Ansambluri comerciale,supermarketuri,hypermarketuri,magazine

Inca o dilema, care ma macina de ceva vreme: De ce Mega Image obisnuieste sa deschida mai multe supermaketuri pe arii foarte restranse?

Cazul 1: E unul la Dristor la metrou, unul intre Dristor si Muncii, pe Mihai Bravu, iar acum au deschis inca unul, la Piata Muncii. Plus ca in zona lumea obisnuieste sa mearga la real.

Cazul 2: e unul la intersectia Mihai Eminescu-Mosilor si inca unul de cealalta parte a intersectiei.

Cazul 3: 2 supermarketuri pe Ion Mihalache, la distanta de o statie.

 Acum astept sa deschida altele, eventual McDonald’s-ul de la Unirii sa se transforme si el in Mega Image, ca cel de la subsol e prea departe )

Nu sunt individul care tolereaza ideea de criza economica. Pentru ca sunt mai mult decat convinsa ca e un lucru indus, a state of mind in care tot mai multi indivizi se complac…dar  asta e, lenea si frica sunt surori si sunt indistructibile atunci cand se aseaza la masa si o pun de-o betie.  Ok, a fost criza si pana acum, unde ati fost?..oameni ieseau in strada si-si cereau drepturile, se disponibilizau angajati si inainte,  imprumuturi s-au mai facut. azi, sweet romania e in doliu. se taie in carne, se maresc taxele and by taxe ma refer la tot felul de taxe fantoma crescute peste noapte in sere de ciuperci, oamenii ocolesc supermarketurile, supermarketurile nu se mai aprovizioneaza, oamenii nu se mai angajeaza( doar au auzit ca e criza si daca e criza la ce bun sa te angajezi ca doar nu te mai plateste nimeni), angajatorii profita si scapa de acei indivizi pain in asses. acum e criza. pretextul e acolo, nu mai trebuie sa te fastacesti in fata angajatului si sa te scarpini cu o mana  in timp ce cu cealalta iti aprinzi un brand new trabuc. fenomenul asta media chiar zdruncina obloane…si ca sa intelegeti felul in care face asta, here’s an exemple: prin anii 50 la o televiziune americana, moderatorul unei emisiuni live face un anunt: o criza de hartie igienica va lovi statele unite. (wtf?! – evident o farsa)in ziua imediat urmatoare oamenii iau cu asalt magazinele si incep aprovizionarea cu hartie. magazinele sesizand cererea mare, solicita si mai multa hartie. productia constanta de hartie nu poate onora cererea hypermarketurilor. rezultatul: in magazine se gaseste tot mai putina hartie. oamenii care vin la cumparaturi, panicati ca pe raioanele destinate confortului astuia, nu mai gasesc pretiosul produs…trag concluzia: “intr-adevar e criza!”…moderatorul, panicat ca farsa lui a degenerat si a pus pe ganduri o tara intreaga, isi cere public scuze. numai ca nu i se acorda atentie. oamenii se obisnuisera cu ideea ca e criza si punct. lovely! nu spun ca totul e o nascocire mediatica, privitor la acest fenomen maret( de la Holocaust incoace nu s-a mai abordat cu atata patos  destinul omenirii- doar fiti atenti la marile conspiratii revelate in perioada asta), dar spun ca aceasta media bacoviana are abilitatea sa distorsioneze si e constienta de asta si mai mult, profita de asta. la origini, media e in serviciul cetateanului. are functie informativa si educativa. iar felul in care mie mi se tranteste la tv o bucata de pizza hut- aka criza economica ma dezgusta.  atat de simplu s-ar fi putut prezenta: sunt tot mai putine rezerve de petrol, s-au facut prea multe tranzactii bancare, importantii oameni de afaceri ai lumii( stiti voi, aia care detin mari branduri, dar numele e un mister) si-au retras banii din bancile elvetiene etc, etc.

Am scris la un moment dat un articol în care-mi exprimam dezamăgirea faţă de Carrefour Express. Ei bine, acum ţin să “compensez” prin a spune că am fost plăcut surprins de fratele mai mare a lu’ Carrefour Express, Carrefour… şi atâta. E altă mâncare de peşte iar varietatea mărfurilor este mult mai mare.

Apropo de varietate, pentru mine varietatea este cel mai important aspect când aleg un magazin (alimentar sau nu). Voi după ce vă ghidaţi? Preţ? Localizare? Serviciu clienţi?

Azi am intrat în Kaufland să cumpăr o pastă de dinţi şi două nectarine. Şi dulciuri. În orice caz, tot periplul a durat cel mult 10 minute, şi asta mai mult din cauză că e mare cât casa Kauflandul ăsta. Cât stau la casa? 10 minute. De ce? Păi din cauza cozilor kilometrice şi a faptului că nu erau toate casele deschise, deşi la ce puhoi de lume era, ar fi fost o binecuvântare pentru toţi.

Constat că de când s-a deschis Kaufland, prin Billa de peste drum cam bate vântul. Acelaşi lucru l-am constatat (în limita timpului petrecut acolo) şi în Tg. Jiu. De când a venit Kauflandul la olteni, Interexul e cam pustiu.

Ce regret eu cel mai mult din toata afacerea asta e că s-au închis cam toate Ettiurile din zonă. Etti era aproape de sufletul meu pentru că, în ciuda faptului că (până la urmă) nu era decât un minimarket, găseam de toate, şi în plus era şi aproape de mine, la 5 paşi.

Dar lasă, că doar de-aia am mallul la colţ de stradă (aproape).

Ce mi-o fi venit mie acum să scriu despre asta? Că eu de fapt voiam să mă plâng că nu mai ţin minte când m-am uitat ultima oară la Ally McBeal sau la CSI. Azi, nici Caţavencul n-am apucat să îl citesc pe tot. Nu-i nimic, îmi fac repede o baie şi mî bag în pat ca pensionarii şi citesc ziarul. Evenimentul Zilei nici măcar nu l-am deschis. E şi mâine o zi, ce-o să citesc la lucru?

Poate mă întrebaţi ce dracu am făcut până la ora asta. Păi ce să fac, am stat pe net, umblând din link în link şi din blog în blog. De parcă n-aş face asta toată ziua la lucru, zău aşa.

Azi am constatat că nu îmi mai place de nimeni. Nimeni celebru. Adio Josh Groban, adio Eric. Robert Downey Jr. e prea bătrân pentru asta. La fel şi Tom Cruise (de el oricum îmi trecuse de mult). Poate aveţi voi vreo sugestie. Sau poate nu….

Ce om îs şi eu! Păi nu?

Apropo, că mi-am adus aminte. Azi am descoperit o melodie care se potriveşte parţial la marea mea de obsesii. Se cheama, clar, Obsession, si e cântată de Animotion.

Noapte bună!