Iz www.serbianunity.net

Iz www.muzejvrsac.org.rs

Period: oko 1500 godine pre nove ere (Srednje Bronzano Doba)

Kultura: Žutobrdska kultura

Ovaj divan primerak minijaturnih kolica (bornih kola) od terakote otkriven je, zajedno sa još jednim primerkom, početkom 20. veka u Banatu, u mestu Dupljaja. Jedna kola imaju dva točka a druga tri.

U središtu kolica sa dva točka, nalazi se antropomorfna muška figura sa glavom ptice. Na ptici su urezana dva simbola odnosno svastike (na levoj strani je svastika okrenuta na desno a na desnoj svastika okrenuta na levo).

Između njih se nalaze dve spirale, a ispred njih, sa suprotne strane, u vertikalnom pravcu su dva mala kruga.

Svastika, okrenuta na levo, nalazi se na dnu stomaka.

Sprokhof smatra da ovaj primerak predstavlja mit o Hiperboreji i Apolonu, koji je večno Sunce. Ove pretpostavke polaze od legende koja govori da je Apolon putovao u Hiperboreju u kolima koja su vukli labudovi. (to možete videti na kolima sa tri točka)

Srpski istoričar Trbuhović smatra da su ova kolica korišćena za obavljanje uranskih ili solarnih rituala, ili za prizivanje kiše, jer buka koju kola proizvode liči na grmljavinu.

Druge hipoteze govore da ova borna kola mogu predstavljati vozilo za prevoz u drugi svet, sa Neba. Kao primer možete videti kola boga Tora, koja vuku dve koze “Toothgnasher” i “Toothgrinder”, ili kola boga Peruna, odnsno Svetog Ilije kod Hrišćana.

Ptičija lica mogu predstavljati dušu pokojnika.

Autor članka Kogaion

From www.serbianunity.net

From www.muzejvrsac.org.rs

Age: aprox. 1500 BC (Late Bronze)

Culture: Žuto Brdo – Gârla Mare

This beautiful piece, seem to be discovered into a tomb, together with another piece, which represent two miniaturistic carts (war chariots): one with two wheels and other with three.

In the center of the chariot with two wheels, it is a anthropomorphic male statue, with a bird-head. On this bird, up, it’s an incision which represent two symbol of swastika (in left is a right-facing swastika and in the right place is a left-facing swastika).

Between them are two spirals, and in the front of them, in opposite side, in vertical direction, are two little circles.

Another left-facing swastika it’s at the base of abdomen.

Some historians think that this piece represent Hyperborean Apollo, which it’s the eternal Sun. These presumptions start because of the old legend which tell us that Apollo travel to Hyperborea into a chariot pulled by swans (you can observe that at the war chariot with three wheels).

Serbian historian Trbuhovic think that this miniaturistic chariot it’s used for practicing at a uranian and solar ritual, or for invocation of rain, because the noisiness from the chariot it’s like the noise of thunder.

Other hypothesis inform us that this war-chariot it could represent a vehicle for transportation to the otherworld, from the Sky. As examples you can see the chariot of Thor, drawn by two goats “Toothgnasher” and “Toothgrinder” or the chariot of Perun, which become Saint Elias at Christians.

The faces of birds could represent the soul of the deceased.

By Kogaion

croce celtica

di Diego Antolini

Dal punto di vista militare i Celti possedevano grandi abilità, che permisero loro di espandersi praticamente su tutto il continente europeo, dalla Spagna alla Boemia, dalle Isole Britanniche al Mediterraneo.

I Celti, popolazione di origine indoeuropea dal passato ancora in buona parte oscuro,  si sarebbero formati come popolo all’incirca nel 600 a.C. nel bacino dell’Europa centrale (tra il basso Rodano e l’Alto Danubio). Di cultura nomade, essi furono protagonisti di varie e importanti ondate migratorie che li portarono a colonizzare l’Europa, venendo a contatto con le genti che allora popolavano il continente (Sciiti, Kurgan, Greci, Etruschi, popoli del Nord). Da tale incontro i Celti mutuarono alcune usanze, come la costruzione di tumuli funerari e la venerazione per il cavallo. I Romani, dalle cui fonti abbiamo la maggior parte di notizie riguardanti questo popolo misterioso, narrano di gente guerriera e barbara, che conservava le teste dei nemici a protezione della casa e praticava sacrifici umani e cannibalismo.

Sarebbe tuttavia riduttivo dipingere un’immagine dei Celti così limitata e crudele, se pensiamo alla loro struttura sociale, stratificata in tre livelli di base: il druido (sacerdote), il cavaliere (uomo di potere economico e militare) e il popolo. Il trittico sacro era abilmente intrecciato nel tessuto sociale, con il Druido come “tramite” tra la natura e l’uomo, il guerriero come condottiero in battaglia e il popolo come piattaforma sociologica familiare. Se è vero infatti che i Druidi, erano l’apice della piramide sociale, la famiglia, riunita in clan, ne rappresentava le fondamenta. Da qui il perfetto equilibrio trifunzionale di questa cultura.

Dal punto di vista militare i Celti possedevano grandi abilità, che permisero loro di espandersi praticamente su tutto il continente europeo, dalla Spagna alla Boemia, dalle Isole Britanniche al Mediterraneo.

La religione, che risente moltissimo dell’origine indoeuropea del ceppo originario celtico, contemplava la reincarnazione, la rigenerazione dell’anima e la resurrezione; il culto della natura e il contatto con il cosmo era la matrice mistica fondamentale. Del pantheon celtico va menzionato il trittico Teutate (dio molto potente che veniva placato con sacrifici umani), Eso (anch’esso dio sanguinario, simboleggiato dal Toro) e Tarani (dio della guerra). In seguito il dio Lugh prese il potere su tutti.

Anche l’Italia ha conosciuto l’influenza celtica. In Umbria questo è ravvisabile anzitutto nel nome di alcune divinità locali antichissime, come il Dio Penn, o Pennin.

Penn significa “cima”, ma alcuni storici romani ne parlano come di una misteriosa divinità femminile. La Dea Pennina venne in seguito sostituita da un nuovo culto maschile, quello di Giove, poi detto Pennino.
L’Umbria sarebbe una delle regioni italiane che presentano più connessioni con il “Popolo della Quercia”, come dimostrano le molte similitudini tra il dialetto umbro e la lingua celtica (ancora oggi conservata intatta grazie alla diffusione del gaelico in Irlanda, in Galles e in Scozia).

Ad esempio l’articolo “il” si dice “Lu” in gaelico, ma anche nel dialetto ternano. Come Asun è Asino, Mul è Mulo e Gapr è la Capra per entrambi gli idiomi.

Il professor Farinacci fondò anni fa un’associazione (nel ternano) con lo scopo di dimostrare l’origine celtica delle popolazioni e delle tradizioni umbre. Questa sua tesi è accompagnata da moltissimi indizi: a Monte Spergolate (Stroncone) si trova un tempio dedicato al Sole; a Torre Alta c’è un osservatorio astronomico ancestrale, formato da una roccia–menhir con la cima scavata, a formare una vaschetta quadrata riempita d’acqua. Le costellazioni si specchiavano nella vasca e indicavano nei vari periodi dell’anno solstizi ed equinozi con precisione matematica; a Cesi vi sarebbe la “Pietra Runica di Cesi”, una pietra che presenta simboli runici e che, secondo Farinacci, sarebbero attributivi del “culto fallico”, rituale presente anche a Carsulae.
Qui vi sarebbero tracce del “Culto del Priapos”, antico rito della fertilità legato al Sole che con i suoi raggi mutati in pietra penetrava la Madre Terra e la rendeva fertile.

La conferma dell’esistenza di tali riti nella zona si troverebbe nella presenza di simboli sotto il Menhir, che rappresenterebbero segni zodiacali e il “Fiore della Vita”, simbolo di fertilità, orientato ad Est, verso il Sole (elemento maschile) che tramite il “Priapos” rende fertile la terra (elemento femminile).
Il santuario del culto fallico si sarebbe trovato al posto dell’attuale Chiesa di San Damiano; lì gli iniziati venivano portati per il sacrificio rituale.
Altri indizi a sostegno della tesi dell’influenza celtica in Umbria sono il mosaico con le croci uncinate (o svastiche) e il nodo gordiano, che un tempo dovevano ornare il Santuario del Culto Fallico (oggi il mosaico è conservato al Museo Civico di Spoleto). Nel mosaico è rappresentato un uomo che porta un bastone con una scacchiera in equilibrio e orina. L’immagine descrive forse un Druido nell’atto di preparare la magica “Acqua Santa”, che utilizzava una miscela di orina e acqua. La scacchiera potrebbe rappresentare l’unione delle tribù celtiche sotto il comando di Carsulae.

Presso questo luogo mistico vi sarebbe inoltre l’ingresso del Regno dei Morti, o la Porta di Saman (oggi Arco di San Damiano).

Sulla cultura celtica si protendono ancora molte ombre di carattere mistico ed esoterico, relative soprattutto al ruolo effettivo dei druidi e a quello della donna, la quale era considerata un “veicolo” spirituale e medianico importantissimo. Il principio femminile è stato in seguito interamente sostituito dal predominante maschile della cultura romana, e questo rende molto difficile il lavoro di chi tenta di riportare alla luce i segreti di un popolo che, attraverso i millenni, è capace ancora di suscitare fascino e mistero.

…misteriosul tărâm al legendelor si cântecelor eroice celtice. Avalon… locul  unde sufletul merge pentru a se vindeca şi a se revigora cu energii divine… misteriosul tărâm despre care legendele lumii celtice spun întotdeauna că există acum şi în veci…nicăieri şi pretutindenea …Un ţinut în afara timpului căci în el  sălăşluieşte  Eternitatea…existent în spaţiu şi timp  pentru a certifica lucrurile din afara timpului…Pâmânt sfânt unde se împleteşte puterea şi credinţa… unde ne întoarcem din nou acasă.

Avalon-Insula merelor

Numele Avalonului derivă din  celticul afal/abal ce se tălmăceşte cu înţelesul măr.Prin urmare, Avalonul este „ insula merelor”. Or, mărul în tradiţia celtică este considerat Arborele Vieţii ce susţine şi leagă între ele cele trei tărâmuri  fiindu-le în acelaşi timp sursă a hranei spirituale. Conform legendelor celtice acest măr creşte pe o insulă din Cealaltă Lume purtând pe ramurile sale fructele imortalităţii, din care dacă mănâncă cineva, se vindecă de orice boală şi  devine cunoscător al  tainelor de dincolo de lume ( iniţiat). Din acest punct de vedere  Avalonul este  identic cu  Centrul Spiritual Suprem, cu Paradisul Terestru care este identic cu Centrul Lumii.  Mai mult, el este identic  cu  Grădina Hesperidelor, unde cresc merele de aur, pe care autorii antici o plasează în regiunile hiperboreene  în apropiere de Coloanele lui Hercule, situate  la Okeanos Potamos, vechea denumire a Istrului ( Dunărea). Dacă vom decoperi  locul unde  creşte Mărul tradiţiei celtice atunci înseamnă că suntem  în inima Avalonului! Şi iată că urmaşii pelasgilor, a oamenilor divini, a acelor Tuatha de Danaan, strămoşi ai celţilor, care după ce îşi îndeplinesc misiunea civilizatoare se retrag  din nou în Avalon ne oferă  cel puţin o parte (pentru început) din dezlegarea misterului.

 Tradiţia românescă ne surprinde cu următoarele  afirmaţii: Pământul este o insulă de argint cu osie de aur. Acolo ( în acea „ insulă”) e Cetatea lui Dumnezeu şi…Mărul Roşu. Toate apele lumii ies din Mărul Roşu, se răspândesc în lume şi se întorc la Mărul Roşu. Marea în care e ( a se înţelege cu care se învecinează) Mărul Roşu  se cheamă Marea Neagră iar Mărul Roşu este Osia Pământului. El se găseşte acolo unde-i Buricul Pământului iar pe Buricul Pământului este  Muntele Sfânt. Hm.. fără comentarii! Vom explica doar că  Osia Pământului este  Columna Cerului, Axis Mundi a legendelor vechi şi că ea se află în Muntele  Sfânt al întregii antichităţi: Bucegiul! Ori Buricul Pământului  este identic cu Centrul Lumii cu acel Polus Geticus de la care se adapă toate tradiţiile ortodoxe. Inclusiv cea celtică.

Avalon – insula lui Apollo

Atenţia ne este atrasă acum de o complicaţie fonetică ce face din Avalon „ Insula Strălucirii”. Spuneam  că  numele Avalonului are ca rădăcină  cuvântul celtic „ abal”( măr). Numai că aceeaşi rădăcină stă şi la baza numelui zeului Ablun care nu este altul decât  Apollo/ Zamolxe zeul cerului şi al soarelui hiperborean. Din acest punct de vedere, Avalonul, devenit prin această complicatie fonetică Insula lui Apollo, este identic cu  Insula Leuke  din Marea Neagră ( Cronidă), identică la rândul său cu sweta-dwipa Insula Strălucirii din tradiţia hindusă, care  este sediul zeului solar Vishnu purtătorul  crucii hiperboreene, svastika. Ori svastika este un simbol al Polului  care Pol în toate tradiţiile autentice este simbolul Centrului. Pentru că centrul  despre care este vorba, este punctul fix pe care toate tradiţiile se invoiesc  să-l desemneze ca Pol, deoarece în jurul său se efectueză rotaţia lumii. Ori în acest Centru întotdeauna se înalţă Arborele Vieţii şi Muntele Sfânt. Mai mult, svastika , emblemă a lui Apollo şi a lui  Vishnu totodată, „ este simbolul si emblema Polului; căci în adevăr lumea se  învârteşte în jurul lui, Polul însuşi rămânând imobil şi neafectat de mişcarea pe care o produce”. Şi iată că  insula lui Ablun/ Apollo/ Zamolxe devine pe nesimţite „ insula de sticlă” denumire aplicată şi Avalonului care în simbolistica sa primară nu reprezintă altceva decât ideea de inviolabilitate. Tot legată de ideea de inviolabilitate este legată si tradiţia celtică a „ceţurilor Avalonului”.

Legendele celtice spun că  insula Avalon  era învăluită în ceaţă , ceaţă care o delimita de lumea muritorilor si  care o ascundea privirilor celor neavizaţi.  Această „ceaţă” este tot una cu Vălul Mayei din tradiţia extrem orientală care, odată „ ridicat”, arată adevărul ascuns în spatele iluziei. De fapt Maya  este identic cu numele Maria  aplicat  Marii Zeiţe hiperboreene, denumită  de unele tradiţii  zeiţa cu 1000 de feţe. Doar cel ce ridică „ ceţurile Avalonlui” este capabil să vadă adevărata faţă a Fecioarei Lumii din textele gnostice de mai târziu.

 Revenind la ideea de Pol spiritual,  identică în tradiţiile arhaice cu cea de Centru al Lumii, la care se pretează şi  Avalonul, vom spune  că acesta niciodată nu a fost plasat în Anglia. Nu avem nici o mărturie în acest sens nici istorică nici mitică şi nici de altă natură. Însă  poetul roman Marţial  ne oferă cu ce-a mai mare precizie, valorificând o tradiţie  care era încă vie în  perioada romană clasică, localizarea acestui Pol. În Epigramele sale el se adresează soldatului Marcellinus spunând: „ Soldat Marcellin, tu mergi acum să iei pe umerii tăi cerul hiperborean si astrele Polului getic”

Ori a spune Geticus Polus  înseamnă o desemnare clară  a faptului că Polul se afla  în Dacia!

Această exprimare nu este o figură de stil poetică deoarece romanii cunoşteau foarte bine existenţa şi a altor popoare la nord de geţi!

