Cum trece timpul ! Cum trec clipele! Cum trec momentele frumoase ! Cum trec momentele urâte! Cum trece viaţa pe langă noi, fără să    observăm că trece cel mai mare dar pe care Domnul nil oferă. De multe ori ne dorim să fim ca şi cineva, de multe ori imităm persoanele apropiate, de multe ori ascultăm de oameni care şi-au creat în mintea noastră un locuşor şi excludem prin autoimpunere oameni care au gresit, care ne-au facut să suferim. Suferim adesea din cauza cuvintelor , suferim din cauza vorbelor aruncate şi a dorintelor impuse, fără să vedem că greşim , fără să dorim să luptăm. Nu mă exclud pe mine din peisaj, pentru că de multe ori am vrut să fac ca şi alti deşi, eu nu eram aşa. Pe deoparte înteleg imitaţiile, înteleg de ce vrem să fim ca şi cei din jur , pentru că doar aşa suntem acceptaţi, pentru că altfel cel mai bun si singurul prieten va ramâne parintele nostru (tata mama bunica), si datorita faptului  că nu putem trece peste orgoliu, peste lucruri şi să continuăm să ne luptăm, nu lăsăm de la noi  pentru că imaginea noastră îi în joc. Stăm în spate când de fapt ne-am dori să venim în faţă, pentru că nu ne cheamă nimeni şi suntem prea mândri să acceptăm că trebuie să oferim cei mai bun din noi fără ca alţi să ne invite. Nu te vei ridica niciodată la înălţimea dorită câtă vreme încerci să fii altcineva!

                Mi-ar place să cred că viaţa aceasta oferită în dar se poate încadra doar între da şi nu, mi-ar place să pot să fiu şi eu aşa de radical cu propria-mi persoană dar prefer să sufăr decât să il limitez pe Dumnezeu prin decizii impuse. Chiar dacă nu sunt bine, voi fi fără să îmi impun, atunci când Dumnezeu va decide că suferinţa şi-a făcută completă lucrarea de sfinţire. Multe lucruri mi-a furat cel rău, multe lucruri care aparţineau altcuiva, mi le-a furat în clipele cele mai plăcute, m-a păcălit de atâtea ori dar procesul de curăţire, de a deveni  om,  este abia la început,  şi sunt convins că până în ziua veniri sau a momentului hotărât de El pentru a pleca, procesul de desăvârşire va fi complet astfel că o veşnicie să te bucuri în cer. 

Poţi trece prin clipe de binecuvântare şi poti trece prin clipe de tristeţe, de lipsă a entuziasmului , dar sunt momente în care vezi cum cel rău loveşte prin persoane care le iubeşti, prin răspunsuri care chiar dacă în aparenţă le meriţi, te fac să suferi. Săptămâna asta pentru mine a fost aşa: grea din prisma loviturilor care au venit intr-un moment nepotrivit, dar foarte foarte frumoasă din prisma izbândelor. 

Mi-ar place să cred că într-o zi o să ne impunem să iubim indiferent de decizi, indiferent de consecinte, dând la o parte perdeau dorinţelor noastre egoiste şi lăsându-l pe Dumnezeu să îşi facă completă lucrarea… însă nu ştiu dacă se poate asta, pentru că noi defapt suntem altcineva nu suntem noi înşine (ci o imitaţie), ne-am impus să urmăm un tipar , scoatem texte din context, şi creăm acel mediu perfect pentru a ne impune dorinţele noastre care nu au nimic deaface cu Dumnezeu.

Dar dintre toate cele întâmplate săptămâna asta vreau să o spun cu durere că cel rău a reuşit, să îmi fure pe cineva drag foarte drag, într-un moment când aveam nevoie de el (încurajare), si prin acel cineva, mi-a furat şi ceva ce aveam mai preţios!!!! Am partea de vină, că am învăţat să iubesc poate prea tarziu!!O fi târziu, o fi devreme asta las la latitudinea lui Dumnezeu să decidă, totuşi aleg nu sa mă duc mai departe, si să trec peste evenimente ci mă duc înainte lăsându-mă la dispozitia celui ce mi-a schimbat viaţa, fiind deschis la o schimbare după voia SA.

Sţiu că la Domnul toate sunt cu putinţă pentru că El este dragoste şi am învăţat de la Dumnezeu că Dragostea suferă dar nu îşi întoarce spatele, dragostea rabdă, lasă de la ea, dragostea se mânie dar tot ea şi iartă, în dragoste poţi reconcilia totul… o ce greu îi să ai o astfel de dragoste, pentru că o astfel de dragoste se clădeşte doar prin suferinţă…

MOTTO:  SUFERINTA SI FERICIREA FAC PARTE DIN DRAGOSTE… nu evita suferinta caci fericirea singura, nu poate aduce Dragostea.

