Uau, a fost cel mai frumos Gaudeamus din toți anii și trebuie să fiu conștientă că au fost, cred, trei în afară de acesta. Repet. A fost cel mai frumos Gaudeamus din toți anii. Și să vă spun cum a fost.

Trec peste drum – am luat greșit autobuzul – și ajung la ora 12 30 la Tritonic, mă mai învârt trei sferturi de oră pe la Nemira și mă întorc la Tritonic. Nu știu dacă a fost trac sau nu, având în vedere că aveam gura până la urechi, dar eu mă știu mai ciudată, astfel încât acel zâmbet ar fi putut însemna mai multe. Am vorbit cu Oana. L-am întâlnit pe Balin Feri și m-a binedispus lucrul acesta. Am întâlnit-o pe Lucia Verona. Liviu Radu. Din nou binedispusă. Autografe + alte chestii. Și a venit momentul lansării Reginei elfe. Aș putea spune că îmi tremurau mâinile înainte de asta, dar tot nu cred că erau emoții, pentru că eu… de obicei nu am așa ceva. De obicei. Și e destul de greu să vorbești despre un sentiment pe care nu știi în care sferă să îl poziționezi. Ar fi putut fi, la fel de bine, nerăbdare. A vorbit mai întâi Bogdan Hrib, apoi i-a pasat ștafeta Oanei, care mi-a pasat-o mie. Dacă reușesc voi pune un filmuleț și câteva poze – pozele sigur le voi pune, nu îl las pe Doru fără .

Eu sunt sigură că puteam spune mai multe, dar nu faci mereu ceea ce vrei, mai ales când propria minte ți se pune împotrivă. Asta îmi amintește de asta: „Mintea comandă trupul și acesta se supune imediat. Mintea își ordonă sieși și întâmpină rezistență.” Dune – Jihadul butlerian – Brian Herbert & Kevin J. Anderson. Sper că, oh, sper că nu am dezamăgit pe nimeni. Una peste alta, cred eu, nu m-am bâlbâit și, cred eu, nu au fost acele enervante ă-uri pe care le auzi pe la televizor și care mă scot din sărite. Și nici nu cred că am vorbit foarte repede, ha!, punct în plus pentru control punct în minus voi, genelor!

După asta, la Rao. Și, de acolo, peste tot. O anumită presiune în picioare am început să simt la 15:40. Peste o oră plecam. Erau o groază de invitați. Herta Muller, nu am văzut-o:(. La Polirom a fost la un moment dat o coadă și o îmbulzeală nemaipomenite și am bănuit că era acolo, dar nu am rămas. În schimb, l-am văzut pe Neagu Djuvara. Oana Pellea. Andrew Davidson, autorul romanului Gargui. De ce nu era și Martin???

Am luat… 24 de cărți:)) o să pun în curând poze.

Ce frumos.

UPDATE: Vai, am uitat să vorbesc despre ce nu mi-a plăcut. Cum, Doamne, să iei, să găsești, doar 17 semne de carte. 17, pentru Dumnezeu, 17 timp de șapte luni, până la Bookfest. Păi sunt mai puține decât cărți. Acum, e și vina mea pentru că nu am căscat ochii, dar 17? Chiar așa? Erau vreo 64 de la fostul Gaudeamus. Ce urât!

o garsoniera mica si suuuper draguta! culoari pastelate, alb si crem … tapet, mobilier ikea … parca as fi facut-o eu !!! deci, este o garsoniera cu o singura incapere, ce-i drept mai mare … cu stucatura, tocaraie de lemn masiv si inaltimea camerei de peste 3 m. asemenea unei case vechi din bucurestiul nostru.

garsoniera are 47 mp … deci putin … dar defapt mai mult! stiu eu ce zic, si se afla in Göteborg, Suedia …

imi place ca au pastrat podeaua de acelasi tip peste tot … adica o dusumea, iarasi clasica, din lemn natur … chiar daca nu peste tot este la acelas nivel. la fel si caloriferele vechi … sunt de pastrat! cu banii pe care i-ati cheltui pe unul nou, eu zic ca e mai interesant sa il refaceti pe cel vechi!

o imartire simpla si practica … la prima vedere intri in living … iar imediat dupa un perete … este patul!

si ceva ce la noi nu mai gasim: una bucata fereastra suuuper frumoasa! … asa ceva mai greu pe aici

bucataria pare spatioasa … imi plac tonurile de gri folosite si negrul acela puternic al cabinetelor.

si iata si un tapet mai fistichiu! mai chic! … pentru ca merita! … eu sper ca fata care locuieste aici sa fi pus aceasta rochie rosie ca decor permanent! se potriveste perfect.

iar asta este balconul lor !!! la o astfel de imagine afara … si cea de inauntru … daca ar fi casa mea as avea program pe usa cat timp petrec afara si cat inauntru … 50 / 50 % indiferent de anotimp!

