Alpha Males join the SSFIV cast.

IGN just posted this pretty cool trailer for Super Streetfighter IV, featuring the newly-added challengers. As previously revealed, returning Alpha fighters Cody, Adon and Guy will be available in 2010’s fighting sequel, along with T-Hawk, Deejay and Juri. The trailer also features the characters speaking in english, which shows that the dual language track feature started in the first SFIV will be back (I’ll be setting mine to Japanese, of course).

With about three to four months to go to release, I’m expecting a LOT more to be revealed before we get this brawler on our consoles. More as we get it.

Le site IGN vient de dévoiler le tout dernier trailer de Super Street Fighter IV.

Outre T.Hawk, Dee Jay et Juri, cette nouvelle vidéo se concentrera sur les personnages de Guy, Cody et Adon récemment confirmés dans le roster du jeu.

A noter que les rumeurs du Tokyo Game Show semblent se vérifier, on pourrait donc bientôt voir Dudley, Ibuki, Makoto et un certain Hakan.

Sources : IGN via Eventhubs

Plus de photos ici

Capcom have been very secretive about who will be added to Street Fighter IV’s roster in order to rename the game Super Street Fighter IV but leaks have been dripping from so many places, they might as well just reveal all. Adon, Cody and Guy made appearances in Famitsu recently and following that news comes the latest official trailer showing all the new fighters plus the veterans in action. Capcom have chosen to dress Cody in his prison attire from Street Fighter Alpha complete with chained handcuffs. However, the video shows they’re mainly for decoration seeing as he’s still able to beat the crap out of his opponents! The voice acting features as a reminder of how cheesy fighting games can be with T. Hawk being badly cast and Juri sounding like a spoilt cheerleader. No matter, Super Street Fighter IV looks to improve on the best bits from the previous game even if the characters sound rather foolish – and more are still yet to be revealed!

So this is a follow up to my last post about Super Street Fighter IV, which you can find here.

They just confirmed 3 more characters in Super Street Fighter IV and I gotta be honest, although these characters don’t really appeal to me (I only had some experience with them in Street Fighter Alpha 3 Max) I’m loving their designs:

1. Cody

2. Guy

3. Adon

But honestly? The following video just seals the deal. This game is going to be so much more than just a re-release of Street Fighter IV. I think this is going to be WELL worth whatever they ask for, as long as the max is the cost of a normal game:

I’ve heard through the grape vine that it’s going to be around $40, which again, is AMAZING for the stuff they are doing. New stories, new ultras for old characters, new characters, new online modes… wow.

I’m starting to get hype for this game, pretty hard.

Supposedly, through the grape vine again, there is going to be a new game mechanic, along the lines of the focus attack (sort of like Juri’s counter move, I’ve heard) but things can obviously change, as Abel’s Super and Ultra did, as can be sort of seen here:

But either way, the stuff they have up is looking good, and I’m really excited for this. I’m not onboard with the new announcer buuuut, can’t have everything we want now can we?

..

Poco a poco nos va llegando nueva información sobre la “versión extendida” del sensacional “Street Fighter IV”. La revista japonesa “Famitsu” ha publicado una serie de imágenes en las que se presentan 3 luchadores nuevos: Adón (el temible alumno de Sagat), Guy y Cody (los protagonistas del legendario “Final Fight”). En el caso de Cody desgraciadamente será igual que en “Street Fighter Alpha 3″ : un ex-presidiario (que poco creible resulta el giro a este personaje).

De momento parece que mis predicciones sobre la nueva plantilla de luchadores se van cumpliendo parcialmente (esperaba a Haggar en lugar de Guy). Lo que os puedo asegurar es que entre los próximos personajes que van a presentar seguro que, al menos,  un par de ellos procederán de “Street fighter III”.

La suma de 8 luchadores nuevos,  el aumento de modos de juego, el reajuste de personajes , las nuevas fases de bonus… todo apunta a que las mejoras serán suficientes para que “Super Street Fighter IV” sea tan exitoso como su antecesor, superando lo que era prácticamente insuperable. Lo podremos comprobar en la segunda mitad de 2010.

Add Sagat clone, Adon; and Final Fight’s Cody and Guy to the never ending list of fighters returning for Super Street Fighter IV. Is Capcom missing anyone else?