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii,ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea.Astazi trebuia sa incheie o relatie ce dura de 2 ani de zile…si chiar considera ca a ramas tarziu.trebuia sa se termine;

–”Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea.Nu sunt eu unic in lumea asta.Nu sunt nici prea frumos,nici prea destept,dar am facut tot ce imi statea in putere ca totul sa fie bine,sa nu se termine”

Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza.Simtea ca se sufoca.S-a imbracat repede si a iesit.Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta.Era o zi ploioasa de aprilie.In cateva minute a ajuns la locul intalnirii ,si ca de obicei a ajuns primul.dupa cateva minute o vede  apropiindu-se pe iubita lui.Se hoatarasc sa mearga la un cafe’.

–”Mi-e frig” zise fata…de fapt acestea au fost singurele cuvinte rostite pana au ajuns la cafe’.

–”Vrei sa-mi zici ceva?zise fata uitandu-se in ochii lui.”DA”,zise el.Fata devenise curioasa.”Pai zi-mi odata,ce mai stai!”spuse ea iritata.

Tanarul ofta si o intreba:”Pana unde crezi ca va merge asta?sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita??”

—”De ce simti nevoia sa ma intrebi asta”zise ea…

—”Draga mea,iti amintesti ca te-am sunat acum cateva zile?Cred ca era in jur de 11 noaptea”

“Imi amintesc” zise ea.Si tanarul fara sa mai astepte ca ea sa raspunda,continua:”In noaptea aceea ma gandeam la tine,ca de obicei….iti scrisesem si o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon.Cand te-am sunat,nici nu m-ai lasat sa ti-o spun.Mi-ai zis ca :”ce!!nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia??”In momentul acela,m-am simtit ca un boxer care primeste cativa pumni in cap si cade jos….dar am tacut,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul.Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta.Si mai ti minte cand m-am imbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos si ca tu o sa ai grija de mine.Si tu i-ai zis:”nu am alta treaba?dar ce sunt eu…infirmiera?el nu are mama?”

Fata zise:”da,dar ce legatura au astea?de ce mi le spui acum??sti ca asa sunt eu…nu-mi place romantismul.si in plus am eu fata de infirmiera??”

el ii raspunse razand:”Nu draga mea,nu ai fata de infirmiera…si cu inima pe care o porti,chiar daca ai vrea,nu ai putea fi infirmiera…”Si continua: “Pana acum de cate ori m-ai sunat dimineata sau noaptea tarziu sa-mi spui cuvinte de dragoste?de cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon?poate ca nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc.Pe cand eu,mai presus de tine,imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu.De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine.Sti…noi 2 suntem ca albul si negrul…”

Fata intelesese deja :”Adica vrei sa fiu poeta?”

Tanarul zambi gandindu-se ce  hotarare buna a luat despartindu-se de ea.”Nu draga mea…nu vreau sa fi poeta.Chiar daca ai vrea nu ai mai putea,dar noi trebuie sa ne despartim.Cred ca ar fi cel mai bine pentru amindoi.”

Tanara a inlemnit…..”Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu”…Tanarul ofta:”Nu draga mea….tu doar credeai ca ma iubesti.Daca ma iubeai,acum nu discutam lucrurile acestea…” Fetei ii dadusera lacrimile.Tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei.

“Bine…asa sa fie!Sper sa nu ma lasi pentru alta!”

Tanarul:Cum poti sa crezi asta?Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp”Si cei doi tineri,care s-au asezat la masa ca iubiti,acum stateau ca doi straini.Dupa cateva momente de liniste…tanara zise:”Cred ca ar fi mai bine sa plecam”Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur…si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna….

Cand fata s-a departat,tanarul incepu sa tremure,desi ploaia se oprise demult.Incepu sa se roage incet:”Doamne,da-mi putere”….

Si-a amintit de prieteni.De ce ii spusesera ei,ca nu se potrivesc,ca au caractere diferite.Dar a facut alegerea buna…Orele au trecut.Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele.

Nu-i zise nimic mamei lui,care l-a intampinat la usa si se duse direct in camera lui.Clipele treceau greu si el inca se gandea la momentul despartirii,dar a doua zi trebuia sa se trezeasca devreme si sa plece la munca.Si a atipit…Se trezi la ora 7.Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si a vazut ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou.Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit.Se uita la mesaj si a vazut ca venise de la “Sufletzel”–(astfel o alinta el pe iubita lui.)

“Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu ca numai pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine…Adio dragostea mea”

Tanarul s-a mirat.Era pentru prima oara cand ea ii trimitea un mesaj.S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05:00.Incepu sa rada in hohote….nu se astepta la asa ceva….fusese luat prin surprindere.Forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina: “As putea sa vorbesc cu Cristina??”

Persoana care a raspuns izbucni in plans:”Eu sunt mama ei…fetita mea s-a sinucis!A tot sunat pe cineva toata noaptea…cand am vazut dimineata ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat,dar fetita mea se spanzurase!!”Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste.

