă, dacă în loc de drumul zilnic prin trafic către supermarket ar alege drumul către parc, dacă în loc să împingă căricioarele cu mici şi bere prin parcările aglomerate, ar împinge un măr în gură pe o bancă la umbră. Am fost week-endul ăsta şi prin Cişmigiu. Superb!

***Am sărit intenţionat peste III la numărătoare[Impresii de călătorie III]. Îl voi scrie curând.

…meritati sa va multumim tuturor pentru incredibila surpriza pe care ne-ati facut-o participand in asa numar mare la proiectul Pasi Catre Viata, donand bani si sustinandu-ne in vanzarea supelor impreuna cu Liana Stanciu, Vita De Vie, Iren, Geanina Corondan si Adrian Ciubotaru. (Multumim mult Bobby Voicu!) si a limonadei lui Iulian, ascultand poeziile lui Iulian Tanase, Corina Vasile, Gabi Macovei si Adrian Vidrascu. Ne-a facut mare placere sa va vedem asezati in tihna pe canapeaua si patul nostru si stim sigur ca si baia din mijlocul strazii v-a fost de folos, chiar si doar pentru poze:). Va multumim pentru tot, voua celor care ati scris despre noi, inainte si dupa, va multumim celor care ati ramas cu noi pana spre orele diminetii, va multumim celor care ati fost cu noi la cumparaturi si celor care ne-ati suportat asa cum am fost. Pasi Catre Viata a fost cel mai bun, cel mai mare si cel mai apreciat proiect din cadrul Street Delivery si asta s-a datorat in mare parte voua, celor care ati crezut si credeti in sansa copiilor bolnavi de cancer, cei care credeti ca 20.000 de euro nu este o suma de care sa te sperii. Am strans in toate trei zile de eveniment, mai mult de 10% din suma pe care ne-am propus-o sa o strangem in timpul verii, ceea ce este foarte bine. 10100 lei au mers direct in conturile sectiei de oncologie pediatrica de la spitalul Marie Curie. Multumim sponsorilor si partenerilor nostri care si-au facut timp si loc printre planurile lor de marketing sa se aplece asupra acestui proiect. Va multumim tuturor celor care v-ati aratat dispusi sa ne ajutati in viitor si doar vrem sa va spunem ca nu sunteti putini. Va multumim pentru tot, in numele celor care acum stat pe paturile de spital si nu va pot multumi.

Fotografii, Articole, Stiri:

Ziua 1:

http://www.flickr.com/photos/adrianciubotaru/sets/72157619574828911/

http://www.youtube.com/watch?v=8clRgV1A908&feature=player_embedded

Ziua 2:

http://www.flickr.com/photos/adrianciubotaru/sets/72157619614778017/

http://www.youtube.com/watch?v=AhgW6pCdiFg&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=EHs8b-TnR4U&feature=player_embedded

Stire Realitatea TV:

http://www.realitatea.net/vedetele-au-gatit-supa-in-cadrul-proiectuluipasi-

catre-viata—vezi-video_538827.html

http://www.copolovici.ro/blog/2009/06/14/bucuresti-supa-la-street-delivery/

http://buddha.voce.ro/2009/06/14/pe-la-street-delivery.html

Ziua 3:

http://www.flickr.com/photos/adrianciubotaru/sets/72157619750479890/

http://buddha.voce.ro/2009/06/15/supa-a-la-ciubotaru.html

Acolo i-am promis Dariei ca o duc … la strada cu artisti, strada care pentru noi a fost o gura de aer proaspat, in peisajul incarcat al ultimelor saptamani. Am refuzat sa merg sa expun acolo tocmai pentru a ma putea bucura de un week end plin cu familia.

La strada cu artisti am ajuns sambata dupa amiaza, numai cu Daria. Toata ziua i-am povestit de cate minunatii sunt acolo. Timida la inceput, i-a trecut imediat ce ne-am asejat sa pictam ghivece. Dupa nici 1 minut erau si eu si ea pline de vopsea.

Imediat ce am ajuns la masa cu lut, orice urma de inhibitie sau timiditate a disparut.  Am baut limonada si ne-am asezat pe patul din mijlocul strazii, ne-am uitat fascinate cum se face hartia manuala, si tare ar fi vrut sa se mai balaceasca in apa de acolo. S-a multumit cu apa scursa pe trotuar.