As teased by last week’s entry on the SSFIV Developers’ Blog, this week’s Famitsu of Japan revealed the latest new challengers for the upcoming Super Streetfighter IV, and then some!
Somewhat foreshadowed by a pic of Chun-Li getting walloped by someone in an urban setting (Metro City, natch), the new fighters shown are Cody, Guy and Adon. Streetwise brawler Cody is still sporting his jailhouse stripes from Alpha 3 and is probably bringing his unorthodox tactics (and dirty weapons) into the mix. Meanwhile, Sagat’s rival and kickboxing ruffian Adon is still as nasty-looking as ever. Finally, Bushin-style ninjitsu master Guy still looks bad-ass and fierce in 3D form. You can check the Famitsu scans here and here.

Anyways, so far the leaked list of new challengers to SSFIV released months ago has proven to be accurate- so we may expect a few more additions to be announced later on. Perhaps as an early precursor to this, note the pic in the upper-right corner of Guy’s page, where we see him deflecting what appears to be a mid-air kunai…

Super Streetfighter IV is set for release in Spring 2010 on PS3 and Xbox360. More on this as we get it.

Well tan my whiskers, it’s that time again!

*cough* That sounded odd.

Anyway, it’s Monday (more so this time than last) and it’s time for another fabulous internet meme!

This weeks meme is brought to you by X? in my Y?

I’m fairly proud of it, as those who are following Super Street Fighter IV will get it, and those who don’t… well, sorry!

Enjoy:

Juri? In my blog post? It’s more likely than you think.

For those who can’t make it for this weekend’s NORCAL REGIONALS, iPLAYWINNER will be providing a live stream of the event through their USTREAM! Check back tomorrow for when all the festivities start.

• iPLAYWINNER TV @ USTREAM

NORCAL REGIONALS is this weekend! Happening Nov. 21st-22nd in Sunnyvale, CA, TEKKEN 6 is among the featured titles for THE last big tournament event of the year.  Click below for more details.

• NORCAL REGIONALS OFFICIAL SITE

Aion is no more.

After thinking about it for quite some time, I’ve decided that I just don’t have the time and interest to continue playing Aion, so I’ve cancelled the account.

Now, it actually has nothing to do with Aion itself, I think it has more to do with my current state of gaming. I acquired Dragon Age: Origins just the other day, I’ve been playing a lot of God of War (1, 2 soon AND the demo) and I keep going back to Modern Warfare 2 multi-player. Throw on top of that some Borderlands, which in itself is another RPG, and of course keeping up with Street Fighter IV and Blazblue and I basically have no time to grind.

It sucks, but all the other games I’m playing are free, Aion is $15 a month… oh well. Hopefully, I’ll be more ready for an MMO when Old Republic rolls around.

Anyway, Dragon Age is intriguing, so I really want to continue with that game… I think it has to do with the Mass Effect-ish style of furthering your story by answering questions in your own way and not really being able to go back once you’ve made a decision. I felt there was weight to my actions. For example, I betrayed my friend and his love, but I actually didn’t want to. I felt sort of bad about their idea of running away (long story) and deceiving the higher ups, so I told someone I thought would help. Of course, he told me to help them so that they could be captured. Well, I felt bad about that too, so I told them about it. Of course, the friend was furious. All and all, it’s pretty cool to know that had I done things differently, my story would have unfolded differently. It’s crazy to also note that I’m not sure what happened to my friend, but I am sure I’ll see him again.

On a different note, God of War Collections is a MUST buy if you own a PS3 and are a God of War fan. It’s so fantastic to see how well this game has aged, it’s soooooo much fun. And the God of War 3 demo is ridiculous. I’m pretty sure this game is going to EAT other games. Like, when it comes out, it will nuke Barbie’s Adventure Island. It may actually be too hot to put in your PS3… it’s like they took 1 and 2, threw it in a blender, asked fans what would be awesome, threw in some super mega killer graphics, made it super brutal, and put a dash of perfection powder. Viola, the game to beat in 2010.

March cannot come soon enough.

Anyway, I’d thought I’d leave you with some inspiring words, by a FANTASTIC artist, someone who’s words define a generation… /endsarcasm:

“Pa-Pa-Pa-Poker Face, Pa-Pa-Poker Faaaaace!”

Via はちま起稿

Eternul duel între console şi PC a fost întotdeauna benefic pentru noi, jucătorii. Dacă doream să ne delectăm cu un RPG sau o strategie, deschideam PC-ul. Dacă aveam poftă de un jump’n’run distractiv sau un titlu sport jucat în doi, porneam consola. E drept că multe genuri sunt comune ambelor platforme, dar trebuie să recunoaştem că fiecare excelează în felul ei, creând astfel o mică invidie celor din tabăra „adversă”.