—Dupa cateva luni—-

2 medici vorbesc : unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi….”baiatul ala …mi l-a adus acum 3 luni.O fata s-a sinucis din cauza lui.Si din ziua aia nu-si mai lasa telefonul mobil din mana si tot trimite mesaje.Acum cateva zile am fost curios  si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar,dar numarul ala e anulat de 3 luni.Am gasit ultimul mesaj care il primise:

“Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu ca numai pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine…Adio dragostea mea”

Viata aceasta trecatoare nu este decât noviciatul eternitatii; nenorocirile nu sunt, pentru crestin, decât încercare si pedeapsa. (Fericitul Augustin)
Nu atât grija si frica începutului, cât grija si primejdia sfârsitului. (Varlaam)
Cum sa-ti pun sub ochi suferintele saracului, ca sa întelegi din ce suspine îti aduni tu comorile? (Sfântul Vasile cel Mare)
Precum mesterul arunca aurul în topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pâna ce vede ca străluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti a fi cercetate de necazuri, pâna se curata si se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Când voi cadea prada spaimei si groazei (…) eu Îl voi binecuvanta. Când ma voi afla la ananghie, Îl voi preamari. Si când El ma va salva, voi striga de bucurie. (Manuscrisele de la Marea Moarta)
Nici bunatatile pamântesti nu se obtin fara osteneli. De ce renuntam atunci la cele ceresti din cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Sinaitul)
Urmeaza pe Hristos nu doar la Înviere, ci si la Cruce ! (Patericul)
Nu duceti grija de ziua de mâine, caci ziua de maine se va îngriji de sine. Ajunge zilei rautatea ei. (Sfânta Scriptura)
Duceti-va de la Mine în întunericul dinafara, caci am flamânzit si nu Mi-ati dat sa manânc, am însetat si nu M-ati adapat, gol am fost si nu M-ati îmbracat. (Sfânta Scriptura)
În lumea aceasta, necazuri veti avea, dar întrazniti, Eu am biruit lumea. (Sfânta Scriptura)
În ziua necazului meu, spre Dumnezeu am cautat. (Sfânta Scriptura)
Veniti la Mine toti cei osteniti si împovarati si Eu va voi da odihna ! (Sfânta Scriptura)
Tristetea este rana sufletului. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Ce poate însemna patimirea mea pe lânga ceea ce ai patimit Tu, Doamne, pentru noi toti ? (Cuviosul Paisie cel Mare)
Omul îsi naste singur suferinta. (Sfânta Scriptura)

Spune-mi ca NU existi!

Suferinta este o furtuna care ravaseste sufletul,dar odata trecuta lasa in urma mai multa putere.Putere de a afrunta lucrurile urite pe care viata ni le rezerva. Este ca atunci cind inalti o casa,iar fiecare caramida are menirea de a sustine si intari constructia finala.Fiecare suferinta patimita ne face mai intelepti,mai puternici,pentru ca ne ajuta sa intelegem mai bine ceea ce este bun si frumos in jurul nostru.Ne da puterea de a ne ridica si de a reporni la drum.Ne face sa intelegem ca fericirea se afla in micile lucruri de zi cu z-intr-un suris de copil,intr-un rasarit de soare,intr-o imbratisare…Poate cei mai slabi au nevoie de o mina de ajutor pentru a se ridica,dar restul depinde de ei . .Se spune ca ceea ce nu te ucide de face mai puternic  ;pentru mine este adevarat,suferinta este necesara…

Mi-am amintit de ceva frumos din ce am rasfoit vara care-a trecut… dezvaluirile Maitreyiei despre adevarata idila dintre ea si Eliade, despre familia ei, despre sentimente si pasiuni, ganduri, memorii, viata. Cultura Indiana in fascinantele ei aspecte. O femeie care a luptat pt propria-i libertate, caruia nu i-a fost teama sa infrunte adevarul. O tanara care trece printr-o durere spirituala in adolescenta dar care isi construieste mai tarziu un camin relativ fericit. Totusi nu a fost cu adevarat fericita, desi a avut parte de un sot minunat, cu un suflet de o noblete rara… dar a reusit sa se adapteze noului stil de viata, departe de lumea literara, si sa isi iubeasca sotul si sa-l aprecieze pentru fiecare gest al lui, plin de bunatate si rabdare.

Karma ar putea reprezenta unul din motivul romanului. Suferinta fetei a fost urmata de implinirea in cadrul familiei. Armonia casei in care a locuit pe timpul sederii lui Mircea, veselia si multitudinea de oameni, atmosfera unei continue serate, urmata de destramarea firului fericirii, pustiirea casei odata cu plecarea tanarului student. Fericirea mamei se transforma in tristete si dezamagire. Spiritul, valorile morale ale tatalui si mandria se pierd din momentul in care isi paraseste familia.