Avalonul ca pământ solar şi polar totodată este identic în acelaşi timp cu Siria primitivă despre care Homer ne spune că este o insulă dincolo de Ogygia, descriere ce o face să fie  tot una cu  Thula hiperboreeană, pământul Soarelui, pământul lui Apollo. Ori Apollo era zeul suprem al luminii solare şi al cerului hiperborean. Mai ştim  de asemenea  că  reşedinţa de scaun a  Siriei primitive era Heliopolis, „ Oraşul Soarelui”. Dacia  ne oferă din nou surprize şocante. Densuşianu  plasează  Ogygia, cu o documentaţie care nu lasă loc la interpretări,  în Dacia Hiperboreană, iar  în Muntenia  a existat cetatea Heliopolis, considerată capitală a statului dac pe vremea lui Dromichaites/ Dromichete. Că  Siria primitivă era Dacia Hiperboreană si nu  Siria istorică ne-o dovedeste o altă tradiţie hiperboreană, anume cea sanscrită, unde Soarele este pomenit cu numele de Surya, termen foarte apropiat  fonetic de Siria!

Avalon-tărâmul femeilor

Tradiţiile bretone si irlandeze ne spun că  Avalonul era condus de un număr de trei preotese păzitoare  ale Copacului Vieţii, mărul  tradiţiei celtice, identificat cu Mărul  Roşu al tradiţiei româneşti.Încă o identificare a  Avalonului cu Grădina Hesperidelor, şi ele în număr de trei, plasată de Densuşianu si V Lovinescu la Dunărea de Jos, în Dacia. De asemenea Apollo/ Zamolxe, zeul cerului şi al soarelui hiperborean, era  patronul muzelor, semidivinităţi feminine.

Pe de altă parte  ciclul legendelor arthuriene este strâns legat de tradiţia „avalonică”. Explicam într-un articol anterior ( Sf Graal) că Arthur era trimisul Polului iar acum  am afirmat, ca şi cu alte ocazii, că Polul era în Dacia. Or, întreaga viaţă a lui Arthur, şi chiar moartea sa este legată de femei. Arthur îşi leagă  epopeea de nume precum : Igraine ( mama sa), Morgane le Fay ( stapâna insulei Avalon şi conducătoarea preoteselor de aici) acestea fiind de departe cele mai importante. Dată fiind importamţa lor  să ne oprim  un pic sa le studiem si să le descoprim secretul.

Igraine, este mama lui Arthur şi fiind considerată de legendele celtice  ca deţând „ sângele” Avalonului, secretele iniţierii. Doar că umblând să  căutam înţelesul  cuvântului Igraine  aflăm că acesta  înseamnă lebădă. Phillipe Walter ne spune că în mitologie, gâsca este analogul lebedei sau al raţei. Cuvântul sanscrit hamsa desemnează  pe rând cand lebăda când raţa când gâsca şi că în textele lor mitologice  celţii nu par a face o distincţie clară între gâscă şi lebădă chiar dacă femeile din Cealaltă Lume  iau acolo înfăţişarea lebedelor. În consecinţă Igraine  este o zână pasăre, o Doamnă Lebădă /Gâscă care trimite la credinţele celtice despre femeia creatoare, femeia care procreează: Marea Mamă a zeilor şi a oamenilor deopotrivă.

 Din nou misterele Avalonului celtic se revelează în realitatea legendară daco-românescă. Paftaua descoperită în mormântul lui Negru Vodă ne relevă un castel cu patru turnuri  care, în Centru, chiar sub poarta de intrare ne  arată imaginea unei lebede cu cap de femeie, simbol apollinic, hiperborean şi primordial ca şi hamsa tradiţiei  hinduse.

 Ori, am spus deja că în imaginarul celtic Avalonul era Centrul Lumii acolo unde se ridica Axa lumii , mărul  cu poamele de aur din Grădina Hesperidelor identificat cu Mărul Roşu al tradiţiei  româneşti. Castelul  este  Camelotul, capitala regelui Arthur, imagine a Ierusalimului Ceresc şi a Avalonului  ca centru Spiritual al lumii, în care mama lui Arthur , Igraine este Regina-Mamă. De altfel  Marea Zeiţă a antichităţii chiar purta la pelasgii de la Dunărea de Jos titlul de Rhea ( Regină). Identificată cu Zâna Zânelor în  legendarul românesc ea chiar locuieste în nişte palate subterane dintr-o pesteră situată într-un munte înalt ( v. Zâna Zânelor sau iniţierea zamolxiană). Iată  şi misterele iniţiatice ale Avalonului, locul unde se află castelul Sf Graal, cupa renaşterii. Dintr-un alt punct de vedere Marea Zeiţă a antichităţii pelasge, identificată cu Maica Domnului  în creştinism, este Regina Cerului.  Oare, putea Camelotul, simbol al regalităţii divine a regelui Arthur, identificat cu miticul Avalon ( Centrul Lumii), să fie plasat în altă parte decât acolo unde lebăda (Igraine) se uneşte cu dragonul (Uther Pendragon)  ? Având în vedere cele spuse pană acum  eu cred că nu.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Cu Cu atât mai mult cu cât  legendarul românesc ne spune  că atât castelul lui Ler Împărat/ Zamolxe/ Apollo cât si cel al Zânei Zânelor/ Doamna Lebadă erau plasate pe un Munte Înalt care se află  acolo unde este Buricul Pământului  sau Osia Lumii  echivalentă cu maărul tradiţiei celtice.  Iată şi originea vulturului bicefal. Garuda, vulturul tradiţiei hinduse unit cu lebăda sacră ,Hamsa! Cerul şi Pământul în fuziune în Centrul Lumii. De fapt Lebăda de pe paftaua lui Negru Vodă  este plasată pe un câmp albastru ceea ce trimite exact la calitatea de Regină a Cerului…. la unirea dintre Rege şi Regină. Iată din noi  misterele Avalonului dezlegate de tradiţia românescă a regalităţii sacre.

 O altă femeie  cu implicaţii  importante în viaţa regului Arthur şi a Camelotului este Morgane La Fay. Deşi asupra acestui nume s-a purtat o vie controversă legată de semnificaţia sa , vom opta pentru etimologia „mor” (mare) + „rigain” ( regină). Prin urmare Morgane este Marea Regină. În vechea triadă celtică acestă Morgane/Morrigan este  zeiţa războiului. Marea Zeiţă , Zeiţa Mamă întrucât era unica divinitate  feminină a pelasgilor şi dacilor era adorată şi în ipostaza de zeiţă a războiului sub numele de Leto/ Lete/ Letea. Ori acest nume s-a păstrat în toponimia Deltei Dunării sub forma Grindului Letea. Dar , din punctul de vedere al etimologiei propuse, Morgane este identică cu Igraine Crăiasa lebedelor sau femeilor Avalonului care  pe teritoriul sfânt se transformau în lebede. De fapt  ea este aceea care,  atunci când Arthur suferind din pricina rănii, îl duce în Avalon pentru vindecare venind într-o barcă. Este barca solară identică cu carul lui Apollo reprezentat  de multiple descoperiri arheologice de care votive din mormintele tracilor la care sunt înhamate păsări.

Prin urmare Igraine  şi Morgane la Fay este una si aceeaşi mare zeiţă , Doamnă a Avalonului odata prin calitatea sa regină mama a Camelotului identificată cu lebăda gravată pe  paftaua lui Negru Vodă; a doua oară prin investititura lui Arthur  cu însemnul suvearnităţii sacre: Sabia.  Şi într-adevăr, tradiţia spune că  sabia lui Arthur; Excalibur, a fost  faurită în Avalon. Este aceeaşi sabie despre care vorbeşte Isus: „ Nu am venit să aduc pacea, ci sabia”! Iar suveranitatea sacră nu putea fi mandatată decat din Centrul Lumii!

Avalon. Ţinutul vieţii şi al morţii

După anumite tradiţii ale lumii celtice Avalonul  mai era numit  şi Ţinutul celor Vii prin vii înţelegându-se rasa divină originară, acei Tuatha de Danaan, strămoşi ai celţilor. Ori singura rasa pe care  tradiţiile vechi o numeau divină şi asemenea zeilor ,după  mărturiile greceşti de data aceasta, erau pelasgii. Pelasgii sub numele de hiperborei locuiau în Hiperboreea, centrul hiperborean extinzându-şi  atributele şi epitetele şi asupra centrului atlantic. Aceasta înseamnă că  Atlantida şi Hiperboreea sunt unul si acelaşi centru Spiritual al Lumii. Ori în legătură cu  Atlantida, toate mărturiile, inclusiv cele celtice, sunt de acord în a spune că a dispărut  ca urmare a unui îngheţ sau a unui potop. De fapt, tradiţia celtică numeşte acest teritoriu  chiar cu titulatura de „ pământul de sub valuri”. Platon vine şi completează informaţia spunând că Atlantida a dispărut ca urmare a unui cutremur sub valurile oceanului.  

Probabil veţi spune că bat câmpii cu succes…dar Atlantida era Insula Carpaţilor!  Palton în dialogul Kritias ne oferă informaţii destul de bogate în legătură cu Atlantida şi aspectul ei geografic. Astfel: „ După datină, ţara toată era foarte înaltă şi ieşea pieptiş din mare; împrejurul nu era decât şesul înconjurând orasul, el însuşi împreşmuit de un inel muntos ce cobora pană pe ţărmul mării, şesul era neted, în terase, şi mai lung decât larg masurând de la uncapăt la altul 3000 de stadii în lungime şi 2000 de stadii pe povârniş, de la mare pana în centru, ţinutul aesta al insulei întregi era îndreptat spre miazăzi şi la adăpost de vânturile îngheţate care veneau de la miazănoapte. Cât priveşte munţii înconjurători, erau în vremea aceea vestite numărul lor, înalţimea, frumuseţea fară pereche faţă de toţi care sunt azi”. Luând o hartă fizică a României  descoperim cu stupoare  ca este vorba de Ardeal!

Depresiunea Transilvaniei este  înconjurată de un inel muntos format din Munţii Carpaţi caz singular în lume şi atunci şi acum. Teritoriul este foarte înalt pentru că în interiorul arcului carpatic nu este o zonă de şes ci de dealuri teraste ce coboară în altitudine spre depresiunile marginale, altitudinea medie  fiind de 400-600m. Într-adevăr  pe lung de la N la S  depresiunea Transilvaniei este mai lungă  iar pe lat este mai  îngustă. Ardealul propriu zis este ferit de vânturile de miazănoapte dar şi îndreptat  spre S dacă tinem cont de curbura pe care o are  spre  partea sudică. Poate observa oricine ca Ardealul are o climă mai blândă decât restul ţării  favorizată fiind de influienţele  climatului oceanic. Fără  a mai pune la socoteală că în zona mediteraneană,  unde a fost plasată  Atlantida, nu bat vânturile de miazănoapte ( crivătul în special). Prin urmare Atlantida trebuia să fie plasată undeva  la latitudinea paralelei de 45 de grade unde acestea sunt destul de fregvente dar nu stăpânesc întrutotul. Vom spune şi că în dialogul Kritias  nu se pomeneşte de Oceanul Atlantic ci de Marea Atlantică adică Marea de lângă Muntele Atlas. Şi într-adevăr în trecutul erelor geologice Transilvania era o veritabilă insulă înconjurată fiind de  Okeanos Potamos ( Dunărea) care ocupa  întreaga  suprafaţă a Bărăganului actual, Marea Neagră şi Marea Panonică.  Luând din nou harta  vedem că muntii înconjurători sunt în numar de 7 ( mai multi după textulş citat): 3 grupe în carpaţii Orientalim 3 în Carpaţii Meridionali şi una singură constituind Apusenii!

Analizând textele lui Platon Densuşianu ajunge la o concluzie clară: „Din punct de vedere istoric, aici nu poate fi vorba de o dispariţiune sau submersiune totală a ţării ori a ţinutului numit Atlantis, ci numai de o inundare extraordinară, însă trecătoare.. probă în această privinţă o avem de la Diodor ( din Sicilia n.n) care ne vorbeşte despre unele tradiţiuni istorice ale atlanţilor (sau ale locuitorilor de lângă muntele Atlas) culese mai târziu de timpurile cele depărtate despre care vorbesc preoţii din Sais”. Vom spune acum că aceasta este  partea reală, istorică a tradiţiilor legate de o cultură şi civilizaţie care de la un anumit moment avea să devină ascunsă şi de negăsit  în lumea celtică. Iată o o altă faţetă a „ceţurilor Avalonului”.

 Spuneam că Avalonul  se mai numea si „pământul celor vii” sau Insula  celor vii. Datorită pierderii acelei tradiţii primordiale  aduse de Tuatha de Danaan veniţi din regiunea hiperboreană şi a retragerii lor în niste locaţii subterane sau  chiar în Avalon, Insula Viilor  s-a confundat adesea cu „ regiunea Morţilor” înţelegându-se prin aceasta rasa dispărută ca şi dispariţia  înţelepciunii pe care o aduseră aceştia. Afirmaţia lui Densuşianu poate fi verificată prin etapele succesive ale ocultării acestei tradiţii primordiale  primită de celţi de la hiperborei. În primul rând, dispariţia tuathanilor, retragerea în  Centrul Suprem, de unde au venit şi apoi, dispariţia doctrinei druidice în confruntarea cu creştinismul.

Pământul  uitat de timp

Tuathanii sau hiperboreii nu au dispărut aşa cum lasă să se înţeleagă legenda Atlantidei. Ei există si au existat  întotdeauna. „ În sfârşit cât despre superioritatea  tradiţiei dacice până în Evul mediu, în epoca întemeierii principatelor române, aceasta nu are nimic neverosimil; în privinţa epocilor mai moderne, poate să nu fie vorba decât de o transmie mai putin consistentă; evident este destul de dificil să găseşti ceva care să permită să fii absolut afirmativ în această  problemă, ca şi atunci când este vorba să ştii până în ce moment tradiţia druidică, pe de altă parte, a rămas cu adevărat vie… Acesta (Regele Lumii-n.n) joacă un rol important în istoria Ioanei d’Arc, şi unii o consideră ca titlu al şefului unui anumit centru spiritual care, în acea epocă, ar fi existat încă undeva în Europa, fără să poată fi localizat însă într-un mod precis. Mă întreb dacă nu se poate face o apropiere cu numele acela de Căliman, Caraiman al cărui sens este în orice caz foarte apropiat” spune R. Guenon în corespondenţa sa cu V Lovinescu.

Însuşi Lovinescu ne spune următoarele: „ (Dacia) a fost centrul suprem al unei tradiţii mult mai puternice şi mai pure decât tradiţia celtică. Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 d.Ch, în total 185 de ani.Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată; Transilvania şi Oltenia actuală. În tot restul ţării  dacismul  a subzistat fără să fie tulburat….Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele centrale ale munţilor cei mai sălbatici şi mai de nepătruns din Europa. După părăsirea de către romani , avalanşa invaziilor barbare, care a durat mai mult de 1000 de ani, s-a preciptat peste Dacia făcând astfel imposibilă nu numai viaţa citadină ci chiar viaţa agricolă. O imensă pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou mai ales în munţii centrali inaccesibili… În jur, barbarii goţi, ostrogoţi, vandali,gepizi,slavi,cumani,pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid. Să lasăm pe istorici să se lamenteze si să constatăm că  că acest fapt a  ocrotit  tot ceea ce trebuia să rămână neviolat…Tradiţia dacică a continuat să subziste netulburată, în afara istoriei care se făcea în jurul ei. Astfel , când în sec XIII-XIV când au fost întemeiate principatele  Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea să formeze  România modernă, Dacia era neatinsă de istorie, ea se găsea în sensul cel mai riguros şi literal al cuvântului ,în aceeaşi stare ca pe vremea în care domnea peste ea Ler Împărat”! „Apa trece , pietrele rămân” spune tradiţia românescă şi  acei ţărani de prin crângurile şi cătunele munţilor,puţini şi bătrânicare mai stiu  legendele  şi tradiţiile legate de Centrul Lumii, de Regele Lumii şi de Marea Maică Dochia se încăpăţânează  cu îndârjire să păstreze intactă Întelepciunea Sf Graal şi inviolabilitatea  misteriosului Avalon, locul unde se ascunde aceasta.

zamolxe

 Bibliografie:

1.Rene Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Buc,1997

2.V.Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Buc, 1996

3.N Densuşianu, Dacia Preistorică, Buc, 2002

4. M.Eliade, Arta de a muri ( antologie), Cluj,2006

5. A Bucurescu, Dacia magică, Buc, 1999

6.Phillipe Walter, Arthur, ursul şi regele,Buc, 2006

7. Julius Evola, Misterul Graalului,Buc,2008

8. E. Delcea, Secretele Terrei.Istoria începe în Carpaţi, Craiova, volIV

9. Oriens revista de studii tradiţionale, Oradea,2006

La Actitud de un skinhead o cabeza rapada como literalmente es traducido,es un documental del año 2003, sobre la subcultura de los cabezas rapadas, dirigida por Daniel Schweizer. (Daniel Schweizer también dirigió las películas “El Terror Blanco” y “La Piel o morir”). Este reportaje perfila los 40 años de historia de la subcultura skinhead, que comienza con las versiones más recientes de la cultura. Uno de los asuntos que analiza el documental, es el componente político, que va desde los pensamientos de extrema derecha, a los totalmente opuestos de extrema izquierda. La película describe la transformación y radicalización de esta subcultura juvenil.