Şi cu toate că majoritatea nu recunosc nici în ruptul capului dacă sunt întrebaţi, fanii PC-ului au simţit o lipsă acută de fighting-uri, mai ales în ultima vreme. Asta în timp ce consolele găzduiesc titluri precum Virtua Fighter 5, Soul Calibur IV, Tekken 5 Dark Ressurection, Mortal Kombat vs. DC Universe, iar din februarie 2009, a patra parte dintr-o serie ce nu mai are nevoie de nicio prezentare: Street Fighter.

“Posesorilor de PC li se pregateşte o surpriză” (Yoshinori Ono, producător)

Chiar înainte de lansare, publisher-ul japonez Capcom a anunţat că Street Fighter IV va apărea inclusiv pe PC, lucru care a stârnit o mare zarvă în comunitatea de gaming. Sincer m-a bucurat această veste, mai ales datorită faptului că există o categorie mare de jucători ce încă îşi mai ocupă timpul cu fighting-uri vechi, dar nemuritoare, folosind sistemul GGPO.

Tot cu puţin timp înainte de lansare, Yoshinori Ono a promis posesorilor de PC că, datorită diferenţei de timp dintre lansări (aproximativ patru luni), aceştia vor primi o binemeritată surpriză. Nu am uitat ce a spus producătorul şi de aceea am avut mari speranţe că ne vom delecta cu opţiuni noi sau măcar cu îmbunătăţirea celor care existau deja pe Xbox 360 şi PlayStation 3. Ţinând cont de faptul că am discutat pe larg despre versiunea de console într-un articol precedent, consider că acum ar trebui examinată evoluţia pe care titlul a avut-o în aceste patru luni.

Cea mai importantă modificare a fost adusă graficii. Dacă pe console rezoluţia maximă era 1280×720, aici ea a fost ridicată la 1920×1080, iar diferenţa de calitate este considerabilă, mai ales că vorbim despre un nivel de detaliu excelent. Dacă aţi crezut că pe Xbox 360 sau PlayStation 3 arată superb, ar trebui să încercaţi versiunea PC folosind un monitor sau televizor full-HD. Mai mult decât atât, totul se desfăşoară cursiv, cu 60 fps-uri, constant. Pe de altă parte, pentru o asemenea performanţă o să aveţi nevoie de un procesor cel puţin decent (a se citi Dual Core), susţinut de o placă video cu 512MB RAM şi 2GB de memorie.

O altă noutate o reprezintă implementarea celor trei filtre care pot fi aplicate pentru un impact vizual deosebit: Watercolor (culori mai difuze prin adăugarea unui soi de abur), Ink (culori mai vibrante şi desene mai artistice) şi Posterization (culori foarte saturate). Şi cu toate că m-au bucurat aceste opţiuni extra pentru grafică, am sperat că asta nu e unica surpriză a versiunii pentru PC, eu personal având aşteptări mult mai mari.

Ne duelăm pe console sau pe PC?

Timpul ne-a dovedit că Street Fighter IV se apropie cu paşi repezi de maturitate, dovadă fiind multiplele turnee în care a fost prezent şi a făcut o figură deosebită. Echilibrul dintre personaje m-a impresionat cel mai mult, mai ales că au apărut mulţi fani noi care deja au învăţat să folosească luptătorii la potenţial maxim.

Dacă americanii sunt mai conservatori în privinţa alegerii, asiaticii (fanatici cum îi ştim), au ridicat strategiile câtorva dintre ei, mai slab cotaţi, la rang de artă. E drept că întâlnim mai rar în finalele concursurilor personaje din coada ranking list-ului, precum Rose, Fei Long sau Guile, dar abilitatea cu care japonezii stăpânesc mişcările şi combo-urile acestora e impresionantă.

Spre deosebire de alte fightere, controlul în Street Fighter nu a fost niciodată unul simplu, iar titlul de faţă nu face excepţie. Există mişcări de rotaţie, lovituri care necesită apăsarea timp de mai multe secunde pe un buton, dar cele mai dificile momente apar în controlul lui Zangief, care necesită rotaţii circulare foarte complexe. Un lucru este cert, jocul a fost creat pentru arcade stick-uri, sau, în cel mai rău caz, controllere asemănătoare cu cele pentru console.