“Pentru a iubi pe cineva ori pentru a fi fericit nu e nevoie de nici o randuiala sociala. Mai stiu ca dragostea adevarata este ca o lumina care da stralucire la tot ce este in jur. Dragostea nu e un obiect, nici o podoaba de aur pe care sa o smulgi cuiva pentru a o darui altcuiva. Mai stiu ca atunci cand iubesti pe cineva cu sinceritate, atunci tot ce e legat de aceasta persoana iti devine drag.”

“Dorinta de a-ti placea tie insuti este un capriciu. Dorinta de a fi pe placul cuiva, inseamna dragoste.”

“Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste; fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet, fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nastere, fara moarte, fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acel vid.”

“Frumusetea nu poate fi o problema obiectiva, doar fiintele omenesti o pot observa. Este fardul albastru ce le acopera ochii si chiar mintile, cel ce face ca lucrurile sa para minunate.”

“Toate strunele mintii mele canta aceasta muzica. El este cantaretul. El este cel care canta aceasta melodie in mine. El este cel care a facut sa apara acest val de muzica in trupul si in mintea mea. Patrund in lumea asta minunata prin cantecele sale.”

“Mircea mi-a facut o mica vanataie la mana. O ating usor cu cealalta palma, dar ea creste, creste neincetat tot mai mare, intinzandu-se spre inima – ma vad cazuta la pamant, ranita; si Mircea a plecat.”

“Mi-a prins bratul cu doua maini infometate si si-a lipit fata de el. Mana mea se desprinse usor de trup, sau eu devenisem intreaga mana. […] Treptat, mana mea s-a transformat. Nu a mai ramas un obiect din carne si sange, intreaga materie solida a disparut. S-a prefacut intr-o strafulgerare din infinitul cer. Toti atomii si moleculele ei s-au dezagregat – se rotesc si danseaza asemenea planetelor si constelatiilor – planete, stele, luna si soarele se aflau acum in locul lor.”

“Viata nu se implineste prin uitarea suferintei, ci prin zilnica transformare a mahnirii in intelegere, a cruzimii in tandrete si a amaraciunii in dulceata.” (Tagore)

“Adevarata moarte e uitarea si singura noastra sansa de a deveni nemuritori este sa o tinem in frau… Numai dragostea poate sfida uitarea si timpul.”

“Cand totul se transforma in cenusa, ceva mai ramane intreg”…

Terror by Quota–State Security from Lenin to Stalin

STALIN THE CZAR OF ALL RUSSIA

Mosley – The Druid (nazi spy who was never caught)(1982)

Dilling – The Red Betrayal of the Churches (communist infiltration of churches)(1938)

Nimic nu se compara cu o moarte usoara, dar nu voi mai putea avea parte de asa ceva fiindca tin minte ca mi-a zis cainele ala de ciocolata “mori tavalindu-te in chinuri!!” si brusc am simtit ca blestemul era un fel de tatuaj ca alea cu Mickey Mouse de la gume de 500 de lei.

De curand am avut un fel de amintire din viitor. Eram la priveghiul meu, de fapt…la priveghiul a ceea ce mai ramasese din mine: un fel de salam…o adunatura de oase sfaramate si muschi pisati in forma de rahat. Apoi , deodata, luata de vant zboara o hartie dinspre geamul unei toalete. Uda fleasca, imputita si delicios de jegoasa cum era inca mai lasa sa se zareasca scrisul de pe ea. Era un articol de ziar in care era relatata aventura ce m-a dus la moarte. Am inceput sa citesc si mi-am dat seama ca eu am murit mult mai spectaculos decat Mickael Jackson sau decat vreun cioban din Cracanatii din Deal care a dat in primire in timp ce se dezvirgina.