Vea aquí el documental Skinhead Attiude (2003) Vía El Club de los Magios

stub,stub, stuccare,stuccare, stuccatóre,stuccatore, stuccatura,stuccatura, stucchévole,stucchevole, stucco (sostantivo),stucco1, stucco (aggettivo),stucco2, stuccóso,stuccoso, stud,stud, stud-book,stud_book, Studebaker, Clement,studebaker_clement, studènte,studente, studentésco,studentesco, studiacchiare,studiacchiare, studiare,studiare, stùdio,studio, studiòlo,studiolo, studióso,studioso, stuellare,stuellare, stuèllo,stuello, stufa,stufa, stufare,stufare, stufato,stufato, stufatura,stufatura, stufo,stufo, Stuka,stuka, stundismo,stundismo, stunt-man,stunt_man, stuòia,stuoia, stuòlo,stuolo, st\f4~u\f0~pa,stupa, stupefacènte,stupefacente, stupefare,stupefare, stupèndo,stupendo, stupidàggine,stupidaggine, stupidata,stupidata, stupidità,stupidita, stùpido,stupido, stupire,stupire, stupóre,stupore, stuporóso,stuporoso, stuprare,stuprare, stupro,stupro, stura,stura, sturabottìglie,sturabottiglie, sturalavandini,sturalavandini, sturare,sturare, sturbare,sturbare, sturbo,sturbo, Stùrnidi,sturnidi, stutare,stutare, stuzzicadènti,stuzzicadenti, stuzzicare,stuzzicare, stuzzichino,stuzzichino, Styela,styela, stylé,style, styling,styling, stylion,stylion, Stylocephalus,stylocephalus, Stylocidaris,stylocidaris, Stylonichia,stylonichia, Styrax,styrax, su,suyy, su’,su_1, SU,su_2, suàcia,suacia, suadènte,suadente, suadére,suadere, suaheli o suahili,suaheli_o_suahili, suàno,suano, suasivo,suasivo, suasòria,suasoria, sub-,sub_, sub,sub, subàcqueo,subacqueo, subacuto,subacuto, subadulto,subadulto, subaffittare,subaffittare, subaffitto,subaffitto, subaffittuàrio,subaffittuario, subaffluènte,subaffluente, subagènte,subagente, subalòfilo,subalofilo, subalpino,subalpino, subalternazióne,subalternazione, subaltèrno,subalterno, subantàrtico,subantartico, subappaltare,subappaltare, subappalto,subappalto, subappennìnico,subappenninico, Subappennino,subappennino, subaracnoidèo,subaracnoideo, subarbustàceo,subarbustaceo, subarbusto,subarbusto, subarmònica,subarmonica, subàrtico,subartico, subasta,subasta, subastare,subastare, subastazióne,subastazione, subatòmico,subatomico, sùbbia,subbia, subbiare,subbiare, sùbbio,subbio, subbùglio,subbuglio, subcellulare,subcellulare, subcezióne,subcezione, subchèla,subchela, subcònscio,subconscio, subcontinènte,subcontinente, subcontrarietà,subcontrarieta, subcontràrio,subcontrario, subcosciènte,subcosciente, subcosciènza,subcoscienza, subcrìtico,subcritico, subcultura,subcultura, subcutis,subcutis, subdelegare,subdelegare, subdesèrtico,subdesertico, sùbdolo,subdolo, subdominante,subdominante, subdurale,subdurale, subduzióne,subduzione, subecumène,subecumene, subenfitèusi,subenfiteusi, subentrare,subentrare, subequatoriale,subequatoriale, suberato,suberato, subèrico,suberico, suberificazióne,suberificazione, suberina,suberina, Suberites,suberites, suberizzazióne,suberizzazione, suberòsi,suberosi, subessivo,subessivo, subfalda,subfalda, subfòssile,subfossile, subfrènico,subfrenico, subiètto,subietto, subimmàgine,subimmagine, subincisióne,subincisione, subingrèsso,subingresso, subinguinale,subinguinale, subinquilino,subinquilino, subire,subire, subirrigazióne,subirrigazione, subissare,subissare, subisso,subisso, subitàneo,subitaneo, sùbito (avverbio),subito1, sùbito (aggettivo),subito2, sub iudice,sub_iudice, sublativo,sublativo, subligaculum,subligaculum, sublimare,sublimare, sublimato,sublimato, sublimazióne,sublimazione, sublime,sublime, subliminare,subliminare, sublimità,sublimita, sublìngua,sublingua, sublinguale,sublinguale, sublitorale,sublitorale, sublocare,sublocare, sublocazióne,sublocazione, sublunare,sublunare, sublussazióne,sublussazione, submatrice,submatrice, submaxillite,submaxillite, submediterràneo,submediterraneo, submontano,submontano, subnesosilicato,subnesosilicato, subnoléggio,subnoleggio, subnormale,subnormale, subnucleare,subnucleare, suboceànico,suboceanico, subodorare,subodorare, subombrèlla,subombrella, subopèrcolo,subopercolo, suborbitale,suborbitale, subordinare,subordinare, subordinativo,subordinativo, subordinato,subordinato, subordinazióne,subordinazione, subordinazionismo,subordinazionismo, subórdine,subordine, subornare,subornare, subornazióne,subornazione, subparticella,subparticella, subpolare,subpolare, subregióne,subregione, subreptio,subreptio, subroutine,subroutine, subsannare,subsannare, subseguènte o subsequènte,subseguente_o_subsequente, subsèllio,subsellio, subsidènza,subsidenza, subsònico,subsonico, substrato,substrato, subtilina,subtilina, subtropicale,subtropicale, subucula,subucula, subumano,subumano, suburbano,suburbano, suburbicàrio,suburbicario, subùrbio,suburbio, subversivo,subversivo, subvocale,subvocale, subvulcànico,subvulcanico, subxeròfilo,subxerofilo, succedàneo,succedaneo, succèdere,succedere, successìbile,successibile, successióne,successione, successivo,successivo, succèsso (participio passato),successo1, succèsso (sostantivo),successo2, successóre,successore, successòrio,successorio, succhiaménto,succhiamento, succhiare,succhiare, succhiata,succhiata, succhiato,succhiato, succhiatóio,succhiatoio, succhiatóre,succhiatore, succhiellare,succhiellare, succhièllo,succhiello, succhiétto o succhiòtto,succhietto_o_succhiotto, sùcchio,succhio1 succhio2, succhióne,succhione, succiacapre,succiacapre, succiaméle,succiamele, succianèspole,succianespole, succiare,succiare, succiascòglio,succiascoglio, succiatóio,succiatoio, succìdere,succidere, succìngere,succingere, succìnico,succinico, succìnico-deidrogenasi,succinico_deidrogenasi, Succìnidi,succinidi, succinilcolina,succinilcolina, succinto,succinto, sùcciola,succiola, succitato,succitato, succlàvio,succlavio, succo,succo, succosità,succosita, succóso,succoso, sùccube,succube, succulènto,succulento, succulènza,succulenza, succursale,succursale, succussióne,succussione, sùcido,sucido, sucidume,sucidume, sucre,sucre, sud,sud, Sud,sud_1, sudacchiare,sudacchiare, sudafricano,sudafricano, sudamericano,sudamericano, sudanése,sudanese, sudare,sudare, sudàrio,sudario, sudata,sudata, sudatìccio,sudaticcio, sudatio,sudatio, sudato,sudato, suddétto,suddetto, suddiaconato,suddiaconato, suddiàcono,suddiacono, suddistìnguere,suddistinguere, sudditanza,sudditanza, sùddito,suddito, suddivìdere,suddividere, suddivisìbile,suddivisibile, suddivisióne,suddivisione, sud-èst,sud_est, sudicerìa,sudiceria, sùdicio,sudicio, sudicióne,sudicione, sudiciume,sudiciume, sudista,sudista, sudmongòlico,sudmongolico, sudorazióne,sudorazione, sudóre,sudore, sudorìfero,sudorifero, sudorìparo,sudoriparo, sud-òvest,sud_ovest, s\f4~u\f0~dra,sudra, sudtirolése,sudtirolese, sue,sueyy, sufèti o suffèti,sufeti_o_suffeti, suffètto,suffetto, suffèudo o subfèudo,suffeudo_o_subfeudo, suffìbolo,suffibolo, sufficiènte,sufficiente, sufficiènza,sufficienza, sufficit,sufficit, suffisso,suffisso, suffissòide,suffissoide, suffolk,suffolk, suffragàneo,suffraganeo, suffragante,suffragante, suffragare,suffragare, suffragatóre,suffragatore, suffragétta,suffragetta, suffràgio,suffragio, suffragista,suffragista, suffrùtice,suffrutice, suffruticóso,suffruticoso, suffumicare,suffumicare, suffumìgio,suffumigio, suffusióne,suffusione, sufi,sufi, sufismo,sufismo, sufita,sufita, suga,suga, sugante,sugante, sugare,sugare, suggellare,suggellare, suggèllo,suggello, sùggere,suggere, suggeriménto,suggerimento, suggerire,suggerire, suggeritóre,suggeritore, suggestionàbile,suggestionabile, suggestionabilità,suggestionabilita, suggestionare,suggestionare, suggestióne,suggestione, suggestivo,suggestivo, suggèsto,suggesto, sùghera,sughera, sugherato,sugherato, sugheréto,sughereto, sughericoltura,sughericoltura, sugherifìcio,sugherificio, sùghero,sughero, sugheróne,sugherone, sugheróso,sugheroso, sugli,sugli, sugna,sugna, sugo,sugo, sugosità,sugosita, sugóso,sugoso, sui,suiyy, suiboku,suiboku, suicida,suicida, suicidarsi,suicidarsi, suicìdio,suicidio, Sùidi,suidi, Suifórmi,suiformi, sui generis,sui_generis, Suillotaxus,suillotaxus, suindicato,suindicato, suinìcolo,suinicolo, suinicoltóre,suinicoltore, suinicoltura,suinicoltura, suino,suino, suità,suita, suite,suite, suiveur,suiveur, sukiya,sukiya, sul,sulyy, sula,sula, sulfamìdico o solfamìdico,sulfamidico_o_solfamidico, sulfinizzazióne,sulfinizzazione, sulfùreo,sulfureo, Sùlidi,sulidi, sulky,sulky, sulla (preposizione),sulla1, sulla (botanica),sulla2, sulle,sulleyy, sullo,sulloyy, sulpiride,sulpiride, sulpiziani,sulpiziani, sultana,sultana, sultanale,sultanale, sultanato,sultanato, sultanina,sultanina, sultano,sultano, suluk,suluk, sulvanite,sulvanite, Sumak o Sumach,sumak_o_sumach, sumèrico,sumerico, sumèro,sumero, sumerologìa,sumerologia, summa,summa, summentovato,summentovato, summenzionato,summenzionato, summit,summit, sumo,sumo, Suncus,suncus, sun deck,sun_deck, sunnita,sunnita, sunnominato,sunnominato, sunteggiare,sunteggiare, sunto,sunto, suntuàrio,suntuario, suo,suoyy, suòcera,suocera, suòcero,suocero, suòla,suola, suolare o solare,suolare_o_solare, suolatura o solatura,suolatura_o_solatura, suòlo,suolo, suomi,suomi, suonare,suonare, suonata,suonata, suonato o sonato,suonato_o_sonato, suonatóre o sonatóre,suonatore_o_sonatore, suòno,suono, suòra,suora, suovetaurilia,suovetaurilia, super-,super_, superabbondanza,superabbondanza, superàbile,superabile, superaerodinàmica,superaerodinamica, superaffollaménto,superaffollamento, superalcòlico,superalcolico, superalfa,superalfa, superalimentazióne,superalimentazione, superallenaménto,superallenamento, superaménto,superamento, superammasso,superammasso, superàrbitro,superarbitro, superare,superare, superato,superato, superàttico,superattico, supèrbia,superbia, superbióso,superbioso, supèrbo,superbo, superbómba,superbomba, superburòcrate,superburocrate, supercannóne,supercannone, supercarburante,supercarburante, supercìlio,supercilio, supercinemascope,supercinemascope, supercolòsso,supercolosso, supercomprèsso,supercompresso, superconducibilità,superconducibilita, superconduttività,superconduttivita, superconduttóre,superconduttore, superconduzióne,superconduzione, supercrìtico,supercritico, superdecorato,superdecorato, superdònna,superdonna, superdotato,superdotato, superèssere,superessere, superessivo,superessivo, supereterodina,supereterodina, superette,superette, superfetazióne,superfetazione, superficiale,superficiale, superficialità,superficialita, superficiàrio,superficiario, superfìcie,superficie, superfinitura,superfinitura, superfluidità,superfluidita, supèrfluo,superfluo, superfortèzza,superfortezza, supergalàssia,supergalassia, supergigante,supergigante, supergranulazione,supergranulazione, supergruppo,supergruppo, superinfezióne,superinfezione, superióra,superiora, superiorato,superiorato, superióre,superioreyy, superiorità,superiorita, superlativo,superlativo, superlavóro,superlavoro, superléga,superlega, superleggèri,superleggeri, superlibros,superlibros, superlòcrio,superlocrio, superluminale,superluminale, supermalloy,supermalloy, supermarket,supermarket, supermercato,supermercato, supermìnimo,superminimo, supermortalità,supermortalita, supernaturalismo,supernaturalismo, supernazionale,supernazionale, supernazióne,supernazione, supèrno,superno, supernormale,supernormale, supernova,supernova, sùpero (aggettivo),supero1, sùpero (sostantivo),supero2, superòssido,superossido, superpancromàtico,superpancromatico, superperito,superperito, superpetrolièra,superpetroliera, superpotènza,superpotenza, superproduzióne,superproduzione, superreazióne,superreazione, superretìcolo,superreticolo, supersònico,supersonico, superspècie,superspecie, superstallo,superstallo, superstar,superstar, supèrstite,superstite, superstizióne,superstizione, superstizióso,superstizioso, superstrada,superstrada, superstrato,superstrato, supertechnirama,supertechnirama, supertestimòne,supertestimone, superumerale,superumerale, superuòmo,superuomo, supervacàneo,supervacaneo, supervalutare,supervalutare, supervisióne,supervisione, supervisóre,supervisore, superwelter,superwelter, superzòna,superzona, supinatóre,supinatore, supinazióne,supinazione, supino (aggettivo),supino1, supino (sostantivo),supino2, suppedàneo,suppedaneo, suppellèttile,suppellettile, suppergiù o su per giù,suppergiu_o_su_per_giu, supplementare,supplementare, suppleménto,supplemento, supplentato,supplentato, supplènte,supplente, supplènza,supplenza, suppletivismo,suppletivismo, suppletivo,suppletivo, suppletòrio,suppletorio, supplì,suppli, sùpplica,supplica, supplicare,supplicare, supplicatòrio,supplicatorio, supplicazióne,supplicazione, sùpplice,supplice, supplichévole,supplichevole, supplire,supplire, suppliziare,suppliziare, supplìzio,supplizio, supponènte,supponente, supponènza,supponenza, suppórre,supporre, supportare,supportare, supporter,supporter, suppòrto,supporto, suppositivo,suppositivo, suppòsito,supposito, suppositòrio,suppositorio, supposizióne,supposizione, suppósta,supposta, suppósto,supposto, suppurare,suppurare, suppurativo,suppurativo, suppurazióne,suppurazione, supputare,supputare, suprematismo,suprematismo, supremazìa,supremazia, suprême,supreme, suprèmo,supremo, s\f4~u\f0~q,suq, sur-,sur_, sur,sur, sura (religione),sura1, sura\f8~ \f0~o surah,sura2_o_surah, sura (anatomia),sura3, surale,surale, surclassare,surclassare, surcontre,surcontre, surèna,surena, surf,surf, surfattante,surfattante, surfing,surfing, surge,surge, surgelaménto,surgelamento, surgelare,surgelare, surgelato,surgelato, surgelazióne,surgelazione, Suricata,suricata, suriettivo,suriettivo, suriezióne,suriezione, Surirella,surirella, surmenage,surmenage, surmolòtto,surmolotto, surmoltìplica,surmoltiplica, s\f4~u\f0~r-name,sur_name, Surnia,surnia, suro,suro, surplace,surplace, surplus,surplus, surra,surra, surreale,surreale, surrealismo,surrealismo, surrealista,surrealista, surrealìstico,surrealistico, surregolazióne,surregolazione, surrenale,surrenale, surrenalectomìa,surrenalectomia, surrenalismo,surrenalismo, surréne,surrene, surricordato,surricordato, surriferito,surriferito, surriscaldaménto,surriscaldamento, surriscaldare,surriscaldare, surriscaldato,surriscaldato, surriscaldatóre,surriscaldatore, surrogare,surrogare, surrogato,surrogato, surrogatòrio,surrogatorio, surrogazióne,surrogazione, survivalismo,survivalismo, survoltare,survoltare, survoltóre,survoltore, Sus,sus, suscettanza,suscettanza, suscettìbile,suscettibile, suscettibilità,suscettibilita, suscettività,suscettivita, suscettivo,suscettivo, suscitare,suscitare, susina