Deci nu, deci da, deci nu, deci știu că nu se începe o frază așa dar… dar nu-mi vine să cred că… că… of, Doamne, NEMIRA, te iubesc, o să îți rămân cititor fidel până la moarte și dacă cumva o să mi se întâmple un accident pe munte și o să intru în comă o să îmi pun niște prieteni să îmi citească din cărțile scoase de tine până îmi revin, cum cică s-a întâmplat – acum nu știu dacă King și-a bătut joc de noi, nu am verificat – în nu știu ce țară și un tip se rănise pe munte și i s-a citit din LOTR până s-a trezit.

Nu cred că pot pune emoția și frenezia care m-a cuprins în aceste rânduri. Spre deosebire de Doru, eu nu sar prin casă (cel puțin nu încă, nu știu ce voi face dimineață), doar țip, la masă, sau râd de fericire, sau scot onomatopee și chicoteli. Acesta poate fi un lucru rău, pentru că presiunea nu are unde să se ducă altundeva decât în mâinile care îmi tastează… bucuria omoară mai degrabă decât tristețea. Morbid? Și nici nu pot pune zece mii de AAA-uri pentru că ar fi inestetic. Nici nu pot umple articolul cu o, Doamne-uri pentru că aș plictisi. În momentul în care scriu aceste rânduri am un zâmbet asemănător cu acela de acum o săptămână când s-a supărat Ohara – 9 B-ul știe – și nici nu am citit tot articolul de pe blogul editurii NEMIRA pentru că știu că odată terminat îmi voi petrece două minute admirând coperta, pe care o țin ascunsă acum într-un tab, doar așa, de masochism.

Astăzi pe tablă am scris mai mult decât mă obișnuisem în celelalte zile, adică, după ce ASOIAF trona mare, în mijloc, roșu, am luat casele la rând și le-am desenat blazonul cu tot anti-talentul meu fără un desen clar în față. Apoi, în următoarea pauză, am scris deviziile lor. China le-a șters. Apoi Laura a venit la mine și mi-a spus: „Cred că o să o citesc și eu, pare interesantă.” În sfârșiiiiit, de două luni mă chinui să creez această scânteie. De două luni tot scriu valar morghulis înainte de fizică și sunt întrebată ce înseamnă iar eu le spun că este o limbă din cea mai genială serie ever și că înseamnă oamenii mor! La testul de la română unde exercițiu patru suna: „Alcătuiți o compunere-dialog de cel puțin 20 de rânduri pe tema unei cărți preferate” a fost de la sine înțeles că voi scrie despre ASOIAF, deși mă cam temeam să nu o considere carte… pe riscul meu. La proiectul de la română am spus că, deși Quo vadis este printre primele 10 cărți preferate – observație: pe ASOIAF o consider o carte, nu o serie, pentru că altfel s-ar ocupa primele 7 locuri - dar nu este prima: „Prima este pe tablă.”

OK. Aberez. Ăsta a fost un prolog. Capitolul I. Așa cum a spus Doru referitor la SFIDAREA, așa spun și eu acum la… o, zei, puteți să credeți cât de repede se mișcă NEMIRA?? Poți să CREZI??+alte 2000 de semne de întrebare. Citisem un comentariu că A FEAST FOR CROWS nu va apărea la Gaudeamus, asta dacă cititorii nu vor să fie cu greșeli sau alte lucruri de genul acesta. Graba strică treba. Și acceptasem, că doar ce era să fac? La urma urmei, cinci luni, e cam puțin și traducere și corectare și bla bla bla toate lucrurile care se fac pe aici. Îmi amintesc cum mergeam spre Romexpo în iunie, la Bookfest, și mă gândisem că dacă nu găseam Iureșul săbiilor toată bucuria mea avea să se ducă pe apa sâmbetei. De fapt, gândeam mai multe lucruri referitor la acest subiect, dar lasă Cum începusem din spate la standul NEMIRA bănuind că ASOIAF era în față, pentru a gusta acel sentiment care mă făcea să mă simt vie, ceva care semăna cu adrenalina și care îmi făcea inima să bată repede repede repede. Și apoi, când am avut volumele în mâna:X

Mda, și apoi când s-au terminat :-@.