Cu toate că nu e chiar imposibilă folosirea tastaturii, consider că doar un procent mic din jucătorii care o folosesc pot avea speranţe că vor ajunge la un nivel superior. Aşa că dintre doi jucători de acelaşi nivel, unul folosind tastatura, iar altul un controller sau arcade stick, e lesne de înţeles care va fi învingătorul. Ştiu, veţi spune că există mulţi care s-au antrenat pe GGPO folosind tastatura, dar nu luăm în considerare sutele de ore petrecute acolo, în compania unor adversari competitivi. În concluzie, dacă nu aveţi un arcade stick sau controller, faceţi rost de unul, că precis veţi înjura tastatura.

În plus, modul de antrenament nu a fost îmbunătăţit în vreun fel, lucru care poate crea probleme noilor veniţi sau celor care folosesc tastatura. Chiar şi o experienţă infimă cu vreunul din titlurile seriei va face diferenţa, deoarece nu se specifică nicăieri de exemplu cum se execută “scurtăturile” anumitor lovituri mai complexe, precum Ultra-urile lui Guile ori Vega, speciale care necesită dexteritate chiar şi pentru posesorii de arcade stick-uri. De aceea, mai multe informaţii pentru perfecţionarea începătorilor ar fi fost un bonus important.

Partea de multiplayer online nu diferă cu mult de ce găsim pe Xbox 360 şi PlayStation 3, aici fiind folosit Windows Live, iar determinarea calităţii conexiunii cu alţi jucători se face în continuare prin intermediul unui indicator cu cinci segmente. Când patru sau cinci dintre sunt pline, meciurile se dispută perfect, fără întreruperi, dar în rest se simte un mic lag. De reţinut este faptul că lag-ul este bazat pe input-delay şi nu pe frameskip, ca în GGPO, lucru care nu va fi pe placul tuturor. Cu alte cuvinte, chiar dacă „netul merge prost”, animaţiile vor rămâne fluide, însă va exista o mică diferenţă între momentul apăsării butonului şi mişcarea de pe ecran.

Când jucăm online avem posibilitatea să ne alegem adversarii în funcţie de calibru: egali ca valoare, mai buni sau mai slabi decât noi, iar dacă optăm pentru Quick Match se va selecta automat un oponent de acelaşi nivel. Sincer să fiu, nu am găsit alte diferenţe notabile şi la urma urmei pot spune că din acest punct de vedere, cele două variante sunt aproape identice, cu mici diferenţe de interfaţă.

La puţin timp de la lansarea pe console, producătorii au introdus pe XBL şi PSN diferite seturi de costume pentru luptători, contra cost bineînteles. Aşteptările mele cu privire la apariţia costumaţiilor în versiunea de PC au fost în zadar, deoarece nu dispunem decât de cele standard. În schimb, beneficiem de o opţiune importantă adăugată ulterior pe console: modul Championship.

Turneele sunt împărţite în cinci categorii şi reprezintă o modalitate inteligentă de perfecţionare. Pe măsură ce participaţi, victoriile sunt recompensate prin Grade Points (GP), cu care veţi fi eligibili să intraţi în alte turnee, mai exclusiviste, iar prin câştigarea lor acumulaţi Championship Points (CP). Acestea se desfăşoară după regula single-elimination, iar oponenţii sunt determinaţi la întâmplare, însă cu o anumită măsură. Asta înseamnă că aproape de fiecare dată veţi înfrunta adversari aproximativ de acelaşi calibru, făra diferenţe prea mari de valoare.

Unul din cele mai interesante lucruri aici este acela că puteţi accesa modul Arcade în timp ce vă aşteptaţi rândul în concurs, deci nu vor exista timpi morţi în timpul turneelor. Iar cireaşa de pe tort vine în favoarea celor ca mine, persoane care urăsc aşa-numiţii „disconnecters”, specimene care au prostul obicei de a ieşi din joc când meciul nu e în favoarea lor. Capcom nu permite avansarea în turneu a acestora, iar procentajul de deconectări este afişat pentru toată lumea.

Dar asta nu e tot. Pe lângă faptul că nu se poate vedea ce luptător alege adversarul (opţiune care din păcate lipseşte în continuare în partidele clasice Ranked), avem posibilitatea să avansăm în divizii dacă prestaţia noastră se îmbunătăţeşte pe parcurs şi putem trimite reluări cu cele mai spectaculoase meciuri.