o susina,susina_o_susina, susino,susino_o_susino, suspense,suspense, suspensura,suspensura, suspicióne,suspicione, susseguènte,susseguente, susseguènza,susseguenza, susseguire,susseguire, sussexite,sussexite, sussidiare,sussidiare, sussidiàrio,sussidiario, sussidiato,sussidiato, sussìdio,sussidio, sussiègo,sussiego, sussiegóso,sussiegoso, sussistènza,sussistenza, sussìstere,sussistere, sussultare,sussultare, sussulto,sussulto, sussultòrio,sussultorio, sussùmere,sussumere, sussunzióne,sussunzione, sussurrare,sussurrare, sussurrìo,sussurrio, sussurro,sussurro, sussurróne,sussurrone, susta,susta, sutra,sutra, Suttòri,suttori, Suttoridi,suttoridi, sutura,sutura, suturale,suturale, suturare,suturare, suvvìa,suvviayy, suzióne,suzione, suzzàcchera,suzzacchera, suzzare,suzzare, Sv,sv, SV,sv_1, S.V.A.,s_v_a_, svaccato,svaccato, svagare,svagare, svagato,svagato, svago,svago, svagolare,svagolare, svaligiare,svaligiare, svalutare,svalutare, svalutazióne,svalutazione, svampare,svampare, svampire,svampire, svanire,svanire, svantaggiato,svantaggiato, svantàggio,svantaggio, svantaggióso,svantaggioso, svànzica,svanzica, svaporare,svaporare, svarabhakti,svarabhakti, svariare,svariare, svariato,svariato, svarióne,svarione, svarita,svarita, svasare,svasare, svasatura,svasatura, svasso,svasso, svàstica,svastica, svecchiare,svecchiare, svecciare,svecciare, svecciatóio,svecciatoio, svecciatóre,svecciatore, svedése,svedese, svéglia,sveglia, svegliare,svegliare, svegliarino,svegliarino, svéglio,sveglio, svelare,svelare, svelenire,svelenire, svèllere,svellere, sveltézza,sveltezza, sveltire,sveltire, svèlto (aggettivo),svelto1, svèlto (verbo),svelto2, Sven,sven, svenare,svenare, svéndere,svendere, svéndita,svendita, svenévole,svenevole, svenevolézza,svenevolezza, svènia,svenia, sveniménto,svenimento, svenire,svenire, sventagliare,sventagliare, sventagliata,sventagliata, sventare,sventare, sventatézza,sventatezza, sventato,sventato, svèntola,sventola, sventolare,sventolare, sventrare,sventrare, sventura,sventura, sventurato,sventurato, svenuto,svenuto, sverginare,sverginare, svergognare,svergognare, svergognato,svergognato, svergolaménto,svergolamento, svergolare,svergolare, svernare,svernare, svérza o svèrza,sverza_o_sverza, sverzare,sverzare, sverzino,sverzino, svesciare,svesciare, svescicare,svescicare, svestire,svestire, svettare,svettare, svettatóio,svettatoio, svettatura,svettatura, svèvo,svevo, svezzaménto,svezzamento, svezzare,svezzare, sviaménto,sviamento, sviare,sviare, svicolare,svicolare, svignare,svignare, svigorire,svigorire, svilire,svilire, svillaneggiare,svillaneggiare, sviluppàbile,sviluppabile, sviluppabilità,sviluppabilita, sviluppante,sviluppante, sviluppare,sviluppare, sviluppatrice,sviluppatrice, sviluppo,sviluppo, svinare,svinare, svinatura,svinatura, svincolare,svincolare, svìncolo,svincolo, sviolinare,sviolinare, sviolinata,sviolinata, svìrgola,svirgola, svirgolare,svirgolare, svirilizzare,svirilizzare, svisare,svisare, sviscerare,sviscerare, svisceratézza,svisceratezza, sviscerato,sviscerato, svista,svista, svitaménto,svitamento, svitare,svitare, sviticchiare,sviticchiare, svìzzera,svizzera, svìzzero,svizzero, svociato,svociato, svogliare,svogliare, svogliatàggine,svogliataggine, svogliatézza,svogliatezza, svogliato,svogliato, svolare,svolare, svolazzare,svolazzare, svolazzo,svolazzo, svòlgere,svolgere, svolgiménto,svolgimento, svolìo,svolio, svòlta,svolta, svoltare,svoltare, svòlto,svolto, svoltolare,svoltolare, svuotare,svuotare, S.W.,s_w_, swahili,swahili, swap,swap, Swazian,swazian, sweater,sweater, sweating-system,sweating_system, Swertia,swertia, Swietenia,swietenia, swing,swing, switch,switch, sycon,sycon, Sycon,sycon_1, sylvaner,sylvaner, Sylvia,sylvia, Sylvilagus,sylvilagus, Symphalangus,symphalangus, symphision,symphision, Symphytum,symphytum, symposium,symposium, Synapta,synapta, Syncom,syncom, Synura,synura, syrah,syrah, Syringopora,syringopora, szlachta,szlachta, Szondi, tèst di-,szondi_test_di_, t,tyy, tabaccàio,tabaccaio, tabaccare,tabaccare, tabaccherìa,tabaccheria, tabacchicoltóre,tabacchicoltore, tabacchicoltura,tabacchicoltura, tabacchièra,tabacchiera, tabacchifìcio,tabacchificio, tabacchino,tabacchino, tabacco,tabacco, tabaccóso,tabaccoso, tabacòsi,tabacosi, tabàgico,tabagico, tabagismo,tabagismo, Tabànidi,tabanidi, tabardillo,tabardillo, tabarin,tabarin, tabarro,tabarro, tabasco,tabasco, tabassarano o tabasarano,tabassarano_o_tabasarano, tabe,tabe, tabefatto,tabefatto, tabèlla,tabella, tabellare,tabellare, tabellàrio,tabellario, tabellionato,tabellionato, tabellióne,tabellione, tabellóne,tabellone, tabeparàlisi,tabeparalisi, tabernàcolo,tabernacolo, tabètico,tabetico, tabì,tabi, tàbico,tabico, tableau,tableau, tablier,tablier, tablino,tablino, tabloid,tabloid, tablòide,tabloide, taborita,taborita, tabouret,tabouret, tabù,tabu, tabuizzare,tabuizzare, tabula,tabula, tabulae dealbatae,tabulae_dealbatae, tabula hebana,tabula_hebana, tabula rasa,tabula_rasa, tabulare (aggettivo),tabulare1, tabulare (verbo),tabulare2, tabulàrio,tabulario1 tabulario2, Tabulati,tabulati, tabulato,tabulato, tabulatóre,tabulatore, tabulatrice,tabulatrice, tabulazióne,tabulazione, tac,tac, T.A.C. (tomografia assiale computerizzata),t_a_c__1, tacan,tacan, tacca,tacca, taccagnerìa,taccagneria, taccagno,taccagno, taccamacca,taccamacca, taccare,taccare, taccata,taccata, taccheggiare,taccheggiare1 taccheggiare2, tacchéggio (tipografia),taccheggio1, tacchéggio (sostantivo),taccheggio2, tàcchete,tacchete, tacchettare,tacchettare, tacchettìo,tacchettio, tacchétto,tacchetto, tacchino,tacchino, tacchino di boscàglia,tacchino_di_boscaglia, tàccia,taccia, tacciare,tacciare, tacco,tacco, tàccola (ornitologia),taccola1, tàccola (botanica),taccola2, tàccola (sostantivo),taccola3, tacconare,tacconare, taccóne,taccone, taccuino,taccuino, tacére,tacere, tache,tache, tacheometrìa,tacheometria, tacheòmetro,tacheometro, tachi-,tachi_, tachi,tachi, tachiaritmìa,tachiaritmia, tachicardìa,tachicardia, tachidrite,tachidrite, tachifilassi,tachifilassi, Tachiglòssidi,tachiglossidi, tachigrafìa,tachigrafia, tachìgrafo,tachigrafo, tachilalìa,tachilalia, tachìmetro,tachimetro, Tachìnidi,tachinidi, tachióne,tachione, tachipnèa,tachipnea, tachipsichismo,tachipsichismo, tachiscòpio,tachiscopio, tachisismo,tachisismo, tachisme,tachisme, tachitelìa,tachitelia, tachtigers,tachtigers, Tachyoryctes,tachyoryctes, tacitare,tacitare, tacitiano,tacitiano, tacitismo,tacitismo, tàcito,tacito, taciturno,taciturno, tackle,tackle, tacnòdo,tacnodo, tactus,tactus, Tadarida,tadarida, Tadorna,tadorna, Taeniolabis,taeniolabis, taenite,taenite, tafanare,tafanare, tafanàrio,tafanario, tafano,tafano, tafarismo,tafarismo, tafferìa,tafferia, tafferùglio,tafferuglio, tàffete,taffete, taffettà,taffetta, tafia,tafia, tafocenòsi,tafocenosi, tafofobìa,tafofobia, tafòne,tafone, tafonomìa,tafonomia, Tafrinàcee,tafrinacee, tafrogènesi,tafrogenesi, tafrolite,tafrolite, tagàlog,tagalog, Tagetes,tagetes, tagètico,tagetico, tàglia,taglia1 taglia2, tagliabilità,tagliabilita, tagliabórse,tagliaborse, tagliabòschi,tagliaboschi, tagliacarte,tagliacarte, tagliacuce,tagliacuce, tagliaèrba,tagliaerba, tagliafèrro,tagliaferro, tagliafiamma,tagliafiamma, tagliafièno,tagliafieno, tagliafuòco,tagliafuoco, taglialégna,taglialegna, tagliamare,tagliamare, tagliando,tagliando, tagliapasta,tagliapasta, tagliapiètre,tagliapietre, tagliapòggio,tagliapoggio, tagliare,tagliare, tagliarèllo,tagliarello, tagliaréte o tagliaréti,tagliarete_o_tagliareti, tagliasìgari,tagliasigari, tagliata,tagliata, tagliatèlla,tagliatella, tagliato,tagliato, tagliatóre,tagliatore, tagliatrice,tagliatrice, tagliatubi,tagliatubi, tagliatura,tagliatura, tagliauòva,tagliauova, tagliavènto,tagliavento, tagliavétro,tagliavetro, taglieggiare,taglieggiare, tagliènte,tagliente, taglière,tagliere, taglierina,taglierina, taglierino,taglierino, tagliétto,taglietto, tàglio,taglio, tagliòla,tagliola, tagliolino,tagliolino, tagliòlo,tagliolo, taglióne (diritto penale antico),taglione1, taglióne (antico tributo),taglione2, tagliuzzare,tagliuzzare, tagma,tagma, tagmatizzazióne,tagmatizzazione, tago,tago, tahitiano,tahitiano, tahuantinsuyo,tahuantinsuyo, Taiassùidi,taiassuidi, tàiga,taiga, taika,taika, taille,taille, tailleur,tailleur, tàira,taira, takadiastasi,takadiastasi, takahe,takahe, take away,take_away, take-off,take_off, tàkin,takin, talalgìa,talalgia, talaltro,talaltro, talamencèfalo,talamencefalo, talàmico,talamico, tàlamo,talamo, talamotomìa,talamotomia, talapoìn,talapoin, talare (aggettivo),talare1, talare (sostantivo),talare2, talassemìa,talassemia, talàssico,talassico, Talassinoidèi,talassinoidei, talasso-,talasso_, talassòcrate,talassocrate, talassocràtico,talassocratico, talassocratóne,talassocratone, talassocrazìa,talassocrazia, talassofobìa,talassofobia, talassografìa,talassografia, talassogràfico,talassografico, talassologìa,talassologia, talassoterapìa,talassoterapia, Talauma,talauma, talayot,talayot, talbotipìa,talbotipia, talché,talcheyy, talco,talco, talcoclorite,talcoclorite, talcoscisto,talcoscisto, talcòsi,talcosi, tale,taleyy, talèa o tàlea,talea_o_talea, talèd,taled, tale e quale,tale_e_quale, taléggio,taleggio, talentàccio,talentaccio, talènto (unità di misura),talento1, talènto (sostantivo),talento2, talent-scout,talent_scout, Taliàcei,taliacei, talidomide,talidomide, ta’liq,taliq, talismànico,talismanico, talismano,talismano, Talitridi,talitridi, Talitrus,talitrus, talk show,talk_show, tall boy,tall_boy, tallèd,talled, tàllero,tallero, tàllio,tallio, tallire,tallire, tallito,tallito, tallitura,tallitura, tallo,tallo, Tallòfite,tallofite, tallòlio,tallolio, tallonàggio,tallonaggio, tallonare,tallonare, tallonata,tallonata, tallonatóre,tallonatore, talloncino,talloncino, tallóne,tallone1 tallone2, talménte,talmente, talmùdico,talmudico, talmudista,talmudista, talo,talo, talóra,talora, talpa,talpa, talpa dorata,talpa_dorata, talpa marsupiale,talpa_marsupiale, Tàlpidi,talpidi, talpóne,talpone, taluno,taluno, talus,talus, talvòlta,talvoltayy, Talweg,talweg, Tamandua,tamandua, tamanto,tamanto, tamarice o tamerice,tamarice_o_tamerice, tamarindo,tamarindo, tamarino,tamarino, tamarisco,tamarisco, Tamarix,tamarix, tàmaro,tamaro, tamarro,tamarro, tamarù,tamaru, tambarèllo o tombarèllo,tambarello_o_tombarello, tambourin,tambourin, tambùcio o tambùgio,tambucio_o_tambugio, tamburàio,tamburaio, tamburare,tamburare, tamburata,tamburata, tamburato,tamburato, tambureggiaménto,tambureggiamento, tambureggiare,tambureggiare, tamburellare,tamburellare, tamburellista,tamburellista, tamburèllo,tamburello, tamburino,tamburino, tamburlano,tamburlano, tamburo,tamburo, tambusso,tambusso, tàmeng,tameng, tamíai,tamiai, tàmil,tamil, tàmmar,tammar, tamo,tamo, tamoatà,tamoata, tampinare,tampinare, tampòco,tampoco, tamponaménto,tamponamento, tamponare,tamponare, tampóne,tampone, tam-tam,tam_tam, tamworth,tamworth, tana,tana, tanacéto,tanaceto, tanagliare o tenagliare,tanagliare_o_tenagliare, tanagra,tanagra, Tanaidàcei,tanaidacei, tananài,tananai, tanato-,tanato_, tanatocenòsi,tanatocenosi, tanatofobìa,tanatofobia, tanatologìa,tanatologia, tanatòsi,tanatosi, tanca,tanca1 tanca2, tàndem,tandem, tanè,tane, tanfo,tanfo, tanga,tanga, tanganicano,tanganicano, tangènte,tangente, tangentòide,tangentoide, tangentòpoli,tangentopoli, tangènza,tangenza, tangenziale,tangenziale, tàngere,tangere, tànghero,tanghero, tangìbile,tangibile, tangibilità,tangibilita, tango,tango, tangóne,tangone, tànica,tanica, tanisìttera,tanisittera, tank,tank, tanka,tanka, tankha,tankha, tannaiti,tannaiti, tannare,tannare, tannasi,tannasi, tannino,tannino, tantafèra,tantafera, tantalite,tantalite, tàntalo,tantalo, tantilla,tantilla, tantino,tantino, tanto,tantoyy, tant\f4~o\f0~,tanto_1, tantrismo,tantrismo, Tantulocàridi,tantulocaridi, tanuki,tanuki, tanuta,tanuta, Tanystropheus,tanystropheus, tao,tao, taoismo,taoismo, taoista,taoista, taoistico,taoistico, tapa,tapa, tapas,tapas, tape mark,tape_mark, Taphrina,taphrina, tapinare,tapinare, tapinèllo,tapinello, tapino,tapino, tapiòca,tapioca, tapiolite,tapiolite, Tapìridi,tapiridi, tapiro,tapiro, tapis d’or,tapis_dor, tapis roulant,tapis_roulant, tapoatafa,tapoatafa, tappa,tappa, tappabuchi,tappabuchi, tappare,tappare, tapparèlla,tapparella, tapparellista,tapparellista, tàppete,tappete, tappéto,tappeto, tappezzare,tappezzare, tappezzerìa,tappezzeria, tappezzière,tappezziere, tapping,tapping, tappino,tappino, tappo,tappo, tàpsia,tapsia, tapùm,tapum, tar,tar, tara (sostantivo),tara1, tara (patologia e altro),tara2, tarabusino,tarabusino, tarabuso,tarabuso, tarallo,tarallo, taramellite,taramellite, tarantèlla,tarantella, tarantèllo,tarantello, tarantino o tarentino,tarantino_o_tarentino, tarantismo,tarantismo, taràntola,tarantola, tarantolato,tarantolato, tarantolino,tarantolino, tarantolismo,tarantolismo, tarare,tarare, taràssaco,tarassaco, taratàntara,taratantara, tarato,tarato, taratura,taratura, Taraxacum,taraxacum, tàrchia,tarchia, tarchiato,tarchiato, tardare,tardare, tardi,tardiyy, Tardìgradi,tardigradi, tardigradifórme,tardigradiforme, tardìgrado,tardigrado, tardivo,tardivoyy, tardo,tardo, tardoantico,tardoantico, tardocapitalismo,tardocapitalismo, tardóna,tardona, tardorinascimentale,tardorinascimentale, tardorogènico,tardorogenico, targa,targa, targèlie,targelie, target