Din ce am inteles eu ma dadeam in leagan undeva pe malul unei ape. Si cum ma dadeam eu peste cap cu leaganul mi-am dat seama ca s-ar putea sa trag curent daca am urechile descoperite asa ca am luat mainile de pe bara leaganului si le-am pus la urechi. Singura problema e ca am cazut in cap si da, mi-am rupt gatul. Nu stiu daca ma durea fiindca oricum eram beata critza de doua saptamani, important e ca a venit o inundatie si m-a luat la plimbare in josul raului pana la un pod. Acolo am dat cu capul de o teava, de fapt, mi-a intrat teava in ochi si a iesit pe partea cealalta cu tot cu creier. Am injurat de toti sfintii si poate ca din cauza ca faceam galagie a aparut un gunoier care m-a luat de acolo chiar cand ajunsesem la refrenul de la melodia cu “Old McDougle had a farm…eeee-aaaahhh-eeeee-aaahhh-oooo”. S-a enervat ca aveam parul lipit de o cizma botita de pe acolo dar pana la urma s-a descurcat. Spunea ca ma ia sa muncesc impreuna cu el dar i-am spus ca nu vreau sa imi stric manichiura – sau ce a mai ramas din ea. Inca eram beata dar cica am ajuns la o platforma de gunoi carea putea a naibii de ingretosator, atat de rau incat gunoierul a facut stop cardiac. La naiba. A trebuit sa astept o vesnicie pana au venit pasarile sa ii manance ficatii si ochii si pana a putrezit de tot, ca sa nu mai stea pe mine fiindca atunci cand a murit nenorocitul el ma tinea in spate si ghici pe ce parte a cazut. Pe spate, da…dar ar fi cazut pe fata daca nu i-as fi legat eu sireturile de la ghete. In fine. Am facut cunostinta cu tot felul de pasari care faceau sex pe mine, cu tot felul de animalute necrofage care si-o trageau rapid prin parul de pe pieptul gunoierului, si chiar si cu furnici. Cu cele din urma chiar m-am imprietenit bine, sau cel putin asa scria in articol, ca cica ele s-au bucurat ca si-au luat si bonus dupa ce l-au curatat pe amicul ala al meu de pe mine – le-as fi dat mai mult dar nu au reusit sa isi ia decat un picior si jumatate.
Intr-o zi cand stateam si faceam plaja langa o coada de peste a aparut un caine turbat care facea spume. Am crezut ca-i vreo farsa de 1 Aprilie si l-am luat la misto cu “Hai , coaie…Razi de mine, ce naiba…Crezi ca-s moarta sau ce? Inca mai gandesc, bah putza!”. S-a enervat si de draci a incercat sa ma sfasie. Dupa vreo doua ore de tavaleala am inceput sa-mi revin si mi-am dat seama ca m-a scapat intr-o groapa adanca si ca imi intrase in gat o conserva. Peste cateva zile a aparut un fel de excavator si ne-a luat pe mine si pe prietenii mei, pempersii si tampoanele de acolo, si ne-a dus intr-un cuptor. M-am panicat putin fiindca eu fara crema de plaja nu voiam sa ma duc acolo dar pana la urma am ramas prinsa cu dintii de usa. Am cazut fiindca ma dezhidratasem si devenisem pufoasa. Semanam cu ceva bun de mancat cred…caci m-a gasit o pisica pe jos si m-a inghitit. La cateva ore m-am trezit intr-o tavita pe care scria “Kitty” si langa mine era un fel de chestie lunga si alba…zicea ca-l cheama Limbric. Nu am apucat sa ii spun ca imi place numele lui fiindca nesimtita de matza mi-a luat buletinul din buzunar. M-am cam suparat pe ea, ce-i drept, dar dupa aia m-am bucurat ca asa a fost fiindca au venit o gramada de reporteri care imi strigau numele si nu le venea sa creada ca eu sunt. Pacat ca imi trecuse betia de tot fiindca atunci mi-am dat seama ca pisica a ras de mine si m-a facut in forma de parizer. De nervi m-a apucat somnul…

Si articolul s-a terminat. Am luat bucatica de hartie, m-am sters la fund cu ea si cand am aruncat o privire mai intr-o parte am vazut doi mosnegi cu grebla in gura stand la barfa si spunand ca defapt eu am avut o moarte foarte usoara, fiindca am facut infarct cand am vazut un OZN in timp ce ma dadeam in leagan.

Asadar, unchiule, sa nu te superi pe mine ca iti scriu abia acum, dar a durat ceva pana am desfacut bagajele. Mai tarziu joc baschet cu Sfantul Petru. Sa stii ca am murit in chinuri, asa cum a vrut cainele ala de ciocolata.

Iti trimit un mozol cu herpes.
A ta nepoata,
Smintita

13 noiembrie

Cele trei adevaruri fundamentale ale budismului: 1) dorinta (ex sa te futi tot timpul) duce la suferinta, ptca nu ti-o poti implini; 2) suferinta poate fi eliminata prin eliminarea totala a dorintei; 3)… (nu mai stiu cum se face asta). Mi le-a zis Cristi Satumare intr-o pauza de doua ore de franca, si chiar am putut sa port o conversatie pe subiectul ala, indiferent ca luasem 500 de vodca cand venisem la schoool.
Adaos la budism: cand nu mai vrei sa te futi, o sa capeti ocazia. Dar nu mai vrei – nu mai ai ce sa faci. Si daca te tenteaza, e foarte greu sa te mai intorci si sa pretinzi ca nu-ti place.
Mi-e imposibil sa pretind ca Iulia mi-e indiferenta. Inca. Dar o sa incerc. Vrea sa mergem la bal in Hasdeu. Sunt tare curios ce o sa zica Corbu??