Ăăă… da. Așadar și prin urmare… FESTINUL CIORILOR apare la Gaudeamus. Doru >:D< mulțumesc de două ori, prima pentru știi tu ce și a doua oară pentru anunț, nu cred că mă uitam azi pe blogul NEMIREI. Dar nu neapărat în ordinea asta.

Încă două săptămâni, la naiba, cine știe câte fonduri o să am? Azi, la școală, am făcut o mini listă cu ce vreau eu să iau la Gaudeamus. Renunț la excursia cu Rotea pentru asta! și voiam să merg!, chiar voiam! La Voineasa, nu? Ce ocazie mai frumoasă de a compara ultima excursie, aceea care a ieșit ca vai de capul ei, cu aceasta nouă, cu noua clasă, cu noul liceu pe care nu îl mai dau nici pentru Sava. Revenind. Se făcuseră 26 de titluri. Hyperion, Căderea lui Hyperion, cele nouă rămase din Amber, Ilion, Gazda, Parfumul văduvei negre, Sfidarea, Talismanul, Apocalipsa, Jocul lui Gerald, Mobilul, Evanghelia lui Satana, Blestemul Nobilului Foul, Ucenicul asasinului și încă câteva al căror nume le-am uitat, astea fiind must-urile, să spunem cele mai importante:))

Cine știe câte voi putea lua:-< hai, că sunt puțin mai multe ca la Bookfest…… oh, dream.

A SONG OF ICE AND FIRE

sursa

Update: Martin e un geniu. Un pur geniu. Geniu. Geniu. Opera lui… genială.

NEMIRA RULZZZZ!!!

Nowa Skoda Superb Combi wkrótce trafi do sprzedaży

Zaprezentowana na Międzynarodowej Wystawie Samochodowej (IAA) we Frankfurcie nowa Škoda Superb Combi już wkrótce trafi do sprzedaży w Polsce. Właśnie ujawniono cenniki tego modelu.

Skoda ujawniła polskie ceny, zaprezentowanej na ostatniej wystawie samochodowej we Frankfurcie nowego modelu Superb Combi, który już wkrótce trafi do sprzedaży.
Samochód ma się pojawić w Polsce na przełomie stycznia i lutego 2010 roku. Dopłata do wersji Combi w stosunku do liftbacka wyniesie 4 000 zł dla wersji Comfort, 4 700 zł dla Ambition i Elegance oraz 5 700 zł dla wersji Platinum. Samochód będzie można nabyć za cenę 83 000 zł.
Pierwszy seryjny Superb Combi właśnie zjechał z taśmy montażowej w miejscowości Kvasiny, w jednym z zakładów produkcyjnych Skody Auto.
Samochód będzie dostępny m.in. z funkcją zdalnego otwierania pokrywy bagażnika (istnieje możliwość zaprogramowania wysokości na jaką ona się otwiera np.: w razie parkowania w niskim garażu) oraz system Kessy (dostępny od maja 2010 roku), umożliwiający zamykanie i otwieranie samochodu bez pomocy kluczyka. System pozwala również na uruchomienie i wyłączenie silnika poprzez wciśnięcie przycisku START/STOP umiejscowionego na kolumnie kierownicy.

A fabricante tcheca Skoda iniciou a produção da versão perua do Superb, que adiciona também o nome Combi. Ele chega para ser o maior e mais caro dos veículso da marca. Seus preços ficam, em média, cerca de 600 euros acima do pedido pelo sedã.

A perua chegará ao mercado europeu com até cinco opções de motorização. Estão confirmados o 1.4 TSI de 125 cv, o 1.8 TSI de 160 cv e o 3.2 V6 de 260 cv, todos a gasolina. A diesel, haverá dois 2.0 TDI, com 140 ou 170 cv. A primeira unidade produzida do modelo foi equipada com este último motor, além da transmissão DSG, de dupla embreagem. Sua cor é cinza.