market,target_market, targhétta,targhetta, tari,tari, tariffa,tariffa, tariffale,tariffale, tariffare,tariffare, tariffàrio,tariffario, tarika o tariqa,tarika_o_tariqa, tarlare,tarlare, tarlatana,tarlatana, tarlatura,tarlatura, tarlo,tarlo, tarma,tarma, tarmare,tarmare, tarmicida,tarmicida, tarnowitzite,tarnowitzite, taro,taro, taroccare,taroccare, taròcco (gioco),tarocco1, taròcco (botanica),tarocco2, taròzzo,tarozzo, tarpàn,tarpan, tarpano,tarpano, tarpare,tarpare, tarpóne,tarpone, Tarrasioidèi,tarrasioidei, tarsale,tarsale, tarsalgìa,tarsalgia, tarsìa,tarsia, tàrsio,tarsio, Tarsioidèi,tarsioidei, Tarsipes,tarsipes, tarsite,tarsite, tarso,tarso, tarsotomìa,tarsotomia, tartagliare,tartagliare, tartaglióne,tartaglione, tartan,tartan, tartana,tartana, tartanóne,tartanone, tartàreo,tartareo, tartarésco,tartaresco, tartàrico,tartarico, tàrtaro,tartaro1 tartaro2, tartaruga,tartaruga, tartassare,tartassare, tartelétta o tartellétta,tarteletta_o_tartelletta, tartina,tartina, tartrato,tartrato, tartufàia,tartufaia, tartufare,tartufare, tartufésco,tartufesco, tartuficoltóre,tartuficoltore, tartuficoltura,tartuficoltura, tartufo,tartufo, Tàrzan,tarzan, tasca,tasca, tascàbile,tascabile, tascapane,tascapane, taschina,taschina, taschino,taschino, tasi,tasi, task,task, task force,task_force, Tasmacetus,tasmacetus, tasmaniano,tasmaniano, taso,taso, tassa,tassa, tassàbile,tassabile, tassabilità,tassabilita, tassàmetro,tassametro, tassare,tassare, tassativo,tassativo, tassazióne,tassazione, tassellare,tassellare, tassèllo,tassello, tassésco,tassesco, tassi- o -tassi,tassi__o__tassi, tassia,_tassia, tassìa,tassia, tassiano,tassiano, tassidermìa,tassidermia, tassinaro,tassinaro, tassista o taxista,tassista_o_taxista, tasso (zoologia),tasso1, tasso (botanica),tasso2, tasso (economia e altro),tasso3, tasso (tecnologia),tasso4, tasso barbasso o tassobarbasso,tasso_barbasso_o_tassobarbasso, tassodónte,tassodonte, Tassodónti,tassodonti, tassonomìa,tassonomia, tassonòmico,tassonomico, tasta,tasta, tastare,tastare, tastata,tastata, tastatóre,tastatore, tasteggiare,tasteggiare, tastièra,tastiera, tastierista,tastierista, tasto,tasto, tastóni,tastoni, tata,tata, tatà,tata_1, tatami,tatami, Tatarian,tatarian, tàtaro,tataro, tatpuru\f3~s\f0~a,tatpurusa, tattersall,tattersall, tàttica,tattica, tatticismo,tatticismo, tàttico,tattico, tàttile,tattile, tattilità,tattilita, tattismo,tattismo, tatto,tatto, tatuàggio,tatuaggio, tatuare,tatuare, tàu,tau, taumaturgìa,taumaturgia, taumatùrgico,taumaturgico, taumaturgo,taumaturgo, Taumetopèidi,taumetopeidi, taurina,taurina, taurino,taurino, taurobòlio,taurobolio, taurocòlico,taurocolico, taurodontìa,taurodontia, tauromachìa,tauromachia, tauròtrago,taurotrago, tauto-,tauto_, tautocronismo,tautocronismo, tautòcrono,tautocrono, tautòfono,tautofono, tautogramma,tautogramma, tautologìa,tautologia, tautològico,tautologico, tautomerìa,tautomeria, tautòmero,tautomero, tautosillàbico,tautosillabico, tavèlla,tavella, tavellóne,tavellone, tavèrna,taverna, tavernière,taverniere, tàvola,tavola, tavolàccio,tavolaccio, tavolame,tavolame, tavolare,tavolare, tavolata,tavolata, tavolato,tavolato, tavolétta,tavoletta, tavolière,tavoliere, tavolino,tavolino, tàvolo,tavolo, tavolòzza,tavolozza, tawla,tawla, Taxàcee,taxacee, taxi o tassì,taxi_o_tassi, tàxis,taxis, Taxocrinoidei,taxocrinoidei, Taxodium,taxodium, taxon,taxon, tax planning,tax_planning, Taxus,taxus, taylorismo,taylorismo, tazebao o tazibao,tazebao_o_tazibao, ta\f12~!\f0~ziyè,taziye, tazza,tazza, tbc o T.B.C.,tbc_o_t_b_c_, te,teyy, tè,te_1, te’,te_2, tèa,tea, Teàcee,teacee, teaching-machine,teaching_machine, teak,teak, team,team, team racing,team_racing, teandrìa,teandria, teandrismo,teandrismo, tea-room,tea_room, teatino,teatino, teatrale,teatrale, teatralità,teatralita, teatrante,teatrante, teatro,teatro, tebaina,tebaina, tebano,tebano, tebènna,tebenna, tebèo,tebeo, Tebu,tebu, tèc,tec, tèca,_teca, tèca,teca, Tecanèfri,tecanefri, Tecati,tecati, tecato,tecato, técca o téccola,tecca_o_teccola, technicòlor,technicolor, technirama®,technirama, techniscòpe,techniscope, tèck,teck, tecnèzio,tecnezio, tècnica,tecnica, tecnicismo,tecnicismo, tecnicista,tecnicista, tecnicità,tecnicita, tecnicizzare,tecnicizzare, tècnico,tecnico, tecnìgrafo,tecnigrafo, tecno-,tecno_, tecnocasa,tecnocasa, tecnòcrate,tecnocrate, tecnocràtico,tecnocratico, tecnocrazìa,tecnocrazia, tecnologìa,tecnologia, tecnològico,tecnologico, tecnopatìa,tecnopatia, tecnostruttura,tecnostruttura, téco,teco, Tecodónti,tecodonti, tecòma,tecoma, tecoplasma,tecoplasma, Tecosòmi,tecosomi, tectite,tectite, tectoborati,tectoborati, tectofacies,tectofacies, tectosilicati,tectosilicati, tèda,teda, tedat,tedat, teddy boy,teddy_boy, tedescherìa,tedescheria, tedeschizzare,tedeschizzare, tedésco,tedesco, tedésco-cattòlici,tedesco_cattolici, tedescòfilo,tedescofilo, tedescòfobo,tedescofobo, tedescume,tedescume, tediare,tediare, tèdio,tedio, tedióso,tedioso, tedòforo,tedoforo, tee,tee, teen-ager,teen_ager, Teflon®,teflon, tèfra,tefra, tefrite,tefrite, tefrocronologìa,tefrocronologia, tefroite,tefroite, téga,tega, tegame,tegame, Tegenaria,tegenaria, téglia,teglia, tegmen,tegmen, tegménto,tegmento, tègmina,tegmina, tégola,tegola, tegù,tegu, tegumentale,tegumentale, tegumentàrio,tegumentario, teguménto,tegumento, teièra,teiera, Teìidi,teiidi, Teil-Zone,teil_zone, teismo (religione),teismo1, teismo (patologia),teismo2, teista,teista, teìstico,teistico, tèk,tek, téla,tela, telàio,telaio, telamóne,telamone, telangiòma,telangioma, telangiòsi,telangiosi, telangite,telangite, telare,telare, telato,telato, telatura,telatura, tele-,tele_, teleabbonato,teleabbonato, teleallòctono,telealloctono, teleangectasìa,teleangectasia, teleangectàsico,teleangectasico, telearma,telearma, telebómba,telebomba, telebùssola,telebussola, telecàmera,telecamera, telecardiòfono,telecardiofono, telecinematografìa,telecinematografia, telecinèsi o telecinesìa,telecinesi_o_telecinesia, telecinètico,telecinetico, Telecom,telecom, telecomandare,telecomandare, telecomando,telecomando, telecomposizióne,telecomposizione, telecomunicare,telecomunicare, telecomunicazióne,telecomunicazione, telecontròllo,telecontrollo, telecrazìa,telecrazia, telecrònaca,telecronaca, telecronista,telecronista, telecuòre,telecuore, telecurieterapìa,telecurieterapia, telediafonìa,telediafonia, telediffóndere,telediffondere, telediffusióne,telediffusione, teledipendènte,teledipendente, teledramma,teledramma, teleelaborazióne,teleelaborazione, teleelettrocardiògrafo,teleelettrocardiografo, telefax,telefax, telefèrica,teleferica, telefèrico,teleferico, teleferista,teleferista, telefilm,telefilm, telefonare,telefonare, telefonata,telefonata, telefonìa,telefonia, telefònico,telefonico, telefonino,telefonino, telefonista,telefonista, telèfono,telefono, telefonometrìa,telefonometria, telefòto,telefoto, telefotografìa,telefotografia, telegènico,telegenico, telegiornale,telegiornale, telegrafare,telegrafare, telegrafìa,telegrafia, telegràfico,telegrafico, telegrafista,telegrafista, telègrafo,telegrafo, telegramma,telegramma, teleguida,teleguida, teleguidare,teleguidare, teleguidato,teleguidato, teleinformatóre,teleinformatore, teleinseritóre,teleinseritore, telelavóro,telelavoro, telemanipolatóre,telemanipolatore, telemàtica,telematica, telemàtico,telematico, telemedicina,telemedicina, telemetrìa,telemetria, telemètrico,telemetrico, telemetrista,telemetrista, telèmetro,telemetro, telemisura,telemisura, telemisuratóre,telemisuratore, telencèfalo,telencefalo, telenovèla,telenovela, teleobiettivo o teleobbiettivo,teleobiettivo_o_teleobbiettivo, teleologìa,teleologia, teleològico,teleologico, teleonomìa,teleonomia, teleoperazióne,teleoperazione, teleopsìa,teleopsia, teleoptila,teleoptila, Teleòstei,teleostei, Teleòstomi,teleostomi, telepatìa,telepatia, telepàtico,telepatico, telequìz,telequiz, telerìa,teleria, telericevènte,telericevente, telerilevaménto,telerilevamento, teleriprésa,teleripresa, teleriproduzióne,teleriproduzione, telèro,telero, teleromanzo,teleromanzo, teleschérmo,teleschermo, telescopìa,telescopia, telescòpico,telescopico, telescòpio,telescopio, telèscopo,telescopo, telescrivènte,telescrivente, telescriventista,telescriventista, telescuòla,telescuola, telesegnalazióne,telesegnalazione, teleselettivo,teleselettivo, teleselezióne,teleselezione, telespàzio,telespazio, telespettatóre,telespettatore, Telestàcei,telestacei, teletaxe,teletaxe, teletèx,teletex, teletèxt,teletext, teletrasmettere,teletrasmettere, teletrasmissióne,teletrasmissione, teletrasmittènte,teletrasmittente, telétta,teletta1 teletta2, televìdeo,televideo, televisióne,televisione, televisivo,televisivo, televisóre,televisore, tèlex,telex, Telifònidi,telifonidi, tell,tell, Tellina,tellina, Tellìnidi,tellinidi, tellùrico,tellurico, tellùrio,tellurio, tellurite,tellurite, tellurobismutite,tellurobismutite, telluròide,telluroide, tellurometria,tellurometria, telluròmetro,tellurometro, télo,telo, tèlo,telo_1, Telogóni,telogoni, telóne,telone, telorragìa,telorragia, Telospòridi,telosporidi, telotassìa,telotassia, tèlson,telson, téma,tema, tèma (linguistica, musica e altro),tema1, temàtica,tematica, temàtico,tematico, témenos,temenos, temènza,temenza, temerarietà,temerarieta, temeràrio,temerario, temére,temere, temerità,temerita, temìbile,temibile, temmoku,temmoku, Temnocefàlidi,temnocefalidi, Temnochìlidi,temnochilidi, Temnopleuròidi,temnopleuroidi, Temnospòndili,temnospondili, tèmolo,temolo, témpa,tempa, tèmpera,tempera, temperalàpis,temperalapis, temperamatite,temperamatite, temperaménto,temperamento, temperante,temperante, temperanza,temperanza, temperare,temperare, temperato,temperato, temperatura,temperatura, tempèrie,temperie, temperino,temperino, tempest,tempest, tempèsta,tempesta, tempestare,tempestare, tempestàrio,tempestario, tempestìo,tempestio, tempestività,tempestivita, tempestivo,tempestivo, tempestóso,tempestoso, tèmpia,tempia, tempiale,tempiale, tempificare,tempificare, tèmpio,tempio, tempismo,tempismo, tempista,tempista, templare o templàrio,templare_o_templario, tèmpo,tempo, temporale (aggettivo),temporale1, temporale (anatomia e altro),temporale2, temporale (sostantivo),temporale3, temporalésco,temporalesco, temporalità,temporalita, temporaneità,temporaneita, temporàneo,temporaneo, temporeggiare,temporeggiare, temporeggiatóre,temporeggiatore, temporibus illis,temporibus_illis, temporizzatóre,temporizzatore, tèmporo-mandibolare,temporo_mandibolare, tèmpra,tempra, temprabilità,temprabilita, temprare,temprare, temps,temps, tempus,tempus, tenace,tenace, tenàcia,tenacia, tenacità,tenacita, tenàglia,tenaglia, tenaglióne,tenaglione, tenalgìa,tenalgia, tènare o tènar,tenare_o_tenar, tenàrio,tenario, tènda,tenda, tendàggio,tendaggio, tendai,tendai, tendale,tendale, tendalétto,tendaletto, tendènza,tendenza, tendenziale,tendenziale, tendenzióso,tendenzioso, tender,tender, tèndere,tendere, tendicaténa,tendicatena, tendicìnghia,tendicinghia, tendicòllo,tendicollo, tendimòlle,tendimolle, tendina,tendina, tèndine,tendine, tendìneo,tendineo, tendinite,tendinite, tendinòma,tendinoma, tenditóio,tenditoio, tenditóre,tenditore, tendóne,tendone, tendòpoli,tendopoli, tènebra,tenebra, tenebrare,tenebrare, Tenebriònidi,tenebrionidi, tenebrosità,tenebrosita, tenebróso,tenebroso, tenekoit,tenekoit, tenére,tenere, tenerézza,tenerezza, tenerino,tenerino, tènero,tenero, teneróni,teneroni, tenerume,tenerume, tenèsmo,tenesmo, tènia (architettura e altro),tenia1, tènia (zoologia),tenia2, tenìasi,teniasi, tenière,teniere, tenìfugo,tenifugo, Teniodónti,teniodonti, Tenioglòssi,tenioglossi, Tenioidèi,tenioidei, tenìola,teniola, tenitóre,tenitore, tennantite,tennantite, tènnis,tennis, tènnis ad anèlli,tennis_ad_anelli, tènnis da tàvolo,tennis_da_tavolo, tennista,tennista, tennìstico,tennistico, tenn\f4~o\f0~,tenno, tenocettóre,tenocettore, tenóne,tenone, tenoplàstica o tenoplastìa,tenoplastica_o_tenoplastia, tenor,tenor, tenóre,tenore, tenoreggiare,tenoreggiare, tenorile,tenorile, tenorite,tenorite, tenosinovite,tenosinovite, tenosite,tenosite, tenostòsi,tenostosi, tenotomìa,tenotomia, tenovaginite,tenovaginite, tènrec o tènrek,tenrec_o_tenrek, Tenrècidi,tenrecidi, tènsa,tensa, tensioattivo,tensioattivo, tensiòmetro,tensiometro, tensióne,tensione, tensoflessióne,tensoflessione, tensóre (anatomia),tensore1, tensóre (matematica),tensore2, tensoriale,tensoriale, tensostruttura,tensostruttura, tentàbile,tentabile, tentacolare,tentacolare, Tentacolati,tentacolati, tentàcolo,tentacolo, Tentaculìtidi,tentaculitidi, tentaculozòoide,tentaculozooide, tentare,tentare, tentativo,tentativo, tentatóre,tentatore, tentazióne,tentazione, tentènna,tentenna, tentennaménto,tentennamento, tentennante,tentennante, tentennare,tentennare, tentennata,tentennata, tentennìo,tentennio, tentennóni,tentennoni, tentillo,tentillo, tentóni o tentóne,tentoni_o_tentone, tentòrio,tentorio, Tentredìnidi,tentredinidi, tènue,tenue, tenuità,tenuita, tenuta,tenuta, tenutàrio,tenutario, tenuto,tenuto, tenzonare,tenzonare, tenzóne,tenzone, tèo-,teo_, teobromina,teobromina, teocalli,teocalli, teocèntrico,teocentrico, teocrasìa,teocrasia, teocràtico,teocratico, teocrazìa,teocrazia, teocritèo,teocriteo, teodìa,teodia, teodicèa,teodicea, teodolite,teodolite, teodosiano,teodosiano, teofagìa,teofagia, teofanìa,teofania, teofillina,teofillina, teogonìa,teogonia, teogònico,teogonico, teologale,teologale, teologare,teologare, teologìa,teologia, teològico,teologico, teologizzare,teologizzare, teòlogo,teologo, teopaschismo,teopaschismo, teorèma,teorema, teoremàtico,teorematico, teorèsi,teoresi, teorètico,teoretico, teorìa,teoria, teòrica,teorica, teòrico,teorico, teorizzare,teorizzare, teòro,teoro, teoròdoco,teorodoco, teosofìa,teosofia, teosòfico,teosofico, teòsofo,teosofo, tep,tep, tèpalo,tepalo, tèpere,tepere, tepidàrio,tepidario, tepóre,tepore, téppa,teppa, teppàglia,teppaglia,