Am ajuns si in parc si acolo fericire pana la cer, pe langa multe leagane si nisip era si o fantana plina cu apa, unde pestele meu s-a balacit pe masura.

Ne-am intalnit cu persoane dragi noua, ne-am alintat, am cumparat de toate, ne-am luat nas rosu de clown si balon.

Asteptam cu drag si alte evenimente de gen, sau macar pe cel de anul viitor. Ne-am simtit minunat si a fost un eveniment frumos.

Pe 12, 13, 14 iunie a avut loc editia a patra a evenimentului urban de arhitectura si arte – Street Delivery. Timp de trei zile, strada Arthur Verona a fost inchisa pentru masini si deschisa pentru oameni ( insa au mai fost cazuri in care soferi destul de ambitiosi au intrat pe stada si au parcat, uitand sa isi mai ridice masinile). Toate activitatile culturale desfasurate pe strada sunt un manifest prin care s-a atras atentia asupra orasului ca responsabilitate comuna a celor care il locuiesc si a celor care il administreaza.

La intrarea de langa Patria a fost instalat Maidanul.

Ideea instalatiilor a pornit de la faptul ca suntem consumatori de produse de unica folosinta, consideram orice obiect urat doar pentru ca nu ii gasim o utilitate.

Si am luat doua exemple: maidanul si gunoiul. Acestea sunt adesea asociate, confundate, amestecate si imprimate in mintea oamenilor ca elemente ale uratului.

Am incercat sa aducem maidanul in buricul orasului transplantand plante direct din maidan ( din spatele mallului baneasa pentru cei interesati), pe care le-am scos in oras in cutii colorate. Pentru ca fiecare specie se afla in alta cutie, s-au putut evidentia individual si oamenii au vazut ca intr-adevar pana si maracinii sunt frumosi. Si chiar am fost intrebati daca vindem plantele…

Maidanul este spatiul in care natura isi urmeaza cursul fara a fi controlata de om, prin ecosistemele ce se creaza in acest spatiu.

Un alt punct pe care am incercat sa il atingem a fost constientizarea faptului ca omul este un consumator al produselor de unica folosinta. Cand bei o cutie de suc/bere/ orice, o bei si o arunci, nu? Sau un pai, sau o roata… Aici am adus un indemn catre creativitate. Dintr-un obiect de unica folosinta se pot face atat de multe alte obiecte care nici macar nu au legatura cu destinatia initiala a obiectului respectiv. Au iesit copacei, scaunele, covoras, vaza cu flori, papuci cu arc si alte obiecte care nu doar au atras pubicul in maidanul nostru, dar ne-au ajutat sa transmitem mesajul. Unul dintre obiectele care au avut cel mai mare succes este masinuta. Aceasta a iesit din resturi de dacie, o bucata de placaj, cutii de redbull, si 4 roti de mobila. Oamenii au admirat masina si s-au putut bucura de o plimbare pe strada.

Asadar, orice lucru este frumos- depinde cum il privesti!

1 + 2

Am inceput sa promovez manifestatia inca de saptamana trecuta, cand i-am oferit link din blogul meu. Acum ca stiu mai multe, vin si cu un post. Street Delivery militeaza pentru drepturile pietonilor din Bucuresti. Planurile exacte pot fi citite aici. Miscarea a inceput in 2006 si de atunci in fiecare an strada Arthur Verona din Bucuresti este inchisa circulatiei masinilor timp de 3 zile pe an pentru a fi transformata in “traseu cultural”.

Anul acesta am ajuns si eu (pentru prima data) la proiectul organizat de Fundatia Carturesti si de Ordinul Arhitectilor din Romania. Am pictat pe lut, am gustat supa, si am baut fresh in mica gradina amenajata pe strada. Pe scurt, m-am simtit bine, iar anul urmator voi petrece mai mult timp acolo pentru ca vreau sa particip si la celelalte manifestatii de la Street Delivey.

Nu trebuie uitat faptul ca Street Delivery a strans de la participanti peste 10000 lei noi pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.

We geared up ..

out in the hot sun..

as people browsed around..

and tried on our garments..