14 noiembrie

Iubirea e intr-adevar un lucru mare… stie Ana ce stie.. zice una la o suta de ani dar o zice bine. Am vazut-o azi pe la Caragiale si am luat-o la mine, sa stam de vorba de una de alta. Si ea s-a legat de unul la psihologie (nebunie-curata). Parea foarte fericita asa, foarte calma pe ea. Am incercat sa part foarte dur si foarte calm (cred ca am reusit, inca e naiva) si i-am cerut parerea in legatura cu faza cu Iulia. I-am zis tot, pana si ce nu puteam sa zic nimanui… nici macar mie, si concluzia pe care a dat-o am spus-o.
- Cum adica lucru mare?
- Uite asa.
Corbu mai trebuie convins. Nu are nici o pornire pentru Nitra… mddahh!

16 noiembrie

Is this Happiness? I feel I’m floating.. this is not real… but I deserve it. Mi-am luat inima in dinti pentru prima data si am sunat-o ieri; tipa foarte calma, desi simteam un fel de bucurie in ea… nu stiu cum. Ideea ca azi(vineri) n-am fost la ore si ne-am intalnit cum stabilisem la Universitate la ceas la 5. La si jumate a venit Corbul si unde sa mergem, unde sa mergem, hai in <So What> (acolo si nu in alta parte pentru ca intr-o toaleta de acolo s-a futut una de la mine din clasa pentru prima data, si Iulia era curioasa sa vada locul). Corbu’ in <So What>, in timp ce Iulia era la toaleta: “Ma omule, asta-i prima femeie pe care o vad in 8 luni care stie sa taca.” M-am simtit de parca m-ar fi laudat pe mine. Nu, si mai bine.
S-au inteles bine: Corbul mi-a facut o data din ochi, i-am dat un pumn simbolist si s-a calmat. Chiar s-au inteles bine, vorbeau, etc, chiar daca tot timpul spotlight-ul a fost pe MINE!! Ma tinea de mana, si Corbului, de cealalta parte a mesei, ii scanteiau ochii. Il simteam ca se bucura pentru mine. Am stat exact alea doua ore cand au pus Bregovic, Si dupa aceea am dus-o acasa…
Are un temperament atat de vulcanic… stiam, desi si l-a ascuns atat de bine. E multumita ca stiam. Parca e o alta Iulia decat cea retrasa si Iron maiden-iana pe care o stiu. Saruturile parca se schimbasera… totul azi a fost ca o extensie a prieteniei, fara socuri, fara cutremure… ma simt inca atat de bine.

Miezul zilei…duminica, abia ce m-am trezit. Nu am mai scris nimic de vineri. Am fost ocupat. Nu, nu cu treburi serioase, elegante. Am facut ceea ce face orice barbat normal, heterosexual ,de 30+, incapabil sa faca fata sentimentelor si suferintei: am colindat crasmele si vineri seara si sambata seara. Viciile se sustin in perechi, nu?
Vineri a trebuit sa vorbesc la telefon cu EA. Nu am avut de ales, chestii legate de divort. Nu ne-am auzit si nu ne am vazut de aproape 2 luni. Imi tremura inima cand ii formam numarul. A raspuns foarte vesela. Undeva in discutie, o mica parte din sufletul meu bolnav a strecurat si intrebarea daca nu s-a razgandit. O mica parte din mine spera sa spuna “da, m-am razgandit, imi pare rau pentru tot ce a fost, mi-e greu fara tine, te iubesc, te rog, hai sa nu facem asta!”. Nu a fost asa. Raspunsul a fost mai mult decat sec si timbrul vocii ei imi suna inca in minte. Dup ace am inchis telefonul am mai ramas prêt de cateva secunde in masina. Am ascultat picaturile de ploaie care cadeau pe capota, mi-am aprins o tigara cu greu pentru ca imi tremurau mainile. Nu am mai plans, cred ca nu mai am lacrimi sau, poate ca incep sa imi dau si eu seama ca nu mai are niciun rost. Sau, pur si simplu, sunt furios pentru ca imi dau seama cat de slab sunt. Parca traiesc un cosmar ce nu se mai termina. Vineri am realizat ca sunt in starea asta de aproape jumatate de an. Ce am facut pana acum? Doamne, cum a zburat timpul. Pentru mine parca au trecut cateva zile. Mi-e atat de viu totul in minte. Trebuie sa renunt, altfel o sa crap, o sa mor, simt ca nu mai pot face fata, simt ca ma prabusesc, putin cate putin, in fiecare zi. Nu am mai fost la psiholog saptamana asta. Nu mai suport sa imi spuna cineva ca va fi ok, ca nu ma merita, ca ea este cea care pierde, ca imi voi gasi pe cineva de 1000 de ori mai frumoasa si mai buna…nu mai support rahaturile astea. Am auzit orice incurajare posibila, am auzit toate sfaturile. Daca va fi asa de bine, cum de ma simt atat de rau??? Incerc zi de zi sa functionez normal, ma zbat, ma agat cu dintii de realitate. Ma duc la birou, muncesc fara tragere de inima, imi petrec noptile de weekend in baruri, noaptea nu pot dormi pentru ca visez cu ea, inevitabil. Ma amagesc cu alcool si tigari sudate. Nu sunt un bautor cu experienta, nu imi place gustul alcoolului, beau doar pentru cele 2 ore in care creierul meu se opreste din miile de scenarii pe care le creeaza. Si asta se intampla doar dupa al treilea sau al patrulea pahar. Pana atunci, fiecare inghititura e constienta si dificila. Atunci cand reusesc sa ma imbat, destul de rar, vine si relaxarea. Pret de cateva ore nu ma mai gandesc c ear fi putut fi, ce este, ce am gresit, ce mi-a facut, nu ma mai simt singur. Redevin omul vorbaret si degajat pe care nu l-a vazut aproape nimeni de cativa ani. Redevin eu, cel care era fericit. In fiecare dimineata am numere de telefon noi, nume noi in agenda. Nu le sun niciodata. Ce as putea sa le spun? Ce ar putea sa imi spuna? Orice as face, totul ar fi o minciuna. Aseara a fost si mai dificil, am avut senzatia ca o voi intalni in club. Nu am putut sa stau linistit nici macar zece minute. M-am enervate si am plecat acasa. Aseara nu m-am facut praf. M-am plimbat o vreme, pe jos, am tras in piept aerul tare de toamna, ieri a fost o zi senzational de frumoasa. Azi e o vreme oribila afara. M-am gandit sa mai tai un fir care ma leaga de ea: pozele de laptop le scriu pe dvd-uri si le arunc undeva intre sutele de cd-uri si dvd-uri care zac prin casa. Nu mai vreau sa vad poze de la nunta. Aproape de fiecare data sfarsesc cu lacrimi in ochi. Ma fortez sa merg pe drumul uitarii. E cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata: sa accept ca nu mai insemn nimic pentru ea, sa accept ca nu va mai face parte vreodata din viata mea, sa uit. Maine, din nou la lucru: inca 5 zile pana cand beau din nou.