Quasi 2700 persone del social network Facebook, sostengono un gruppo che si chiama “Facciamo chiudere il gioco leghista, <Rimbalza il clandestino>”, è un gruppo filantropico che ha come simbolo il vessillo della Lega con la svastica sovrapposta, per sottolineare le possibili associazioni tra Lega e Nazismo. Il gruppo contiene il link al gioco e, allo stesso tempo, invita i suoi membri a segnalare  il gioco come violento contro persone e gruppi di persone.

La notizia dell’esistenza di un gioco italiano (leghista purtroppo è anche italiano), che affonda barche, dopo che 75 persone sono morte in mare per arrivare in Italia, rimbalza all’estero con un articolo sul sito del quotidiano spagnolo ELPAÍS.com: 

La Lega Nord italiana gioca ad affondare barconi in Facebook

ELPAÍS.com – Madrid – 21/08/2009

Mentre le autorità cercano i cadaveri della ennesima tragedia di immigranti, un’applicazione del social network alimenta la “caccia al clandestino”.

(vai all’articolo originale)

In Italia imperversa la polemica e l’indignazione per l’ennesima tragedia di immigranti che tentavano di arrivare con una “patera”, come si chiamano in spagnolo le carrette del mare, nel paese. La Lega Nord, partito xenofobo e alleato del primo ministro Berlusconi, in questi tempi, gioca alla “caccia al clandestino” in Facebook.

Nella pagina ufficiale della formazione che ha fatto della retorica anti-immigrazione la base della sua fortuna politica, si trova una specie di videogioco grazie al quale i naviganti accumulano punti affondando le barche che si avvicinano al territorio italiano. Più grandi sono i barconi, più punti si accumulano. Il macabro resoconto è marcato dal suono di un campanello. L’applicazione si chiama “Rimbalza il clandestino”.

Nella pagina, gestita direttamente dal figlio del leader della Lega Nord, Umberto Bossi, si spiega anche le ragioni dell’esistenza di questa applicazione: “L’obiettivo, si legge, è di mantenere il controllo sui clandestini che arrivano in Italia”. Se non si riesce ad affondare un numero sufficiente di barche, sullo schermo appare l’avviso: “Prova ancora…vedrai che la prossima volta riuscirai a dimostrare di essere un vero leghista”.

E mentre la Lega Nord approfitta del social network per diffondere il proprio messaggio, le autorità cercano ancora i cadaveri dei 75 immigrati che viaggiavano dalla Libia verso l’Italia, insieme a cinque tratti in salvo sulle coste di Lampedusa. I sopravvissuti hanno dichiarato di aver incrociato durante la traversata varie barche, ma solo una si è fernata per dare delle bottiglie di acqua e del cibo, per poi scomparire subito dopo.

Il mancato o  errore di soccorso in una dei lembi di mare più pattugliati d’Europa ha provocato oggi la protesta della Chiesa e delle organizzazioni umanitarie, tra cui l’Agenzia delle Nazioni Unite per i Rifugiati. “E’ come se si fosse approvato il messaggio per cui chi arriva nei barconi è materiale umano usa e getta”, ha commentato la portavoce Laura Boldrini. Il principale partito di opposizione, il Partito Democratico, ha chiesto al Governo di spiegare al Parlamento come sono avvenuti i fatti.

Per collegarti al gruppo anti-rimbalza il clandestino, clicca qui.

“Svastica este in legatura cu cultul solar si apare in acele tari in care a trait rasa pelasgica pe care o gasim la inceputuri in tarile noastre.
Svastica este, in genere, semnul distinctiv al rasei arice si, in special, al ramurei Tracice, de care ne tragem prin Daci (…). Cu vechimea ei, la noi, Svastica este, dar, in primul rand, a noastra, romaneasca, prin descendenta din arii, tracii (…).
Liga Apararii Nationale Crestine a luat ca semn al ei Svastica, pentru ca este semnul de legatura a natiei romanesti cu trecutul ei cel mai indepartat. Ca semn al pastrarii noastre stravechi, svastica este simbol al vointei, pe care o afirma L.A.N.C. de a ne pastra si pe viitor”. (A.C. Cuza, Invatatura lui Isus. Iudaismul si teologia crestina, Editura “Ligii Apararii Nationale Crestine”, Iasi, 1925, pp. 33-34.)

În urmă cu vreo 4-5 ani, prinţul Harry era surprins de presă într-un costum de SS-ist, cu prilejul unui bal mascat sau ceva de genul ăsta. Poate că acum altfel aş socoti lucrurile, dar gândurile care mi-au trecut atunci prin cap mă pun încă pe gânduri.

Între timp mi-am dat seama că de acelaşi embargo ar trebui să se „bucure” şi însemnele comuniste, care sunt însă mult mai bine tolerate de procesul digestiv social. E chiar cool să fii oleacă maoist, să vorbeşti admirativ despre Marx (cum face Bucurenci, de pildă) ori măcar să porţi un tricou cu Che Guevara „antiimperialistul”.

Mazăre al nostru e unul dintre produsele de serie de apariţia cărora mă temeam la vremea când îl înfieram pe Harry. E un fel de imitaţie chinezeasă a teribilismului princiar de atunci. Ironia face că teribilistul de acum – care pare să-şi trăiască destul de tardiv adolescenţa – este de stânga; şi, după spusele lui, s-a trezit pur şi simplu într-o uniformă cu însemnele extremei drepte. Extremişti din toate ţările, uimiţi-vă!

Iată ce ziceam despre Harry:

Prinţul Harry şi svastica noastră

E grav, oare, că un posibil viitor rege al Marii Britanii a fost fotografiat purtând o svastică? E grav că a fost fotografiat sau e grav că purta svastică?

Aş putea încerca să discut subiectul dreptului la intimitate, drept pe care consider că îl are orice personalitate, oricât de publică ar fi ea – iertată-mi fie exprimarea. E clar că paparazzi există şi îşi fac meseria cum se pricep mai bine. Ar încăpea o discuţie cu privire la moralitatea unei astfel de profesii şi deontologia aferentă, dar e un subiect ce ţine, poate, de experţii moralităţii presei (or fi existând?).

E grav că Harry purta svastică!

Pentru că este cu totul imposibil ca un tânăr cu educaţia lui să nu fi auzit până acum ce a însemnat svastica pentru Europa şi pentru milioanele de oameni din lagăre. Şi, cu toate că ştia asta, şi-a permis să glumească, să se grozăvească. Teribilism, ar putea spune îngăduitor un domn de vârsta a treia, o să-i treacă.

Doar că eu nu îmi permit să fiu îngăduitor. Fac parte din generaţia lui Harry, personaj care, în timp, ar putea deveni un actor destul de important în istorie. Dar nu pentru asta mă neliniştesc. Ştiu prea bine că prerogativele regelui în Marea Britanie sunt reduse. Şi chiar dacă s-ar schimba asta…

Ce mă îngrijorează este faptul că el trăieşte pur şi simplu în spiritul generaţiei sale. Şi al generaţiei mele.

Mă îngrijorează că se poate glumi pe orice subiect, că istoria şi ororile ei au devenit o mare băşcălie. Că viaţa poate fi luată în derâdere şi i se poate zâmbi ironic în faţă. Că nu mai există Dumnezeu, sau destin, sau soartă, că ne suntem singuri stăpâni. Şi de aici, se deduce imediat că putem face orice.

Mă îngrijorează impotenţa afectivă. Şi că, iubirea, spre exemplu, tinde să se transforme în chestiune de bani, schimb de salivă şi prezervativ. Că după cutremurul din Asia, au existat oameni care, fiind în zonă, puteau să vorbească despre cum s-au distrat când au „vizitat triburile de aborigeni”.

Mă îngrijorează că, dacă vreau să exemplific sentimente nobile, îmi vin în minte filme sau cărţi şi nu realităţi. Că, de câte ori am încercat să fiu curajos, mi-am dat seama că nu-mi iese, că nu ştiu exact cum. Că e greu să fiu patriot într-o ţară unde ai de ales între vadimi şi cinici. Că onoarea se leagă tot mai tare de profit şi loialitatea a devenit o capră de muls. Că oamenii care muncesc cu responsabilitate sunt „tocilari” – (în şcoală) apreciaţi de câte un profesor care trăieşte între ideile proprii – sau fraieri, la locul de muncă pentru că nu ştiu să beneficieze, să se „descurce”.

Mă îngrijorează că tot mai puţini cred că dracu’ există, şi asta nu în urma unor opţiuni conştiente, ci din ignoranţă şi indiferenţă.
Mă îngrijorează că Harry nu e un caz izolat. Că svastica o poate purta cu uşurinţă toată generaţia mea şi cele mai tinere care ne urmează. Că în clasa a V-a un copil desenează svastici şi le arată colegilor ca pe o mare realizare.

Că svastica e o jucărie, că lumea e un teren de joacă şi că noi suntem copii retardaţi afectiv şi axiologic, convinşi că orice e permis, că orice însemnă orice. Şi că ne credem stăpâni pe tot ce (credem că) există.

Harry purta svastica noastră, dar nu pentru că îi urăşte pe evrei, ci pentru că nu mai ştie prea bine ce înseamnă a urî, ce înseamnă a iubi, ce înseamnă a suferi, ce înseamnă a respecta, ce înseamnă a fi demn… Pentru că toate aceste cuvinte mari şi tari – fără ghilimele şi lipsite de conotaţii peiorative – nu-şi mai au semnificatul corespunzător. Că s-au autonomizat, într-un gest autoreflexiv, şi „virtualizat”, prin raportarea la o realitate fictivă.

Mereu se afirmă că trăim într-o lume caragialiană – şi gândul ne zboară la conducători, politicieni etc. Eu insist să cred că e vorba de o lume postcaragialiană din care a dispărut şi ridicola “onoare de familist” şi caraghiosul triunghi amoros (despre care am învăţat la şcoală) unde măcar doi tot se iubeau, pentru că ne-am exhibat de tot ce ne încătuşa manifestarea.

Dar mai cred şi că viaţa se răzbună, cred – mecanicist – că anumite comportamente sunt, pe termen lung, autodistructive. Cred că destinul, soarta sau legile naturii şi vieţii pot trage aprige şuturi în fund luminatei şi exhibatei generaţii din care fac parte. Cred că dacă te îmbeţi zdravăn, trebuie să-ţi asumi şi mahmureala de a doua zi. E legea firii. Cred că dacă tai toate livezile astăzi, anul viitor nu vei avea fructe. Pe cale de consecinţă agricolă.

Dar mulţi harry nu mai cred astfel.

Şi de asta mă îngrijorez.