..i smiled for the camera

Andreea’s camera

her creations

her happy bags

meanwhile.. my model has totally perfected her juggling act

Multumiri celor care au fost alaturi de noi in strada!

…tot despre StreetDelivery puteţi citi in Cotidianul şi suntem mândre că ne-au remarcat.

A fost minunat la StreetDelivery şi am rămas surprinsă de cât de multă lume a fost prezentă pe strada Arthur Verona, la manifestările pregătite cu sârg de trupele de actori, elevi şi studenţi, de fete indemântice, iubitoare de frumos, băieţi pricepuţi in acrobaţii spectaculoase cu făclii, trupe interesante care au mixat din zori până in seară.

Am mâncat clătite şi am băut fresh de portocale, ascultând poveşti la pickup şi frunzărind tarabele cu cercei. Apoi am ajuns la BateŞaua şi am zumzăit in preajma lui Geo care impărţea zâmbitor pliante şi povestea tuturor despre biciclete, reguli, un oraş aerisit şi un trafic civilizat. I-am cunoscut şi pe cei de la Portocala, care au vopsit şi meşterit biciclete şi au dat lecţii de pedalat oricui dorea să incerce o bicicletă din rastel. In concluzie, au fost toate ingredientele pentru 2 zile minunate, petrecute in stradă, in mulţimea pestriţă şi veselă.

Şi să vă zic de bicicliste, că doar le-am urmărit ! Sunt foarte multe, cochete, frumoase, drăguţe, libere, increzătoare, mândre, cu biciclete accesorizate, care mai de care mai interesante ! Oau, am ramas uimită de cât de multe bicicliste (sau viitoare) au trecut pe la standul nostru să admire bicicletele şi să stea de vorbă cu noi. Iată doar câteva poze :

Mă stresează foarte tare ideea că peste 7 zile începe BAC-ul şi, de aceea, în fiecare zi promit că n-o sa mai ies din casă, că o să mă apuc să învăţ la româna şi să lucrez toate variantele la matematică. Asta măcar până duminică, atunci când mă duc la Placebo.

Aătazi, când încercam să finalizez atestatul la contabilitate despre “competitivitatea întreprinderilor în contextul integrării” (îmi vine să râd când citesc titlul ăsta), mă sună L., care vorbea cu foarte mult entuziasm despre “chestia aia de la Cărtureşti cu mulţi oameni şi fiecare face câte o chestie geniala, şi hârtie pe care o bagi în apă, şi unii care-ţi fac poze cu maimuţa, dar care, de fapt, n-au o maimuţa, şi haine pe gratis, şi limonadă şi… şi…. hai, veniţi şi vooooi?”  Şi da, ne-am dus – eu, V. si A.

Interesant evenimentul. Multe chestii pe care nu le-am înţeles şi care, probabil, nici nu trebuiau fi înţelese, doua terase geniale (una în spatele Cărtureştiului, cealaltă la câţiva metri mai încolo, tot pe Arthur Verona) care, cred eu, ar trebui să fie mereu deschise, un expreiment fizic cu un generator de curent electrostatic, eternele accesorii hand-made (de care acum 3-4 ani mă minunam, acum deja mi se par prea multe, prea scumpe, prea “la fel”)  şi o scena unde se făceau repetiţii pentru un concert. Şi, bineînţeles, standul TimeOut la care se scriau poezii. Astea mi-a atras mie atenţia.

Trebuie să recunosc că cel mai mult am vrut sa merg pentru poezii.  Mă aşteptam să fie ceva mult mai forţat, gen să mă rog eu de Andrei Ruse, Răzvan Ţupa sau Sorin DespoT să-mi scrie ceva, orice. Însă, nu, chiar ei ne-au întrebat dacă vrem o  poezie.

Mi-au plăcut întrebările pe care şi le-a pregătit Sorin – Care a fost ultima chestie de care te-ai bucurat? si Care a fost ultima nefericire? Răspunsurile mele au fost – 1 mai, când am mers la mare (atât de rar de bucuri tu? ) şi ultima zi de şcoală.