Nimic nou sub soare?

În privinţa luptătorilor nu există diferenţe faţă de varianta pentru console, numărul acestora fiind mărit comparativ cu Street Fighter 2 Turbo. Îmbucurător e că noii veniţi (Abel, Rufus, El Fuerte, Crimson Viper şi Seth) sunt la înălţime şi până acum s-a dovedit că aceştia au avut o priză mare la public, fiind folosiţi cu succes în majoritatea concursurilor. Din cei 25 luptători, doar 16 sunt disponibili la început, ceilalţi trebuie să fie deblocaţi prin terminarea modului Arcade în anumite condiţii.

Gameplay-ul nu a suferit modificări majore faţă de predecesori, dar au fost adăugate elemente noi, cum ar fi bara de Revenge (care se umple pe măsură ce sunteţi lovit) şi Super (ce se umple dacă atacaţi). Folosind Revenge Meter se poate lansa o lovitură devastatoare numită Ultra Move, iar cu Super Meter celebrul Super, specific fiecărui personaj. De asemenea, prin apăsarea simultană a MP (Medium Punch) şi MK (Medium Kick) se execută un Focus Attack ce poate deveni imparabil dacă se ţin apăsate suficient de mult cele două butoane, orice lovitură a adversarului fiind absorbită.

Tot ceea ce am enumerat până acum există şi în varianta pe console şi până la urmă producătorii nu au pregătit nimic nou pentru PC, în afara rezoluţiilor mari şi a filtrelor. Dar dacă stau bine şi mă gândesc, grafica şi rezoluţiile mari nu mă impresionează prea tare, ţînând cont de faptul că jocul a fost lansat pe maşinile Arcade (Taito Type X2), care sunt de fapt nişte calculatoare cu o configuraţie puţin peste medie.

Street Fighter IV este un joc excelent din multe puncte de vedere, dar îi lipsesc câteva elemente esenţiale în partea de multiplayer, pe care le-am tot criticat în articolul pentru console. Sunt sigur că posesorii de PC care nu au apucat să joace versiunea de console vor fi uluiţi de calitatea acestui titlu şi se vor bucura că au primit cel puţin aceleaşi lucruri ca şi “inamicii” de pe Xbox 360 şi PlayStation 3, dar din prisma cuiva care a butonat suficient versiunea de console, pot spune că mi-aş fi dorit ceva mai mult.

Însă Capcom se pare că nu ţine partea nimănui şi a preferat să ne ofere două versiuni identice, aşa că pe PC nu am primit nici lobby-urile pe care le aşteptam atât de mult şi nici un clasament care să ofere mai multe informaţii. Dar să privim partea plină a paharului şi ne răcorim cu Street Fighter IV în seceta abătută asupra PC-urilor în ceea ce priveşte acest gen de jocuri. La urma urmei este un titlu excelent, care cu uşurinţă poate fi numit cel mai bun fighting game pe care-l putem instala la ora actuală pe calculatoarele noastre.

Thanks to the multiple versions of Street Fighter II the BGM for each of the World Warriors’ stages have become synonymous with the characters themselves.  While repetition helps to make a song  memorable, later characters like Akuma, Sakura, Alex and Dudley have also had great themes, and while some games like Street Fighter Alpha 3 created all-new stage BGMs the old tracks just keep coming back.

And now there’s Street Fighter IV.  In a game without character-specific stages each of the new characters received their own theme music.  Which theme is memorable, which theme is generic but fits the character, and which theme needs to go back to the sound stage?  Read this list to find out.

All music and characters belong to Capcom.  The YouTube vids belong to their respective owners.

6. C. Viper

Viper’s motives are murky until her ending so the evil vibe suits her well.  And considering Viper’s punch-card attitude the heavy guitar riffs probably match what’s going on in her head between caring for a kid and getting nickle and dimed into fighting beastmen. She probably listens to Rage Against the Machine.

But what’s with the Latin chants?  Latin chants add a sense of dread to a theme but they’re better left to the eldritch abominations and one-winged angels of the video game world.  The chants do create a juxtaposition from the guitar and techno, so maybe the theme would be better if the beat set by the chants was kept but the chants were replaced by a violin or another classical instrument that suits a woman of sophistication.