Ştiu că majoritatea cititorilor mei au peste 12 ani şi în asemenea condiţii tind să cred că au adunat destulă experienţă ca să îşi dea seama că în viaţa noastră cele mai multe dintre alegerile noastre sunt total neinspirate. Nu vreau să par membru al comitetului de relaţii cu publicul dar, recunosc, există soluţii pentru aproape toate situaţiile. Că sunt situaţii tip catastrofă…ştim deja că nu au rezolvare, de aceea nu le luăm în discuţie.

O situaţie ce merită un ghid este aceea când eşti la ţară, la bunici,  şi trebuie să mergi la magazin.

1. Înainte să ieşi din casă fii sigur că ai tot echipamentul la tine: pantaloni de trening, tricou, papuci de plastic, fes cu Tweety sau Pokemon, sacoşă de plastic de la supermarket adusă de rudele de la Bucureşti bunicilor tocmai pentru a merge la magazin cu ea. Să nu cumva să te gândeşti să te aranjezi când mergi la magazin – asta în cazul în care nu vrei să te cerţi cu bunica toată viaţa ei (zic “viaţa ei” fiindca te cerţi cu ea până face…atac de cord, de exemplu).Poţi chiar să nu te speli pe dinţi, la ţară doar duminica se scoate Cristal (face dinţii ca de…actriţă care joacă în reclama de la Colgate) din dulăpiorul cu perdeluţă etc.

2. Ieşi pe poartă şi ai grijă să nu fii urmărit de câinii bunicii sau de copiii vecinilor.

3. Când eşti pe stradă mergi cât mai hotărât ca şi cum tu ai o destinaţie foarte sigură şi tu te-ai născut pentru a merge la magazin. Nu uita, însă, să ţii spatele drept, demn, să saluţi toţi copii, babele, moşii, curvele, nebuna satului, ciobanii beţivi, frizeriţa, vecinele care bârfesc, ţaţa de 100 de ani, preotul satului, dascălul satului, învăţătorul şi directorul de la şcoală, educatoarea de la grădiniţă şi, nu în ultimul rând, primarul. De fapt, tu trebuie să saluţi tot satul ca şi cum îi cunoşti. Iată câteva conversaţii care te pot împiedica să ajungi cât mai rapid la magazin:

-Sar′na!

-Sî trăieşti, mamî…Auzi, ia stăi oleacî.

-?

-Dar a cui ieşti tu?

-Sunt nepotul familiei x.

-Aaaaa…ieşti nepoţâca lu’ Lenuţa! Aleeei…(şi te măsoară din cap până în picioare, te pişcă de obraji) da’ mari te-ai mai făcut, puişor!

- (Deja ţi-e scârbă de mustaţa ei, de aluniţa cu păr şi de mirosul de ceapă mucegăită) Daaa…aşa e…

-

-Mnah…Saru’mâna!

SAU

- Saru’mana!

-Sî trăieşti! Auzi, fac şî ieu o întrebari…

- ?!

- Cât îi ceasu’?