O Superb Combi será produzido em uma das três unidades fabris da marca naquele país., localizada na cidade de Kvasiny. Lá também são feitos o Roomster, sua versão comercial Praktik e o aventureiro Yeti.

GALERIA

   Pur şi simplu superb – un film făcut după un joc care într-adevăr arată bine şi pare a fi promiţător – cel puţin aşa reiese după vizionarea trailer-ului .

ah. sorry for the lack of postings- midterms just finished and I’m running on zero sleep and more cigarettes than i really should be consuming.
anyways-
NONE MORE BLACK’s opening show was last night at the Fourth Wall Project over in Fenway. If you didnt get the chance to show up and see some amazing artwork, the show will be up until November 13th. I highly recommend checking it out for an insight to four artists interpretation of Life, Death, Rebirth and Metamorphosis. Some amazing work and serious attention to detail. The show is curated by Meighan O’Toole of My Love For You/Juxtapoz and includes artists Tony Bevilacqua, Chad Chesko, Bill Dunlap and Elisabeth Timpone.
Fourth Wall Project is located at
132 Brookline Ave
Boston MA 02115
and their operating hours are Friday-Sunday 12pm-7pm.

last night was also Superb Grand opening party and if you havent been over to the spot, you’ll want to check it out; great place for all your biking needs:
Superb

Astazi am pimit un cadou foarte frumos. E vorba de un desen, facut de o fetita de 4 anisori, o nepotica, fetita unei verisoare- Andreea se numeste. Andreea e o fetita blonda, cu carlionti in par, cu ochi mari albastrii, cu gene intoarse si lungi, slabuta pentru ca nu-i prea place ei sa pape. Intr-un cuvant un inger!

A fost astazi in vizita la mine si mi-a adus acest desen:

Andreea a fost foarte draguta, dupa ce mi-a inmanat desenul m-a intrebat daca imi place si ce o sa fac cu el?  I-am spus ca imi place foarte mult si ca  o sa-l pastrez. Probabil o sa-l tin pana creste ea mare- mare si atunci o sa i-l arat. Poate o sa devina o artista, o pictorita.

Am pus-o sa-mi descrie ce a desenat.  Si mi-a spus asa: am desenat un copac, frunze,  si un iepuras. Copacul e singurul care l-am ghicit si eu, dar apoi am identificat si frunzele si iepurasul.

Multumesc Andreea!

Beth Tweddle produces an extraordinary performance in the floor event to be crowned world champion…. From BBC News. Full story

This site may contain information about: diamond settings. The blog is also related to: round diamond.

Frailty (2001)
★★★ / ★★★★

Bill Paxton directed this haunting thriller about a father (Bill Paxton) who supposedly began to receive messages from an angel to carry out God’s plan. That is, to kill seven people who disguised themselves as regular individuals. Paxton recruited his sons (Matt O’Leary and Jeremy Sumpter) to carry out God’s bidding; one willingly followed his father’s footsteps and one chose to think for himself and went against his father’s wishes of murder. But all of that happened in the past. The first scene opened when Matthew McConaughey, as one of the brothers, confessed to an FBI agent (Powers Boothe) who was in charge of the God’s Hand case that he knew the real identity of the murderer and where the bodies were buried. The most effective and chillling element about this movie was the lens we choose to see a story and therefore create varying perspectives and conclusions. Essentially, one could evaluate Paxton’s character as deeply mentally disturbed or he really did get messages from a higher power. The film’s tone was consistently sinister throughout and each scene had a payoff so it was nothing short of engaging. I also have to commend the acting, especially from the actors who played the kids, because if they weren’t very good, the story wouldn’t have held up as well because they were pretty much in every single frame. The one thing I loved about Paxton’s direction was that he didn’t use the all-too-typical formula of scaring kids or putting them into dangerous situations so we would care more about them. They were actually human beings who were capable of moral evaluations about the things they’ve done and the things they were about to do. This is a thinking person’s movie because there were a lot of unexplored untones that become more and more interesting the more one thinks about them. (Which I actively choose not to discuss because I refuse to give away the ending.) “Frailty” is a suspenseful, first-rate underrated thriller about a man who was suddenly broken or enlightened. Like a solid piece of literature, the interpretation is really up to us.

People must receive feedback. Unless they know how well they are doing in fulfilling their responsibilities and meeting the standards, they cannot be expected to improve their performance when needed.