Dupa www.serbianunity.net

Dupa www.muzejvrsac.org.rs

Datare: aprox. 1500 i.e.n (Bronzul Tarziu)

Cultura: Zuto Brdo – Garla Mare

Aceasta frumoasa piesa, ce se pare ca a fost descoperita intr-un mormant, alaturi de alta piesa, reprezinta un car de lupta cu doua roti.

In centrul carului miniatural se afla o statueta antropomorfa masculina, cu cap de pasare. Pe aceasta pasare, in partea de sus se afla incizate doua zvastici (cea din stanga “levogira” iar cea din dreapta “dextrogira”).

Intre cele doua cruci gamate, se afla incizate alte doua spirale, iar in dreptul lor, la capetele opuse, pe plan vertical, se gasesc doua cerculete mici.

O alta zvastica dextrogira se afla situata la nivelul abdomenului.

Anumiti istorici sunt de parere ca aceasta piesa ar reprezenta pe Apollo Hyperboreul, ce reprezenta Soarele etern. Aceste supozitii au aparut datorita vechii legende ce spune ca Apollo a calatorit spre Hyperborea intr-un car tras de lebede (in special cealalta piesa).

Un istoric sarb, pe nume Trbuhovic, este de parere ca acest car miniatural foloseste la practicarea unui ritual urano-solar, de invocare a ploii, cu ajutorul carului, datorita faptului ca zgomotul produs de un car de razboi in miscare seamana cu cel al tunetului.

Alte ipoteze ne informeaza ca acest car ar putea reprezenta un vehicul de transport spre lumea cealalta, din Cer. (ex. Carul lui Thor tras de doi tapi, cel al lui Perun, transformat in Sfantul Ilie al iudeo-crestinilor etc).

Chipurile de pasari ar putea reprezenta sufletul defunctului.

Articol scris de Kogaion

Nota di Pao: Va bene la libertà d’espressione e via dicendo, ma resta il fatto che a quanto so, questo dovrebbe essere un reato. La libertà personale termina di essere un diritto quando limita la libertà degli altri o, in questo caso, viola le leggi vigenti.

Non fosse per il luogo in cui lavora, una chiesa, forse ci sarebbe sta­to chi non si sarebbe stupito più di tanto. Ma quando hanno visto il loro sacrestano acco­glierli davanti al sagrato con una svastica al braccio, tra i fe­deli della parrocchia di San Francesco, a due passi dalla Piazza Ducale di Vigevano (Pa­via), è scoppiato un vero putife­rio. «È una cosa vergognosa», è il coro unanime dei parroc­chiani.

Eppure Angelo Idi, 51 anni, sacrista da cinque, che pure ri­schia una denuncia, proprio non capisce il motivo di tanto scompiglio: «È stata una mia li­bera espressione — replica con fare sorpreso il sacrista —. Sia­mo ancora in un Paese libero, o no?». La sua libertà il sacresta­no l’ha voluta esprimere così, indossando al braccio sinistro la fascia rossa con il simbolo nazista.

Il giorno era martedì, guarda a caso la giornata di commemorazione delle vitti­me della Shoah. «Veramente non lo sapevo — si giustifica —, ma non mi pare comunque che in questi anni gli israeliani abbiano avuto la mano leggera con i palestinesi». Così, mentre in Israele si ri­cordava l’Olocausto, Idi stazio­nava sul sagrato della chiesa di San Francesco con il bracciale di Hitler in bella mostra e salu­tava i fedeli che uscivano dalla messa.

Capello cortissimo e oc­chialini tondi dietro a due oc­chi dall’espressione indecifrabi­le, Angelo Idi non ha problemi a parlare delle sue idee politi­che. «Sì, io sono di estrema de­stra — ammette — e sono fiero di esserlo. Mi sento il portavo­ce delle Brigate Nere, dei giova­ni combattenti della Repubbli­ca di Salò che non hanno sven­duto il loro onore e la patria, co­me invece hanno fatto coloro che, definendosi combattenti, hanno fomentato una guerra fratricida».

Lui che al periodico «La Le­gione » ha pure scritto una lette­ra per porgere le scuse dell’Ita­lia alla famiglia Mussolini, non vede nessun conflitto tra politi­ca e religione. «In chiesa lavoro col massimo dell’impegno — dice —.

Del resto quanti buoni cattolici votano a sinistra e quanti si sono espressi a favore dell’aborto?» Il vescovo Baggini, fa sapere di non aver dichiarazioni da fa­re in merito alla vicenda, men­tre il telefono del parroco, mon­signor Paolo Bonato, squilla a vuoto. Il capogruppo di Rifon­dazione, Roberto Guarchi, chie­de a gran voce l’allontanamen­to del sacrestano: «È un fatto inammissibile — commenta — va rimosso dall’incarico».

Fonte: www.corriere.it

Nella parrocchia di San Francesco, accoglie i fedeli con una fascia col simbolo nazista
Rischia una denuncia per apologia. “Sono di estrema destra e fiero di esserlo”

Il sacrestano di Vigevano con la svastica al braccio

(24 aprile 2009)

http://www.repubblica.it/

Am să vă atrag atenţia de aceasta dată asupra literei latine „P”. În mod sigur vi se va părea o literă banală pe care o utilizam zilnic facând parte din alfabetul latin. Aşa şi este din perspectiva omului modern care a uitat că în spatele lumii materiale întotdeauna se află ceva imaterial care o susţine şi o determină. Dar din perspectiva ştiinţei sacre, este cu totul altă poveste şi la această poveste mă voi referi în cele ce urmează. Voi lasă aci gandirea umană, discursivă, pentru a intrega hieroglifa lui „P”, în gândirea „intuitivă”, sintetică, cumva supraumană, dar care este accesibilă omului tocmai prin simbol ca esenţă a realităţii umane sau supraumane.

Toată lumea ştie că literele sunt simboluri , în concepţia unora arbitrare, ce reunite între ele traduc în formă vizibilă cuvinte. Ori cuvântul, când este spus sau scris generează stări, idei, într-un cuvânt crează ceva.Ce nu ştiu cei care consideră simbolurile literale arbitrare este că de fapt nimic nu este arbitrar ci totul funcţionează în virtutea unei perfecte analogii şi complementarităţi între Principiu şi manifestare, între cele vazute şi cele nevăzute. În Evanghelia după Ioan aflăm următoarea formulare: „La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” . Apoi aflăm citind acelaşi evanghelist: „Şi Cuvântul a luat trup”. Iată omul ca simbol manifestat al lui Dumnezeu, microcosmosul reprezentând macrocosmosul în toată plenitudinea lui. Nu este nici o blasfemie aici deoarece ştiinţa scară ne învaţă că omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi mai mult: în timpurile vechi divinitatea supremă, creatoare a oamenilor şi a lumii materiale avea ca titlu de glorie şi măreţie chiar denumirea de Omu!

Consideraţii asupra literei P

Urmând aceste consideraţii, ce ar putea cuprinde zeci de pagini, ne-am abătut de la scopul prezentului articol, dar ele sunt de un real folos pentru a pricepe cum stau lucrurile cu litera „P”. Orice cuvânt are un început, pe care literaţii şi grămăticii, l-au numit iniţială. Vi se pare cumva arbitară această denumire? Iniţial în ordinea firească a lucrurilor înseamnă punct de pornire, Principiu, Principiu care va stabili forma şi înţelesul cuvântului.Vi se va părea de-a dreptul ciudat atunci când veţi afla că originea scrisului (contrar celor spuse de manualele de istorie) este în Ardeal şi că Ardeal în varianta Hardeal înseamnă Casa Domnului şi prin extensie Paradisul terestru! Numele poporului care locuia Paradisul terestru era acela de pelasgi. Iată cum Principiul (Zamolxe) corespunde Omului situat în Paradisul terestru stăpânit de pelasgi care aveau credinţa că erau născuţi din cer şi din pământ, din material şi imaterial.

Să revenim la tema iniţială şi să analizăm hieroglifa lui P şi implicaţiile sale. Dacă privim cu atenţie această literă vom observa că ea are forma unei săbii cu gardă dar şi forma unei chei. Aceste doua forme distincte dar complementare în esenţa lor se elagă de simbolismul lui Ianus şi de simbolismul axial. Ianus Bifrons, Principiul decompus în cele două componente de bază ale sale, principiul feminin şi principiul masculin, Zeul şi Zeiţa, Ianus/Iancus/Iancu-Iana/Ianca ,ce-i doi Zamolxe, închipuiţi ca doi şerpi în jurul caduceului hermetic ce odată ajunşi în vârful lui se contopesc în unul singur, dualitatea manifestată tinzând şi reuşind în cele din urmă să reconstruiască Principilu primordial, Aorul din vârful caduceului. Cele două feţe ale lui Ianus Bifrons sunt numite de multe ori în ştiinţa sacră Ianus Caeli şi Ianus Inferni iar Saturn şi Geea, ce-i doi Zamolxe, erau consideraţi ca stăpâni peste tarâmul subteran şi peste cel uranian. Iată cum ne dezleagă misterele lumii materiale şi spirituale o simplă literă.

Despre Ianus/Zamolxe se mai spune că este şi deţinătorul cheilor. Aici nu este vorba de chei în sensul material al cuvântului ci de cheia ştiinţei sacre alchimice, a ştiinţei „dizolvării” şi „coagulării” pe care alchimiştii au preluat-o sub forma „Solve e coagula”. Este cheia iniţierii în tainele lumii şi a celor de dincolo de lume, iniţiere care adună ceea ce a fost pierdut.Nu este ciudat totuşi că Iisus spunea în Evanghelii că a venit pentru cei rătăciţi (literal: „oile cele pierdute”)?

Pe de altă parte ne atrage atenţia o altă afirmaţie a lui Iisus şi anume: „Eu nu am venit să aduc pacea, ci sabia!” Peste tot pe unde apare în tradiţiile antice sabia este un simbol axial, ax care se află în strânsă legătură cu Polul, care la rândul său este identic cu ideea de Centru. Ori, pentru toţi autorii antici Axis Mundi (Axa Lumii) se afla sub Polul Getic (v. Maţial care se exprimă farte clar în acest sens). Axa Lumii mai este cunoscută şi sub numele de Columna Cerului sau Întreitul Stâlp al Cerului deasupra căruia coboară lumina sub forma unei săbii imagine figurată şi pe mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea! (vezi imaginea din Kogaion Muntele sacru al getilor)Şi că tot vorbeam de complementarite şi întregire ceva mai devreme legătura între paradisul terestru şi paradisul ceresc se face tocmai de-a lungul Axei Lumii care se află în Bucegi unde se află şi cele mai vechi icoane din lume: Sfinxul şi Babele. Prin urmare, afirmaţia lui Iisus, spune sub formă de parabolă că el era trimisul Polului, al Centrului, al lui Zamolxe.

P din monograma lui Iisus Christos

Hieroglifa lui P apare bine definită şi în monograma lui Iisus Christos cunoscută lumii creştine sub numele de christma. Să analizăm un pic această figură şi înţelesurile ei care scapă privitorului profan. Întreaga figură este înscrisă într-un cerc, cercul întotdeauna semnifică lumea manifestată . Prin urmare este clar că avem de-a face cu un simbol, un simbol al cărui înţeles ne scapă de cele mai multe ori.Privind în spatele figurii (cu ochiul minţii) deducem acolo un Punct, Principiu care generează întreaga figură. La scară macrocosmică este Principiul care generează prin însăşi existenţa sa întreaga manifestare. La nivel material este centrul originar, Paradisul terestru care generează prin existenţa şi voinţa sa imperiul pelasg.Din punctul central se desprind patru raze care au un dublu sens manifestarea şi întoarcerea la origine. Mai mult cele patru raze reprezintă crucea sfântului Andrei. Ori Andros în greacă înbseamnă Om iar titlul de glorie al pelasgilor pentru Zamolxe era tocmai Omu Prin centrul acestei cruci trece litera P cu coada prelungită. Ea străbate , în viziunea mea , cele trei tărâmuri,lumea superioară, a arhetipurilor, lumea intermediară,a manifestării şi lumea inferioară sau a non-manifestării. Faptul că P îşi are bucla în ceea ce am numit lumea superioară ne dă explicaţia monogramei christice: Phosphoros „Cel strălucitor” Ori Zamolxe sub forma Apollo era tocmai zeul strălucirii solare. Dacă această monogramă îl desemnează pe Iisus ca trimis al cerului, prin înţelesurile deja menţionate ale literei P aflăm şi alte informaţii. Această literă îl desemnează pe Iisus ca trimis al Omului, al lui Zamolxe pelasgic, prin simbolismul său axial acela de sabie şi ca iniţiat trimis din Centrul Lumii pentru a duce lumina cunoaşterii celor ce s-au desprins de sursa originară.

Alte semnificaţii ale literei P

Vom observa încă de la început că toate cuvintele care desemnează atribute zamolxiene în limba română încep cu P.

Bunăoară, potenţă şi derivatele sale, pot, a putea, putere, este un atribut ce se referă la regalitatea sacră zamolxiană ce se întindea peste toate cele trei tărânuri şi de la care deriva şi regalitatea umană (v. Sacralitatea instituţiei voievodale româneşti). Mai mult numele lui Zamolxe ce-l desemneazpă ca stăpân al apelor în mitologia greacă este Poseidon, nume derivat din atributul de putere al lui Zamolxe, adică Posis + das (Zeul potent, care poate, puternic)

A se observa că „Sabia” de lumină ce coboară peste Vârful Ascuns/ Stâlpul Cerului are drept echivalent în limba română paloş. Un cuvânt care începe tot cu litera P. Ciudat nu? Prin putinţele pe care ni le oferă ştiinţa literelor paloşul românes ne dă vechiul phal(o)us emblema lui Shiva ca zeu binevoitor şi atotputernic. Dar şi onphalos adică „Buric” aci cu sensul de „Buricul pământului”, Casa Domnului, Hardeal,Ardeal

Dacă adăugăm încă o buclă la P obţinem litera B. A şi B sunt primele litere ale alfabetului latin dar şi a alztor alfabete. Din prismă spirituală A este Impulsul, Principiul , Zamolxe care l-a generat pe B iar B a creat toate lucrurile. Foarte ciudat! Revenind la forma iniţială a lui P care prin modificarea esentei sale a dvenit B vedem că unul dintre cele mai importante simulacre megalitice ale Geei, principiul femin al lui Zamolxe Principiul Unic, se numeşte cu o denumire care începe tot cu iniţiala P: Panaghia, situată pe cea mai înaltă culme a Ceahlăului. Mai mult Geea purta supranumele de mama a zeilor şi a oamenilor, pământul matern, mama dela care porneşte manifestarea în lumea fizică. De altfel chiar şi textele gnostice insistă pe acest astect al principiului feminin.

Curios este încă un lucru. Dacă observăm cu atenţie întreaga catenă carpatică situată pe teritoriul ţării noastre şi prelungirea ce trece dincolo de Dunăre , în Bulgaria, putem ghici forma literei P!

Acum să readunăm ce-am împrăstiat odată cu derivarea lui B din litera P. Astfel, vom „schilodi” litera P tăindu-i bucla. Vom avea un I. Iată că am revenit Iniţială, litera de la începul oricărui cuvânt, la Principiul cuvântului. Iar dacă vom privi de sus aceast I vom avea doar un punct, principul care generează toate formele şi toate ideile.

O complicaţie stranie a literei P

Am vorbitmai sus de Polul getic, ori semnul Polului de cele mai multe ori este svastica, svastică care face parte din zestrea ancestrală a poporului român, fiind găsită în toată cultura ţărănescă sub diferite forme. Cea mai ciudată dintre ele este svastica clavigeră ce are la terminaţiile braţelor niste motive ce seamănă cu litera P. Să aibîă acestea doar un sens pur ornamental? Poate acum, dar în trecut ele reprezentau ceva şi acest ceva era legat de iniţierea zamolxiană. De ce? Pentru că având în vedere că litera P are forma unei chei această svastică este formată în fapt de 4 chei.

