Nu am mai scris de luni de bune, pentru ca nu am mai avut energia necesara si nici nu am mai vrut. Citesc acum ceva pe Antena3 si m-a enervat la culme. Aici link cu sursa

Bunica Maria, cea care a votat din ‘90 pana in prezent la fiecare tur de scrutin, care are civism si o verticalitate demna de invocat in Romania a fost prezentata de BBC exact dupa alegerile pentru UE, cu tenta de cetatean reprezentativ pentru tara asta. Era inca o incercare, reusita, a britanicilor de a ne prezenta drept o gloata de tigani, inapoiati si saraci.

Cum ne priveste Europa stiu, mi-am luat in barba de multe ori dincolo din cauza asta, dar femeia asta (Maria) nu a facut nimic, a fost autentica si cu un spirit de cetatean s-a prezentat la vot si a fost de acord sa-i faca jurnalistii o fotografie.

Cei de la A3 au gasit-o si au stat putin de vorba de ea. Nu ma asteptam la asemenea vorbe din partea ei si o felicit pentru ceea ce este si ce face. O respect pe ea mai mult decat pe oricare Boc, Udre sau Ebă, pentru ca femeia asta, are substanta si ne reprezinta. Ea este Romania, cea saraca, neingrijta si care pluteste in deriva.

S-au revoltat toti deontologii pulii cum ca “tiganca!!!, au pozat tiganca!!” si ca nu au gasit o poza mai buna. De ce oare? Asta suntem noi, uita-te in stanga, in dreapta si inspira adanc mirosul de cacat. Nu ma complac cu asta si nici nu vreau sa plec din tara asta, dar tanti Maria va exista atat timp cat Baselu va continua sa fie acolo, cat bocii il vor linge in cur, atat timp cat ciobanu va fi votat in UE, iar comunistii vor iesi pe locul 1 la alegeri.

Este jenant, iar tanti Maria suntem noi..

Lumina îi deranja ochii de un roşu aprins, după băuta de azi-noapte. Cearcănele se făceau vizibile pe faţa de-un galben pal, dar totuşi nicio dimineaţă nu fusese ca asta. Se aşezase pe marginea patului cu privirea aţintită către computer. Se ridică cu greu şi apăsă pe butonul de pornire. Un vâjâit monstruos inundase camera. Îşi verifică e-mailul. Nimic nou. Era ora 11 şi deja se plictisise. Luă jacheta din cuier şi porni hai-hui.
Se plimba pe străzile îngheţate de puterea cuvântului. Aberez. Erau îngheţate, pustii de petrecerea de revelion de azi-noapte. Deşi nu prea îi plăcea să recunoască, era mahmur. Brusc şi-a dat seama că viaţa de adolescent la 17 ani este destul de alambicată.
Somnul „de-a-n-picioarelea” fusese deranjat de o izbitura puternică în umăr. Se uită înapoi şi văzu un hojmalău împreună cu perechea lui care îi adresa nişte cuvinte de „laudă” : „Ce-ai, Gogule, eşti şmecher?Ţi-a luat mă-ta stradă?”. Decide să evite conflictul şi-şi vede de drum. În schimb îşi notase în minte câteva aspecte : avea blugi made in Bazar, adidaşi Nike, curea Dolce&Gabanna, tricou De Puta Madre şi o şapcă pe care nu a putut s-o descifreze, pe care scria parcă Lottot. Nici el nu era sigur. Ceea ce i se părea mult mai interesant era ţinuta domnişoarei : o fustă-mini într-o iarnă nefastă, un tricou Diva şi o şepcuţă în pătrăţele.
Scoase foaia pe care o ţinea mereu în buzunar, pentru momentele în care îi mai venea câte-o idee despre vreun cântec, şi scrisese pe ea : aramă coclită. A tăiat „aramă”, rămăsese decât „coclită”. A tăiat „ită” şi a înghesuit un „a” astfel încât a obţinut : „cocal”. Încerca să-şi dea seama dacă este un nume destul de bun, totuşi suna ciudat. Gata, mai adăugă un sufix de agent şi obţine : „cocalar”. Avea să-şi înştiinţze colegii despre noua lui descoperire. Cât despre perechea „cocalarului” nu ştia cum avea s-o denumească. Preferă să împartă satisfacţia cu colegii săi.
Oprise la toneta de ziare unde tanti Maria îl aştepta mereu cu acelaşi zâmbet bun şi primitor pe faţă. „Tot o gazetă?”, zise tanti. „Mei ai hev ă luc, pliz?” Zâmbetul cald al domnişoarei de 40 de ani devenise fals, strâmb. „Ăă?” cu un sunet mecanic, din buze. „Mă laşi să mă uit puţin, te rog?”. „Aa, desigur, dragul meu!”. Parcă îl adoptase. Găseşte un titlu de primă pagină : „Cocalaru şi Pitzipoanca”. Nu prezintă niciun fel de mânie, furie sau alte stări. Ştia că el şi numai el scrisese pentru prima oară numele acesta. În schimb a prezentat un mic deranj la auzirea pentru prima oară numelui perechii cocalarului. „Pitzipoanca”… Cumpără ziarul.

Orice asemănare cu viaţa reală este pur întâmplătoare.