(Poţi să îi spui oricât fiindcă oricum peste două minute uită definitiv)

4. Adevărul e că magazinul la care mergi tu e un supermarket comprimat sau aşa ceva… E o brutărie unde găseşti pâine, legume (adica varză şi cartofi căci altceva nu poţi găsi), haine (geci cu puf la glugă, blugi cu Hannah Montana, cizme cu Hannah Montana, chiloţi cu Hannah Montana, HANNAH MONTANAAA!!!), rechizite (pixuri şi cretă că de altceva “nu iesti bani!”) şi nu în ultimul rând alte alimente. Acolo majoritatea alimentelor sunt expirate sau aproape de termenul expirării. Nu te aştepta la iaurturi fiindcă la ţară toată lumea are vacă, deci nu au nevoie de lapte. Chips-uri, snakcs-uri, Snickers, Lion, Bounty, Heidi, Pepsi, Coca Cola – nicio şansă.

Dar chiar nu trebuie să îţi faci griji. Bunica te va trimite întotdeauna să cumperi “pâne”, zahăr, drojdie, “şpaghete”, “macaroane”, pufuleţi, suc Adria Lemon.

Când eşti în magazinul ăla chiar trebuie să vorbeşti româneşte. Desigur, păstrează un oarecare accent local, ca să te înţelegi cu vânzătoarea dar spune ce vrei tare şi răspicat, nu în cuvinte alambicate şi nu explica de ce vrei asta.

O vânzătoare de la ţară nu va pricepe niciodată diferenţa între lămâile de coajă şi lămâile de zeamă dar va fi mereu la curent cu ultimele bârfe din sat. Păzeşte-te!

5. Pe drumul înapoi spre casă se respectă regulile de la punctul 3.

6. Ajuns acasă eu zic să te grăbeşti şi să îi dai sacoşa bunicii după care te faci nevăzut, eventual te culci. Ea va începe să strige că hârtia igienică e prea fină, că zahărul a costat prea mult, că drojdia e veche, că…orice. Las-o acolo, fugi! Păzeşte-te!

În încheiere nu trebuie să conchideţi că trebuie să salutaţi toată lumea când mergeţi la ţară, că trebuie să luaţi hârtie igienică aspră sau pufuleţi fără surprize. Ideea principală care ar trebui să fie biblia voastră este: Nu mergeţi vreodată la ţară! Am făcut-o eu ca voi să nu fiţi nevoiţi să o faceţi!

E sambata!..Gata cu vacantza neasteptata de aproape doua saptamini.Am reusit totusi sa ma relaxez…spre rusinea mea nu am reusit insa sa citesc cartile luate..O tragedie Americana de Dreiser …cert e ca am inceput doar ca….mde nu reusesc sa gasesc o scuza adecvata si zic deschis mi-a fost lene…sau nush cum naiba sa numesc starea aia.Ma rog sper sa ma revanshez zilele astea..plus ca am mai luat o carte- Baudolino de Umberto Eco ,asa ca drumurile pina la universitate nu-mi vor parea atit de banale,tomnatice,nostalgice ,reci..am sa ma adincesc in lectura.
Azi se implineste o luna de cand ne-am cunoscut!! nice nice nice…..atit pot sa zic…e un nou inceput ,pentru noi!
Deci ,mi s-au dus toate ideile …vreau atitea sa scriu insa nu stiu cu ce sa incep..”oamenii mei de suflet” sufera,sufera pentru ca au pierdut pe cineva drag…atit la figurat cat si la propriu.Ma gandesc oare in momentele astea oare ca ash putea face io?Ce sa le zic,cum sa-i sustin….?FAza cu “totul va fi bine”…e aiurea de tot nu linishteshte catushi de putin,o stiu din experienta .Pina la urma ma pierd singura in vorbe desi stiu ca nu vor acoperi,lecui durerea…zic “sunt cu tine ,plangi pentru ca intr-un final va trece!”Totusi e trist cand iti dai seama ca va fi bine,dar nu va mai fi la fel!E trist cand realizezi ca mai ieri auzeaai vocea si vedeai mesajele pe care le scrie si vedeai cum vorbeste cum simte cum traieshte o persoana…cum seamana cu un inger iar acuma e deja unul…si nimic din toate astea nu vor mai fi! E prea trist!
De la nostalgie la ceva mai de bine…ieri am avut parte de o confesiune,foarte placuta de altfel , citez”da stiu stii semeni foarte mult sufleteste cu prietena mea cea mai buna si sunt ft tare atasata de ea dar tu esti sora ei geamana deaia am asa un atasament din senin, fata de tine”…mi-a fost atit de placut!.nimeni nu mi-a mai zis asta dupa cateva zile de cunostinta …Si totusi vorbele daca nu lecuiesc durerea pot sa te entuziasmeze sa te faca sa zbori uneori de bucurie……si te fac sa umpli golurile cu putina fericire!La fel ca si advertisingul asta:…..:) .. Christmas …yeahhh….