Semnificaţia acesteia este legată de ceea ce ne spunea Iisus în rugăciunea tatal nostru: precum în cer asa şi pe pămant” dar tine mai şi mai mult de acel solve e coaguala al alchimistilor deoarece Ianus Bifrons este stapânul iniţierii în Marile şi micile misterii. În sens mai larg, simbolismul svasticii formate din 4 p sau chei este tocmai conlucrarea iniţiatică între principiile creatore masculin şi feminin, Saturn/Apollo şi Geea/Rheea,şi între manifestările lor materiale el şi ea, femeia şi barbatul, ce toate tind să ajungă în Centru, la Principiu! Avem de-a face aci din nou cu simbolismul caduceului.

zamolxe

Il 27 gennaio 1945 le truppe sovietiche aprirono i cancelli del campo di sterminio di Auschwitz e liberarono i pochi superstiti rimasti. Per questo, in tutto il mondo, il 27 gennaio è stato scelto come il giorno della memoria, il giorno in cui ricordare l’olocausto degli ebrei a causa del nazismo.

Sono passati poco più di 60 anni e il mondo, per certi versi, non sembra aver imparato niente da quella immensa tragedia. Ancora oggi, in troppe parti del pianeta, ci sono conflitti bellici, guerre civili più o meno note, violenze, sofferenze e il razzismo sembra tornato ad aleggiare ovunque. Il genere umano ha assistito alla cosa più atroce mai concepita ma sembra essersela già lasciata alle spalle.

Questi brevi righe sono la piccolissima testimonianza, come molte altre che ho letto sul web, di chi invece cerca di non dimenticare, di chi ha avuto la fortuna di nascere dopo la tragedia ma ne ha conosciuto indirettamente i dolori. Mio nonno Pietro è stato deportato come prigioniero di guerra proprio ad Auschwitz ma fortunatamente dopo una sola notte fu trasferito e alla fine si salvò.

I suoi racconti della guerra sono un ricordo molto sfocato della mia infanzia ma il suo libretto di prigioniero di guerra, scritto in Tedesco, con tanto di foto, numero progressivo e svastica è ancora incorniciato a casa nostra in Umbria. Ogni volta che lo vedo mi ritornano alla mente immagini terribili come quella che vedete e racconti che non si vorrebbe aver ascoltato.

Riferendosi all’azione militare israeliana su Gaza, qualche insano di mente ha provato a fare un parallelismo stonato: Israele come i nazisti responsabili dell’Olocausto. La stella di Davide come la svastica.

Il paragone è completamente privo di senso.  L’Olocausto è stato un momento di follia che aveva, però, alle spalle un progetto lucido: lo sterminio di un popolo per ragioni razziali, sicuramente non legate a questioni territoriali. Nel caso del conflitto israelo-palestinese la matrice è prettamente legata a dispute sui confini, in parte dovuta anche a motivazioni religiose. Questo paragone risulterà ancor più insensato perché venuto fuori proprio nel periodo dell’anno dedicato alla Memoria di quei tristi eventi. E ricordo che di questo crimine si è macchiata anche l’Italia fascista, perchè promulgare il Manifesto della Razza in Italia, ha tutto il senso di una continuità ideologica con il progetto della “Soluzione Finale” nazista.

Fare un ragionamento del genere non vuol dire, al contrario di come potrebbero  interpretare i media, dar ragione ad Israele. E questo perchè Israele ne ha di colpe in tutta questa vicenda. Questo perchè si è trattato di una reazione sicuramente spropositata, costata la vita a centinaia di vite innocenti, bambini soprattutto. Sempre che di reazione si possa parlare.

Dico questo perchè, se ci si ferma alle interpretazioni che ci vengono iniettate ogni giorno nelle vene, potrebbe apparire che l’azione militare di Israele su Gaza sia stata una reazione ad un attacco missilistico di Hamas. Dico potrebbe perchè, non tutti sono d’accordo su questa versione dei fatti. E, per la completezza dell’informazione, sarebbe bene citare anche altre fonti. Soprattutto se servono a far luce su questioni come questa.

DIECI DOMANDE E DIECI RISPOSTE SULL’INVASIONE DELLA STRISCIA DI GAZA

Uno degli analisti più lucidi a proposito dell’attacco israeliano a Gaza si è dimostrato essere Loretta Napoleoni che il 14 gennaio sull’Unità ha scritto: “Israele procede nella sua operazione di ‘ripulitura’ della striscia di Gaza indifferente alle proteste del mondo. C’è una sola cosa di cui si preoccupa: il tempo“. Spiegava poi la Napoleoni che la guerra deve essere interrotta entro e non oltre il 21 gennaio perché quel giorno Obama sarà al posto di Bush e se il conflitto dovesse continuare dovrà dire la sua.
Una previsione quella di Loretta Napoleoni, azzeccata in pieno. Israele ha unilateralmente dichiarato la fine dell’attacco il 18 gennaio, appena tre giorni prima dell’effettivo insediamento del nuovo presidente americano.
Questa decisione israeliana spiega molte cose sul significato della sua violentissima aggressione a Gaza. E una su tutte: con la fine dell’era Bush non è così certo che Israele avrà sempre e comunque al suo fianco gli Stati Uniti. Almeno questo è l’auspicio del mondo civile.
Per meglio capire i 22 giorni di follia che hanno sconvolto una delle zone più povere e sovraffollate del pianeta ecco 10 domande 10 risposte.

Chi ha rotto la tregua?
Se è vero quanto scrivono diversi quotidiani israeliani l’attacco a Gaza era in preparazione già dall’estate 2008. E’ nei fatti impensabile che un simile dispiegamento di forze aeree, navali e terrestri avvenga nel giro di poche ore a seguito del lancio di razzi Qassam sul Neghev da parte di miliziani di Hamas. La scelta del 27 dicembre come data per l’attacco è stata sicuramente suggerita, oltre che dalla necessità di precedere l’insediamento del nuovo inquilino della Casa bianca, anche dal bisogno che il governo di centro-sinistra, guidato dalla troika Olmert-Barak-Livni, aveva di mostrare i muscoli in vista delle elezioni politiche del prossimo 10 febbraio nelle quali la destra estrema di Nethanyahu è favorita.
In ogni caso non è stato Hamas con il lancio dei suoi rudimentali razzi a rompere la tregua, dal momento che la tregua (in scadenza il 19 dicembre) era già stata rotta da Israele alcuni giorni prima quando un commando israeliano, penetrato nella striscia, aveva assassinato tre dirigenti dell’organizzazione che ha legittimamente vinto le elezioni su quel territorio.

Quali erano gli obiettivi di Israele?
Ogni guerra per essere tale deve avere degli obiettivi politici e militari. L’obiettivo politico di Israele era certamente l’annientamento o almeno un forte indebolimento di Hamas. Quello militare la distruzione della rete sotterranea di approvvigionamento (circa 3000 tunnel) che i militanti di Hamas hanno scavato e che gestiscono pienamente sul confine nei pressi di Rafah che divide la striscia dall’Egitto. Attraverso questo reticolo di tunnel (necessario anche per l’approvvigionamento di beni di prima necessità per la popolazione palestinese, visto il totale embargo israeliano), Hamas si rifornisce di armi proprio dal vicino Egitto. A rifornire materialmente Hamas sono i militanti egiziani dell’organizzazione Fratelli musulmani, ma da lì passano anche gli aiouti siriani ed iraniani.

Quali obiettivi Israele ha raggiunto?
Praticamente nessuno. L’obiettivo politico, l’annientamento o l’indebolimento di Hamas, è pienamente fallito a meno di non volerlo ridurre all’uccisione di circa 300 militanti tra cui un solo dirigente, il “ministro dell’Interno” della striscia, Said Siam. Il nucleo di ferro di Hamas, in parte a Damasco, non solo è uscito indenne dalla guerra, ma addirittura sentimentalmente rafforzato nel cuore dei palestinesi di Gaza.. Disatteso anche l’obiettivo della distruzione dei tunnel, colpiti solo al 10%.

L’attacco israeliano è stato proporzionato?
In guerra il concetto di proporzione non esiste. Così come non esiste il fair play. Una guerra la si prepara e la si provoca per vincerla. E in ogni guerra chi la promuove calcola sempre preventivamente quanti civili saranno uccisi. Quindi Israele sapeva benissimo prima dell’attacco che i bombardamenti e poi le incursioni da terra avrebbero provocato numerose vittime tra i civili.
Detto questo se le guerre permettessero di misurare la proporzione, Israele avrebbe compiuto una spedizione punitiva con un rapporto di 1 a 100, di dieci volte superiore alle leggi della rappresaglia applicate dai nazisti durante la seconda guerra mondiale.
Il conto delle vittime della guerra di Gaza è infatti molto semplice: contro i 13 israeliani morti (10 soldati – alcuni uccisi da fuoco amico – e tre civili, di cui un cittadino israeliano di origine palestinese), ci sono 1340 morti palestinesi (di cui 418 bambini, 125 donne e 797 uomini).

Oggi chi è più forte in Israele?
Dopo le guerre sono sempre i falchi della politica a vincere. E’ quasi una legge naturale. In primo luogo perché loro possono dire di avere sempre sostenuto il pugno di ferro, mentre i loro avversari hanno spesso tentennato. In secondo luogo perché gli elettori israeliani (specie quelli delle città del Negev), consci che l’aggressione di Gaza non ha portato risultati concreti nel loro vivere quotidiani si rivolgeranno proprio ai falchi. L’idea criminale di Olmert-Barak-Livni, sponsorizzati dal finto pacifista Peres, capo dello Stato israeliano, il 10 febbraio potrebbe dimostrasi anche demenziale e autolesionista se, come dicono i sondaggi, la destra vincerà le elezioni a mani basse.

Oggi chi è più forte in Palestina?
Certamente il nucleo duro di Hamas, anche a discapito delle colombe dell’organizzazione fondamentalista e terrorista, esce rafforzato dall’aggressione israeliana. Ne esce praticamente distrutta l’immagine dei palestinesi moderati della Cisgiordania (che sono stati a guardare) e del presidente dell’Anp Abu Mazen, ormai privo di ogni credibilità e ritenuto da ampi settori della resistenza palestinese un fantoccio di Israele.
Il dato in qualche modo sconvolgente è che Hamas, organizzazione fondata nel 1987, è in qualche modo da ritenersi una creatura di Israele che agli albori arrivò addirittura a finanziarla occultamente per usarla in funzione anti-Arafat. Come accadde in Afghanistan agli americani con l’organizzazione di bin Laden, anche a Gaza gli israeliani hanno creato il mostro contro cui oggi sono impegnati.

Le vittime civili si potevano evitare?
Una domanda questa che ha già avuto una risposta più sopra. Ma che merita un approfondimento. Le scuole dell’Onu colpite dall’aviazione e dall’esercito israeliano, il tiro sulle autoambulanze della crocerossa, il media center pieno di giornalisti centrato sul finire dell’attacco, la stessa casa del ginecologo Izzedin Abu al-Aishxy distrutta il 16 gennaio con tre figlie dentro mentre il padrone di casa era in diretta sulla tv israeliana Canale 10, la dicono lunga sulla volontà israeliana di non distinguere tra palestinesi combattenti di Hamas e inermi, soprattutto donne, anziani e bambini.
E’ impensabile che 418 bambini siano da considerare “effetti collaterali” di attacchi mirati. Né vale la mai dimostrata affermazione di parte israeliana che le case civili colpite da missili, bombe, granate e colpi di cannone siano stati covi di estremisti islamici che tenevano in ostaggio dei civili. E’ una bugia che Israele ha cercato di accreditare anche nell’estate del 2006, durante l’aggressione al Libano, quando bombardò in Libano la scuola di Cana.
Ma proviamo ad ammettere solo per un attimo che le menzogne di Israele abbiano un fondamento. In qualsiasi contesto gli ostaggi hanno diritto alla protezione. Se davvero donne e bambini erano ostaggi di spietati criminali terroristi di Hamas perché bombardarli? Quando degli ostaggi sono tenuti prigionieri, ad esempio in una banca, il compito di chi interviene è quello per prima cosa di tutelare la vita degli ostaggi. Quando l’equazione diventa ostaggi palestinesi uguale nemici palestinesi tout court non c’entra più neanche la guerra. Si tratta solo di elementari principi di civiltà. Che, evidentemente, Israele, paese che si dice democratico, non possiede.
Uno degli elementi che in ogni guerra spinge gli attaccanti a non tenere conto dei civili deriva da una convinzione sbagliata. Quella che se terrorizzi i civili, gli stessi si rivolteranno contro i loro leader. E’ accaduto che avessero questa errata convinzione gli americani che durante la seconda guerra mondiale rasero al suo città d’arte e prive di qualsiasi infrastruttura bellica come Dresda, senza però che gli abitanti di questa città muovessero un dito contro i loro capi nazisti. E’ accaduto, ancora agli americani, nella guerra del Kosovo (1999) quando deliberatamente attaccarono un treno carico di passeggeri serbi e la torre della televisione di Belgrado. Più recentemente è accaduto in Georgia dove l’aviazione e i carri armati russi hanno martoriato la popolazione civile. Risultato: mai nessuna ribellione interna.
L’unico vero effetto sui civili martoriati è che gli stessi anziché ribellarsi ai loro capi politici, si stringono ancora di più attorno a loro.

Israele ha usato o no armi illegali?
Per rispondere a questa domanda pubblichiamo in fondo a questo numero della Newsletter un articolo di Massimo Zucchetti, esperto in armamenti.

Cosa sono i razzi Qassam usati da Hamas?
Il razzo Qassam è un rudimentale ordigno in acciaio pieno di esplosivo prodotto da Hamas. Ne esistono diversi modelli che hanno una gittata che varia dai 3 ai 45 chilometri. Non hanno bisogno di artiglieria per essere lanciati e sono privi di qualsiasi sistema di guida.
Lo sviluppo di questo tipo di arma è iniziato nel 2000. Si tratta di razzi, scarsamente intercettabili, costruiti con l’apposito intento di mettere in difficoltà lo stato ebraico. A partire dal 2000 Hamas ha lanciato sulle città del Negev (le più colpite Ashlkelon e Sderot) oltre nove mila di questi razzi, provocando complessivamente dieci vittime. Teoricamente un Qassam potrebbe colpire anche Tel Aviv.
I danni provocati dai Qassam sono sempre assai limitati e comunque non paragonabili a quelli delle armi convenzionali e non convenzionali di cui dispone Tsahal (l’esercito israeliano), ma hanno comunque un fortissimo impatto emotivo sulla popolazione israeliana che vive nelle zone limitrofe alla Striscia di Gaza fino a 45 km da essa. C’è da aggiungere che la facilità di costruzione ed il loro basso costo rendono per Israele la minaccia costante e cronica e certamente non limitata ad un periodo di tempo.

Perché Israele ha paura dell’informazione?
Evidentemente perché ha la coscienza sporca e vuole agire indisturbata. Ecco cosa afferma il segretario generale di Reporters sans frontiéres, Jean-Francois Juluard:

“Durante gli attuali combattimenti l’informazione sembra essersi fermata alle porte di Gaza. Il blocco – l’ennesimo – imposto alla stampa dall’inizio dell’operazione «Piombo fuso» pone i giornalisti stranieri ed israeliani nella più assurda delle situazioni: non possono avvicinarsi né documentare da vicino quello che è già risaputo a livello internazionale. Una situazione paradossale, come ammette anche un portavoce della diplomazia israeliana per il quale «l’esclusività della copertura del conflitto è lasciata unicamente ai giornalisti palestinesi». Le immagini e le informazioni offerte dai reporter di Gaza riescono invece a cortocircuitare il blocco imposto e la comunità internazionale le riceve: assurdo, inutile e pericoloso. Il conflitto israelo-palestinese non è un conflitto come gli altri proprio perché porta in sé l’impatto della storia e della sua reinterpretazione. Bloccare i professionisti dell’informazione internazionali ed israeliani alle porte di Gaza non potrà che alimentare le voci ed esasperare l’odio. Se Tsahal non vuole i giornalisti, questo significa che Israele ha qualcosa da nascondere. Possiamo già immaginare le conseguenze di questo tipo di situazione. E nessuno ha interesse a che ciò accada, tanto meno Israele“.

Fonte: misteriditalia.it