… poezia (sau jocul de cuvinte):

” o nouă uşă la fiecare pas
un pas istoric după fiecare uşă. “
de Sorin DespoT

” cum e să stai în faţa nimicului
nimicul absolut
liniştea, eclipsa totală
şi să zâmbeşti?

singurătate spui?
singurătatea-i o uşurare “
de Andrei Ruse

Genial de bine mi se potrivesc versurile astea, acum.

Si poemul lui Răzvan Ţupa, care a folosit maşina de scris pentru:

” nici nu ştii când brusc
iţi place să recunoşti
lucruri la care te-ai gândit

când am început să scriu
era mai dificil să ne închipuim
acum lucrurile s-au legat
cât aştepţi cuvintele

stau în mintea ta
şi tot ce e în jur
vrea să fie numit”

Şi ca să răspund acum, mai clar decât am făcut-o prima oară, îmi plac poeziile în genul ăsta.

Later edit:

Era acolo şi Cristi Cotarcea , despre care am crezut că e, de asemenea, implicat în “proiectul” cu poezii şi l-am întrebat dacă imi scrie şi el. În loc de poezie, însă, el mi-a dat o margaretă. Şi, cu ocazia asta, am aflat că nu va urma o continuare la Povestea pinguinului Boris, ci doar poveştile prietenilor lui Boris.

Sîmbătă, 13 iunie 2009, la ceas de seară, o plimbare pe strada Arthur Verona din Bucureşti vă va prilejui o întâlnire cu chitaristul Maxim Belciug şi echipa sa de dansatori, într-un recital dansant de muzică latinoamericană şi tango.

Evenimentul face parte din manifestările organizate în cadrul Street Delivery şi este oferit de Institutul Cervantes.

La percuţie: Alex Sturzu
Dansează: Ştefan Filip şi Irina Opriţescu

………………………………………………………………………..
Iată câteva imagini de la acest eveniment

Printre maldarul de bloguri pe care am fost nevoita sa le rasfoiesc astazi, am gasit pe cineva care povestea despre cat de culti sunt cei care cresc in mijlocul orasului fata de cei care traiesc in mahala sau pe la marginea metropolei si despre cat de limitate sunt mijloacele de exploatare a anumitor resurse umane. Astfel, e mult mai usor sa primesti sprijin din partea celor de la ,,centru”. Metropola, cea mai mare din tara, ma bucura de fiecare data, pentru ca premeditat sau nu, ma surprinde intotdeauna.

Din pura intamplare, prin minunatul Bucuresti, am dat de un targ de ,,fair trade” in care puteai sa gasesti daca nu tot, aproape tot ceea ce inseamna green: de la cartoane reciclate, carti, la suc natural, haine handmade, cercei, brose, biciclete, muzica, mini gradina botanica, demonstratii de teatru, workshopuri  de pictura si olarit, etc. Minunat, absolut genial daca imi permiteti, mai ales partea cu cercei.

In alta ordine de idei, chiar daca oamenii aia sunt ,,dubiosi”( nu imi asum apelativul), mi se pare o initiativa extraordinara, avand in vedere ca programele de ecologizare sunt destul de putine prin RO si prost implementate,  iar acest ,,fair-trade”  e unul foarte popular si pare a avea un impact major in randul tinerilor cel putin.

Ma gandeam totusi la faptul ca noi, romanii suntem destul de nepasatori in ceea ce priveste protectia mediului, si trebuie sa recunoastem ca este destul de greu daca nu aproape imposibil sa schimbi mentalitatea oamenilor.  Acest proiect, ,,grow green”, pe langa faptul ca e divers si fooarte interesant, ar putea sa devina in cele din urma  ,,un fashion icon” pe care foarte multi ar vrea sa il urmeze, doar pentru a fi la moda, si nu neaparat dintr-o pura dorinta de a ajuta natura. In orice caz, si oricum ai da-o e la fel, impactul ar fi acelasi, indiferent care ar fi motivele pentru care oamenii fac asta.

Anyway,  pe langa zambetul pe buze pe care mi l-a lasat mica plimbare si care m-a facut sa gasesc un parculet pe care il cautam de mult prea mult timp, o sa ma alatur  micilor ,,grown green artists” , pentru simplul motiv ca le urmaresc campaniile de ceva timp, in diferitele lor forme si orase, si pentru ca-mi plac.

Nespus.

Deci sa traim verde.

]]>