5. Seth

It’s definitely a final boss theme and does its job well.  At the same time, evil trumpets and menacing overturns are common for bosses, and while M.Bison’s SF2 BGM fitted the character and not the Angkor Wat stage from the game this one seems to be more for the Laboratory stage than Seth himself.  Seth also loses his grandeur once players find out about his assembly-line backstory, but maybe after beating him 20 times the power in his music becomes ironic.

4. Abel

Abel is the “hero” of the Street Fighter IV storyline – he’s the default pick on the character-select screen for a reason.  In a way this is a classic hero theme that plays to Abel’s backstory of the mysterious loner looking for answers.   Like Seth’s theme it could be any hero fighting to this tune, but the same could be said of Ryu and Ken when they came out.  Maybe after a few games and remixes this will be on the same level as the series greats.

3. Gouken

Gouken’s theme is an interesting case in that it starts the same as Akuma’s theme, but takes a meditative tone instead of the original’s constant buildup.  It fills the wise-master trope that Gouken occupies while paying tribute to the Akuma-Gouken rivalry, making it immediately recognizable.  However, it’s easy for Gouken’s theme to be memorable because the song is a remix of one of the most recognizable tracks in the series.

2. El Fuerte

This track is a throwback to the Chun Li/Dhalsim school of composition, where the theme is based as much on nationality as on the actual character.  The variety of international influences from stage to characters to themes is what makes the series work though, and Fuerte’s latin-infused theme adds to that pot.  The fast pace and trumpets also fit Fuerte’s dynamic personality and fighting style.  This track feels like a throwback to the original BGMs, and hearing this in Super Turbo-style CPS-2 sound would be interesting.

1. Rufus

What’s this obnoxious combination of synth guitar and karate yells?  It probably belongs to the obnoxious fatso that throws out kung fu like a man a quarter his size.  Love it or hate it, you can tell which character this track is for from the sound alone, which is all you can ask a theme song to do.

“Hadoken!” etc.

Back when I was a lad (waaay back in 1993), I was lucky enough to get a SNES for my 10th birthday. The game bundled with it was Street Fighter II – Needless to say, I was bouncing off the walls. I would class this as my first videogame – sure, I’d had a Gameboy with Tetris and Super Mario Land the previous Christmas, and I’d played games on my friends NES many a time, but I was never really into gaming until my SNES days – I remember I played mine so much that I needed a new controller because I’d worn the original pad out!

As time went on, I bought other games, and my beloved Street Fighter cartridge saw less and less use, and I moved on to other systems and genres – my Playstation years were full of racers, my PS2 saw about 6 months of use and by then I’d become immersed in the world of PC gaming, with many, many FPS’s to kill time on.

But I never forgot Street Fighter II.

Of course, there were countless other Street Fighter games, but from the ones I sampled, none of them really resonated with me as much as the ‘first’ (I’m discounting the original Street Fighter as I’d only played it once in the arcade – never on a console). When I first heard about Street Fighter IV, I was pretty underwhelmed – yes, it looked pretty, but would it be any good? Seeing footage of it in motion swayed me and I picked it up pretty sharpish.

Of course, this long winded diatribe about my history with Street Fighter is purely to express my excitement at Super Street Fighter IV coming out next year. I expect most fight fans are still kicking seven shades of pixels out of each other in Tekken 6, but that’s their choice – I’ve never been a huge fan of Tekken, if I’m honest.

Put me down for another large helping of Down, Down-Forward, Foward + Punch.

Super Street Fighter IV is out next March.

Por Alexei Barros

Já faz tempo que os videogames se tornaram antes um negócio do que qualquer coisa, e muitas produtoras não têm feito o menor esforço para esconder isso ao utilizar artistas de estilo sem muita relação com as franquias, descaracterizando as séries sem o menor pudor. Não é mesmo, Square Enix?

A Capcom também não deixou por menos na trilha de Street Fighter IV, e escalou o grupo vocal EXILE, que cantou o tema de abertura “The Next Door”. A canção fez parte da mais recente turnê e foi registrada no DVD EXILE Live Tour 2009 “The Monster”, lançado há pouco, no dia 28 de outubro de 2009. Se a canção sozinha não tinha cara de Street Fighter, no show ficou ainda mais difícil estabelecer a relação. Em meio à pirotecnia de fogos e luzes, os integrantes do conjunto interpretam o tema à la Backstreet Boys paramentados com armaduras e espadas. Comparado com a original, esta versão foi estendida e apresenta um final prolongado.

Que saudade da abertura do Street Fighter II…