Many managers don’t get feedback because they think people know without being told when they are doing a poor job or a good job. The manager who makes this assumption knows very little about human nature. Most people have a limited capacity to judge and evaluate their own performance and work. They need help in seeing their strengths and weaknesses. That goes for the excellent performance as well as for the poor performer.

People need to know when they are doing a superb job and when they need to improve and make changes. When they don’t receive feedback, they become preoccupied with the question of how well they are doing. Are they going to get zapped or praised? Are they on the manager’s good list or bad? Are they going to get promoted or fired? These are difficult questions for anyone to live with.

When people don’t receive the necessary feedback, they feel unnoticed, unappreciated, and uncertain. They usually find a way of getting some form of attention, usually negative, since that is the only thing some managers respond to.

It is impossible to establish an effective working relationship with people unless you give them feedback. There must be two-way communication if there is to be an understanding between you and the people you manage.

Whenever you give feedback to a person on his performance, it should accomplish one or more of the following objectives:

• Reinforce positive performance.
• Show the person how and where he needs to change and improve.
• Motivate the person to perform better.
• Build pride.

My Consultancy–Asif J. Mir - Management Consultant–transforms organizations where people have the freedom to be creative, a place that brings out the best in everybody–an open, fair place where people have a sense that what they do matters. For details please visit www.asifjmir.com, Lectures, Line of Sight

Like it or not, a photograph is an art form, regardless of subject or style. One of the reasons I can make this generalisation is that as with anything artistic, its not a definitive thing; it means different things to different viewers and is totally subjective. To one viewer it may be crap, to another it may be superb. Just like music, sculpture, painting, the written word or film, it stirs up a different feeling and thought within anyone who looks at a picture. Its not finite like a mathematical formula but totally infinite in its communication.

Edmond Terakopian

British Freelance Press Photographer

Dar m-am intors. Nu vreau sa vorbesc despre faptul ca m-am intors. Vreau sa vorbesc despre faptul ca am fost plecata.
Am fost plecata de vineri, mareata zi de vineri, dupa-amiaza, spre Sibiu. Sibiu, orasul de care sunt etern indragostita. Sibiu, orasul in care ma simt de parca nu as fi in Romania, daca nu as mai vedea cativa cocalari de Bucuresti imbracati cu treining cu dunga si adidasi, si cu fomeile lor imbracate ca niste sarmalute, fugind de la un magazin la celalalt. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Vreau sa spun ca si in Romania ma pot simti ca in alta tara. De la simplul element vizual, constructia si arhitectura caselor, pana la oamenii pe care-i vezi pe strada, totul este parca facut sa intrii in viata in alt ritm, cu fruntea descretita si cu zambetul pe buze.
3 zile, am stat in centrul vechi, “La Casa Veche” o pensiune recomandata pe care la randu-mi o recomand cu draga inima. Rezervarea facuta pe net, banii virati in cont, doar un avans si restul la locul faptei. Camera incredibil de curata, la mansarda. Oamenii au si un restaurant foarte primitor jos, si mancarea no need to say, buna adevarata si indestulatoare.

Ce am facut? am fost lenesi, am batut la picior tot ce era drum fara masini, cu cat mai multa verdeata. Vremea a fost excelenta si ne-am bucurat de soare atat de mult incat duminica am motait ca doua matze la soare pe terasa la Einstein, si seara am avut un pic nasul colorat … in rosu. In rest am dormit, am mancat la singura terasa la care merita sa mananci cu adevarat, si anume Frieda, si am facut siesta de fiecare data la cea mai misto cafenea din tara asta, Einstein. Ah, era sa uit, am mers si am mancat intr-o seara intr-un loc din asta mai pretios si cu pretentii. Inafata de faptul ca penele erau cu kaiser cu oase, crevetii erau cu tot cu cozi amestecati cu din aia fara cozi, preturile erau mari si nejustificate. Singurul lucru care ne-a placut a fost vinul, un Mateus de Portugalia, roze, perfect pentru o seara cu luna plina.

Revin cu poze si cu detalii!

Superb “Meetin With Death” • Download

Staten Island rhyme specialist Superb dropped
this on his new mixtape Superb Clientele, still bringing the bugged out,
grimy flavor that he’s known for by those who have been paying attention. It’s a tough job rhyming over this classic Ghost instro, and ‘Perb does his job.

∆